Şcoala Gimnazială „Dr. Bernády György”, Tg.

-Mureş

Nr. 5/2020
Revistă interculturală cu profil umanist
 CUPRINS
Pag.
I. Pasiuni/Hobbi-sarok/Pastimes/Passions/Hobbys/Passioni ....................................................................... 4
Pasiunile din viaţa adolescenţilor de Sorana Pop, VIII A ................................................................................ 4
Familia, o insulă salvatoare pentru tinerii adolescenţi de Teodora Oltei, VIII A …………………...………. 5
Az én hősöm de Szentgyörgyi Hanga - VI. D, Tóth Boróka -VI.D, Fülöp Ábel - VI.D, Nagy Róbert- VI.C,
Szász Csenge - VI.C, Purcar Kyra -VI.C, Miklós Iringó - VIC, Göcsi Beáta - VI C...................................... 6
Miracles from Heaven de Călin Denisa, VIII A ..............................………………………………………… 9
My Passion de Serbezan Roxana, VIII B……………………………………………………………………… 10
Video Games de Vodă Andrei Codrin, VB ..................................................................................................... 11
My Favourite Book de Oltei Teodora, VIII A ………………………………………………………………. 12
K-Pop de Mărginean Nicoleta, VIII A ……………………………………………………………………… 13
My Hobbies de Cătinean Sebastian, VIII A …………………………………………………………………. 14
Cats de Berku Bianca, VI B ………………………………………………………………………………… 15
My Favourite Game: House Flipper de Galfi Alexandra, VI B …………………………………………….. 16
My Family de Dobrin Raul, VI B …………………………………………………………………………… 16
The Importance of Sports de Gherman Mara, VIII A ………………………………………………………. 17
Be Careful what You Wish for de Ţăran Magda, VIII A …………………………………………………… 18
My Silly Dog de Boitor Bogdan Ştefan, VIII A ……………………………………………………………... 20
My Favourite Game:”The Sims” de Galfi Patricia, V B ……………………………………………………. 21
Gacha Life and Gacha Life 2 de Despina Veronica, VI B ………………………………………………….. 21
A Winter Day with my Puppy, Lisi de Jozsa Iulia, V B ……………………………………………………. 23
My Pet de Natea Yasmine, V B …………………………………………………………….……………….. 23
One Good Turn Deserves Another de Andreea Todea, VI A ………………………………………………... 24
My Pet de Căluşer David Florin, V B ………………………………………………………………………… 25
The Most Popular Games of our Days de Neagu Luca, VI A ………………………………………………... 26
How to Behave with your Baby Brother or Sister de Comes Cristina, V A ………………………………….. 27
How Cesy Came into my Life de Moldovan Cezara, V A ……………………………………………………. 28
The Power of Adults de Canceu Raluca, VI A ………………………………………………………………... 29
In the World of Books de Ghira Laura Ioana, VII A ………………………………………………………… 30
My Cousin de Moldovan Alexia Diana, V B ………………………………………………………………… 32
Kickboxing de Najar Saleh, VII A …………………………………………………………………………… 32
My Cats de Oroian Andrei, VII A …………………………………………………………………………… 34
I Love Dogs de Bumb Ana Maria, V A ............................................................................................................ 35
My Hero de Diaconu Daria Maria, VIII C ....................................................................................................... 37
Photography, my Passion de Sabău Andrei, VII A ......................................................................................... 38
The Story of Unicorns de Dogar Oana, V A ………………………………………………………………… 39
I Love My Cats de Stoica Mălina, VI A ........................................................................................................... 40
My Puppy de Şimon Casian, VII A ………………………………………………………………………….. 41
My Dog de Strete Georgiana, VII A …………………………………………………………………………. 41
La lecture, mon passe-temps préféré de Diana Drăghiţă, IX, Liceul Tehnologic „Gheorghe Şincai” ………. 43
Mein Lieblingsbuch de Oltean Adelin, XII C, Liceul Tehnologic „Gheorghe Şincai” ………………………. 44
Fatto in Italia de Mujnoi Serena Irina, Colegiul Economic „Transilvania” .................................................... 45
II. Anotimpurile fiinţei / Élet-évszakok / Seasons of the Human Being / Les saisons de l'être
Die Jahreszeiten des Wesens / Stagioni dell`essere umano ......................................................................... 47
Minunăţiile grădinii de Lungu Radu, VI B ....................................................................................................... 47
Grădina mea de Huza Florin, VI B ................................................................................................................... 47
Vulpea şi bufniţa de Dărăban Alesia, VI B ....................................................................................................... 48
O întâmplare dintr-o toamnă de Florea Iosif, VI B .......................................................................................... 48
Un miracol de Crăciun de Dărăban Alesia, VI B ............................................................................................. 49
Minunea de pe strada mea de Moişan Alexa, VI B .......................................................................................... 50
Copilărie de Cătinean Sebastian, VIII A .......................................................................................................... 52
Copilăria, cei mai frumoşi ani de Oltei Teodora, VIII A ................................................................................. 53
Copilăria de mâine de Pop Sorana, VIII A ....................................................................................................... 54
Desigur, iar eu sunt de vină... de Enache Dragoş Iustin, VI B ......................................................................... 56
Hétfő, avagy egy morcos tini reggele; 1. Bár csak... de Komancsik Csenteri Dóra, VI D; 2. Egy másik
szemszög... de Tóth Boróka, VI D; 3. Egy fiús szemszög... de Fülöp Ábel, VI D ............................................... 58
Mese, Mese Meskete... Varázsmesék a szeretet gyümölcséről; Első mese de Kovács Kriszta, V C; Második
mese de Barát Csilla, V C; Harmadi mese de Kiss Iringó, V C ........................................................................ 61

2
Óceán de Mezei Zsófia, VII D ......................................................................................................................... 65
Ez a város de Mezei Zsófia, VII D ................................................................................................................... 66
The Story of the Tree de Coroş Beatrice, VI B ................................................................................................. 68
Christmas with my Family de Şteţco George, VIII A ....................................................................................... 69
Christmas de Truţă Sonia, VI A ........................................................................................................................ 70
VG Volleyball Camp de Grana Giada, VII A .................................................................................................... 71
How do Romanians Celebrate Christmas? de Popa Doris, V B ....................................................................... 73
A Summer Vacation Adventure de Coroş Roxana, VIII B ................................................................................ 74
Autumn de Pop Lorena, VIII B ......................................................................................................................... 75
At the Sea de Butariu Bianca Raluca, VIII C .................................................................................................... 76
My Summer Vacation de Şendrea Laurenţiu, VIII C ........................................................................................ 77
Christmas in my Family de Sărac Andreea, VIII C .......................................................................................... 77
L’hiver, la saison que j’adore de Flavia Moica, IX, Liceul Tehnologic „Gheorghe Şincai” …………….…. 79
Der Frühling ist die schönste Zeit de Pop Ovidiu, XII C, Liceul Tehnologic „Gheorghe Şincai” ………….. 80
III. Călătorii reale şi imaginare / Valós és képzeletbeli utazások /Real and Imaginary Journeys /
Voyages réels et fictifs / Reale und imaginäre Reisen / Viaggi reali ed immaginari ................................. 81
Călătorie în timp de Aiana Crăciun, VI A ........................................................................................................ 81
O zi de neuitat de Alesia Crăciun, VI A ........................................................................................................... 83
O călătorie în trecut de Bodi Ioana, VI B ........................................................................................................ 84
Călătoria în timp de Mate Radu, VI B ............................................................................................................. 85
Un vis ciudat de Barnea Ştefan, VI A ............................................................................................................... 86
Călătoria în timp de Bordea Petrişor, VI A ...................................................................................................... 87
Călătoria pentru o notă la istorie de Berku Bianca, VI B ................................................................................ 89
Călătoria în timp de Cîmpian Maria, VI A ....................................................................................................... 90
Căutarea pergamentului de Coroş Beatrice, VI B ............................................................................................ 93
O călătorie în timp de Codarcea Cristian, VI A ............................................................................................... 95
Salvând Evul Mediu, de Dărăban Alesia, VI B ................................................................................................. 97
Călătorie în timp de Enache Dragoş, VI B ....................................................................................................... 98
Insula dinozaurilor de Lungu Radu, VI B ........................................................................................................ 99
Salvatorul planetei Pământ de Huza Florin, VI B ............................................................................................ 100
Micii mei ponei de Alexandra Ianculescu, VI A ............................................................................................... 101
Călătoria în timp de Gherman Maria, VI A ..................................................................................................... 102
Prima mea călătorie în timp de Moişan Alexa, VI B ....................................................................................... 104
Călătoria în timp de Moldovan-Rus Dragoş, VI A ........................................................................................... 105
O călătorie în timp de Răchită Răzvan, VI B .................................................................................................... 107
O călătorie în timp de Todea Andreea, VI A .................................................................................................... 108
Călătoria în timp de Stoica Mălina, VI A ......................................................................................................... 109
Paharul timpului de Togănel Filip, VI A .......................................................................................................... 111
Bepillantás a múltba de Komancsik Csenteri Dóra, VI D ................................................................................. 113
A Family Trip to Egypt de Bucur Larisa, VIII A ............................................................................................... 114
My Summer Holiday in Italy de Pop Sorana, VIII A ......................................................................................... 115
A Trip to Paris with my Best Friend de Pop Ana, VIII A .................................................................................. 116
A Beautiful Holiday de Huza Florin, VI B ........................................................................................................ 117
My Experience in Wales de Lăpădat Emanuela, VIII A .................................................................................... 118
Three Weeks in the USA de Crăciun Flavia, VIII A .......................................................................................... 119
Remembering Malta de Bălcescu Ilinca, VI A .................................................................................................. 120
My First Time in Bucharest de Tuşinean Alex, VIII B ...................................................................................... 121
My ”Vacation” in England de Cordoş Denis, VIII C ........................................................................................ 122
My Camp in Serbia de Togănel Filip, VI A ....................................................................................................... 123
My Vacation in Egypt de Scridon Mihai, VII A ................................................................................................ 124
My Winter Holiday de Crăciun Alesia, VI A ..................................................................................................... 125
A Trip to Remember de Crăciun Aiana, VI A ................................................................................................... 126
Castle Trip de Blaga Marius, VIII C ................................................................................................................. 127
Braşov Marathon de Mate Catinca, VIII C ....................................................................................................... 128
IV. Academica ................................................................................................................................................. 130
Dincolo de timp…spre sine de prof.dr. Laura-Alexandra Pui ........................................................................... 130
Delir de consilier şcolar Laura Filip .................................................................................................................. 132
Analiza şi producerea discursului. Teorie şi context. Generalităţi de prof. Mariana Diaconu ........................ 133
Technology in Schools: Embrace IT, or Resist IT? , English teacher: Pitea Diana ………………………….. 136

