Competenţele generale şi competenţele specifice

În cazul ţării noastre, s-a trecut în programele şcolare de la finalităţile de tip

„scopuri” (până în 1970), la finalităţile de tip „obiective” (obiective instructiv –
educative, între 1970 – 1992, obiective generale şi obiective specifice, între 1992 –
2000 şi obiective – cadru şi obiective de referinţă, după 2000)
Începând din ultima parte a secolului trecut (după 1980), finalităţile procesului de
instruire se mută sensibil din zona obiectivelor, în zona competenţelor, ca rezultat
al dezvoltării concepţiilor cognitiviste, conform cărora procesarea informaţiei duce
la formarea de competenţe. Există, în prezent, o dezbatere foarte nuanţată asupra
competenţelor ca finalităţi educaţionale, precum şi a modalităţilor prin care acestea
pot fi transformate în acţiuni de instruire 12 corespunzătoare (Rey, B., 1996,
Perrenoud, Ph., 1998, Badea, D., 2010, 2011, Manolescu, M., 2011, Dulamă, Eliza,
2011 etc.). Educaţia bazată pe competenţe presupune o serie de dimensiuni noi,
cum ar fi: accentuarea urmăririi modului de realizare a finalităţilor asumate la
sfârşit de an şcolar sau la sfârşitul învăţământului obligatoriu, acordarea unui sens
nou procesului de învăţare, certificarea rezultatelor instruirii etc. De la pedagogia
prin obiective, trecând prin pedagogia „învăţării depline”, s-a ajuns la pedagogia
(didactica) centrată pe competenţe. Există în prezent trei dimensiuni ale abordării
competenţelor: - o dimensiune care îşi are originea în sensul strict ştiinţific al
competenţelor; - o dimensiune care rezultă din competenţele – cheie ofertate la
nivel european; - o dimensiune a concretizării competenţelor descrise în curriculum
şcolar (competenţe generale şi competenţe specifice)

Competențele sunt interdependente – cadrele didactice, din motive pedagogice trebuie să

transforme competențele care sunt prin natura lor complexe, în elemente mai mici
(competențe specifice și competențe derivate) mai ușor de administrat care să fie definite de un
set de criterii de performanță, asigurându-se astfel că fiecare element este înțeles așa cum
trebuie.

1.Educație pe bază de competențe

„Este o abordare față de educație care se focalizează pe rezultate și
standarde prestabilite, privind ceea ce pot face cursanții.”
Creează oportunități pentru cursanți, legate de experiența lor într-un mediu
de învățare propice, prin care cursantul poate dezvolta aptitudini integrate
orientate spre performanță.

2.Standard de competențe:
„Este o specificație a performanței care stabilește abilitățile, cunoștințele și
atitudinile necesare funcționării eficiente la locul de muncă.”
Sunt compuse din: unități de competențe- competențe -criterii de
performanță- probe de evaluare

3.Unitatea de competență
„Reprezintă un set coerent și explicit de competențe.”

4. Competențele
„ Un set coerent de rezultate măsurabile care descriu acele lucruri pe care
elevul/ cursantul, trebuie să le știe, să le înțeleagă sau pe care să fie capabil
să le realizeze la sfârșitul unui proces de educație și de formare
profesională.”

5. Competențe cheie
„Reprezintă un pachet transferabil și multifuncțional de cunoștințe,
abilități și atitudini de care toată lumea are nevoie pentru dezvoltarea și
împlinirea personală, incluziune și angajare. ”
Acestea ar trebui să fie dezvoltate până la finalizarea educației sau formării
obligatorii și ar trebui să constituie fundația procesului viitor de învățare ca
parte a învățării pe tot parcusul vieții.
trebuie să fie transferabile și multifuncționale

6. Criteriile de performanță
„Reprezintă formulări prin propoziții de evaluare, asociate
fiecărei competențe care indică cu mai multă exactitate gradul de realizare
sau nerealizare a competenței de către elev/ cursant.”
 7. Calificările
„Sunt rezultate ale învățării evaluate și certificate de un
organism competent de la nivel național sau sectorial”
8. Cunoștințe
„Fapte, sentimente sau experiențe cunoscute de o persoană sau
de un grup de persoane.”
9. Abilități
„Cunoștințe și experiențe necesare pentru a efectua o sarcină
sau o profesie specifică.”

Competenţele reprezintă ansambluri integrate de cunoştinţe, capacităţi şi abilităţi de aplicare,

