Sunteți pe pagina 1din 6

Impactul negativ al defrișărilor

asupra capitalului natural


Cuprins

I. Descrierea problemei de mediu...........................................................................................................3


II. Cauzele defrișării și urmările rezultate................................................................................................4
III. Soluții viabile de îmbunătățire a calității mediului...........................................................................5
I. Descrierea problemei de mediu

Pădurile cuprind formații vegetale extrem de complexe și de diverse, așezate în mai multe
straturi, ca și fauna și flora pe care o găzduiesc. Pădurea e o bogăţie naturală, al cărei rol în
economia naţională şi ale cărei multiple funcţii în menţinerea echilibrului ecologic sunt greu de
evaluat. Secole la rând, pădurea a fost (şi mai continuă să fie) privită doar ca o sursă de materii
prime.

Nici un alt ecosistem terestru, nu asigură un echilibru mai complex şi o mai mare stabilitate,
decat pădurea. Spaţiile verzi, indiferent de apartenenţă şi destinaţie, servesc la îmbunătăţirea
calităţii mediului, menţinerea echilibrului ecologic.

Datorită omului, în prezent, cele mai mari păduri ale lumii sunt în mare pericol. Jumătate din
suprafaţa originală de pădure a fost distrusă şi lucrurile sunt pe cale să se înrăutăţească, dacă rata
actuală de despădurire nu este încetinită. Acest lucru ar fi catastrofic nu numai din pricina
faptului că multe specii de animale îşi au habitatul în pădure , ci şi deoarece pădurile joacă un rol
important în reglarea climei planetei.

Defrișarea reprezintă totalitatea acțiunilor prin care pădurile sunt înlăturate complet de pe
anumite suprafețe, atât din cauze naturale dar mai ales din cauze antropice.

Defrișarea pădurilor din România este un proces economic care s-a manifestat din cele mai
vechi timpuri, fiind una din principalele resurse ale populațiilor ce s-au dezvoltat în spațiul actual
al României.

Acţiunea de defrişare are loc din mai multe motive: copacii sunt folosiţi sau vânduţi pentru
combustibil sau ca lemn, în timp ce terenul rămas neocupat este folosit ca păşune pentru animale,
plantaţii, sau pentru aşezări umane. Îndepărtarea de copaci, fără a reîmpăduri suficient a dus
ladeteriorarea habitatului, la pierderea biodiversităţii şi la ariditate. Ea are efecte negative asupra
biosferei favorizând emisiile de dioxid de carbon în atmosferă. De asemenea, defrişarea duce
laeroziunea solului. Există numeroase cazuri când în urma defrişărilor masive nu rămân
decâtsuprafeţe imense de teren pustiu, nefolosit.Ignoranţa oamenilor, ignorarea valorii pădurilor,
managementul prost al resurselor naturale, precum şi legile deficitare de mediu sunt câţiva dintre
factorii care permit despădurirea pe scarălargă. În multe ţări, defrişarea realizată atât de către om
cât şi în mod natural, este o problemă încurs de desfăşurare. Defrişările cauzează modificări
permanente asupra condiţiilor climatice,deşertificarea, încălzirea globală, efectul de seră,
deplasarea populaţiilor.

II. Cauzele defrișării și urmările rezultate

Nevoia de lemn, defrișarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri și căi ferate,
incendii, mine, combustibili sunt toate cauze legate de deforestare.

Deşi pădurea are un rol foarte important în menţinerea echilibrului ecologic, oamenii
defriseaza în mod constat pădurile. Tăierile legale nu afectează aşa mult pădurile, deoarece
acestea respect regulile silvice: sunt tăiati doar copacii batrani, bolnavi, se fac tăieri pentru a face
loc altor copaci să crească. Din păcate defrisările ilegale sunt cele care afectează pădurea.

Conform Raportului tăierilor ilegale din pădurile României în 2017, cele mai multe cazuri au
fost identificate, în județele Mureș – 1.511 cazuri (12%), Brașov – 762 de cazuri (6%) și Olt –
730 de cazuri (6%). Valoarea prejudiciului înregistrat ca urmare a tăierilor ilegale de arbori se
ridică la 41.546.406,87 lei la nivel național, în creștere cu 5,25% față de anul anterior.