3

Pasiunile din viaţa adolescenţilor
Sorana Pop,
clasa VIII-a A
„O strălucire, ca o licărire
Îmi conturează imaginaţia şi viaţa.
Darul pe care mi-l rezerv
Este să simt, să trăiesc, Cu Pasiune să
luminez, În noapte stelele să le veghez.”
Molnar A.
Ce rol are o pasiune în viaţa unui
adolescent? a întrebat într-o zi doamna
profesoară.
Răspund eu, mi-am zis. Gândesc
pentru mine şi caut răspunsuri şi pentru
ceilalţi.
Hobby-ul reprezintă pasiunea sau
activitatea preferată a unui om desfășurată
din plăcere în timpul său liber. De asemenea,
hobby-ul nu este o înclinație nativă, ci una
descoperită și dezvoltată constant cu scopul
de a oferi relaxare și creșterea calității
timpului liber.
Hobby-ul este reprezentat de orice
tip de activitate desfașurată în timpul liber,
pe care adolescentul o face de plăcere și îl
poate ajuta să afle mai multe lucruri despre
propria persoană.
4
Pasiunea înseamnă entuziasmul
pentru ceva, înseamnă să vezi un adolescent
fericit. Adolescenţa este un timp al
descoperirii lumii, al descoperirii sinelui şi
chiar nu-i de trăit această perioadă a vieţii
fără a avea o pasiune.
Vă dau câteva exemple:
Adolescenţii care au o pasiuni pentru
arte vizuale şi dezvoltă creativitatea şi
viziunea, cei pasionaţi de sport fac activităţi
distractive care îi ajută să-şi păstreze
sănătatea, alţii citesc şi scriu dezvoltându-şi
imaginaţia şi abilităţile de comunicare.
Nu cred că se poate trăi fără o
pasiune!
Pasiunile ne unesc. Ne ajută să
cunoaştem persoane noi, să concurăm cu
ceilalţi şi în acelaşi timp cu noi înşine.
Pasiunile ne determină să vrem mai mult de
la noi şi să trăim cu drag faţă de oameni, de
lucruri şi de viaţă.
„Niciun lucru important nu a fost
vreodată realizat fără pasiune.” G. Friedrich
Familia, o insulă salvatoare pentru
tinerii adolescenţi
Teodora Oltei
clasa a VIII-a A
“Voi alege cuvinte blânde şi
drăgăstoase când îi vorbesc copilului meu.
Ştiu că, într-o zi aceste cuvinte vor deveni
vocea sa interioară. ” Lori Lite
Acestea sunt cuvintele unei mame şi
categoric cuvintele nerostite sau rostite în
şoaptă ale unui tată iubitor.
Mama, tata, eu , un frate , o soră şi
departe sau mai aproape de noi cei doi
bunici reprezintă o familie. Frumose
cuvnte! “O familie fericită”, sunt cuvite şi
mai frumoase.!
Familia fericită reprezintă totalitatea
persoanelor unite prin legături de sânge sau
prin alianţă, o casă cu multe ferestre şi răsete
ce răzbat prin uşa principală.
Familia este o reuniune de oameni
dragi mie, faţă de care îmi pot spune
secretele, cu care mă simt în largul meu şi-
mi sunt alături la bine si la greu.
M-am întrenbat mereu care este rolul
familiei în viaţa unui adolescent căci
adolescentă cu multe nevoi sunt şi eu.
Formarea mea ca şi formarea celorlalţi
adolescenţi ştiu că se datorează familiei
mele şi a familiilor lor, iar banii de buzunar
şi geaca de iarnă o am tot de la ei.
5
Familia are un rol important în
satisfacerea nevoilor adolescentului şi a
viitorului adult, căci multe nevoi mai are,
Doamne! Astăzi are nevoie doar de
afecţiune şi înţelegere, mâine are nevoie de
un sfat , săptămîna următoare are nevoie de
independenţă şi apoi de geaca despre care
vorbeam. Un părinte iubitor ştie că un
adolescent are nevoie de afecţiune, de
prieteni, de independenţă moderată… are
nevoie de afirmare şi are nevoie să
cunoască lumea prin propriile simţuri.
Neâmplinirea acestori nevoi de către familie
îl poate impinge pe tânărul adolescent către
grupuri de prieteni nepotriviţi. Aceşti amici
care la început îi ascultă toate poveştile şi
cu care adolescentul se simte bine şi în
siguranţă se transformă pe parcurs în lideri
nocivi care nu ezită să-l forţeze pe bietul
tânăr să facă fapte necugetate. Îl incită sau îl
forţează să fure, sau să agreseze , să
consume substanţe interzise sau să sfideze
bunul simţ. Deci , familia este culcuşul, sau
insula însorită unde ar fi de dorit ca tânărul
sau tânăra adolescentă să se simtă iubit/
iubită şi aceptat/ acceptată.
Ştiu că încrederea în mine mi-o dau
ochii mamei, iar stima de sine înaltă mă
ajută să îndrăznesc şi nu mă îndoiesc de
faptul că şi alţi colegi de-ai mei
funcţionează la fel ca şi mine.
Să ai o familie iubitoare ştiu că nu e
totul, însă este foarte mult!

AZ ÉN HŐSÖM
Az én hősöm a nagytatám. Nagyon
sok mindent tanultam tőle. Teljes neve
Varga József. Mindig viccelődött, ha
szomorú voltam, felvidított. Azért ő a
hősöm, mert jószívű, kedves és okos volt.
Amikor csak tudott, segített
embereken, akik bajban voltak. Sok
barátja volt, nagyon szeretett táncolni a
mamámmal és az unokáival, tehát velem
is. Kedvenc műfaja a jazz volt. Szerette a
kutyákat. Összesen négy kutyát mentett
meg élete során. Ő tanított
horgászni, keresztrejtvényezni
sakkozni. Régebb sokat römiztünk. A
legbölcsebb ember volt, akit valaha is
ismertem. Mindig megnyugtatott, ha
Gyönyörűség háromnak hívott, mint
harmadik unokáját. Nyugodj békében,
TATA!
Szentgyörgyi Hanga, VI. D
Nekem rengeteg hősöm van. Most
csak egy hősről fogok beszélni, aki nem
más , mint a nagymamám.
Ilonának hívják, és vele mindent meg
tudok beszélni, a gondjaimat és minden
mást is. Mindig végighallgatja
hisztirohamaimat. Rengeteget
pletykálunk és nevetünk együtt. Mindig
kó tanácsokkal lát el, és mindig tudja, hogy
mit gondolok. Nagyon finom ételeket
készít és mindig megkérdi, hogy milyen
sütit süssön. Mindig őszinte vagyok vele
és ő is velem. Nagyon jó és modern izlése
van. Nagyon szeretem őt, és ő is minket.
Nagyon példaértékű a viselkedése és én
szeretnék hasonlítani rá. TE VAGY A
HŐSÖM, MAMA!
Tóth Boróka, VI.D
az
meg
és Az én hősöm az apukám, aki
engem mindig meghallgat.Kedves és
kiválló meglepetéseket tud szervezni
nekünk.Haja és szeme barna, se túl
alacsony, se túl magas. Volt, hogy órákat
beszélgettünk a zenéről, mert jól tud
billentyűn játszani. Sokat megyünk
sétálni. Kicsi koromban minden
mozdulatomat rögzítette, ezáltal rengeteg
film készült rólam. Ennek az egész család
örül, és mindig boldogan ülünk le
megnézni. Rengeteg türelme van, jólelkű
Nemes és szerény. Sokszor segít és sokszor
ösztönöz, és nem csak a tanulásban,
például angolból mindig vele tanulok és
a oldom meg a feladatokat. Őa kedvenc
hősöm, és rengeteg dolgot köszönhetek
neki.
Fülöp Ábel, VI.D
6
 Az én hősöm a nagymamám. Azért
ő, mert sokmindenben segít nekem és a
családomnak is.
Mikor kicsi voltam, majdnem
mindig ő vett ki az óvodából és a
testvéremmel is így tette. Manapság,
amikor valami bántja a szívemet, mindig
mamámnak mondom el. A főzésben is
nagyon sokat segít anyukámnak. Amikor
beteg voltam, ő gondoskodott rólam.
Amikor meglátogatjuk, mindig sütivel
vár. Amikor az anyukám nem tudta
megvennia gyógyszereimet, akkor
mamám megvette. Segít nekünk
tanulásban is. Szoktunk együtt sütit sütni.
A család pénzügyi gondjaiba is besegít.
Az összes szerepemre eljött, NAGYON
SZERETEM.
Nagy Róbert, VI.C
Aki az utcán találkozik az én
hősömmel, nem is sejti, hogy egy hőst
lát. Deaz elmúlt tizenhárom évben
rájöttem, hogy az anyukám egy igazi hős.
Amikor kicsi voltam, egy nagyon
sírós baba voltam. Egy éves koromig
nem aludtam át az éjszakát, és ő nem zárt
be engem egy üres szobába, hanem
ringatott. Mindig mellettem állt, segített ,
ha szükségem volt rá. Sok mesét olvasott
és mondott. Mai napig beleszól, hogy mit
olvassak, például, ha Leiner Laurát
olvasok, azt mondja, hogy olvassak
valami normálisat. Amit még mindig
nem értek, hogy miért nem normális?
Biztos valami titkos varázsereje van,
mert többször is volt, hogy amit mondott,
hogy olvassak, nemsokára azt tanultuk is
az iskolában. Azért is a kedvenc hősöm,
mert miattam kipróbálta a
görkörcsolyázást és vizicsúzdázást is.
Igaz, egyik sem lett a kedvence, de mi
nagyon jól szórakoztunk rajta, igazán
látványos volt. Remekül főz, és engedi,
hogy én besegítseg neki én is. Olyankor
készülnek a legfinomabb ételek.
REMÉLEM MÉG SOKÁIG A HŐSÖM
a
MARAD!
a
Szász Csenge, VI.C
Az én hősöm az anyukám. Ki más
lenne? Amikor valaki a HŐS szót
mondja, nekem ő az első, aki eszembe
jut. Az, aki annyit aggódik azon, hogy
délután tüsszentettem egyet, és biztos,
hogy meg vagyok hűlve, mert nem volt
zokni a lábamon, és nem vettem fel sálat.
Az, aki mikor felhívom, hogy egy kicsit
fáj a fejem, egyből rohan haza, aki
mindig próbál megnevettetni. A
testvéremmel megbeszéltük, hogy
7
anyunak valamilyen szuperereje van.
Mondjuk a testvérem keresi a saját sálját
és megkérdi anyut, hogy hol lehet? Erre
anyum azt mondja, hogy
konyhaasztalon. A tesóm bemegy a
konyhába, az asztal üres. Vagy amikor a
szüleim a hétvégén mennek Szentannára
és nekem is kellene , de nincs kedvem
menni . Anyukám ilyenkor azt mondja ez
lesz az utolsó, de jövő héten én megint
ott kuksolok Szentannán. Sokat
viccelődünk a testvéremmel, és rengeteg
viccet kitalálunk ellene, de attól ő még a
mi HŐSÜNK! Attól félek, hogy nem
tudok majd olyan lenni, mint Ő, de
remélem, hogy majd utólérem.
Purcar Kyra VI.C
Születésem óta az én hősöm a
testvérem. Már kicsi koromban, mikor
anyukám elment dolgozni, ő vigyázott
rám. Mindig összefirkálam, összetéptem
a füzeteit, de ő mindig megbocsájtott.
Sok baj volt velem, mert én rossz voltam,
amikor kicsi voltam, de megtett mindent
értem. Amikor hazajött az iskolából,
kivitt sétálni, neki mindig én voltam az
első. Akárcsak anyukám, mindig részt
vett a szerepeimen és fellépéseimen.
Habár néha zavart, hogy annyit videózott,
de most visszanézve szép emlékek. Néha
verekedtünk, de én nála jobb testvért nem
tudok elképzelni! Sokat vitt kirándulni és
mindent megbeszélek vele. Sokat sírtunk
és sokat nevettünk együtt.
versenyeimen mindig ott van, és ey
nekem pozitív energiát ad, jó ránézni
verseny közben. Ha szomorú voltam,
a mindig megvigasztalt.Nagyon szerencsés
vagyok, hogy a TESTVÉREMET
monhatom hősömnek.
Miklós Iringó VIC
Az én hősöm a nagybátyám.
Nagyon bátor, kitartó és segítőkész.
Sokat segített a nagynéném apukájának,
vagyis az apósának. Az utóbbi időben
kiderült, hogy a bácsi súlyos beteg.
Lacika , a nagybátyám szokta őt hordozni
a kórházba. Kitartó, mert ha esik , ha fúj
építi a házukat. Ha kész lesz, oda fognak
költözni. Sokat segít a nagyszülőknek is.
Ő szokta vinni nagytatámat a piacra, ha
szükségük van valamire, beszerzi.
Amikor nagynéném , Márti , beteg volt,
neki is segített Lacika. Minket sokat
szokott kirándulni vinni, sokat viccelődik
velünk, ha rossz kedvünk van. Mi is
szoktunk neki segíteni és ő örül neki.
Nagyon jó példakép. Ő a legjobb
nagybács az egész világon!
Göcsi Beáta VI C
A
8
Miracles from Heaven
Călin Denisa (8th A)
A book is the fruit of our
imagination. It is a portal to an imaginary
world or to a story that someone probably
lived, either a drama, or a miracle.
A few years ago I read a book that
impressed me a lot. The book is called
“Miracles from Heaven”. It is a drama based
on real facts, which will change the way you
look at the world around you and make you
value more everything you have.
The book is about a little girl named
Annabel Beam, who recently moved with
her parents and her two sisters in a village
where they had bought a farm.
After a wonderful day spent with
family and their new neighbours, celebrating
their move, Anna started to feel bad and to
have some terrible stomach ache. When she
got to the hospital, the doctors said there
was nothing wrong with her and she could
go home. Unbearable pains continued and
stomach worried her parents so they decided
to go to Boston to find out what was
9
happening to their daughter. The test
revealed that Anna was suffering from a
very rare and incurable disease
which caused serious digestive disorders.
In the book we are presented the
long road, full of sacrifices and pain,
criticism and discouragement encountered at
every turn, things that Anna and her family
went through, with the belief that God
would help them.
I cried the whole book, but the
saddest and most emotional moment in my
opinion was when Anna and her sisters
climbed the tree in the yard of the house.
She and her older sister climbed higher and
sat on the same branch. Being an old tree,
the branch began to break, and then Anna,
hurrying to get off, stepped on a pitch, and
fell headfirst into the old, hollowed-out tree,
a fall that could have caused death or
paralysis. She was unconscious and while
the fire fighters were trying to pull her out,
she got to Heaven, where she met God who
told her to go back to her family and that
everything would be back to normal.
After she was rescued, Anna was
taken, still
unconscious, to the hospital. When she woke
up, she was tested all over again, and the that could kill her, managed to cure her of a
results astonished everyone. Following the disease that had no treatment.
blow to the head, it seemed that her We should be grateful that such
digestive system had returned to normal and miracles occur in our lives.
her stomach swelling disappeared.
No one has yet been able to explain
to the girl’s parents how a blow to the head

