SUPORT CURS INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE

PARTEA I

I. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND CONTABILITATEA

II. SITUAȚIILE FINANCIARE
III. EFECTUL TRANZACȚIILOR ASUPRA SITUAȚIILOR FINANCIARE

I. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND CONTABILITATEA

1. Repere istorice privin contabilitatea
Informaţii privind contabilitatea au aparut încă din antichitate. Totuşi, dezvoltarea
comerţului în orasele-state italiene în Evul Mediu se consideră că a condus la dezvoltarea unui
sistem complex de evidenţă: contabilitatea în partidă dublă.
În anul 1494 Luca Pacioli a publicat un tratat de matematică „Summa de artithmetica,
geometria, proportioni et proportionalita” în care a fost cuprinsă şi o lucrare ce descria practicile
negustorilor veneţieni ai epocii şi contabilitatea în partidă dublă. În opinia autorului,
contabilitatea este prezentată ca un ansamblu de principii şi reguli. Luca Paciolo analiza
“contabilitatea ca fiind un ansamblu de principii şi reguli privind înregistrarea în partida dublă1
a averii ce aparţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia în ordinea în care au avut
loc”. Iniţial, obiectul de studiu al contabilităţii au fost averea şi afacerile unui negustor. Mulţi
termeni provin din limba iataliană: casă, bancă, cont, debit, credit,bilanţ.
Ecuaţia de echilibru contabil: AVERE=CAPITAL
În timp s-a conturat conceptul de patrimoniu care, în interpretarea juridică, este format
din două elemente interdependente:
- Persoana fizică sau juridică (proprietar)
- Relaţiile de drepturi şi obligaţii în cadrul cărora au fost procurate bunurile.
În România, la începutul secolului al XX-lea profesorii Spiridon Iacobescu şi Alexandru
Sorescu au prezentat teoria economico-juridică a contabilităţii. Potrivit acesteia, obiectul de
studiu al contabilităţii îl reprezintă patrimoniul.
Ecuaţia de echilibru : BUNURI ECONOMICE= DREPTURI ŞI OBLIGAŢII

Astfel: Bunurile economice formează averea.

Relaţiile de drepturi vizează relaţiile în cadrul cărora titularul de patrimoniu a procurat
o parte din avere din surse proprii.
Relaţiile de obligaţii vizează relaţiile în cadrul cărora titularul de patrimoniu a procurat
o parte din avere din surse împrumutate.
În plan contabil, bunurile economice reprezentau activul patrimonial, iar drepturile şi obligaţiile
pasivul. Pornind de la acest fapt, ecuaţia generală a contabilităţii era următoarea:
ACTIV = PASIV
Una din limitele acestei abordări este dată de faptul că, în țările anglo-saxone, conceptul de
patrimoniu nu este asociat cu organizațiile economice, fiind utilizat doar pentru persoanele
fizice, în sensul de moștenire. În vederea creării unui limbaj universal valabil, în prezent este
utilizată egalitatea: ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII
sau
ACTIV – DATORII= CAPITALURI PROPRII

Contabilitatea în partidă dublă implică cel puţin două conturi, înregistrarea unei tranzacţii presupune
1

pe de o parte debitarea unui cont/mai multor conturi iar pe de altă parte creditarea altui cont/altor conturi.

1
 2. Definiţii ale contabilităţii
 Bazele contabilităţii, Ed. Didactică şi Pedagogică (Călin O., Ristea M.):
Contabilitatea reprezintă un sistem de principii şi cunoştinţe care explică şi clasifică
tranzacţiile şi evenimentele care marchează viaţa diverselor entităţi în scopul furnizării
de informaţii necesare luării deciziilor.
 Legea nr. 82/1991 a contabilitatii:
Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea,
gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a
rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor prevazute la art. 1.(al legii 82/1991)
În acest scop, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică,
prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia
financiară, performanţa financiară şi alte informaţii referitoare la activitatea
desfaşurată, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii
prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi
alţi utilizatori.

În literatura de specialitate se consideră că obiectul contabilităţii este reprezentat de

evidenţa, calculul, analiza şi controlul în expresie valorică a stării şi mişcării averii şi
capitalului unei entităţi, stabilirea situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute, precum şi
furnizarea de informaţii pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale ale acestora.
Obiectivul principal al contabilităţii este reprezentat de furnizarea de informaţii necesare
deciziilor economice.
Contabilitatea furnizează informaţii pentru două mari categorii de utilizatori:
 externi (investitorii, creditorii, angajaţii, clienţi, furnizori, instituţiile statului,
publicul) şi
 interni (manageri).
Contabilitatea financiară furnizează informaţii privind poziţia financiară, performanţele
şi modificările poziţiei financiare utile atât utilizatorilor interni cât şi externi.
Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii utile managementului, obiectivele
principale fiind calcularea costurilor.
Modificări în timp au avut loc în ceea ce priveşte obiectul, scopul şi conţinutul
raportărilor contabile.

3. Entităţile care trebuie să organizeze şi să conducă contabilitate proprie

În România, Lega nr. 82/1991 a contabilitatii prezintă entităţile care trebuie să
organizeze şi să conducă contabilitate proprie, respectiv contabilitate financiara, de gestiune
după caz (diverse societati comerciale, regii autonome, institute nationale de cercetare-
dezvoltare etc), evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă simplă sau pe baza
regulilor contabilității în partidă dublă in cazul persoanelor fizice care desfasoara activitati
producatoare de venituri (la opțiunea acestora).

Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala.

Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta,
potrivit reglementarilor elaborate in acest sens.

2
 4. Informația contabilă

Este oferită prin intermediul situațiilor financiare, fiind construită pe baza celor cinci categorii
de elemente ce sunt luate în calcul pentru delimitarea egalității fundamentale a contabilității
(active, datorii, capitaluri proprii, cheltuieli și venituri). Acestea sunt grupate în două situații
financiare (bilanț, repectiv cont de profit și pierdere).
BILANŢ CONT DE PROFIT ȘI
PIERDERE
Rezultatul
 exerciţiului 
ACTIVE CAPITALURI VENITURI
PROPRII -
DATORII CHELTUIELI

Diverse categorii de persoane ale căror valori mobiliare nu sunt admise la tranzacţionare pe o
piaţă reglementată, care sunt denumite în continuare entităţi, aplică OMFP nr. 1802/20142,
pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi
situațiile financiare anuale consolidate:
a) societăţi:
- societăţile în nume colectiv;
- societăţile în comandită simplă;
- societăţile pe acţiuni;
- societăţile în comandită pe acţiuni şi
- societăţile cu răspundere limitată;
b) societăţile/companiile naţionale;
c) regiile autonome;
d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;
e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de
organizare, funcţionează pe principiile societăţilor;
f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în România, care aparţin persoanelor
juridice cu sediul în România, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări;
g) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor
prevăzute la lit. a) - e), cu sediul în România, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări;
h) subunităţile din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, în
condiţiile prevăzute de prezentele reglementări;
i) grupurile de interes economic, înfiinţate potrivit legii.

2
Cuprinde:- formatul si continutul situatiilor financiare anuale,
– principiile contabile si regulile de recunoastere, evaluare, scoatere din evidenta si prezentare a elementelor in
situatiile financiare anuale individuale,
– regulile de intocmire, aprobare, auditare/verificare, potrivit legii, si publicare a situatiilor financiare anuale,
– Planul de conturi general,
– continutul si functiunea conturilor contabile,
– reguli privind întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate.