operare şi transfer al achiziţiilor, care permit desfăşurarea cu succes a unei activităţi, rezolvarea
eficientă a unei probleme sau a unei clase de probleme/ situaţii; competenţele au componente
cognitive/ intelectuale, afectiv-atitudinale şi psihomotorii.
Competenţele utilizează, integrează şi mobilizează cunoştinţe, resurse cognitive, dar şi afective şi
contextuale pertinente pentru a trata cu succes o situaţie, însă nu se confundă cu aceste resurse. O
competenţă presupune o serie de operaţii: mobilizare de resurse adecvate, verificarea pertinenţei
acestor resurse, articularea lor eficientă, abordarea situaţiei, verificarea corectitudinii rezultatului
ş.a. Competenţele cresc valoarea utilizării resurselor, pentru că le ordonează, le pun în relaţie
astfel încât ele să se completeze şi să se potenţeze reciproc, le structurează într-un sistem mai
bogat decât simpla lor reunire aditivă.
Competenţele specifice se derivează din cele generale, pentru un an de studiu şi lor le sunt
asociate unităţi de conţinut, valori şi atitudini, care ar putea fi construite în interdependenţă cu
formarea competenţelor educaţionale generale şi specifice, precum şi sugestii metodologice
generale. Corelaţia propusă între competenţele specifice şi unităţile de conţinut are în vedere
posibilitatea ca orice competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut,
neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Pe baza competenţelor specifice, se
formulează competenţele derivate, care vor fi vizate în cadrul activităţii educaţionale.
Specialiştii consideră că un curriculum centrat pe competenţe poate răspunde mai bine cerinţelor
actuale ale vieţii sociale şi profesionale, ale pieţei muncii, prin centrarea demersurilor didactice
pe achiziţiile concrete ale elevului. În cadrul procesului de învăţământ se vizează formarea şi
dezvoltarea de competenţe educaţionale funcţionale, de bază, necesare elevilor pentru a-şi
continua studiile şi/ sau pentru a se încadra pe piaţa muncii. O programă centrată pe competenţe,
valori şi atitudini reflectă achiziţiile cercetărilor psihologiei cognitive conform cărora, graţie
deţinerii competenţelor, individul poate realiza, în mod exemplar, transferul şi mobilizarea
cunoştinţelor şi a abilităţilor în contexte şi situaţii noi şi dinamice. Competenţele formate pe
parcursul educaţiei de bază răspund condiţiei de a fi necesare şi benefice pentru individ şi pentru
societate în acelaşi timp. Aşadar, specialiştii consideră că un curriculum centrat pe competenţe
poate răspunde mai bine cerinţelor actuale ale vieţii profesionale şi sociale, ale pieţei muncii, prin
centrarea demersurilor didactice pe achiziţii integrate ale elevilor. Opţiunea pentru un curriculum
centrat pe competenţe, atitudini şi valori are în vedere accentuarea dimensiunii acţionale în
formarea personalităţii elevilor şi focalizarea pe achiziţii finale ale învăţării.

3.3. Valori şi atitudini - inventare/ seturi de finalităţi de ordin general, care nu pot fi exprimate în
termeni de acţiuni sau comportamente observabile şi uşor evaluabile, la a căror dezvoltare
contribuie disciplinele studiate.

3.4. Sugestii metodologice - oferite ca sprijin pentru realizarea demersurilor didactice, referitoare
la: desfăşurarea proceselor formative de predare, învăţare şi evaluare; organizarea activităţilor de
învăţare şi a situaţiilor de învăţare; construirea şi utilizarea strategiilor de instruire şi învăţare;
alegerea şi utilizarea metodelor de învăţământ; necesitatea asigurării conexiunilor conceptuale şi
metodologice; asigurarea potenţialului educativ al disciplinei; asigurarea unei comunicări
didactice eficiente, asigurarea unui mediu de învăţare stimulativ, care să promoveze învăţarea
activă, atitudinea pozitivă şi responsabilă; selectarea şi valorificarea resurselor materiale
necesare; manifestarea flexibilităţii în gândire şi a creativităţii cadrului didactic.

3.5. Standardele curriculare de performanţă - reprezintă un sistem de referinţă comun şi

echivalent la sfârşitul unei trepte de şcolaritate, care permite evidenţierea progresului realizat de
elevi de la o treaptă de şcolaritate la alta (sunt standarde naţionale) Ele sunt criterii de evaluare a
calităţii procesului de învăţare, specificări de performanţă care indică gradul în care sunt atinse
obiectivele curriculare, sunt însuşite cunoştinţele, sunt formate capacităţile şi comportamentele
stabilite prin curriculum.
Caracteristicile standardelor curriculare de performanţă:
- asigură conexiunile necesare între curriculum şi evaluare
- îşi propun să motiveze elevii pentru învăţarea activă
- permit evidenţierea progresului elevului de la o treaptă de şcolarizare la alta,
constituind un sistem de referinţă comun pentru toţi elevii la sfârşitul treptei de şcolarizare
respective
- se elaborează în funcţie de finalităţile educaţionale ale treptei de şcolaritate şi ale
ciclului de şcolaritate, de obiectivele cadru şi de referinţă, de particularităţile psihologice ale
elevilor şi de alţi factori.

3.6. Exemple de activităţi de învăţare, care propun posibile modalităţi concrete şi diverse de
organizare a activităţii educaţionale în clasă. Ele sunt construite astfel încât să valorifice
experienţa cognitivă a elevilor, să îi sprijine constructiv în activitatea de cunoaştere şi să permită
valorificarea unor strategii didactice în contexte variate de învăţare.

3.7. Conţinuturile care pot fi valorificate pentru atingerea obiectivelor cadru şi de referinţă şi a
competenţelor generale şi specifice solicitate prin curriculum; conţinuturile sunt structurate şi
organizate în jurul unor teme.