My Passion
Serbezan Roxana (8th B)
Hmmm…It’s hard for me to get applauding you. These are unique feelings
started. It all began seven years ago, when I of joy and pride.
first entered the ballet hall of the Ensemble This is my little story about dance
Muresul. It is my pleasure to remember the and I hope I will be able to pass on this
strong feelings that I had at that moment. I passion for folk dance and the love for
was a shy little girl who wanted to express ancient traditions.
her true value through folk dance. I didn’t “I’m a crazy dancer who brings joy
think that this artistic institution would be to everyone”.
such a dear friend to me. It is the place
where I met beautiful people and I tied
important friendships.
I chose folk dances because they
define me, the ancient traditions and the
traditional Romanian costumes. For me
dance means an unlimited horizon and a
treasure cultivated from generation to
generation. Through dance I found the way
to express myself, each movement made
signifying a state of mind. For me, dancing
is more than a form of communication.
Imagine the experiences a dancer
has when going on tournaments in the world
and representing his or her country, the
feelings you get on a huge stage when you
represent Romania and see a lot of people

10
Video Games
Vodă Andrei Codrin (5th B)
Uh, hey! What’s up? Eh you may see
this and I mean I don’t really know what I
should say right now. I’m Codrin and yeah
I’m in this school. Teacher said we can do
ANY subject so this will be hard for me
because I was always stupid at making
decisions. Yeah, let’s start with the best
ones. Video games *happy face*!11! I
mean, who doesn’t love video games? Come
on, don’t you remember when you were 6
years old playing Minecraft? Because I do.
For sure there are many different other
games. For example, everyone says that
“Fortnite” is a kids’ game, because many
kids play it, but I disagree with that. I use to
play Fortnite sometimes but it kinda became
boring seeing other players dominating me. I
feel bad for myself. Oh, talking too much
about Fortnite? Let’s talk about other games,
and I’ve got a list : CS:GO, Minecraft, GTA
(in general), and maybe ROBLOX? Yeah so
I think everyone knows CS:GO and
Minecraft, the last one being the best game,
THE BEST. So, Minecraft became popular
again huh? Yeah, I think PewDiePie
Revived this game but he wasn’t the single
11
one to do it. I LOVE Pewds Minecraft
Series. They are so nice to watch. (Even if
he didn’t save a file of his map and now he
cannot get it. <_<) Let’s talk about GTA!!??
Oh yeah, I remember in 3rd grade going to
the class where we had to study planets and
instead we played GTA. Good memories.
We were playing GTA Vice City for a
whole hour!
Alright, you want another subject I
see? Let me think about something. School?
Nah, School is boring, but hey, without
school this wouldn’t exist right? Let’s talk
about... let me think for a second. Ok, a
second passed, now let’s talk about…help
me, I ran out of ideas. I just saw that in my
video games list I have ROBLOX and I
forgot about it LOL. Well, I don’t know
what to say. Roblox is a very kid friendly
game, but I like it when no stupid people get
around me. Roblox isn’t the best game to
socialize players in general. Because many
kids date online and that is not allowed, but
little kids still do it. I don’t understand why.
There are many weird players and cults.
There are communities that are actually
good, for example the Flamingo Fan Club
which is a group of a YouTuber called
“Flamingo” with over 3.5 million
subscribers and to be honest I’m a fan of
him. I usually play Roblox to make kids
angry because whatever reason, and troll
them or just make random games that have
no sense at all.
 I think this is all of how much my the novels from this series contain very
low IQ can think about. Now I have to make much action that maintains the reader’s
this sentence so I complete one page so that attention. The books are comic and
means this is goodbye. Don’t forget to drink dramatic, at the same time.
water! Bye bye! This novel is written for Greek
mythology and Science Fiction lovers. After
My Favourite Book I have read this book, I began to read many

Oltei Teodora (8th A) other books. My rating is maximum for this

book. I have one more reason o recommend

My it: this book inspires people to think

favourite book positive, to find the proper solution for any

is ”The situation; I learned to be more careful to

Lightning details.

Thief” from The last attraction for these books,

the ”Percy but not the least, is the author’s capacity to

Jackson and present the main characters as normal

the persons. As in the real life, everybody is

Olimpiens” normal and, at the same time, each of them

series written by Rick Riordan. I like this is special in his kind, ready to do unique

book because it is interesting starting with things. When I was reading, I felt it was

the first paragraphs; another reason is the about me: a normal girl and a special one at

fact that this book addresses to 21st century the same time.

children. In my opinion these books are very

In the first book of this series is presented a interesting and they must be read by all

twelve year old boy who suffers from pupils that are eleven to fourteen years old,

dyslexia and lack of attention. He was because the books are written especially for
expelled from more schools. In the sixth them.

grade, we meet him on the Yancy Academie

where he began to be friend with Grover. In
that school we meet a woman teacher; we
discover that the woman is a monster. Yes,
in this novel there are monsters and gods.
The teacher attacks Percy, the main
character of this series, but he is victorious,
every time, in spite of our expectations. All

12

K-Pop
Mărginean Nicoleta (8th A)
So, as you can see, I am a k-pop fan.
I have been listening to k-pop since 2015,
it’s been a long time since I started listening
and I can say that I don’t regret my decision.
Everything started back in May
2015. I was watching some videos on
YouTube and I saw a video called:
“Coreeana seamănă cu româna” and as the
curious person I was, I clicked on that video
to see what it was about. In the video, there
were k-pop videos subtitled in Romanian.
The subtitles were really funny and they
made me laugh a lot, but I haven’t started
listening to k-pop because that video was
funny; I started listening to it because I
really liked the songs. The rhythm was very
nice and the video itself was amazing.
On that video there were 2 songs
that really caught my eyes: they were “Just
Right” by GOT7 and “Dope“, by BTS. I
really recommend these songs to you
because they are really entertaining. OK, I
must admit that the real reason why I started
listening to them was because on GOT7
there was a really cute guy and I wondered
who he was. Now that I remember this, I
find it really funny.
Moving on, as the time was passing
by, I started listening to more than 2 groups.
Right now, I think that I listen to almost 100
groups, if I’m not wrong. I really don’t
13
regret spending almost all of my time
listening to them. ☺
OK, so there are some bad things
about listening to k-pop and some good
things. The bad thing is that people will
judge you very hard. As a stanner (a fan), I
was always asked why I listen to them if I
don’t understand their language, or I was
even asked if the boys in the bands were
actually girls. It really hurt me that people
judged me so much because of this, but the
good part of it is that I started not to care. ☺.
So, let me educate you a bit about k-
pop. K-pop is actually a genre of music, it is
basically the short term for Korean POP.
There are 3 types of groups ; boy groups
( bg ) : BTS , MONSTA X , GOT7 ,
SHINWA , WANNA ONE , SUPER
JUNIOR etc; girl groups ( gg ) TWICE ,
Brown Eyed Girls , GFRIEND ,
BLACKPINK etc and combined groups :
Triple H , Trouble Maker and K.A.R.D.
There are also lots of soloists. My favourite
are Sunmi, Hyuna, Jessi, Cl, Hyoyeon,
Dean, Crush, PSY, etc.
If you are a new k-pop fan, you
should listen to old groups as well, for
example 2NE1, BigBang, TVXQ, 2AM,
Girls’ Generation (SNSD) and others which dancers is very friendly and kind, but
I don’t really remember right now and if you devoted and ambitious. Because all are of
are an old k-pop stan you should really try my age, we understand each other
new groups like Ateez, Oneus, X1 , (G)-idle wonderfully. We make jokes and laugh all
and many others . the time. I have trainings on Tuesdays and
As for my personal choice, I would on Thursdays. I hope that I will participate
rather listen to BTS, NCT, Got7, Dean, at Christmas in my first show. For me, dance
Sunmi, Heize and Agust D aka Suga from is a therapy for the body and for the soul. By
BTS. dancing, I lose all my negative thoughts.
I hope you enjoyed reading this SAXOPHONE
article and found something new that you The
hadn’t known before. saxophone
P.S. Gangnam Style by PSY is a is a
Korean song and you can’t say that you woodwind
haven’t enjoyed, because you know you’re instrument. Saxophones are usually made of
lying. ☺ brass and played with a single-reed
mouthpiece similar to that of the clarinet.
The alto saxophone, also referred to as the
My Hobbies
alto sax, is a member of the saxophone
Cătinean Sebastian (8th A)
family of woodwind instruments invented
FOLK DANCE
by Belgian instrument designer Adolphe Sax
Romanian folk dance is unique in the
in the 1840s, and patented in 1846. To make
world. In the past, in our country, folk dance
the saxophone bring out the perfect sound,
was practised very often, especially on
you have to blow not too strong and not too
important celebrations. Nowadays, this
soft. Your lips and your lungs need training.
beautiful dance is not practised very often,
I started playing this instrument in
but it`s still very important for the Romanian
September 2018 with a private teacher.
nation. I
After a year, I went to “Şcoala Populară de
started to practise this dance from January
Artă” in Târgu-Mureș. Here, I have
2019, when my parents proposed me to try
rehearsals on Mondays. I play very often at
it. First, I went to <<Ansamblul Artistic
home to improve my skills. I know 25 songs
“Mureșul”>> to see how a lesson goes. I
and some scales. I like this instrument,
loved it from the first moment it started.
because I can play a large variety of
Now, I belong to ”Ansamblul Spice
different styles, from jazz to folk music. By
Mureșene” and I know two dances :
“Târnava” and ,”Bihorul”. The group of
14
playing the saxophone I relax after a hard
day of school.
Cats
th
Berku Bianca (6 B)
I like pets, dogs and cats, especially. I think
they are very important for a child.
Pets offer a lot of affection, many good
moments, and a lot of fun. But they also
make children more responsible. This way,
every pet owner learns to feed them, to give
them water, to take them outside, to take
care of them.
Dogs are known to be loyal, to be
obedient. I like them, but I must tell that I
prefer cats.
Cats are my favourite pets. I enjoy playing
with them. I like their personality and also
the way they look, their eyes, their fur and
their different ways to say “meow”.
I have a cat. Its name is Mr. Bean, but I call
him ‘Bean’. I gave him this name because
he is like the real Mr. Bean, funny, curious
and he always does something wrong which
makes me laugh.
He is four years old, he is orange with
white spots, has got bright green eyes and a
long tail. He loves to eat meat and my
15
snacks. It is very lazy and fat. His hobby is
sleeping. He sleeps a lot and I don’t really
like that because I like playing with him but
he isn’t interested. When he was a kitten he
liked to play with everything, every object
was a toy for him. But even if he is lazy, he
is still my favourite pet and I love him.
People say “Cats aren’t friendly!” but my
cat is very friendly. He stays with me when
I’m bored or sad and he makes me happy.
I like the fact that he seems glad to
see me. When I come home from school, he
comes close to me, he looks at me and he
starts to meow in a different way. I image
that he wants to say:” I’ve missed you. I’m
so glad, you came home”. But then he
continues to meow. So, I offer him
something to eat. He seems happier then.
Sensitive, funny, loving, elegant and very
independent, cats are beings that everyone
should love!