3
4.1Utilizatorii informaţiei contabile
 Investitorii furnizează fonduri, îşi asumă riscuri pentru fondurile investite şi aşteaptă
informaţii cu privire la performanţa capitalului investit, informaţii necesare în procesul
decizional: dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă capital.
 Creditorii (instituţiile financiare) au nevoie de informaţii privind capacitatea entităţii
respective de a rambursa creditele la scadenţă şi de a plăti dobânzile.
 Angajaţii doresc informaţii privind profitabilitatea şi continuitatea activităţii entităţii
respective în vederea aprecierii capacităţii acesteia de a oferi remuneraţii, pensii,
participări la profit, premii, locuri de muncă, asigurări de sănătate etc.
 Furnizorii au nevoie de informaţii care să le creeze o imagine asupra indicatorilor de
performanţă ai entităţii (lichiditate, solvabilitate, rentabilitate etc).
 Clienţii doresc informaţii referitoare la susţinerea ciclului de fabricaţie, asigurarea
continuităţii activităţii entităţii, în special asupra derulării contractelor de lungă durată.
 Instituţiile statului şi alte autorităţi au nevoie de informaţii privind impozitele şi taxele,
construirea indicatorilor macroeconomici (produs intern brut, venit naţional etc)
 Publicul are nevoie de informaţii deoarece poate fi investitor, angajat, furnizor sau
client.
 Managerul foloseşte informaţiile pentru a se deconta cu utilizatorii externi privind
gestionarea resurselor încredinţate şi distribuţia rezultatelor. Managerii sunt considerați
utilizatori interni ai informației, deoarece ei dispun de orice informație doresc cu privire
la firma pe care o conduc, fiind interesați îndeosebi de informațiile cu caracter intern
(costul de producție al unui bun, pragul de rentabilitate, etc.), în vederea luării deciziilor.

4.2 Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare

 Caracteristici calitative fundamentale:
- Relevanţa (informaţiile relevante au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informaţii
în luarea deciziilor)
- Reprezentarea exactă (“Situaţiile financiare anuale descriu fenomenele economice
în cuvinte şi cifre. Pentru a fi o reprezentare exactă, o descriere trebuie să fie
completă, neutră şi fără erori.”).

 Caracteristici calitative amplificatoare: comparabilitatea, verificabilitatea,

oportunitatea, inteligibilitatea.

4
4.3 Definitia activului, datoriei, captitalurilor proprii, cheltuielilor si veniturilor
 Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente
trecute, de la care se aşteptă să genereze beneficii economice viitoare 3 pentru entitate.
Acesta este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ în momentul în care
următoarele criterii sunt îndeplinite:
- este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi
- activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil.
Exemple:

 O datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi

prin decontarea căreia se aşteptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii
economice. Aceasta este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ în momentul
în care următoarele criterii sunt îndeplinite:
- este probabil că o ieşire de resurse, încorporând beneficii economice, va rezulta din
decontarea unei obligaţii prezente şi
- când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod
credibil.
Exemple:

 Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în

activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Exemple:

 Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale
datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele
rezultate din distribuirea acestora către acţionari.

3
Conform OMFP 1802/2014, beneficiile economice reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la
fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuţie se reflectă fie sub forma creşterii
intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieşirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de
producţie.Astfel, potenţialul poate fi unul productiv, atunci când activul este utilizat separat sau împreună cu alte
active pentru prestarea de servicii ori producerea de bunuri destinate vânzării de către entitate. De asemenea,
potenţialul poate îmbrăca forma convertibilităţii în numerar sau echivalente de numerar.

5
 Exemple:
Cheltuieli ce survin ca urmarea a scăderii unui activ:

Cheltuieli ce apar ca urmare a creşterii unei datorii:

o Înregistrarea unei obligaţii legale (impozite, taxe sau contribuţii directe):
 recunoaşterea cheltuielii cu impozitul pe profit;
 recunoaşterea contribuţiei angajatorului la asigurări sociale, etc.
o Înregistrarea unei obligaţii contractuale:
 faţă de terţi:
 înregistrarea dobânzii la un credit bancar;
 înregistrarea unei facturi primite pentru un serviciu sau pentru utilităţi;
 faţă de salariaţi:
 înregistrarea de salarii (ca urmare a serviciilor prestate de aceştia).

 Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale
datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele
rezultate din contribuţii ale acţionarilor.
Exemple:
urmare a creşterii de active:

urmare a diminuării de datorii:

6
II. SITUAȚIILE FINANCIARE
Conform OMFP 1802/2014, obiectivul situaţiilor financiare anuale îl constituie furnizarea
de informaţii despre poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie ale unei
entităţi, utile unei categorii largi de utilizatori. Potrivit reglementărilor din România, acestea
sunt:
1. BILANŢUL
2. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
3. SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE
4. SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU
5. NOTE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

Entitatile prevazute de OMFP 1802/2014 sunt împărţite în categorii în functie de 3 criterii de

mărime, astfel: microentităţi, entităţi mici, entităţi mijlocii şi mari, entităţi de intreres public.
Criteriile de mărime sunt: totalul activelor, cifra de afaceri netă, numărul mediu de salariaţi în
cursul exerciţiului financiar si sunt valori diferite pentru fiecare categorie de entitate. Fiecare
entitate se incadreaza doar in una din cele 3 categorii prezentate, la data bilantului nu trebuie sa
depaseasca cel putin 2 din cele trei criterii specifice categoriei respective.
Situaţii financiare anuale întocmite de categoriile de entităţi prevazute de OMFP 1802/2014:
 Microentităţile întocmesc bilanţ prescurtat şi cont prescurtat de profit şi pierdere
conform formatului prevazut în ordinul mentionat pentru fiecare situatie financiară.
 Entităţile mici întocmesc bilanţ prescurtat, cont de profit şi pierdere, notele explicative
la situaţiile financiare anuale. Opţional pot întocmi situaţia modificărilor capitalului
propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.
 Entităţile mijlocii şi mari (inclusiv entităţile de intreres public) întocmesc bilanţ, cont
de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de
trezorerie, notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Bilanțul și contul de profit și pierdere sunt elaborate pe baza celor cinci elemente (active,
capitaluri proprii, datorii, cheltuieli și venituri). Situaţia modificărilor capitalului propriu,
situaţia fluxurilor de trezorerie, notele explicative la situaţiile financiare anuale au rolul de a
oferi informații prelucrate sau mai detaliate, asupra realității unei entităţii.

1. BILANTUL
Bilanţul reflectă poziţia financiară a entitati la un moment dat, de regulă la sfârşitul exerciţiului
financiar4.

1.1. ELEMENTELE COMPONENTE ALE BILANȚULUI5 (ACTIVE, CAPITALURI

PROPRII, DATORII)
ACTIVELE
A. ACTIVELE IMOBILIZATE sunt active generatoare de beneficii economice viitoare şi
sunt deţinute pe o perioadă mai mare de 1 an.
Mecanismul prin care valoarea uzurii (deprecierii ireversibile, consumului treptat) a
imobilizărilor este recunoscută în contabilitate poartă numele de amortizare. Aceasta reprezintă
o alocare treptată a costului unui activ imobilizat pe toată durata de utilizare a acesteia. Aceasta

4
exerciţiul financiar începe la 01 ianuarie(cu excepţia primului an de activitate când începe la data înfiinţării
entităţii) şi se încheie la 31 decembrie.
5
Pentru formatul intocmit de entitatile mijlocii si mari

7
se recunoaște în contabilitate la sfârșitul fiecărei luni, iar în bilanț este scăzută din valoarea
activelor imobilizate (a se vedea elementele rectificative).
I. Imobilizările necorporale sunt active nemonetare identificabile fără formă fizică.
1. Cheltuielile de constituire sunt reprezentate de cheltuielile cu înfiinţarea sau dezvoltarea
unei entităţi (“O entitate poate include cheltuielile de constituire la Active, caz în care poate
imobiliza cheltuielile de constituire”). Amortizarea se realizează sistematic pe parcursul unei
perioade de maximum 5 ani.
Exemple:

2. Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru aplicarea

rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau
îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării. Ele presupun
realizarea unor obiective strict individualizate, a căror fezabilitate tehnologică a fost
demonstrată şi care vor fi utilizate în întreprindere sau comercializate.
Amortizarea se realizează sistematic pe perioada contractului sau pe durata pe care se estimează
că vor fi folosite rezultatele activității de dezvoltare, după caz dar nu poate depăsi 10 ani.
Exemple:
a) proiectarea, construcţia şi testarea unor prototipuri şi modele înainte de producţie şi utilizare;
b) proiectarea instrumentelor, şabloanelor, tiparelor şi matriţelor care implică o tehnologie nouă;
c) proiectarea, construcţia şi funcţionarea unei fabrici-pilot care nu se află pe o scală fezabilă din
punct de vedere economic pentru producţia comercială.

3. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare

includ costurile efectuate pentru achiziţionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate
sau serviciu (în cazul concesiunilor), a unui brevet, a unui know-how, a unei licenţe, a unei
mărci şi a altor drepturi similare de proprietate industrială şi intelectuală. Aceste active pot fi
primite ca aport la capital sau dobândite pe alte căi.
Amortizarea unei concesiuni se înregistrează pe durata de folosire a acesteia conform
contractului. Brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi activele similare se amortizează pe
durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine.

4. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale includ cheltuielile

efectuate pentru prospectarea resurselor minerale (minereuri, petrol, gaze naturale și resurse
similare neregenerative), în intervalul cuprins între:
 T0. momentul în care entitatea a obținut drepturile legale de a explora într-o anumită zonă și
 T1. momentul în care a fost demonstrată fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale
extracției unei resurse minerale.
Aceste active trebuie reclasificate după momentul T1.
Exemple:

5.Fondul comercial (în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros)
- Fondul comercial se recunoaşte, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul
de achiziţie şi valoarea justă la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către
o entitate.

8
- În situaţiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaşte numai în cazul
transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora şi, după caz, şi de datorii şi capitaluri
proprii, indiferent dacă este realizat ca urmare a cumpărării sau ca urmare a unor operaţiuni de
fuziune. Transferul este în legătură cu o afacere, reprezentată de un ansamblu integrat de
activităţi şi active organizate şi administrate în scopul obţinerii de profituri, înregistrării de
costuri mai mici sau alte beneficii.
Fondul comercial generat intern nu se recunoaşte ca activ.
În România, fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum
cinci ani.

6. Avansuri si alte imobilizări necorporale

6.1 Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale reprezintă sume de bani
avansate de entitate pentru a cumpăra active necorporale, în cazul în care tranzacția de
achiziție nu a fost încă finalizată și imobilizările nu au fost livrate.
6.2 active nenominalizate în grupele menţionate, cum ar fi: reţete, formule, modele, proiecte,
prototipuri. Amortizarea acestor active se realizează sistematic pe durata prevăzută pentru
utilizarea lor de către entitatea care le deţine.

II. Imobilizările corporale (numite active fixe sau active tangibile) se prezintă sub forma unor
bunuri cu conţinut material (corporal).
Conform reglementărilor din România, imobilizările corporale reprezintă active care:
a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii,
pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.6

1. Terenuri şi construcţii
Elementul „Terenuri” cuprinde două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. Terenurile au
durată de utilizare nelimitată (sunt considerate resurse regenerabile) și nu se amortizează. În
schimb, investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor şi alte lucrări similare se supun
amortizării într-o perioadă determinată de administratori sau persoanele care au obligaţia
gestionării entităţii, pe baza duratelor de viaţă utilă ale acestora (Investiţiile efectuate pentru
amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi pentru alte lucrări similare ).
„Construcţiile” sunt reprezentate de clădiri achiziţionate de la terţi sau provenite din producţie
proprie, care se supun amortizării, deoarece ele au durată de utilizare limitată.
Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, chiar atunci când
sunt achiziţionate împreună. O creştere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează
determinarea valorii amortizabile a clădirii.

2. Instalaţii tehnice şi mijloace dre transport sunt reprezentate de echipamente tehnologice,

maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace
de transport.

6
Piesele de schimb şi echipamentul de service sunt, în general, contabilizate ca stocuri şi recunoscute în profit sau
pierdere atunci când sunt consumate. Totuşi, piesele de schimb importante şi echipamentele de securitate sunt
considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade
mai mari de un an.

9
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier includ active nenominalizate în grupele menţionate, cum
ar fi: mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte
active corporale.

4. Investiţii imobiliare sunt reprezentate de terenurile, clădirile sau părți ale acestor active,
aflate în proprietatea entității sau deținute în baza unui contract de leasing financiar, mai
degrabă pentru a obține venituri din chirii sau pentru creșterea valorii capitalului (ori ambele),
decât în scopul utilizării sau vânzării. Sunt incluse în această categorie și terenurile a căror
utilizare viitoare nu a fost încă determinată, precum și clădirile aflate în curs de construire sau
amenajare în scopul utilizării viitoare ca investiții imobiliare.

5. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale includ activele corporale

utilizate pentru prospectarea resurselor minerale, în intervalul T0-T1 (definit la imobilizările
necorporale, categoria 4). Aceste active trebuie reclasificate în momentul în care este demonstrată
fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției resursei minerale (după momentul T1).

6. Active biologice productive sunt animalele vii sau plantele vii, care generează (dar nu reprezintă)
produse agricole.

7. Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări corporale şi imobilizările corporale în

curs de execuţie includ:
- sumele de bani achitate în scopul dobândirii unor imobilizări corporale care nu sunt
încă în posesia entității -Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări
corporale
- imobilizările în curs de execuţie (care nu au fost terminate) pentru nevoile proprii
efectuate de întreprindere sau de terţi (investiţiile neterminate efectuate în regie
proprie sau în antrepriză)- Imobilizările corporale în curs de execuţie. Deoarece
nu sunt pregătite pentru utilizare și nu se folosesc, aceste active nu se amortizează.

III. Imobilizările financiare (numite şi investiţii financiare pe termen lung) reprezintă valorile
financiare investite de întreprindere pe termen lung, sub formă de titluri şi creanţe financiare,
în scopul obţinerii de venituri financiare sub forma dividendelor sau dobânzilor, prin creşterea
valorii capitalizate sau prin realizarea de beneficii din comercializarea acestor investiţii.

Imobilizările financiare cuprind:

1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților afiliate sunt acele creanţe ale întreprinderii create cu
ocazia acordării de împrumuturi entităților afiliate.
3. Interesele de participare reprezintă acţinile deţinute la entităţi asociate şi entităţile
controlate în comun.
4. Împrumuturi acordate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor
de participare
5. Investiții deținute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi: garanţii, depozite şi cauţiuni depuse de entitate la terţi.

10
Împrumuturile acordate de entitate pe termen lung sunt purtătoare de dobânzi și sunt cunoscute
sub denumirea de creanțe imobilizate.
Entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţe imobilizate cu scadenţa
mai mare de un an, vor prezenta în bilanţ, la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţa
mai mare de 12 luni, diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe.
B. ACTIVELE CIRCULANTE reprezintă bunurile şi valorile care se utilizează pe o perioadă
scurtă în activitatea întreprinderii şi, în general, participă la un singur circuit economic, se
consumă, se înlocuiesc după prima utilizare. Reglementările contabile în vigoare clasifică un
activ ca activ circulant atunci când:
a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul
normal al ciclului de exploatare al entităţii;
b) este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricţionată.7

I. STOCURILE reprezintă ansamblul bunurilor din cadrul întreprinderii deţinute fie pentru a
fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie, fie pentru a fi
consumate la prima lor utilizare în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

Reprezintă stocuri:
1. Materiile prime şi materialele consumabile
 Materiile prime sunt destinate utilizării în procesul de producţie, participă direct la
generarea produselor, regăsindu-se integral sau parţial în produsul finit fie în starea lor
iniţială, fie transformată.
Exemple:


Materialele consumabile participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare,
fără a se regăsi fizic, de regulă, în produsul finit.
Exemple: materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe
şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile.
 Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică
decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate imobilizări, indiferent de durata
lor de utilizare sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi
bunurile asimilate acestora (echipamente de protecție și de lucru, matrițe, verificatoare,
aparate de măsură și control).

 Stocurile aflate la terţi reprezintă diverse bunuri de natura stocurilor aflate în

proprietatea întreprinderii, dar care fizic se găsesc la terţi, în custodie, prelucrare sau
consignaţie.
 Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul protecţiei pe timpul transportului sau
depozitării diverselor active.

2. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele (stadiile)
de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi

7
Conform reglementărilor actuale, toate celelalte active reprezintă active imobilizate.

11
recepţiei tehnice sau nerecuperate în întregime. Se includ, de asemenea, lucrările și serviciile în
curs de execuţie.

3. Produsele finite şi mărfurile sunt bunuri reprezentate de semifabricate, produse finite,

produse reziduale, animale şi mărfuri, fiind depozitate şi destinate în principal comercializării
către terţi.

 Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de
fabricaţie şi care pot parcurge în continuare procesul tehnologic al altor faze de
fabricaţie sau pot fi livrate terților în forma actuală.

 Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricaţie prevăzute de
procesul tehnologic al întreprinderii, fiind depozitate în vederea livrării sau expediate
direct clienţilor.

 Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricaţie sub formă de
rebuturi, materiale recuperabile, deşeuri.
 Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca
produse agricole sau vândute ca active biologice.

 Produsele agricole sunt acele produse rezultate la momentul recoltării de la activele

biologice ale entității.

 Mărfurile sunt acele bunuri care au fost cumpărate de întreprindere de la terți în vederea
revânzării sau produsele predate spre vanzare in magazinele proprii.

4. Avansurile pentru cumpărări de stocuri reprezintă sume de bani plătite cu anticipaţie

furnizorilor în vederea aprovizionării cu bunuri de natura stocurilor (furnizori-debitori pentru
cumpărări de stocuri).

II. CREANŢELE (numite şi valori în curs de decontare) reprezintă valorile avansate temporar
de întreprindere terţilor (persoane fizice sau juridice) pentru care urmează să primească un
echivalent (o sumă de bani sau un serviciu).

1. Creanţele comerciale sunt cele mai semnificative, fiind compuse din creanţele faţă de
clienţi, efecte de primit și avansurile achitate furnizorilor de servicii.
 Clienţii includ creanţele rezultate din bunurile vândute, lucrările executate, serviciile
prestate, a căror contravaloare urmează a se încasa ulterior.

12
  Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub formă de cambie, bilet la ordin etc.,
care atestă existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale ce va fi încasată pe
termen scurt.
 Avansurile pentru servicii reprezintă sume de bani plătite cu anticipaţie furnizorilor
de servicii (furnizori-debitori pentru prestări de servicii).
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate
3. Sume de încasat de la entităţile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
4. Alte creanţe sunt reprezentate de creanţele generate de relaţiile de decontare ale
întreprinderii cu personalul, bugetul statului, alte organisme publice, asigurările sociale,
protecţia socială, debitori diverşi etc.

5. Creanţele privind capitalul subscris şi nevărsat sunt reprezentate de creanţele generate de

relaţiile întreprinderii cu acţionarii săi, referitoare la subscrierile de capital social efectuate şi
nedepuse.

III. INVESTIŢIILE PE TERMEN SCURT reprezintă valorile financiare investite de

întreprindere în vederea realizării unui câştig pe termen scurt.
În structura investiţiilor financiare pe termen scurt se includ:
 Acţiuni deţinute la entităţi afiliate
 Alte investiţii pe termen scurt: obligaţiunile emise de către entitate şi răscumpărate,
obligaţiunile şi alte valori mobiliare achiziţionate de entitate în vederea obținerii unui
venit financiar pe termen scurt (de exemplu, în urma unor speculații bursiere). În
categoria altor investiţii pe termen scurt intră şi depozitele bancare pe termen scurt.

IV. CASA ŞI CONTURILE LA BĂNCI sunt reprezentate de valorile care îmbracă forma de
bani, fiind separate disponibilităţile în devize de cele în lei.

1. Conturile la bănci se referă la valori de încasat (cecuri de încasat, efecte comerciale depuse
la bănci), disponibilităţi în lei şi devize şi sume în curs de decontare. Disponibilităţile sau
depozitele aflate în conturile bancare pot funcţiona în mod curent sau la termen.
2. Casa reprezintă disponibilităţile băneşti aflate în casieria întreprinderii în lei şi în devize.
3. Acreditivele sunt depozite bancare deschise de entitate și rezervate în vederea achitării unor
obligaţii faţă de anumiţi furnizori pe măsura îndeplinirii condiţiilor de livrare sau prestare de
servicii. Funcţionarea acestor conturi bancare este restricţionată (retragerile de numerar nu se
pot efectua decât de către furnizor, după îndeplinirea condiţiilor contractuale, sau de către client
– cel care a deschis contul – dacă obligaţiile contractuale nu sunt îndeplinite de către furnizor)
şi condiţionată de derularea contractelor comerciale care au stat la baza creării lor.

4. Avansurile de trezorerie reprezintă sumele virate la bănci sau sume în numerar, puse la
dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în numele entității.

13
5. Alte valori: timbre poștale și fiscale, tichete și bilete de călătorie, bilete de tratament și
odihnă.

C. CHELTUIELILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare

exerciţiu financiar numai a cheltuielilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ cheltuielile
înregistrate în avans respectiv sume achitate în cursul exercițiului curent dar care vizează
servicii care vor fi primite în cursul exercițiului următor (abonamente, asigurări, chirii plătite
în avans).
Exemplu

CAPITALUTRILE PROPRII ŞI DATORIILE

Reglementările contabile din România prevăd următoarea clasificarea capitalurilor în ordinea
crescătoare a exigibilităţii lor (termenul de decontare): (A) Capitaluri proprii; (B) Provizioane;
(C) Datorii şi (D) Venituri în avans.
C. DATORIILE (capitalul străin sau capital împrumutat) sunt sursele de finanţare externe
puse la dispoziţia întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori sau
terţi şi pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric.
Potrivit reglementărilor contabile din România datoriile sunt clasificate în funcție de
exigibilitatea lor în datorii pe termen scurt sau datorii curente (datorii care trebuie plătite într-
o perioadă de un an) şi datorii pe termen lung (datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai
mare de un an).

I. O DATORIE PE TERMEN SCURT este o obligaţie (1) ce se aşteaptă să fie achitată în

cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) este exigibilă în termen de 12
luni de la data bilanţului. Ciclul de exploatare al unei întreprinderi reprezintă perioada de timp
dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces şi finalizarea sa în numerar sau
sub forma unui instrument uşor convertibil în numerar.

II. DATORIILE PE TERMEN LUNG reprezintă toate celelalte datorii.

Ambele categorii de datorii sunt clasificate apoi în funcție de natura lor. Astfel, atât în structura
datoriilor pe termen lung, cât și în structura datoriilor pe termen scurt, sunt incluse următoarele
categorii de datorii: împrumuturi şi datorii asimilate; datorii comerciale, datorii în cadrul
grupului, datorii din interese de participare şi alte datorii. În funcție de exigibilitate, există
posibilitatea ca o datorie să fie separată în două componente, una pe termen lung și cealaltă pe
termen scurt.
Sunt incluse în categoria datoriilor:
1. Împrumuturile şi datoriile asimilate reprezintă datoriile financiare ale întreprinderii
privind: împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni, creditele pe termen lung primite de la
bănci şi alte instituţii financiare.
 Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni reprezintă surse de finanţare pe termen
lung asigurate prin vânzarea de titluri de credit negociabile către public, de regulă prin

14
 intermediul unor instituţii financiare. Aceste împrumuturi sunt divizate în părţi egale,
numite obligaţiuni, rambursabile la termen sau eşalonat şi purtătoare de dobânzi.
 Sumele datorate instituțiilor de credit, primite de la bancă şi alte instituţii financiare,
includ creditele pe termen lung şi creditele pe termen scurt (credite de trezorerie),
precum și datoriile din contracte de leasing financiar. Aceste credite sunt purtătoare de
dobânzi.
2. Datoriile comerciale reprezintă datorii ale întreprinderii create în cadrul relaţiilor de
decontare cu furnizorii pentru achiziţionări de bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii.
În structura lor se includ furnizori şi efecte de plătit.
 Furnizorii desemnează datoriile entității, echivalente valorii bunurilor, lucrărilor şi
serviciilor primite de la terţi.

