Electroliză și aplicațiile ei

Electroliza

Electroliza reprezinta procesul fizico-chimic de orientare a ionilor spre electrozi sub

actiunea campului electric, descarcarea ionilor la electrozi prin procese redox si formarea de
produsi noi. Pentru a face electroliza avem nevoie de vas pentru electroliza, care poate fi
electrolizor sau voltametru Hoffman, in cazul electrolizei apei acidulate; electrolit, adica o
topitura sau o solutie a unei substante care conduce curentul electric; o sursa de curent
electric continuu; electrozii: anod(+) si catod(-); fire metalice de legatura.

Ce este electroliza? Apariția electrolizei

Inainte de anul 1880, energia electrica avea o utilizare foarte limitata in industria
chimica, cu toate ca primele cercetari de laborator in domeniul electrochimiei dateaza inca de
la inceputul secolului al XIX-lea. Dezvoltarea larga a electrochimiei industriale a inceput abia
dupa inventarea si perfectionarea dinamului. Un rol important in dezvoltarea electrochimiei ii
revine lui M. Faraday care a formulat legile fundamentale ale electrolizei.
Producerea diferitelor fenomene chimice sub actiunea curentului electric la suprafata de
contact electrolit-electrod metalic constituie fenomenul de electroliza. Acesta poate fi definit
dupa Faraday ca o descompunere permanenta a unei substante sub actiunea curentului
electric, caz in care ionii solutiei se vor dirija spre electrodul cu incarcarea electrica opusa
celei pe care o iau ionii, unde se depun.
Conversia electrochimica

Legea lui Faraday

Masa de substanta separata la electrod prin electroliza este direct proportionala cu cantitatea
de electricitate ce trece prin electrolit.

m = K · I · t,
Legea I a electrolizei:
E=96.500·K
Unde:
m-masa de substanta depusa la electrod
K-echivalentul electrochimic al electrolitului
A-masa atomica
N-valenta ionului care se depune
F-constanta lui Faraday
I-intensitatea curentului (in amperi)
t-reprezinta timpul cat dureaza electroliza
E-echivalentul chimic
Pentru verificarea experimentala a acestei legi, se trece un curent electric prin mai
multe celule electrolitice care sunt legate in serie si care contin acelasi electrolit. Se poate
constata ca in fiecare celula electrolitica cantitatea de electrolit descompus este aceeasi pentru
aceeasi durata de electroliza. Daca se dubleaza durata de electroliza (sau intensitatea de
curent) cantitatea de electrolit descompusa este dublata.
La trecerea unor sarcini electrice egale prin diferiti electroliti, la electrozi se separa mase de
substante proportionale cu echivalentii lor chimici.

Legea a II-a a electrolizei:

La determinarea cantitatii de curent necesara pentru un echivalent-gram se tine seama

de descarcarea unui ion monovalent necesita un electron, a carui sarcina este:
4,8020.10-10 u.e.s.C.G.S.=1,602.1019 As (amperi-secunda)=1C (coulomb), si ca un
echivalent-gram reprezinta N (numarul lui Avogadro) ioni monovalenti. Deci sarcina totala a
acestor ioni este:eN =(1,602.10-19 As)(6,023.10-23 val-1)=96494 As . val-1=96494 C. val-1
= 26,8 Ah.val-1
Aceasta cantitate de electricitate se numeste un Faraday si are simbol F. Deci un
Faraday reprezinta cantitatea de electricitate necesara pentru a transforma la electroliza un
echivalent-gram dintr-o substanta(F=96.500 C). De exemplu, pentru ca la electroliza acidului
clorhidric sa se puna in libertate un atom-gram de hidrogen este necesar 1F, pentru 2 atomi-
gram de hidrogen sunt necesari 2F, pentru 3 atomi-gram sunt necesari 3F etc. Tot asa, pentru
ca la electroliza unei solutii de clorura de cupru(II) sa se puna in libertate 1 atom-gram de
cupru sunt necesari 2F, pentru 2atomi-gram de cupru sunt necesari 4F etc.