My Favourite Game: House Flipper
Galfi Alexandra (6th B)
Hi my name is Alexandra and I'm 12
years old. I'm a 6th grade student at Dr.
Bernády György School. I want to speak
about my favourite game named House
Flipper. I love
When I go home from school and finish my
homework I play this game on the laptop. I'll
tell you a few things about this game. In
order to play it, you don't need anything
more than your imagination. In the game I
can recondition a house and I am also an
interior designer. People pay me to upgrade
their home.
The home of these people can be a larger or
smaller one.
It can be luxurious or something simpler. I
can upgrade every place in the house such as
the living room, the kitchen or the bedroom,
even the bathroom. I also can have animals
in the game such as a dog or a cat, a fish or a
parrot. I have a dog called Rex. My dog's
colour is white with brown, it is a very sweet
dog. You can also have a car, but you have
to have a garage for
You can buy a lot of nice things to make
your home look nicer. I can place a pool in
the courtyard or nice bushes and trees. I can
place absolutely everything in my kitchen
such as tables and chairs, dishes and glasses.
I can put bookshelves, sofas and armchairs
even flowers in the living room. In the
bathroom can be a bath or a shower. I can
fill the bathroom with many things, sponges,
bath towels, shampoo, soap and all the
things we might need. I really like this game
and I recommend it to everyone.
My Family
Dobrin Raul (6th B)
My family has four members: me,my
it.
mother, my father and my dog. My name is
Dobrin Raul Andrei. I am 12 years old. I am
at Dr Bernády György School in class 6th B.
I am a normal kid, very playful and a good
listener. My favourite subjects are: Maths,
Romanian, Geography and English. I play
football at Viitorul Mureş. On the football
T-shirt I have number 18. I love to go out
with my friends, but they are not my best
friends. My best friend’s name is Mate Radu
Ştefan. He is 11 years old. He is a football
player like me.
My mother’s name is Dobrin Elena.
She is 40 years old. My mother is very good
with me. She lets me go out, play on my
phone but at the same time she asks me to
learn and do my homework for school. She
is a very good healthcare and a very good
mother too. My mother is generous,
it.
punctual and merciful. I love my mother.
16
 My father’s name is Dobrin Florin
Claudiu. He is 40 years old. He is very
punctual, hard-worker and helpful. My
father works in the army. He is good and
brave. He is tall, slim and strong. He wears
glasses. I love my father.
The
member of my family
is my dog. My dog’s
name is Cora. She is a
female. She is
months old. Cora is
Beagle breed. She is cute, very fast, very
playful and extraordinary. I feed it three
times per day, every day. When I play with
her I get tired faster than her. She has many
toys. When outside it is too hot she doesn’t
want to play with anything. She likes to
walk outside with us. If we let her to stay
outside as much as she wants we will arrive
home very late. In the evening, after she eats
we put her in her “bed”. I love my dog.
My opinion is that you need family because
you need protection and love. They help you
and give you food, clothes and all you need.
Together, we will have lots of adventures.
We will be happy and sometimes sad but we
will pass over all. That is my family. I love
it and they love me.
The Importance of Sports
Gherman Mara (8th A)
If in
many
western
countries,
last playing sport
is a regular pastime, in Romania only a
small percentage of people practice physical
activities regularly. This is a bit of a
6 problem because playing sports has a variety
of benefits. It is very important to start
performing a sport from childhood.
Depending on the age and body of each
person, sport can help for a harmonious
development of the body.
Firstly, if you play a sport such as
football, basketball, volleyball, handball,
rugby, etc., you learn how to be a good team
player and how to communicate well with
others.
Secondly, any sport helps you to
become fit and stay healthy. Your heart is
stronger and younger. Your muscles are
toned. Your shape is more attractive.
Thirdly, people who do sports learn
to be better organized. They do everything
that the others do: go to school or work,
spend time with their families, socialize and
have fun, but they also do physical exercise
and manage their time in an intelligent way.
Fourthly, when you do any type of
sport you get to know a lot of people. You
make very good friends. And these
friendships may last for a lifetime.
17
 Finally, sports give you a lot of
energy that you can invest in other activities.
For example, I go to a dancing club and train
there every day. This sport makes me more
responsible and more orderly and I pay more
attention to what I eat. Three times per
week, I have my own training and two times
per week I teach other little children. Every
evening I leave the dancing hall feeling
energetic and happy and this allows me to
do other activities with a positive attitude
and great efficiency.
I started my sport activity when I
was four years old with ballet, then after 3
years, I continued with dancing. I like very
much this sport, I participated in many
national competitions and the results were
good and very good. I made many friends in
the same dance club and in other clubs in the
country. We had mixed emotions, we cried
and laughed together.
Performance can be done in every
sport; this requires o lot of work and time, a
lot of seriousness and involvement. The
results are observed very well in the
competitions. When these are good, the
sports people have courage to go further and
they are in a better physical condition.
To conclude, it is very important to
find the right type of sport for you and to
practice it regularly in your free time in
order to have an active and healthy lifestyle
and to be happy. Always.
18
Be Careful what You Wish for
Ţăran Magda (8th A)
I’ve never been one to believe in
myths and superstitions.
So, last night, when I was out
with my friends and out of a joke, I
yelled at the sky that I wanted a dozen
puppies, I felt foolish. People always say
that when you really want something,
wish for it upon a star. But that idea has
always seemed far-fetched to me. Stars
are bright, luminous balls of gas up in
space, so how could they grant my wish?
It just isn’t logical. And yet, I found
myself this morning opening my front
door to a man, fully dressed in grey
offering me a grin. His companion, a
woman with a similar attire, smiled
kindly at me .
- Hello ! You must be Estella
Connor. My name is Thara Morgan and
this is my brother, Nathaniel, and we are
both employees at Halo Corp, an
organisation that highly believes that our
customers’ wish is our command. Last
night at roughly 10 PM, you made an
unofficial request for a dozen puppies
and today, we are here to officialise the
transaction.
- Wait a minute ! Are you telling
me that the wish I made last night was
actually granted?
Thara nodded her head, and in
one swift hand motion, a large carton box
appeared by her feet, right on my front
porch.
- This isn’t right, that was a joke.
My mom is going to get so angry at me
for this, she never allowed me to get one
dog, let alone twelve?!
- Not our concern. Our
corporation makes us deliver enquiries no
matter what, said Nathaniel. Enjoy!
And then they were gone. They
both disappeared right before my eyes,
leaving the constantly moving box
behind. Shyly, I opened the lid, and
fluffy, golden coloured puppies started
coming out one after the other into my
living room. I stayed where I was, still a
little bit shaken up by the whole situation
and desperate to find a solution. I
couldn’t keep those many puppies in my
house, that was for sure.
19
They started growling at each
other, running around the coffee table
and tugging at the blanket on the sofa,
and I couldn’t manage to catch them in
time. Running after one of them after he
stole a pillow, I managed to trip on the
carpet and fall face-first on the floor with
a loud thud .
- Ugh, I hate this ! It was the only
thing I managed to say, before I lifted my
eyes to be met with my mother’s
slippers.
- Yeah, me too. Would you care
to explain to me what is going on here ?
After bringing myself together, I
sat on the sofa with her and gulped. I
couldn’t tell her the truth, so I had to
come up with something ingenious and
fast.
So, I told her I adopted them.
She wasn’t pleased with the idea and she
clearly stated that we weren’t going to
keep them. She picked up her phone ,
made a few calls and then she returned to
me, one of the puppies growling softly at
her fluffy pink robe.
She assured me that she had a
friend who worked at an orphanage and
she was sure the kids would be excited to
have playing companions.
True to her words, that afternoon,
three men came and picked up the
quadrupeds, stuffing them in a white van.
Before leaving, one of them turned to my
mom and told her the ten pups would be
 very well cared for. Questioningly, I
asked her what he meant, since there
were twelve of them . She smiled and bid
him goodbye, pushing me softly into the
hall, where I was met with two waggling
tails.
- Your birthday is coming,
right ? Well, here is an early surprise.
I cried in happiness and hugged
her, thanking her over and over again. I
learned something from this, to never
underestimate myths, because there is
always a drop of truth in them and I was
definitely going to be more respectful
when it came to making wishes. Oh, and
also, I learned to never do things without
my mother’s approval, since I am
currently grounded for the next week.
I guess you should be careful too on what you
wish for.
My Silly Dog
th
Boitor Bogdan Ştefan (8 A)
In my opinion, dogs are very loyal
and friendly with humans. In the eyes of a
dog, his owner is a superhero because he
offers a shelter, food, love and he plays with
him. This special animal gives unconditional
love and brings joy.
I have a dog. Its name is Kate and
it’s a German Shepherd. I love my dog
because it is cute and playful. My dog is
beautiful, it has fur coloured in black and
brown. Its eyes are spectacular brown. Even
20
though it is big, when it meets someone new
it gets scared and runs away. This is quite
unexpected for a dog from her breed,
however this makes Kate unique and funny.
When I am in trouble she takes my
defence and barks towards the one who is
upsetting me. Despite the fact that she is
protecting me, sometimes she can be very
silly. One day, outside it was raining and she
was running around the house in the mud.
After she went in the house, she turned the
white floor into a brown floor. When my
mother saw this she scolded Kate and the
poor dog started crying while leaving the
room. After, my mother gave her a snack
because she was sad.
In another day she got very bored
and while playing she hurt her paw in the
fence. This experience did not stop her and
when she was feeling better she jumped on
our guests and she stained their clothes.
We noticed that she is silly from the
first day when she found a hole in the fence
and ran in our neighbour’s yard without
caring about the
rain or the mud.
My father started
searching for her
and found it in the
fifth yard from
ours.
Every time we go on a holiday she
misses us and makes hunger strike and when
we come back, she is the happiest dog in the
world. I like when I see her happy, because In this game I can fulfill my dreams and
she is very cute. have lot of fun.
In conclusion, my dog is the I am very happy when I play this
friendliest animal in the world. I love my game and if you play it too, you will learn
dog and my life is happier with her. responsibility over the course of the game,
and you can improve your skills and learn
My Favourite Game, “The Sims” many things in the game.
Galfi Patricia (5th B) So, for me, The Sims is my favourite game.
Hi, my name is Patricia and I'm 10
years old. I'm a 5th grade student at Dr.
Bernády György School. I have a sister,
Alexandra, and I play many games with her.
I have a favourite game that I play in my
spare time and that is called The Sims.
I really like this game because I do a lot of
things in it. This game can also be played on
a computer but I play it on the phone
because it’s much easier for me.
Gacha Life and Gacha Life 2
There are several levels of the game
Despina Veronica (6th
and it is very interesting. On level 7 of the
B)
game you can get married and raise children.
GACHA LIFE
As you advance through the levels, more
Gacha Life is a game/app where you
and more opportunities open up for you,
every single level brings something new and
a lot of interesting things to the whole game.
At levels 25-30 you can also buy
some animals, and you have to take care of
them, feed them and play with them.
You can buy more animals on the
computer but only 2 are available on the
can make characters, dress them up, chat
phone, so I have a hamster and a fish. To get
with people, play mini games and earn
it all done, I have a job where I earn money
gems. At first I thought Gacha Life isn’t
so I can buy all this. My home is a large
interesting and I was a little confused,
house where I can put 4 beds and keep my
especially since the included tutorial was so
children in it. I can also buy lots of toys for
limited and it was almost impossible to
them. I have a unicorn and a teddy bear.
21
know what to do, but I said I should try it
because… why not… When I installed it, I
started to play it but it was a little boring so I
uninstalled it. Then I really regretted it!
And I installed it again, and now I’m still
enjoying this game. It’s really fun, you
should try it!!
The creator of Gacha Life is Lunime
inc. also called Luni and he made not just
Gacha life, but he also made other games
and some of them are: “Gachaverse”,
“Gacha Studio”, “Gacha World” etc. Gacha
Life was made for iOS, Android devices
and for Microsoft Windows. The game
doesn’t involve any violence or
inappropriate content, it’s just a funny,
interesting and a really nice game.
This game is made for kids but I
know Gachatubers (a YouTuber that plays
Gacha and makes videos about Gacha) that
are 18 years old and still play this
game!!!…. And I can’t lie, but this game is
really, really nice since I didn’t like it at
first.
In
Gacha Life,
there are
modes where
you can make
your
characters
speak or dress
them up or chat with other people that play
Gacha. The modes are: Studio mode (in
studio mode you make your character speak
22
or move etc.) , the “GACHA” mode ( in
Gacha mode you buy “GACHAS” with
gems), the Life mode (in the life mode you
can speak to people) and the games. In
Gacha Life there are 8 games.
GACHA LIFE 2
The Gacha Life 2 is the next part of
the popular mobile game Gacha Life. Gacha
Life 2 is an upcoming game by Lunime
Games. It is released for iOS and Android
phones. After viewing the success of Gacha
Life, Lunime Games has decided to develop
Gacha Life 2 for Android, iOS and
Microsoft Operating systems. Before
deciding to develop Gacha Life 2, Lunime
Games was going to do a big update to
Gacha Life but they feared it would result
bugs. So they decided to make a whole new
game Gacha Life 2 with many more features
to utilize. Gacha Life 2 is coming out
starting 2020.
Here are some features that will be in Gacha
Life 2:
- Pets- pets in Gacha Life 2 will be colour
customizable and they can talk.
- Mounts- you can easily put your favourite
character on a horse, car and other similar
things.
- Hands- you can now change your hand
gesture in Gacha Life 2
- Battle mode- Gacha for characters and
level up!
NOTE: Gacha Life 2’s name is going to be
changed to Gacha Club.
That was my composition about Gacha Life
and Gacha Life 2. Thank you for reading it.
BYEEE!!! ☺
A Winter Day with my Puppy, Lisi
Jozsa Iulia (5th B)
since then I realized that I am not the only
one in this family who likes English.
That night around 12 o’clock, Lisi
woke up and started barking because of the
fireworks. Luckily, my mother took her in
her arms and put her to bed, but in the
morning, Lisi went and laid on the pillow