 Efectele de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligaţia de plată a entității
în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii.

 Avansurile primite de la clienți (avansuri încasate în contul comenzilor sau clienți-

creditori) reprezintă sumele încasate de la clienți, pentru care entitatea urmează să
livreze bunuri sau să presteze servicii.
3. Sume datorate entităților afiliate reprezintă obligaţiile rezultate din relaţiile de decontare
cu filialele.
4. Sumele datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare rezultă din relaţiile cu entităţile asociate.
5. Alte datorii reprezintă datoriile fiscale, salariale, sociale ale entității faţă de bugetul statului
(impozite şi taxe), faţă de personalul angajat (salariile şi alte drepturi asimilate), faţă de
asigurările sociale (contribuţia la asigurările sociale), faţă de asociaţi (capital de rambursat,
dividende de plată), faţă de creditori diverşi etc.

B. PROVIZIOANELE sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi
care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în
ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
În România, un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
– o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
– este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi
– poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.
Diferenţa dintre provizioane şi celelalte datorii ale întreprinderii constă în incertitudinea care le
afectează pe primele în ceea ce priveşte mărimea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii
datoriei sau scadenţa.
Exemple: provizioane pentru litigii, provizioane pentru garanţii acordate clenţilor, pentru pensii
şi obligaţii similare.
D. VENITURI ÎN AVANS cuprind:

15
  Subvenţiile pentru investitii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau
din alte surse nerambursabile, de care beneficiază o entitate, destinate achiziţionării sau
producerii de active imobilizate.
Valoarea imobilizărilor primite cu titlu gratuit (donație) sau constatate plus la inventar
este asimilată în bilanț subvențiilor pentru investiții.
 Veniturile înregistrate în avans sunt valori contabilizate în cursul exerciţiului, ca sume
încasate pentru servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi
recunoscute ca venituri ale perioadei (de exemplu chirii sau abonamente încasate în
avans).

A. CAPITALURI PROPRII reprezintă sursele de finanţare stabile de care dispune o

întreprindere.

I. CAPITALUL SOCIAL reprezintă sursa de finanţare a unei entităţi provenită de la

investitori, mai exact contravaloarea aportului proprietarilor în numerar sau în natură/bunuri
exprimat la valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale. Acesta este constituit la
înființarea entității, când proprietarii subscriu (promit) aporturile și primesc în schimbul
acestora acţiuni (acționari, în cazul societăţilor pe acţiuni) sau părţi sociale (asociați, în cazul
societăţilor cu răspundere limitată) emise de entitatea nou constituită. Astfel, capitalul social
este divizat în acțiuni sau părți sociale de valori egale. Valoarea iniţială a acţiunilor poartă
numele de valoare nominală.

Capitalul social se poate modifica pe parcursul desfășurării activității, prin majorări sau reduceri
de capital care implică tranzacții cu proprietarii pentru ajustarea numărului și valorii titlurilor,
astfel încât să fie valabilă permanent relația:
Capital social = Număr acțiuni (părți sociale) x Valoarea nominală
Capitalul social se lichidează odată cu desființarea entității.

Capitalul social se diferenţiază în capitalul subscris nevărsat şi capitalul subscris vărsat.

1. Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să îl pună
la dispoziţia întreprinderii, dar pe care nu l-au vărsat efectiv (nu au adus încă aporturile
promise).
2. Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost deja pusă de
către proprietari la dispoziţia entităţii.

Exemple:
1. La data de 15 septembrie 2016 s-a constituit SC ALFA S.A., prin emisiunea unui număr de
1.000 acțiuni, cu o valoare nominală de 25 lei/acțiune. Pe baza egalității fundamentale a
contabilității, explicați care este structura activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.

ACTIVE CAPITALURI PROPRII

DATORII

ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII

16
2.La data de 20 septembrie 2016 acționarii au depus în contul bancar contravaloarea acțiunilor.
Pe baza egalității fundamentale a contabilității, explicați care este structura activelor,
capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.
ACTIVE CAPITALURI PROPRII

DATORII

ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII

Stabiliţi câte acţiuni primeşte un acţionar care aduce un aport de 5.000 lei.

II. PRIMELE DE CAPITAL reprezintă surse generate de operaţii de majorare a capitalului

prin noi emisiuni de acţiuni, fuziune, aport în natură sau transformare a obligațiunilor în acțiuni.
La fiecare majorare a capitalului social se emit acțiuni noi, care trebuie să aibă aceeași valoare
nominală cu a acțiunilor vechi pentru a conferi drepturi egale deținătorilor. Valoarea de
emisiune a acțiunilor noi este de obicei diferită de valoarea lor nominală, deoarece reflectă o
valoare negociată. Diferența dintre valoarea de emisiune (mai mare) și valoarea nominală (mai
mică) poartă denumirea de primă de capital. În funcție de metoda aleasă pentru majorarea
capitalului, distingem:

1. Prime de emisiune: apar în cazul majorării de capital prin aporturi noi în numerar, ca
diferență între valoarea la care sunt vândute acțiunile noi (preț de emisiune) și valoarea
nominală.
Exemplu: La data de 20 decembrie 2014 SC ALFA SA a decis emiterea unui număr de 20
acțiuni, prețul de emisiune fiind 30 lei/acțiune, iar valoarea nominală de 25 lei/acțiune. Pe baza
egalității fundamentale a contabilității, explicați care este structura activelor, capitalurilor
proprii, respectiv a datoriilor.

ACTIVE CAPITALURI PROPRII

DATORII

ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII

2. Prime de aport: apar când majorarea de capital se realizează prin aporturi noi în natură, ca
diferență între valoarea bunurilor primite de la acționari și valoarea nominală a acțiunilor emise
și atribuite lor.
3. Prime de fuziune: majorarea de capital se realizează prin fuziunea cu o altă entitate.
4. Prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni: apar când majorarea de capital se realizează
prin transformarea unor titluri de credit în titluri de capital, ca diferență între valoarea nominală

17
mai mare a obligațiunilor anulate (împrumut din emisiunea de obligațiuni) și valoarea nominală
mai mică a acțiunilor emise.

III. REZERVELE DIN REEVALUARE reprezintă plusurile de valoare create prin

reevaluarea activelor imobilizate, ca diferenţă între valoarea reevaluată (mai mare) şi valoarea
înregistrată anterior în contabilitate (mai mică).

Exemplu: La data de 31 decembrie 2014 SC BETA SA deținea un teren cu o valoare de 20.000

lei, numerar în valoare de 5.000 lei și capital social subscris vărsat în valoare de 25.000 lei. În
data de 31 decembrie SC BETA SA a decis reevaluarea terenului, noua valoare a acestuia fiind
de 22.000 lei. Pe baza egalității fundamentale a contabilității, explicați care este structura
activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor, după reevaluarea terenului.
ACTIVE CAPITALURI PROPRII

DATORII

ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII

IV. REZERVELE sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, în limitele prevăzute
de reglementările legale, de statutul societăţilor comerciale sau conform deciziei adunării
generale a acţionarilor – AGA. În structura lor se includ:
1. Rezervele legale se constituie anual din profitul brut sau din alte surse prevazute de lege, in
cotele si limitele conform legislatiei.
2. Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al entităţilor, conform prevederilor
din actul constitutiv al acestora.
3. Alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut, pot fi constituite facultativ din profitul net
potrivit hotărârii AGA, cu respectarea prevederilor legale.

VI. REZULTATUL REPORTAT reprezintă rezultatul sau partea din rezultat a cărei
repartizare a fost amânată de Adunarea Generala a Actionarilor. Rezultatul reportat poate fi
pozitiv, în cazul profitului nerepartizat, sau negativ, în cazul pierderilor neacoperite încă din
punct de vedere financiar.