Fenomenul de electroliza

Fenomenul de electroliza este complicat si depinde de o serie de factori fizici si

chimici, a caror actiune a impus clarificarea a insasi modului prin care se face disocierea unui
electrolit sub actiunea curentului electric. Fenomenul consta in migratia ionilor pozitivi catre
catod si a ionilor negativi spre anod, cat si in neutralizarea acestora. Astfel, la electrozi, ionii
capteaza, respectiv cedeaza electroni, transformandu-se in atomi neutri sau grupe de atomi.
Acestia se pot depune ca atare pe electrod sau pot reactiona; cu moleculele dizolvantului, cu
electrodul, sau intre ei. Se formeaza astfel produsi secundari ai electrolizei. De fapt, procesele
la electrozi, avand loc cu transfer de electroni sunt transformari redox.
Industriile electrochimice reprezinta o ramura cu aplicatii importante pentru economia
nationala. Aplicarea electrochimiei permite sa se obtina cantitai mari de produse importante,
cum sunt: hidrogenul, oxigenul, clorul, hidroxizii alcalini, peoxizii, oxiclorurile etc.
Prin electroliza substantelor topite se obtin: sodiu, calciu, magneziu, aluminiu si alte metale.
Datorita metodelor eletrochimice s-a reusit sa se realizeze pe scara indsutriala obtinerea unor
metale ca: bariu, cesiu, litiu etc.
Obtinerea metalelor si nemetalelor:

Aplicatiile electrolizei:

Metalele din grupele I, a II-a si a III-a principala se obtin industrial prin electroliza
topiturilor. Beriliul metalic se obtine prin electroliza unui amestec topit de BeF2 si o fluorura
alcalina iar strontiul, un alt metal al grupei a II-a se obtine similar cu calciul.Cu toate ca prin
aceste procese electrochimice se consuma mari cantitati de energie electrica, ele sunt utiliate
pe scara larga intrucat permit obtinerea metalelor pure necesare in tehnica. Procedeele
electrochimice sunt singurele care fac posibila obtinerea metalelor cu potential de oxidare
mare.Obtinerea aluminiului este un proces tehnologic complex care cuprinde doua etape
distincte: obtinerea aluminei din bauxita si electroliza oxidului de aluminiu.
Nemetalul care se obtine pe calea electrolizei este fluorul. Pentru electroliza se utilizeaza un
amestec de fluorura de potasiu si acid fluorhidric. Temperatura la care se efectueaza
electroliza se stabileste in functie de compozitia electrolitului.
Prin electroliza se obtin mai multe produse chimice importante: hidroxidul de sodiu
rezulta prin electroliza unei soluti apoase de clorura de sodiu odata cu clorul si hidrogenul; tot
pe cale electronica se prepara hipocloritii de potasiu si de sodiu (KClO3, NaClO3),
permanganatul de potasiu (KMnO4); prin descompunerea electrolitica a apei se obtin cantitati
mari de oxigen si hidrogen etc.In metalurgie se aplica electroliza pentru extragerea unor
metale din compusi, de exemplu Na, Al, sau la rafinarea Cu, Zn, Pb etc.

Importanta electrolizei. Electroliza se mai utilizeaza in instrumente de masurare ale pH-ului.

Aceste instrumente compara pH solutiei cu cel al electrodului corespunzator.O alta

aplicatie este utilizarea electrolizei la eliminarea parului nedorit de pe corp. Eliminarea
parului are loc prin aplicarea unei tensiuni foarte mici intr-o solutie de NaCl ce se afla la
radacina parului. In urma electrolizei rezulta NaOH ce arde radacina parului, distrugand firul.
Aceasta tehnica este scumpa si detine critici. Produce durere in functie de zona ce este
electrocutata, durerea putand chiar fi uriasa in cazul unor tensiuni prea mari.Electroliza se
mai utilizeaza in industria uleiului comestibil, in instalatiile de intarire a grasimilor atat
animale cat si vegetale.