It’s tonight! Tonight is going to be near my mother.

New Year’s Eve. It all started like this… In the morning, Lisi and I had a little

While sitting at my writing desk, I lunch, we went

decided to go for a walk with Lisi. Lisi is a outside and

puppy that has 2 eyes like black pearls, a played, then we

wet nose and a fluffier fur than you have went back to

ever seen and felt. I put Lisi’s dress on, took sleep at noon.

my jacket and went out in the snow. I After I fell

walked through the white and fluffy snow asleep, instead of

that looked like many pieces of crystal, with standing at my

Lisi that was barely walking without feet, Lisi moved and sit on my head.

entering her nose in the snow. Eventually we Sometimes she likes to go under my

reached the area of dogs where I let her go parents’ bed where some of the remaining

and jump on the snowman to take him sheets from old English textbooks are still

down. To my surprise Lisi slipped and laying. I know now that this puppy knows

missed the snowman and slammed into a how to speak English if she has already

branch that was let down because of snow “read” at least 4 textbooks.

but when Lisi reached and hit the tree, the I love my dog!!!

snow shield fell on poor Lisi.

I came home with Lisi in my arms
because she couldn’t stand the cold My Pet
anymore. I left it in the large room to warm Natea Yasmine
up next to the heaters but Lisi found some (5th B)
old English manuals from my mother and My favourite pet is a
started to read them. When I went to take dog, a Border Collie
her to bed at bedtime, from the English breed one.
textbooks there were a few sheets left and I really wish to own
such an animal because they are said to be

23
nice, intelligent, loyal, energetic and often If I were to receive a dog I would
called the most intelligent breed in the love to receive it on my birthday or as a
world. Christmas gift, and the name would be Tina
They are used for herding, keep a heard of because I would like it to be a girl with
sheep, goats, or cattle together but are also white and black spots on her body. I would
trained for police work, bomb detection, play with her day and night, take care of her
assist men in avalanche rescue, disaster and she would care for me and will be my
recovery, lost person discovery, body best friend.
recovery in water and trailing. I hope every day that I will get a dog,
The Border Collie stands about 50 I dream every night that I will play with my
cm and weighs 14 to 23 kg. It is usually a dog soon, I hope...
long-haired dog, often black and white in
colour, but sometimes red and white or One Good Turn Deserves Another
tricolour. Eye colour varies from brown to
Todea Andreea (6th A)
blue, and occasionally eyes of differing
There is a
colour occur.
girl, named Abby.
Border Collie's fur comes in two
She is 13 years old.
different lengths: one with moderately long,
Abby is a loving and
smooth fur and another with rough shorter
a friendly girl, but
fur. Both fur types have a very thick coat
she gets bullied at
with a heavy undercoat that offers reliable
school. Her bullies call her nicknames and
protection in all weather conditions.
they even assault her. Abby doesn’t have
They are very attached to their owners and
many friends. She only has one and she can
can be reserved with strangers.
always count on her. Her friend is named
My parents agree with the idea of
Ava. Ava is 13 years old, just like Abby.
having a dog, that’s why we studied together
Ava is nice and she loves making new
on the Internet about this breed and found
friends. Abby doesn’t really like the idea of
out that this kind of dog will match perfectly
making new friends so she just sticks with
in our family.
Ava.
It’s not simple to care for a dog, they
Abby’s parents are worried about
need to be trained, they need good food,
her. She
they need to be clean, they need to exercise,
usually
walk, run, they need to be seen by
comes home
veterinarians and most of all they need our
from school
love as we need theirs.
with bruises and her happy mood is fading

24
away. Abby is too scared to tell the teachers
about her bully problem. Abby’s bully is
called Linda. She always skips classes and
never listens to the teachers. Some teachers
cannot tolerate her grumpy attitude. Linda
has a lot of friends. The only issue is that her
friends are also bullies, just like her.
Abby likes studying in her free time. Most
people call her ‘nerd’ because of this...
One day, when Abby arrived at
school, she saw her bullies beating up
another girl. The girl seemed so scared! She
was probably in the same situation as Abby.
Abby didn’t hesistate and ran in front of the
girl, trying to shield her but unfortunately,
Abby was hit in the eye with something
sharp. The girl’s eyes were wide in shock as
she saw what Abby did for her. The bullies
eventually got bored and left the two girls
alone. Abby had a huge bruise on her eye. It
was bleeding.. The girl immediately brought
her to the nurse’s office to heal her or at
least to put a bandage. The nurse couldn’t do
much and just put an eyepatch to cover her
eye. When Abby got home, her parents were
worried sick about her. She put a fake smile
on and told them “I’m alright”.
The next day, Abby could’t see
through her right eye. The bruise healed, but
a huge scar remained there. She was now
half blind...
When Abby got to school, she was
expecting her bullies to be close, but there
wasn’t anyone.. Guess it was her lucky day,
huh? Just when school ended, Abby wanted
25
to see where the bullies were. She was
worried… Even though they did so many
bad things to her... Abby eventually found
them but. Linda was on the floor and the
others were laughing at her. Abby thought
they were friends. Linda tried to shield
herself from getting hit but she got kicked in
the stomach harshly. Abby ran to Linda and
she helped her up. The others were wide in
shock. Why would Abby do this for her?
Why would she... help her? The bullies
turned their heads and they left. Linda didn’t
know what to say... she felt guilty for what
she did to Abby. Linda eventually said sorry
to her but she knew, deep inside her heart
that Abby didn’t believe her.
One day, the bullies started
assaulting Abby again but Linda didn’t join
them. Right when she was about to get hit,
Linda kicked the door open and pushed the
others to leave her alone. Abby didn’t
believe what she saw. Had Linda help her...?
“One good turn deserves another” Linda
said, a warm and welcoming smile on her
face. And that’s where a long friendship
started.
My Pet
Căluşer David Florin (5th B)
My favourite pet is the dog. I have a dog
at home, a Bulldog breed. I received it a
month ago and it is very dear to me. It has a
black and brown fur colour, brown eyes and
it is very cute. I like it when I have to go out
with him. I can’t wait for him to grow up so
that I don’t have to keep him in the leash. If
I ever lose him, I don’t think I could be
happy anymore. My friends are envious at
me because I have a dog and they don’t.
I have a friend who also has a dog and
we both go out with our dogs, we read
cartoons and the dogs play. When the two
get together, they jump at each other’s tails.
One day, my friend didn’t come out
with his dog because it got very sick and
couldn’t walk anymore. Since then, my dog
was very upset every day and no longer
wanted to play, until one day when in the
park he met another dog and since then he
was a bit happier but not the same as with
my friend’s dog. At one point my friend’s
dog was healed and came to the park with
him and when my dog saw her (it’s a
female), he ran at his highest speed, his tail
moving from left to right very fast. He
jumped happily on his friend.
Since then, every day, my dog goes
to the door of my friend’s house and bumps
its tail into it to open, just to be sure that his
friend would go out with him. I never
thought a dog could hold that much to
another dog, but my dog shows me that he
can.
After what happened, we imagine the
two dogs making many puppies together,
26
our houses full of puppies and we going out
every day in the park with them, with “our
kindergarten”.
The Most Popular Games of our
Days
Neagu Luca (6th A)
The most popular games that are
played by millions of people around the
world these days are Fortnite, Clash Royale,
Brawl Stars, Minecraft and also GTA V.
These games can be played on smartphones,
Play Station or P.C.
My favourite one is Fortnite. I play
this game on Play Station 4 and it`s a Battle
Royale game. Battle Royale games are very
exciting because you can fight people and
get higher levels. By getting a higher level
you can win V-bucks. With V-bucks you
can buy skins, guns, pickaxes and dances.
I used to play Minecraft too
but now it’s not that popular, but I
still like it. Minecraft is a game
where everything is made of cubes.
The purpose of this game is to get
materials, find the END portal and
defeat the END dragon. After
defeating the END dragon you can
still play the game for fun.
GTA V is a game about a
man named Michael who always is
in trouble. You can complete
missions to get money and with the
money you can buy houses, cars,
tanks, helicopters and other things.
This mode of GTA is a single player
mode but you can play the
multiplayer mode with your friends.
On multiplayer mode you will
always have fun.
Clash Royale is a strategy
smartphone game. In this game you
play with cards in the arena. You
start in the training camp where you
learn about how to play the game.
With your cards you fight other
people, win and that`s how you play
the game. The final arena where you
finish the game is named Ultimate
Champion because if you get there
you are a very good Clash Royale
player. I play this game too and I am
in arena 12/21.
Brawl Stars is a smartphone game
too. In this game you have 30
brawlers to unlock. Brawlers are
characters with different abilities. In
Brawl Stars you choose one of the
brawlers and jump in a battle where
27
you can get trophies. The more
trophies you get, you unlock rewards
like Mega Boxes in which you have
the chance to get a new brawler. You
can play this game with your friends
online. I play this game too and I
reached more than 9000 trophies.
I play these games every day and I
have fun with my friends.
How to Behave with your Baby
Brother or Sister
Comes Cristina (5th A)
I have been the only child in the
family for almost 9 years. Then, my life
changed. A baby boy came into our family...
Of course I was jealous because he
gained all the attention. But when he was 8
months old he did not know what he was
allowed to do or not. He was so cute, but
very naughty. He was eating things that you
do not want to know about, because it
looked awful. But if you have got a baby
brother or sister you need to be patient
because he is not going to listen to you all
the time. And you really need to know that if
he throws things at you, do not scream at
him because he is going to cry and scream
very loudly. When you are in your room and
your brother comes to you, do not throw him
out, but play with him for a few minutes and
then you can go and convince him to do
something like Play-Doh or play with the
cars and then you can go back in your room.
 When he wants
to destroy your
things, you only
need to take him
away from that
thing. And one
more thing: if he wants you to play with him
with the cars, do not say no because he is How Cesy Came into my Life
going to start crying. Moldovan Cezara (5th A)
I am lying if I say that there are no It was a
funny moments. For example, when me and quiet Saturday.
my brother play together on the trampoline, The sky was
we laugh a lot, and when we are hiding from clear and
the “bear” under the blanket, or when we everything was
make a small house from his tent and read beautiful. I was
story books inside. We are having fun also sitting on the
when we travel by car. I also like the way he terrace and
speaks incorrect and sometimes, when I dreaming with
speak with him, I am copying him. my eyes open,
In conclusion, if you have a baby how nice it
brother or sister, you must have great would be to have a Burmese cat in the
patience, but at the same time you can have house, to play with her to take care of her
great fun together! and to have a pet that could stay with me in
IT’S GREAT TO HAVE A BABY the house.
BROTHER OR SISTER!!! I still dreamed, I kept thinking of it,
and on Sunday morning when I woke up and
everyone in the house was sleeping, I
decided to look on the Internet and see if I
could find any kittens.
I searched and I searched until I
found an ad about five kittens. They were
very cute and I would have liked one of
them to be mine. When my mom woke up, I
told her that I had found an ad with Burmese
cats and I wanted one.