VII. REZULTATUL EXERCIŢIULUI poate fi favorabil, caz în care reprezintă un profit şi

o sursă proprie de finanţare până în momentul repartizării lui pe destinaţiile legale sau statutare
sau poate fi nefavorabil, caz în care reprezintă o pierdere ce trebuie acoperită. În această ultimă
situaţie, rezultatul este prezentat în bilanţ cu semnul minus, micşorând capitalul propriu.

18
 BILANŢ CONTABIL (FORMA LISTĂ)
la data de ….
Elemente Valori
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B.ACTIVE CIRCULANTE
I.Stocuri
II. Creanţe
III.Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ
DE PÂNĂ LA UN AN
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE (B+C-D- I)
F.TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (A+E)
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ
MAI MARE DE UN AN
H. PROVIZIOANE
I. VENITURI ÎN AVANS
1. Subvenţii pentru investiţii
2. Venituri înregistrate în avans
J. CAPITALURI PROPRII
I. CAPITAL SOCIAL
II. PRIME DE CAPITAL
III. REZERVE DIN REEVALUARE
IV. REZERVE
Acţiuni proprii
Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă)
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR
Repartizarea profitului

1.2 ELEMENTELE RECTIFICATIVE ŞI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA

BILANŢULUI
Sunt elemente care au rolul de a oferi informaţii suplimentare despre un element de materi,
capital propriu sau datorii. Astfel, prin adăugarea sau scăderea elementului material19e la / din
valoarea elementului bilanţier se obţine o valoare « reală » la momentul prezentării
informaţiilor. Astfel de elemente sunt:
 Amortizările reprezintă reducerile ireversibile de valoare ale unor active imobilizate,
apărute ca urmare a utilizării/neutilizării acestora (uzura fizică şi morală)

 Ajustările pentru depreciere reprezintă elemente echivalente reducerii reversibile de

valoare a unor active (reducere generată, de exemplu, de variaţia preţurilor pe piaţă

19
 pentru elementele de activ). Rolul lor e de a permite evaluarea elementelor de activ la
minimul dintre valoarea contabilă și valoarea actuală, în spiritul principiului contabil al
prudenței.

Valoarea în bilanţ a unui element de activ amortizabil=Valoarea de intrare (valoare la care a

fost înregistrat în contabilitate: cost de achiziţie, dacă activul provine de la terţi, costul de
producţie dacă este produs de entitate) – Valoare amortizare cumulata – Valoare ajustare
pentru depreciere cumulata.
Valoarea în bilanţ a unui element de activ neamortizabil (stoc, creanţă, imobilizare
financiară)=Valoare de intrare (valoare la care a fost înregistrat în contabilitate) –Valoarea
ajustării pentru depreciere cumulata.

Exemple
1. O societate comercială a achiziţionat un utilaj de 12.000 lei în luna decembrie N când a
fost pus în funcţiune. Durata de viaţă utilă este de 10 ani şi se amortizează liniar (valori
egale pe durata celor 10 ani), amortizare anuală 100 lei.
Stabiliţi valoarea utilajului în bilanţul de la:
a) 31.12.N, b)31.12. N+2, c)31.12.N+10
Notă:

2. SC DELTA SA deținea în decembrie 2015 un stoc de materi care a fost achiziționat în

vederea revânzării, la costul de achiziție 8.000 lei. Valoarea de piață a acestui stoc la 31
decembrie 2015 a fost de 6.000 lei. La ce valoare s-a făcut prezentarea stocului în activul
bilanțier la 31.12.2015?

20
  Acţiunile proprii reprezintă un element cu rol rectificativ din structura capitalurilor
proprii. Sunt constituite din acţiunile emise de întreprindere, care au fost răscumpărate,
de regulă, în vederea anulării pentru reducerea capitalului social. Din acest considerent,
elementul este prezentat cu semnul minus în postul bilanţier Capital și rezerve, deşi
substanţa sa economică este cea a unui element de activ.

 Repartizarea profitului reprezintă partea din rezultatul exerciţiului care a fost repartizată
pe diverse destinaţii (rezerva legala). Aceasta este prezentată în categoria capitalurilor
proprii cu semnul minus.

 Primele privind rambursarea obligaţiunilor sunt calculate ca diferenţă între valoarea

rambursare a obligaţiunilor emise de entitate şi valoarea de emisiune a acestora. Acestea
corectează valoarea împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni.

Exemplu: obligaţiuni la sfârşitul anului N 10.000 titluri, valoare de emisiune 30 lei/titlu,

valoare rambursare 32 lei/titlu.

2. CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

Rezultatul activităţii desfăşurate de o entitate se determină pe baza relaţiei VENITURI-
CHELTUIELI şi poate fi profit (dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile) sau pierdere
(dacă veniturile sunt mai mici decât cheltuielile). Veniturile şi cheltuielile sunt elemente ale
Contului de profit şi pierdere.
În cadrul Contului de profit şi pierdere se oferă o detaliere a rezultatului exerciţiului, element
prezentat în capitalurile proprii din bilanţ. Veniturile şi cheltuielile exerciţiului sunt structurate
în două mari categorii: venituri şi cheltuieli din exploatare, venituri şi cheltuieli financiare.
Veniturile din exploatare provin din activităţi întreprinse în vederea derulării obiectului de
activitate.
Exemple: Venituri din vânzarea produselor finite, venituri din vânzarea mărfurilor, venituri din
chirii, venituri din vânzarea activelor (când se vând imobilizări), venituri din producţia de
imobilizări corporale, venituri din subvenţii de exploatare, venituri din redevenţe, chirii,
venituri din servicii prestate etc.

Cheltuielile de exploatare sunt consumuri de resurse realizate în vederea derulării obiectului

de activitate și sunt clasificate după natura lor.
Exemple: Cheltuieli cu mărfurile,Cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu servicii executate
de terţi, cheltuieli cu comisioane bancare, Cheltuieli cu salariile şi asigurările sociale, Cheltuieli
cu amortizarea, cheltuieli cu materialele consumabile, cheltuieli poştale şi taxe de
telecomunicaţii, amenzi şi penalităţi plătite, cheltuieli cu deplasări, detaşări, cheltuieli privind
ambalajele, cheltuieli cu chiriile, cheltuieli cu primele de asigurare, cheltuieli de protocol,
reclamă şi publicitate, cheltuieli privind activele cedate(imobilizările vândute) etc.

21
Veniturile şi cheltuielile financiare provin din activitatea cu caracter financiar a întreprinderii.
Exemple:
- Venituri financiare: venituri din dobânzi, venituri din diferenţe de curs valutar, venituri
din sconturi obţinute, venituri din participări (venituri din acţiuni deţinute la entităţi
afiliate, venituri din interese de participare etc).
- Cheltuieli financiare: cheltuieli privind dobânzile, cheltuieli privind sconturile
acordate, cheltuieli din diferențe de curs valutar, cheltuieli privind imobilizările
financiare cedate etc.
Contul de profit şi pierdere în format listă cu clasificarea cheltuielilor după natură este
prezentat în tabelul de mai jos.
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
Elemente Valori
1. Venituri din exploatare
2. Cheltuieli de exploatare
3. REZULTATUL DIN EXPLOATARE (PROFITUL SAU PIERDEREA DIN
EXPLOATARE) (1-2)
4. Venituri financiare
5. Cheltuieli financiare
6. REZULTATUL FINANCIAR (PROFITUL SAU PIERDEREA
FINANCIAR(Ă)) (4-5)
7. TOTAL VENITURI (1+4)
8. TOTAL CHELTUIELI (2+5)
9. REZULTATUL CURENT (BRUT: PROFITUL SAU PIERDEREA
BRUT(Ă) (7-8)
10. Cheltuieli cu impozitul pe profit
11 REZULTATUL NET AL EXERCITILUI (PROFITUL SAU PIERDEREA
NET(Ă) A EXERCIŢIULUI FINANCIAR)) ( 9-10)