În România suprafața acoperită de pădure a scăzut dramatic în secolul al XX-lea, ajungând


astăzi la 27,45%. Astfel, ne aflăm mult sub media țărilor UE de 32,4% și considerabil sub
capacitatea și optimul calculat la 35% (Conform Planului Național de Dezvoltare Rurală 2014 -
2020). În prezent fondul forestier național are o suprafață de 6 544 588 hectare, jumătate fiind
proprietate publică a statului sub administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva R.A, iar
cealaltă jumătate proprietate privată a statului, a UAT-urilor (Unități Administrativ Teritoriale), a
obștilor și a persoanelor fizice. Circa 415 000 ha de pădure aparțin micilor proprietari cu
suprafețe sub 100 ha și nu sunt administrate, fiind astfel expuse tăierilor ilegale.
Atunci când numărul copacilor cazuţi este mai mare decât al celor plantaţi, tăierea lemnului
devine o problemă serioasă. Înainte ca tăierea intesivă să ia locul celei vechi cu topoare şi
animale comerţul cu lemn avea o influenţă nesemnificativă asupra pădurii, însă apariţia
drujbelor, tractoarelor, drumurilor şi căilor ferate auavut un impact mult mai mare. Zone înainte
inaccesibile au devenit principalele ţinte pentrucompaniile de tăiere, iar management-ul prost a
dus la pierderi fără precedent.

Există mai multe cauze ale defrişărilor contemporane, inclusiv corupţia din
instituţiileguvernamentale, distribuţia inechitabilă a bogăţiei şi a puterii, creşterea populaţiei
şisuprapopularea şi urbanizarea. Globalizarea este adesea percepută ca o alta cauză a
defrişărilor,deşi există cazuri în care efectele globalizării (noi fluxuri de muncă, capital, mărfuri,
şi idei) audus la refacerea, replantarea locală a pădurilor.

În conformitate cu Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice


(UNFCCC), cauza copleşitoare a despăduririi este agricultura. Agricultura de subzistenţă este
responsabilă pentru 48% din despăduriri; agricultura comercială este responsabilă pentru 32%
din despăduriri; necesitatea de lemn în domeniul construcţiilor este responsabilă pentru 14% din
defrişări şi utilizarea lemnului pe post de combustibil cauzează 5% din defrişări.

Ca urmarea a defrişărilor masive criza ecologică se acutizează tot mai vertiginos:

• s-au intensificat procesele de erodare a solurilor;

• sunt tot mai frecvente secetele;

• s-au intensificat alunecările de terenuri, ce produc grave pierderi materialeeconomiei


naţionale;

• a degenerat starea masivelor forestiere;

• a sărăcit flora şi fauna, s-a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi plante.

III. Soluții viabile de îmbunătățire a calității mediului


Am putea ³înverzi” România prin acţiuni simple, dar care au un efect benefic asupra
mediului. Nu este greu să creăm adevărate culoare verzi. Acestea pot fi de-a lungul oricărui drum
naţional sau cale ferată. Putem sădi nuci, aceştia nu sunt deloc sensibili şi sunt rezistenţi la
perioadele secetoase. Au rădăcini pivotante, care ajung până la 25 de metri. Solul nu are o
importanţă deosebită pentru ei şi sunt rezistenţi la dăunători. Să nu mai vorbim de faptul că
nucile pot fivalorificate şi se pot obţine bani serioşi. Ar fi ideal să nu mai folosim lemnul de nuc
pentru mobilă. Este într-adevăr foarte scump şi este exportat uşor în străinătate. A existat pe
vremuri olege a nucului care nu permitea tăierea lui. Acum ea nu mai există. Acum avem în
pepinierele de la Geoagiu şi Giurgiu soiuri de nuc ce au nevoie de numai 5 ani pentru a deveni
productivi şi nu de 20 de ani. Putem folosii aceste soluții simple si foarte accesibile.