28
 Mom initially thought it was a joke
the fact that I wanted a cat in the house and
she let me look for ads about cats, but now
she realized that my wish was serious and I
really wanted a cat. She said I should call
the person who posted the ad and ask him
about the kittens, believing that I would not
call and that would be the end of it. But,
even to my surprise, I called, he answered,
he told me that he still had the kittens and if
I wanted I could go and pick one. I told my
mother, we made a strategy to convince my
father -he was still asleep- and luckily he
accepted and at 10.00 am we were in the car
on the way towards Sibiu because there
were the kittens.
When I arrived and I saw them, I fell
in love with each of them, but one was
smaller and came closer to me and then I
decided that she was the “baby” I wanted.
The “kid” I chose, was a little “girl”.
I gave her the name Cesy and she was very
dear to me from the beginning. I love her
very much. I play with her, we even have
our own way of communicating, I talk to her
and she responds to me. When I get home,
she comes and plays with me, she stays near
me and in the evening we play with each
other a lot, she runs after me, she is always
ready to respond to my challenges and
games.
She is very cute and I love her very much.
I'm glad that I have her. She's a very good
friend for me.
29
The Power of Adults
Canceu Raluca (6th A)
To be honest, I think adults have too
much power
over children.
For example,
yesterday I
was at the
Mall when I
saw a group of young girls staring at a
beautiful dress. An older woman came to
them and told them to move away from the
stand because they were preventing other
customers from seeing the dress. And I told
myself “If there had been an adult instead of
kids, the lady would have told her more
about the dress but because the age of the
customers, she didn’t”. I agree that a world
without adults could not exist but I really
think that they should treat us, the children
way better. Teachers, parents, grandparents,
even the cashier believe that we, children,
are inferior and we have the obligation to do
everything they say. But they are wrong. We
respect them, they should do the same with
us.
I enjoy my childhood, but every
time I’m trying to be a little bit like an adult,
they laugh.
In fact, adults have a very important role in
our lives, imagine a world where children do
everything they want, they would all leave
school and they would do crazy things. Let’s
be honest: we wouldn't do anything
productive if adults didn't push us from respect each other and the most important:
behind. But in the end, childhood isn’t going to “look in the same direction”.
to last forever, we will become mature and
replace adults who will have “disappeared”
or be old by then.
I
In the World of Books
propose to
make an
Ghira Laura Ioana (7th A)
agreement
When I was younger I didn’t really
between
enjoy reading. During a holiday, I had to
generations.
read a little book for school. I didn’t want to
Let's have the
read it at all, but I read it. I remember that,
same
even though I didn’t like reading thick
obligations but also the same rights. Age
novels, I liked reading short stories and
does not always match the soul.
legends.
The real question is: why do
The first “true book” I read was
children feel more comfortable with their
“Harry Potter” I guess. I was fascinated by
age and more secure with adults? I think
the fantastic story even after the first volume
adults offer a kind of security when you're
well-read. I had heard of this masterpiece
around them.
several times, but I didn’t think to read it
So...the answer for all of our questions is:
until I saw that my friend was reading it.
Let’s make everything easier. Let’s take a
Even if I didn’t have much free time because
break from rules. Let’s take a deep breath
I was doing handball and homework, I was
and hug all the important people from our
reading quite a lot, a volume in about two
lives, Does it matter if they are adults or
weeks. I also made a reading journal where I
children? We have to love each other,
wrote what I liked about the book, what I
didn’t like about it and other things. The
story is about a boy named Harry whose
parents were killed by a very powerful, but
very evil wizard. His name is Voldermort.
Many people die at that time, but Harry
survives and he is left with a scar on his
forehead. After a few years Harry goes to a
magic school where he has many adventures
with his friends, Ron and Hermione.
30
 I have also read other books, having “The Night Garden” is a book in
luck that at school we are recommended which the friendship is highly appreciated. I
several books each month. I really liked the liked this one the most. It is about a boy who
book “The Miracle” which is about a child discovers a secret garden at “13” o’clock at
who is not very good looking. It’s hard for night, an hour that is only possible in the
him to make friends, but in the end he finds magic clock of his uncle’s house.
people to accept him and be true friends I think that books take us into a
with him. fanta
“The House of Secrets” is also a stic,
beautiful book. It is about two sisters and a amaz
brother, who take part in many adventures ing
after a bad witch puts their family in danger. worl
They travel and try to stop the evil. d,
“The Devil’s Count” is a book that I wher
liked very much and it fascinated me. e we get into characters and take part in the
Hannah travels through a painful past of her action. I can say that books help us develop
family. It is about World War 2. She tries to our vocabulary, but also imagination and the
warn people and save them because she power to perceive the characters and the
knows from history what will happen, but actions the way we want them to be.
they do not listen to her. After Hannah
returns home, she finds out the true story of
her family and the meaning of the numbers
that are written on her aunt’s hand …hands
that, like others, have endured so much…
The next book I will write about is
“Smile”. Following an accident, a teenager
girl must wear a dental device which
disadvantages her in front of her friends.
The author, Raina Telgemeier, interweaves a
fantastic humour with a true life story. The
book is a cartoon which makes it even more
fun and easier to read.

31
 Mouse’s face. Although she was not very
attracted to the armchair at that moment,
now she uses it almost all the time. She had
My Cousin
a beautiful and delicious cake with Minnie
Moldovan Alexia Diana (5th B)
Mouse.
I would never have thought that a
Another important thing for me was
little girl could change my life so much. My
a simple video with her that I received for
cousin, Sofia, is the sweetest little girl. She
my birthday. She sent me a message using
is two years old, but she is very smart and
her eyes. While I was watching the video,
understanding.
my tears streamed down my cheeks.
The first time when I saw her, she
During the summer holiday, my aunt
was very small and frail... I stood and I
left Sofia in me and my grandmother’s care.
watched her without blinking and she was
Those days were such beautiful days for
also looking at me. I think in that moment
me… We played a lot, we coloured together
she entered into my soul, and since then she
and also we danced a lot. When it was
has never left it – and I hope she never will.
bedtime, I stayed near her until she fell
On the second day of Christmas,
asleep and then I watched her how she was
more precisely on the 26th of December
sleeping like an angel.
2017, I had the
Now she has grown, she is two years
opportunity to hold
old and she is much more energetic. I love
her for the first time
her very much and I consider her my sister.
in my arms. I was
Sofi has her magic and she makes any pain
sitting next to the
disappear. What I enjoy most is that she
Christmas tree and I
loves me too.
was waiting for her mom – my aunt – to
I love my cousin!!!
come and take a picture. I expected her to
hold Sofia in her arms, but after five minutes
Kickboxing
Sofia – or how we call her Sofi – was in my
Najar Saleh (7th A)
arms. It didn’t displease me, but honestly I
was a little bit scared because I had never
Kickbo
hold a six month old baby in my arms
xing is my
before. But after a few moments, I was the
favorite sport. I
happiest girl.
have been
Her first year anniversary was a
practicing it for
wonderful day. I remember that I offered
about a year. I
her, as a gift, an armchair with Minnie
32
go to a kickboxing club called ''Sparta Club'' the winner.
where we train three times a week. Our • If both fighters have the same
coach, Viktor Varga, calmly explains how to amount of points, the match is
keep our guard, how to hit correctly and considered a draw.
how to have a good leg game. For those with
• Winning the Match
heavy weight, the coach sets a diet that
Like boxing and Muay Thai, there are
includes both nutrition and movement that
several ways in which a fight can be won:
must be made especially after knowing that
person’s habits, likes and dislikes, in order • Knockout: This is where one fighter
for it to be efficient. strikes his opponent rendering him
The rules of this sport are: incapable of carrying on. The striker
• All kickboxing matches should take is then declared the winner after a
place in a boxing ring. count of ten, which gives the other
fighter a chance to get up and
• Any competitor in full contact
continue fighting.
kickboxing must compete against a
• TKO: This is a technical knockout
fighter in the same weight category
and is when the referee decides that
as themselves to ensure a fair fight.
one fighter is no longer able to
• After listening to the referee’s
defend himself, immediately ending
instructions, both fighters touch
the fight and declaring the other
gloves and the fight begins.
fighter the winner.
• Rounds usually last 3 minutes. The
• Points: If no knockout or TKO
number of rounds depends upon the
occurs during the fight, then the fight
experience of the fighters involved.
goes to points. The judge/referee’s
There is a 1 minute break between
points on a scorecard are added up
each round. Championship fights are
and the fighter with the most points
usually over 12 x 3 minute rounds.
is declared the winner. If the points
• Each fighter must attempt to defeat
are equal at the end of the fight then
their opponent by using punches and
the fight is declared a draw.
kicks to the body and head in an
attempt to knock their opponent out. I like this sport very much. It makes me
• If both fighters fail to knock their feel free. Some of my favourite fighters are:
opponent out, or force the referee to Ion Atodiresei, Cătălin Moroşanu and
stop the fight, then the fight is judged Bogdan Stoica.
on points. The fighter with the
greater number of points is declared

33
 My fourth cat is Garfield the First. He is
Lulu’s son. He is orange and white. He is
now at Moșuni (a village in Romania, in the
Mureș county) at my aunt.
My fifth cat is Puca the First. She is
Garfield the First’s sister. She weighs 5,7
kg. Instead of trying to catch the laser point,
she meows at it. Instead of getting scared of
cucumbers, she eats them. She is now in
Northern Ireland with my sister.
My Cats My sixth cat, Blacky the first is very
th
Oroian Andrei (7 A) black. Even its nose and paws are Black. But
I’ve had thirty-eight cats until now. Here he was as easy to scare as he was black. At
I am going to talk about them. one time, he even got scared of his own
My first cat, Elsa, is a gray cat. Her mom
was a model and her dad was a homeless cat
(or that is what I have been told). She now
lives in Northern Ireland with my sister.
My second cat is Lulu. She is a three-
coloured cat. Until the age of three months,
she did not know how to meow. She was
opening her mouth trying to meow like Elsa,
but she just did not know how. It is now on
shadow. He is Puca the First and Garfield
the streets (maybe dead) because she has
the First’s brother. He is now lost on the
fled from home like many other cats.
streets, just like Lulu and Aurora.
My third cat, Aurora is a brown cat. She
Lulu had another kitten, but I don’t
has lost her ear because, before she came to
remember its name.
us, it has fought with many dogs (or that is
My eighth cat, Felix, was Aurora’s son.
what I have been told). She had 10 kittens,
He was brown. He would start a fight at
all of them brown. When she was gone for a
every occasion but it was enough to touch
few hours at a time, Lulu used to take care
him in order to make him run away in tears.
of her kittens until Aurora discovered that.
He died in a car accident.
Then, they fought until Lulu surrendered.
Right now, she has the same fate as Lulu.