Exemplu
1. Dispuneți de următoarele informații la 31.12. N privind SC ALFA:
Terenuri 300.000 lei
Program informatic 9.000 lei
Cheltuieli privind mărfurile 72.000 lei
Rezerve din reevaluare 19.000 lei
Impozit pe salarii 6.500 lei
Venituri din servicii prestate 20.000 lei
Cheltuieli privind dobânzile 20.000 lei
Amortizarea programului informatic 1.800 lei
Cheltuieli de exploatare privind amortizarea 12.000 lei
imobilizărilor
Materiale de natura obiectelor de inventar 2.200 lei
Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile 8.600 lei
Furnizori de imobilizări 60.000 lei
Alte creanțe în legătură cu personalul 1.000 lei
Amenajări de terenuri 30.000 lei
Furnizori 26.980 lei

22
Clienţi 186.000 lei
Venituri din vânzarea semifabricatelor 1.400 lei
Cheltuieli cu salariile personalului 60.000 lei
Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi 3.500 lei
vărsăminte asimilate
Amortizarea amenajării de terenuri 12.000 lei
Materii prime 30.000 lei
Mobilier 3.200 lei
Cheltuieli de constituire 1.000 lei
TVA de recuperat 1.500 lei
Garanții depuse la furnizori (pe o perioadă 3.000 lei
mai mare de 1 an)
Rezultatul reportat(profit) 16.320 lei
Venituri din dobânzi 3.000 lei
Rezerve legale 10.000 lei
Mărfuri 20.000 lei
Obligaţiuni deţinute pe o perioadă mai mica 6.000 lei
de 1 an
Credite bancare pe termen scurt 10.000 lei
Amortizarea mobilierului 1.600 lei
Avans încasat de la un client pentru 8.000 lei
prestarea unor servicii
Venituri din vânzarea mărfurilor 179.300 lei
Abonament plătit în avans pentru primele 3 300 lei
luni ale anului următor
Provizion pentru litigii 2.000 lei
Venituri din vânzarea produselor finite 100.000 lei
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 5.600 lei
Casa în lei 100 lei
Instalații tehnice 50.000 lei
Cheltuieli privind asigurările şi protecţia 12.900 lei
socială
Credite bancare pe termen lung 200.000 lei
Cheltuieli cu materialele consumabile 12.000 lei
Materiale consumabile 200 lei
Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii 300 lei
Capital social subscris vărsat 200.000 lei
Venituri din diferenţe de curs valutar 1.000 lei
Amortizarea cheltuielilor de constituire 400 lei
Amortizarea instalațiilor tehnice 15.000 lei
Cheltuieli privind sconturile acordate 1.500 lei
Acţiuni deţinute la firma BETA pe o 5.000 lei
perioadă mai mare de 1 an
Cheltuieli privind energia şi apa 7.300 lei
Rezerve statutare 15.000 lei
Prime de emisiune 25.000 lei
Conturi la bănci în lei 1.900 lei
Cheltuieli privind provizioanele 2.000 lei

23
 Chirie încasată în avans pentru prima lună a 1.200 lei
anului următor
Avansuri de trezorerie 1.400 lei
Cheltuieli cu materiile prime 65.000 lei
Întocmiţi Bilanţul şi Contul de profit şi pierdere la 31.12.N. Impozitul pe profit datorat statului la
31.12.N este 2.520 lei.

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE la 31.12.N lei

Elemente Valori
1. Venituri din exploatare

2. Cheltuieli de exploatare

3. REZULTATUL DIN EXPLOATARE (PROFITUL SAU PIERDEREA DIN

EXPLOATARE) (1-2)
4. Venituri financiare

5. Cheltuieli financiare

6. REZULTATUL FINANCIAR (PROFITUL SAU PIERDEREA

FINANCIAR(Ă)) (4-5)
7. TOTAL VENITURI (1+4)
8. TOTAL CHELTUIELI (2+5)
9. REZULTATUL CURENT (BRUT: PROFITUL SAU PIERDEREA
BRUT(Ă)) (7-8)
10. Cheltuieli cu impozitul pe profit
11 REZULTATUL NET AL EXERCITILUI (PROFITUL SAU PIERDEREA
NET(Ă) A EXERCIŢIULUI FINANCIAR)) ( 9-10)

24
 BILANŢ la 31.12.N lei
Elemente Valori
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B.ACTIVE CIRCULANTE
I.Stocuri

II. Creanţe

III.Investiţii pe termen scurt

IV. Casa şi conturi la bănci

C. CHELTUIELI ÎN AVANS

D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O

PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I)

F.TOTAL ACTIVE MINUS DATORII (A+E)
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ
MAI MARE DE UN AN

H. PROVIZIOANE

I.VENITURI ÎN AVANS
1. Subvenţii pentru investiţii
2. Venituri înregistrate în avans

J. CAPITALURI PROPRII

25
I. CAPITAL SOCIAL

II. PRIME DE CAPITAL

III. REZERVE DIN REEVALUARE

IV. REZERVE

Acţiuni proprii
Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă)
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR
Repartizarea profitului

26
III. EFECTUL TRANZACȚIILOR ASUPRA SITUAȚIILOR FINANCIARE
Orice tranzacţie contabilă are drept efect modificarea a cel puţin două elemente. Acestea
pot fi active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli sau venituri.
Dacă elementele sunt de active, capitaluri proprii sau datorii, efectul modificării lor se vede în
mod direct în bilanţ, orice combinaţie de modificări bazate pe creşteri sau diminuări în ceea ce
priveşte cele trei categorii de elemente fiind posibilă, cu condiţia ca egalitatea Activ (A) =
Capitaluri proprii (CP) + Datorii (D) să se menţină constantă. Aceste modificări sunt numite
în continuare modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc
direct la nivelul elementelor de active, datorii sau capitaluri proprii).
Dacă unul din cele două elemente implicate într-o tranzacţia economică este element de
cheltuială sau venit, atunci modificările aferente elementului respectiv de cheltuială sau venit
se reflectă în mod indirect în bilanţ (efectul direct al elementului respectiv este remarcat la
nivelul contului de profit şi pierdere) prin efectul pe care îl generează la nivelul rezultatului
exerciţiului. Astfel, apariţia (creşterea) unei cheltuieli generează o diminuare a rezultatului
exerciţiului şi implicit o diminuare a capitalurilor proprii, iar apariţia (creşterea) unui venit
generează o majorare a rezultatului exerciţiului şi implicit o majorare a capitalurilor proprii.
Aceste modificări sunt numite în continuare modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul
de profit şi pierdere.
Valoarea la care se realizează egalitatea bilanţieră în urma unei modificări poate fi
constantă (modificarea este doar de structură, la nivelul uneia din părţile egalităţii) sau se poate
realiza la un nivel mai mare sau mai mic decât cel al egalităţii anterioare.

1. Modificări numai în activ (M1):

A + x- x = CP + D
Unde x este suma cu care se modifică activele, capitalurile proprii, datoriile, cheltuielile sau
veniturile.
Se majorează un element de activ şi concomitent se diminuează un alt element de activ cu
aceeaşi sumă.
2. Modificări numai în capitaluri proprii (M2):
A = (CP+ x - x )+ D
Se majorează un element de capitaluri proprii şi concomitent se diminuează un alt element de
capitaluri proprii cu aceeaşi sumă.
3. Modificări numai în datorii (M3):
A = CP+(D+ x - x )
Se majorează un element de datorii şi concomitent se diminuează un alt element de datorii cu
aceeaşi sumă.
4. Modificări în capitaluri proprii, în sensul creşterii şi în datorii, în sensul micşorării
(M4):
A = (CP+ x) +(D - x )
Se majorează un element de capitaluri proprii şi concomitent se diminuează un element de
datorii cu aceeaşi sumă.
5. Modificări în capitaluri proprii, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii
(M5):
A = (CP- x) +(D + x )
Se diminuează un element de capitaluri proprii şi concomitent se majorează un element de
datorii cu aceeaşi sumă.
6. Modificări în activ şi în capitaluri proprii, în sensul creşterii (M6):

27
 A+x = (CP+x) + D
Se majorează un element de activ şi concomitent se majorează un element de capitaluri proprii.

7. Modificări în activ şi în datorii, în sensul creşterii (M7):

A+x = CP+ (D+x)
Se majorează un element de activ şi concomitent se majorează un element de datorii cu aceeaşi
sumă.
8. Modificări în activ şi în capitaluri proprii, în sensul micşorării (M8):
A-x = (CP-x) + D
Se diminuează un element de activ şi concomitent se diminuează un element de capitaluri
proprii cu aceeaşi sumă.
9. Modificări în activ şi în datorii, în sensul micşorării (M9):
A-x = CP+ (D-x)
Se diminuează un element de activ şi concomitent se diminuează un element de datorii cu
aceeaşi sumă.

Exemplu: Se cunosc următoarele informaţii privind SC ALFA SA la începutul unei perioade:

Bilanţ lei
Elemente Valori
Terenuri 40.000
Construcţii 60.000
Mărfuri 10.000
Clienţi 6.000
Conturi la bănci în lei 4.000
TOTAL ACTIV 120.000
Capital subscris vărsat 80.000
Prime de capital 3.400
Rezerve 2.300
Rezultatul reportat 5.000
Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni 28.000
Furnizori 1.300
TOTAL CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII 120.000
Pentru a exemplifica efectul tranzacţiilor, prezentăm în scop didactic bilanţul mobil după
primele trei tranzactii. Efectul tuturor tranzacţiilor este prezentat în tabelul final.
NOTĂ: Modificările survenite ca urmare a tranzacţiilor economice acţionează succesiv.
În cursul perioadei au avut loc următoarele tranzacţii:
1. S-a încasat prin contul de la bancă jumătate din creanţă
Tranzacţia produce modificări numai în activul bilanţier: se majorează disponibilul din contul
de la bancă cu 3.000 lei şi se diminuează creanţa faţă de clienţi cu 3.000 lei.
A + x- x = CP + D
A + Disponibil la bancă în lei- Clienţi = CP + D
A + 3.000 lei - 3.000 lei = CP + D
Se majorează un element de activ şi concomitent se diminuează un alt element de activ cu
aceeaşi sumă.

28
 Bilanţ lei
Elemente Valori înainte Modificari T1 Valori după
de tranzacţia 1 tranzacţia 1
Terenuri 40.000 40.000
Construcţii 60.000 60.000
Mărfuri 10.000 10.000
Clienţi 6.000 -3.000 3.000
Conturi la bănci în lei 4.000 + 3.000 7.000
TOTAL ACTIV 120.000 120.000
Capital subscris vărsat 80.000 80.000
Prime de capital 3.400 3.400
Rezerve 2.300 2.300
Rezultatul reportat 5.000 5.000
Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni 28.000 28.000
Furnizori 1.300 1.300
TOTAL CAPITALURI PROPRII ŞI 120.000 120.000
DATORII

2. S-au încorporat în masa capitalului social prime de capital în valoare de 2.000 lei
(S-a majorat capitalul social prin incorpoarea primelor de emisiune de 2.000 lei).
S-au produs modificări numai în capitalurile proprii: s-a majorat capitalul subscris vărsat cu
2.000 lei şi s-au diminuat primele de capital cu 2.000 lei.
A = (CP+ x – x )+ D
A = (CP+ Capitalul subscris vărsat – Prime de capital)+ D
A = (CP+2.000 lei-2.000 lei)+D
Se majorează un element de capitaluri proprii şi concomitent se diminuează un alt element de
capitaluri proprii cu aceeaşi sumă.

Bilanţ lei
Elemente Valori înainte Modificari T2 Valori după
de tranzacţia 2 tranzacţia 2
(Valori după
tranzacţia 1)
Terenuri 40.000 40.000
Construcţii 60.000 60.000
Mărfuri 10.000 10.000
Clienţi 3.000 3.000
Conturi la bănci în lei 7.000 7.000
TOTAL ACTIV 120.000 120.000
Capital subscris vărsat 80.000 + 2.000 82.000
Prime de capital 3.400 - 2.000 1.400
Rezerve 2.300 2.300
Rezultatul reportat 5.000 5.000
Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni 28.000 28.000
Furnizori 1.300 1.300
TOTAL CAPITALURI PROPRII ŞI 120.000 120.000
DATORII

29
 3. S-a majorat capitalul social cu 8.000 lei prin conversia obligaţiunilor în acţiuni.
S-au produs modificări în capitalurile proprii şi datorii: s-a majorat capitalul subscris vărsat cu
8.000 lei şi s-au diminuat datoriile privind împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni cu 8.000
lei.
A = (CP+ x) +(D – x )
A = (CP+ Capital subscris vărsat) +(D – Împrumuturi din emisiuni de
obligaţiuni)
A = (CP+8.000 lei) +(D-8.000 lei)
Se majorează un element de capitaluri proprii şi concomitent se diminuează un element de
datorii cu aceeaşi sumă.
Bilanţ lei
Elemente Valori înainte de Modificari T3 Valori după
tranzacţia 3 tranzacţia 3
(Valori după
tranzacţia 2)
Terenuri 40.000 40.000
Construcţii 60.000 60.000
Mărfuri 10.000 10.000
Clienţi 3.000 3.000
Conturi la bănci în lei 7.000 7.000
TOTAL ACTIV 120.000 120.000
Capital subscris vărsat 82.000 + 8.000 90.000
Prime de capital 1.400 1.400
Rezerve 2.300 2.300
Rezultatul reportat 5.000 5.000
Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni 28.000 - 8.000 20.000
Furnizori 1.300 1.300
TOTAL CAPITALURI PROPRII ŞI 120.000 120.000
DATORII

4. S-a decis distribuirea de dividende în valoare de 4.000 lei din profitul anilor precedenţi.

5. S-a înregistrat impozit pe dividende în valoare de 640 lei.

30
6. S-a achiziţionat mobilier în valoare de 2.600 lei.

7. S-a plătit contravaloarea mobilierului achiziţionat.

8. S-au vândut mărfurile cu preţul de vânzare de 19.000 lei.

9. S-a descărcat gestiunea de mărfurile vândute.

31
 Bilanţ lei
Elemente Valori Valori Valori Valori Valori Valori Valori Valori Valori Valori
înainte după după după după după după după după după
de T1 T2 T3 T4 T5 T6 T7 T8 T9
tranzacţia
1
Terenuri 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000
Construcţii 60.000 60.000 60.000 60.000 60.000 60.000 60.000 60.000 60.000 60.000
Mărfuri 10.000 10.000 10.000 10.000 10.000 10.000 10.000 10.000 10.000 0
Clienţi 6.000 3.000 3.000 3.000 3.000 3.000 3.000 3.000 22.000 22.000
Conturi la bănci în lei 4.000 7.000 7.000 7.000 7.000 7.000 7.000 4.400 4.400 4.400
Mobilier 0 0 0 0 0 0 2.600 2.600 2.600 2.600
TOTAL ACTIV 120.000 120.000 120.000 120.000 120.000 120.000 122.600 120.000 139.000 129.000
Capital subscris vărsat 80.000 80.000 82.000 90.000 90.000 90.000 90.000 90.000 90.000 90.000
Prime de capital 3.400 3.400 1.400 1.400 1.400 1.400 1.400 1.400 1.400 1.400
Rezerve 2.300 2.300 2.300 2.300 2.300 2.300 2.300 2.300 2.300 2.300
Rezultatul reportat 5.000 5.000 5.000 5.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000
Împrumuturi din emisiuni 28.000 28.000 28.000 20.000 20.000 20.000 20.000 20.000 20.000 20.000
de obligaţiuni
Furnizori 1.300 1.300 1.300 1.300 1.300 1.300 1.300 1.300 1.300 1.300
Dividende de plată 0 0 0 0 4.000 3.360 3.360 3.360 3.360 3.360
Impozit pe dividende 0 0 0 0 0 640 640 640 640 640
Furnizori de imobilizări 0 0 0 0 0 0 2.600 0 0 0
Rezultatul exerciţiului 0 0 0 0 0 0 0 0 19.000 9.000
TOTAL CAPITALURI 120.000 120.000 120.000 120.000 120.000 120.000 122.600 120.000 139.000 129.000
PROPRII ŞI DATORII

32