34
 My ninth cat, Otilia the First, was a
brown cat and she was Felix’s sister. She
has also died in a car accident.
After that, Aurora and Lulu had some
kittens, but the only thing I remember about
them is the fact that all Aurora’s kittens
were brown.
After some time, I found 4 kittens on
the street. They were alone. I asked the
whole village if the kittens were not theirs,
but everyone said no. So I decided to keep
them and take care of them.
The first of them was Otilia the Second.
She was a very nice cat and everyone loved
her, but she had the most tragic death. At
one point she got sick for some reason, so
we had to keep her in the house and take
care of her until she was healed. After a
fortnight, she was healed and we let her out
again. The next day we found her dead body
at the front door.
The second of them was Bruce Lee.
After Otilia the Second’s death, he tried to
copy her in almost every way. He is now
lost on the streets like Lulu and Aurora.
The third of them was Maya. I don’t
really remember anything about her, but
now she is lost (from now on, when I say
that a cat is lost, I mean that it is somewhere
on the streets like Lulu and Aurora).
I don’t remember anything about the
fourth cat.
After some time, a cat came to our
door. He was my thirty-sixth cat, Garfield
the Second. He was orange. He loved
35
everyone, even if he knew them or not.
Sadly, he died in a car accident.
After some time, my thirty-seventh cat,
Puca the Second came to our door.
Then, my thirty-eighth cat, Blacky the
Second came to our door. He looks just like
Blacky the First, but he acts very differently
from Blacky the First. He gets into a lot of
fights, but instead of running away like
Felix, he fights until he wins the fight.
After a while, Blacky the Second and
Puca the Second only came to our door
together.
Afterwards, Ron came to our door. He
is a white cat with two orange spots on his
back.
By the time you’re reading this, I
probably have more cats. I can assure you
that I will take care of them and love them.
I Love Dogs
Bumb Ana Maria (5th A)
My name is Anamaria, and I will tell
you about my best friend. I always wanted a
puppy, and in the end, my parents gave me
the most beautiful gift on my 10 year old
anniversary. I will forever remember the day
of December 1st, 2017, the day I met Alfi,
the most beautiful and cute puppy in the
world. I received him in a box, he was
hiding scared in a corner, and he was
looking at me with his little black eyes. I
took him carefully out of the box. I was very
happy and excited. Alfi was very scared. I
took him in my arms and I handled him
easily. From that moment we became
friends and loved each other. In that day, I
went with my mother to the pet store and we
bought for Alfi a bed, toys, food and
everything he needed.
When I met him, Alfi was a puppy,
he was only 3 months old, he was very
small, white and fluffy. From the beginning,
Alfi was a very playful puppy, we played a
lot together, outside and in the house, but I
have to admit that Alfi prefers to play
outside, because he is very lively and he
likes to run a lot and explore
every
36
thing through the yard. I just love spending
time with Alfi. I took him with me on
vacation to my grandparents, and there, even
if I knew that dogs hate cats, Alfi showed
me that he can be a very good friend even
with cats. My grandparents have a really
cute cat and during the summer vacation,
Alfi played from morning till evening with
my grandparents’ cat. Now that school has
started, I have less time to play with Alfi,
because I have homework to do, but I try to
pay my attention to him as much as I can.
He is very sad in the morning when I go to
school, but he is very happy when I return
home. This is my little story about my good
and dear friend, I would write more, but I
have to play with Alfi.
 My Hero
Diaconu Daria Maria (8th C)
I truly love my mom. I think she is
the best. She is the strongest woman I have
ever met. Even though she is a single mother
with 3 kids, she is still the best at what she’s
doing. I could never say I don’t have this or
that. Even when she is going through her
worst, she still knows how to manage her
problems and be there for us, making sure
we have everything we need or want. She is
always here for me and my brothers. When I
need an advice, I know I can go and talk
with her because she will help me, no matter
what. She’s been through a lot. Like really a
lot. But she never gave up. I can say that I’m
really proud of my mom. She is so, so
strong. I could never do that. Even when her
world is collapsing, she is keeping her head
up. Smiling, loving us, being there and
doing her best. I appreciate my mom
because even though I’m not the best kid, I
am still the best kid in her eyes. When I feel
down, she is always there to pick me up.
And if she cannot, she stays down with me
until we get up together.
We always hear stories about heroes
since we were little kids, right? Well my
hero is my mom. My dad hasn’t always been
there for us. Working in another country
since I was a little kid, it was hard. I
remember being like 5 or 6, my dad was
working in Italy at that time. I told my mom
to give me a photograph with him. I was
sleeping with it under my pillow. I was
37
crying a lot when I was a kid. I guess I’m
still the same kid I was then. Growing up, I
have been through some “teenager phases”.
Even now, I’m still kind of emotionally
unstable. We had many hard moments. But
my mom helped me get over them with my
head up. She never lets anyone hurt us. She
saved us from any bad things which might
have happened in our lives. She has never
let us see her crying or hurting, because she
never wanted us to worry about her. She
kept all the pain for herself. Just for us to be
happy. Now we are big. Well I am still a
kid, but I feel stronger than ever. All this is
because of her. She is the reason of my
smile. She is the reason why I never gave
up. She is the reason for my happiness. I
can’t imagine my life without her. If
someone is asked what their home is, they
would say their house. But my home is
where my mom is. It is the place where I can
see her beautiful and strong smile. The smile
that is giving me hope that things will get
better, that it is never too late, that I can do
anything I want to, that I am good enough,
beautiful, strong and worthy.
Who is my mom? She is everything.
She means the world to me. She will always
be my idol and my hero. Maybe she will
never see this, but mom… when I grow up, I
want to be like you. Thank you for being my
mom, for loving me, and for not giving up.
You are the best mother ever.
Photography, my Passion
Sabău Andrei (7th A)
Photography is the art of creating
images by recording light and it’s one of my
actual passions (besides playing the guitar
and motorcycles). I have had this passion for
photography for almost two years and for
more than a year I take a photography
course at the Children`s Club in Târgu
Mureş. Last year, I received my first photo
camera as a gift for my 12th birthday, a
Canon EOS 400D camera. I have learned
many things in the last year, especially from
38
my photo course teacher, but also through
individual study and application of the
learned lessons. I’ve also met very fine
people (course classmates) and together we
shared our passion for photography. I had
some pictures exposed at photo exhibitions
organized by the club and also at our school.
It is a very special feeling when your work
and passion are appreciated. Like other
children of my age, I share my passion
whenever I have the opportunity. I take
pictures as often as I can, even if it`s raining,
snowy, the sun is shining very bright or it is
a dark night.
Photography is for everyone, but not
everyone can take successful photographs.
There are many “secrets” that can be
learned, but only those who are passionate
can apply them. I am enjoying very much
this wonderful hobby, especially since I can
see places and things other than normal
people, through the camera lens. There are
certain landscapes, portraits, details, which
only the eye of a photographer (even an
amateur one) can see. For me, photography
is a real pleasure and I want to take my
passion to the art level.
Photos from my portfolio:

Pena Palace, Sintra, Portugal
Belem Tower, Lisboa, Portugal
The Story of Unicorns
th
Dogar Oana (5 A)
One summer day, a few years ago,
while walking on the beach along with her
friend Larisa, Maia saw something strange
in the nearby forest. At first they wanted to
go back because they were afraid, but
eventually they decided to go see what was
there because they were curious. After a few
hours of walking they realized that as they
approached that creature, she was moving
away from them, so they decided to take a
shortcut. That shortcut was passing through
the forest,
but because
it was
already dark
39
they decided to return the next day and
continue their search.
The next morning, the girls were
anxious to start looking for the strange
creature they had encountered the previous
night. Larisa decided to take the shortcut
through the forest, so the girls started on the
road. As they walked through the woods,
they heard a strange sound, and when they
came back they saw the creature again. They
approached in fear but full of curiosity for
seeing better. The creature appeared to be a
white horse with a horn in the forehead, with
blue eyes and the mane of rainbow colours.
It turned out that the creature was actually a
unicorn. Maia wanted to get closer and
caress him, but the unicorn freaked out and
ran into the woods before she could touch
him. They ran through the woods looking
for him, but they never found him, so they
decided to return the next day.
The next day, the girls returned to
the forest with sweets for their friend and
found him in the same place as the previous
day. Larisa approached him to give him the
sweets and to caress him, and the unicorn
did not run away. The girls didn't tell anyone
about the unicorn because they were afraid
of not being captured for experiments. They
found out that unicorns adore wool on the
bat, Kit-Kat chocolate, pink colour, and that
they can do magic with the help of the
cornflower in the middle of their forehead.
Maia and Larisa went to the woods every
day to visit their friend and bring him
sweets, but one of the days they did not find
him anymore, because he moved to another
forest, to give other children the chance to
meet him at the end of the rainbow.
Unicorns appear in people's lives to
give them hope and to make them believe in
supernatural things. I love unicorns!
I Love my Cats
th
Stoica Mălina (6 A)
I like cats very much. But my mom
doesn’t. Three months ago, I found two cats
on a field, near my house. They were so
small! One of them was black with white
spots and the other one was white with grey
stripes. They were crying. I brought them
home and gave them some milk. My mom
didn’t agree to keep them and told me to
take them back to that field. I started to cry
and to beg her to let me keep the cats. But
she said NO. I was very upset. The next day
I took them back. To my surprise, exactly on
the same place, I found other two cats. They
were very cute and hungry. I couldn’t let
them there. So…I went home with four cats!
My mom was very angry, but she agreed to
let them sleep in our house until we found
them a master. I started to call my friends
and offer them the cats, but no one wanted
them. So…finally, we kept them all. My
mother still hopes that the cats will catch
some mice, but they don’t. Anyway, I love
my cats!
♥ COOL FACTS ABOUT CATS
40
¬ Cats are the most popular pets in
the world.
¬ There are over 500 million
domestic cats in the world.
¬ There are around 44 breeds of cats
in the world.
¬ A male cat is called a tom, a
female cat is called a molly or queen and
young cats are called kittens.
¬ Cats have excellent night vision,
and they also have excellent hearing. But a
cat’s smell is their strongest sense. It is 14
times better than a human’s.
¬ Unlike humans, cats cannot detect
sweetness–that is why a cat won’t be
attracted by a bar of chocolate or a candy.
¬ Cats have the power to sometimes
heal themselves by purring.
¬ Scientists proved that owning a
cat is beneficial for your health.
¬ Cats only use their meows to talk
to humans, not each other.
¬ Domestic cats love to play,
especially when they are kittens. They love
to chase toys and play fight.
¬ Cats spend a lot of time licking
their fur to keep themselves clean.
 ¬ Cats usually sleep between 13 and
14 hours a day, so 70% of a cat’s life is
spent asleep.
¬ A cat usually lives between 12 and
15 years.
My Puppy
Şimon Casian (7th A)
My puppy is called Luna. Luna is 2
years old now and is a superb Yorkshire
Terrier. Every morning I give him food,
after which we take a few minutes to walk
outside. My dog is good, does not bite, is
playful and does not bark too much. Even if
he doesn't speak, I know he loves me as
much as I love him. Luna was the gift I
received for my birthday.
From the day I received him, it
became my best friend. Every day it waits
eagerly for me to be back from school, and
when I walk to the door, he already knows
that I’m there and I'm happy about that.
While I do my homework, my dog is
waiting patiently at my feet. After the
completion of the homework, I go with Luna
out, where we play his favourite ball game.
My dog is extremely happy to run outside,
and when he meets other dogs he is quite
delighted. One year ago I started training
lessons with my puppy. It already responds
to some commands, such
as: lying down, sitting...
Luna is very cooperative,
which is why I think the
41
Yorkshire Terrier is a smart dog breed.
My dog has three extremely cute and
energetic “children” (puppies). For my part,
I think that I could make a special joy for
other children by giving as gift a puppy. I
have been very attached to Luna and I can
say that a dog is indeed man's best friend.
There are times when family, friends and
others turn their backs to us. It
is hard for me to understand
why people are so serious
sometimes and I think that
humans should probably learn
more from our dog friends.
My little Yorkshire Terrier is
the most beautiful and the
smartest dog! I love Luna!
My Dog
Strete Georgiana (7th A)
My dog is a female and her name is
Cora. Cora is a Labrador with brown eyes
and white fur. She is 3 years old. She likes
to play and she is very loving. Cora loves
affection and when she doesn’t get it, she
starts “eating” the slippers around the house
and running with them through the yard just
for us to pay attention at her. She likes to
play with her ball, with which she knows a
few tricks like catching it in the air or
raising it in two of her paws. She runs very
fast and when she sees a person, she starts
barking at that person only if she doesn’t
know him and in order to know you, she
needs to smell you and play with you.
Cora loves attention and when she
doesn’t get it, she starts to cry and that is so
sad when I see how she cries. I moved to a
new house in July and Cora is the dog of the
former owner but she lives with us
temporarily because they have nowhere to
take her, but when they find a place where to
take her, Cora will leave us and that is so
sad because I am very attached to her and I
know I will be sad.
I need to appreciate every moment
with Cora because one day I will say
goodbye to her forever. I like to call her my
dog because she lives with me and I got so
attached to her because of that. I always
wanted a dog like her. I love her like my
own dog and I will always do. I would like
her to live with us forever but this is not
possible. She is a wonderful dog, playful,
cute, smart and sometimes a bit lazy :)).
Cora is the dog I have always wanted and
she is the perfect dog for me.

42
 enfance, avant de m’endormir, lorsque ma
La lecture, mon passe-temps mère choisissait une petite histoire qu’elle
préféré me lisait. Pendant une semaine entière, je lui
Diana Drăghiţă
clasa a IXa demandais de me lire le même livre. Parfois,
Liceul Tehnologic "Gheorghe Şincai"
j’arrivais à l’apprendre par coeur.
"Un livre a toujours deux auteurs : celui Le bouquin que je lis maintenant est
qui l’écrit et celui qui le lit."
Jacques Salomé "Girl in pieces" écrit par Kathleen Glasgow.
Son personnage principal est Charlie, une
fille qui a connu trop de souffrance pour son
âge. Elle a perdu son père et son meilleure
amie. Elle a tout perdu. Elle s’est retrouvée à
la rue et plus tard dans un hôpital
psychiatrique car elle était touchée par la
dépression. Que va-t-il arriver à
Charlie ? Réussira-t-elle à oublier ses
De nos jours il y a plein de choses, malheurs et commencer une vie nouvelle ?
d’activités qu’on peut faire pour Ou, au contraire, la dépression deviendra
l’amusement, pour se détendre: écouter de la plus intense ?
musique, danser, faire du sport, jouer à des Chaque page que je lis naît tant de
jeux vidéo, aller au cinéma. La liste est questions, tant de possibilités....Je me fais
tellement longue... des scénarios, je réfléchis au dénouement.
Personnellement, ce que moi j’aime Qu’est-ce qu’il y a de plus mystérieux, de
faire, c’est lire. La lecture est ma passion et plus intense qu’un bon livre ? Un bon film,
c’est même plus qu’une activité préférée diraient, peut-être quelques-uns....Mais je ne
pour passer les heures, le temps libre dont je suis pas d’accord.
dispose. C’est une manière de créer, de Le film, c’est vrai, présente les
m’imaginer un monde différent. J’accède mêmes histoires et, en plus, il y a les images,
ainsi à un temps et à un espace dont je suis les couleurs, les voix des acteurs. Mais,
le personnage principal. Pendant que je lis, justement ces détails font la différence.
j’oublie tous mes soucis et je voyage dans le Lorsqu’on regarde un film, on voit ce que le
monde du livre , dans ma propre réalisateur veut nous faire voir mais quand
imagination. on lit un livre, on explore un monde fictif .
Cette liaison que j’ai avec les En tant que loisir, la lecture nous
histoires et les contes existe depuis aide à nous détendre mais ses bienfaits sont
longtemps. Je me souviens les soirs de mon bien nombreux. Elle développe notre

43
personalité, renforce notre connaissance du
monde, corrige certaines informations ou,
elle peut compléter d’autres. Elle enrichit
nos connaissances sur la langue et augmente
notre imagination. Tout ce qu’on doit faire
est lire.
Mein Lieblingsbuch
Oltean Adelin,clasa a XII-a C
Liceul Tehnologic "Gheorghe Şincai"
Mein Lieblingsbuch ist eigentlich
ein Märchen: es geht um
Nussknacker und einen Mausekonig.
Erstmal habe ich das Ballett von Sankt
Petersburg hier in Neumarkt als Kind
gesehen und dieses Meisterwerk hat mich
zum Lesen des Märchens motiviert.
Hoffmann schrieb das Märchen im
Herbst 1816. Es ist eine Apologie der
Kindheit.Tschaikowskis weltberühmtes
Ballett ist an Alexandre Dumas
Bearbeitung basiert, aber ich suchte das
Original von Hoffmanns, das meine Wahl
inspiriert hat.
Die Handlung ist einfach (kurz):
Louise, Marie und Fritz Stahlbaum freuen
sich zu Weinachten immer ganz besonders
über die Geschenke ihres Paten
Drosselmeiers. Dieses Jahr bekommen die
drei Kinder neben andere Spielzeuge auch
einen Nussknacker geschenkt. Besonders
Marie findet sofort Gefallen an ihm. Doch
am Abend wird sie Zeugin, wie all ihr
Spielzeug zum Leben erwacht und unter
dem Kommando des Nussknackers in den
Kampf gegen den Mausekönig und seine
Armee ziehen, die aus sämtlichen Ritzen
einen gekrochen kamen.
Nussknacker und Mausekoniug
liefert alles, was man sich von einem
Marchen erhoffen kann:Prinzessinen,
Magie und viel Phantasie. Puppen sind
Gegenstände, die natürlich zur Welt des
Kindesgehören und ihre Phantasie beleben
können. In diesen Marchen wird das
Wunderbare derWirklichkeit
entgegensetzt. Das Märchen von den
harten Nuss, das Drosselmeier den Kindern
erzählt, ist ein ganz typisches Marchen.
Am Ende wird Marie und mit ihr der Leser
in das Puppenreich geleitetː ein
Phantasieland, das Kinderträume wahr
werden lasst. Die Orte tragen
hinreißendeNamen wie Weihnachtswald
oder Pfefferkuchenheim .
Nussknacker und Mausekönig ist
die Essenz der Geschichte, ein wahrer
Weihnachts-Klassiker. Heute gibt es
zahlreiche Umsetzungen des Märchens,
aus denen man wählen kann. Zeitlos ist
dabei die klassische Inszenierung von
Tschaikowskis Ballett.
44
 Quante di queste curiosità riguardo
Fatto in Italia
la mitica Vespa sapevi già?

La Nutella, Armani e Benetton sono

1. Il marchio nasce in seguito alla seconda
solo alcune delle icone del Made in Italy.
guerra mondiale;
Succedeva in passato con la Vespa o con la
2. Il modello originale della Vespa s'ispira a
Fiat 500, ma continua a succedere ai giorni
una motocicletta. La vespa più preziosa del
nostri con i nomi dei grandi stilisti di moda,
mondo è firmata da un artista militare;
con i grandi vini e con tanti altri oggetti che
3. La vespa più preziosa del mondo è
tengono alta la bandiera dell’ Italia
firmata da un artista.
all’ estero.
La Vespa incarna la creatività e il
Ti ho fatto curioso/a?
romanticismo italiano dal 1946. La più
Visita il sito www.barnebys.it e cerca
famosa delle due ruote è sempre stata
7-cose-che-non-sapevate-sulla-vespa
sinonimo di libertà, ottenendo un incredibile
successo commerciale sin dall'inizio,
rimanendo fino ad oggi tra i veicoli più
ricercati e popolari.

45
Benetton
Casa creata dalla famiglia Benetton negli
anni ’60 ha riscosso un successo mondiale,
diventando uno dei marchi più noti nel
campo dell’abigliamento. Le sue campagne
pubblicitarie, firmate dal fotografo Oliviero
Toscani, apertamente provocatorie, hanno
suscitato dibattiti e polemiche ovunque.
Pirelli
Nata a Milano nel 1872 come fabbrica di
articoli in gomma, la Pirelli produce
pneumatic i per automobili dal 1901. Negli
anni venti iniziano le vittorie in Formula 1 di
automobili con pneumatici Pirelli. Il gruppo
è oggi lea der non
solo nel settore dei pneumatici ma in quello
dei cavi a fibre ottiche.
46
La Moka
Venne brevettata da Renato Bialetti nel
1933. Serve da generazioni per preparare
l’espresso, uno dei piaceri degli italiani.
Nutella
Dolce peccato di gola, la Nutella nasce
ufficialmente nel 1964, anche se il suo
inventore, Pietro Ferrero, aveva creato da
anni una crema di nocciole spalmabile.
Vietata dai dietologi, rimane la passione dei
golosi dei quattro angoli del pianeta.
Armani
Simbolo della moda italiana, da oltre
trent’anni veste personaggi del jet set
internazionale. Le sue creazioni si distingu-
ono per eleganza e creatività, evitando
stravaganze e eccessi. Giorgio Armani
propone una moda al passo con i tempi che
non ha bisogno di provocazioni né di
eccentricità.
Articolo realizzato dalla studentessa
Mujnoi Serena Irina (Colegiul Economic
Transilvania).
Dedicato sopratutto ad una stupenda
insegnante che mi sta al cuore, Voşloban
Gabriela.
 Minunăţiile grădinii Grădina mea
Lungu Radu
Huza Florin
clasa a VI-a B clasa a VI-a B

Pământul din grădină tremura de Toamna este cel mai colorat

frig... Frunza căzu peste el și îl învelise anotimp al anului.

Grădina mea este ca un covor
cu blândețe. Peste noapte a sosit Toamna,
pestriț de frunze, ce se așterne ca o
a treia fiică a anului.
pătură moale sub ropotul fructelor ce cad.
Aerul curat și răcoros al dimineții
La picioarele noastre este o întindere
se amestecă cu aromele dulci de fructe
nesfârșită de galben, maro și portocaliu.
coapte în arșița verii. Frunzele copacilor
Aici se ascund și airicii sperând la
s-au îngălbenit și se leagănă ca o aripă de
gustarea venită din cer.
fluture în adierea vântului. Porumbul
Vița-de-vie, îngreunată de
tremură pe câmp, iar câmpia se culcă
visător sub ploi mărunte. Arborii boabele mari și zemoase, așteaptă

dezbrăcați de podoaba verii îşi întind răbdătoare culegătorii veseli, ca rostul lor
de peste an să se împlinească în paharele
crengile spre cer în așteptarea mugurilor.
pline cu must.
Liniștea coboară odată cu ceața şi doar
Pe când noiembrie suflă cu putere
câteodată este tulburată de croncănitul
ceţuri și fum peste peisaj, e bine să stai
ciorilor.
pe lângă foc, gustând din fructele
În zilele senine grădina se animă de
toamnei.
glasuri vesele de copii, care aleargă prin
frunzișul căzut, bucurându-se de soare,
de haina multicoloră a Toamnei.

47
 Vulpea şi bufniţa toamnă, deodată a simțit un miros
cunoscut. Auzi un fâlfâit de aripi și lângă
Dărăban Alesia ea a aterizat vechea ei prietenă, Bufnița.
clasa a VI-a B Bucuria amândurora a fost de nedescris!
Acum nu mai era singură și acest
Într-o dimineață friguroasă de toamnă, sentiment îi mângâia sufletul. Bufnița a
când bruma aurie se așternea de la răsărit condus-o la cuibul ei, așezat nu foarte
și până la apus, o vulpiță a ieșit speriată sus, printre ramurile unui stejar bătrân.
din vizuină. Vântul năprasnic de peste Mai greu era să se urce, dar dorința de a
noapte a reușit să răstoarne copacul reuși parcă i-a dat aripi. Din clipa aceasta
pricăjit sub care se afla cuibușorul ei. s-a simțit în sfârșit în siguranță și nici
Speriată, a fugit prin pădure cu speranța ploaia și vântul ce băteau toată ziua și în
că va găsi o nouă ”căsuță” confortabilă. noaptea ce a urmat, n-o mai deranjau.
Când întunericul sosi pe bolta Acum a înţeles, ce mult contează să fii
cerească, dintr-un colț de pădure se auzi aproape de prieteni.
un sunet ciudat. Vulpița speriată a luat-o
la fugă, dar sunetul parcă o însoțea, o
învăluia când de aici, când de colo. S-a
cuibărit sub o frunză uriașă de brusture,
dar nicicum nu reușea să adoarmă. Se
gândea cu teamă la vizuina ei, în care își
petrecuse iarna alături de frățiori și
părinți, iar acum nu știa oare unde au
alergat în spaima căderii arborelui.
Deodată liniştea a fost curmată de
sunetul unei arme de vânătoare, după
care iar s-a făcut o liniște adâncă. Sunetul O întâmplare dintr-o toamnă
i-a deșteptat o amintire dureroasă, după
Florea Iosif
care nu și-a mai revăzut câțiva frățiori.
clasa a VI-a B
A doua zi se trezise la primele raze ale
soarelui. Se vedea singură și flămândă,
Era o zi frumoasă de toamnă când,
fără ajutor, dar ceva o mâna să pornească
împreună cu familia mea, am plecat la
iar în căutarea unui culcuș călduros.
țară, la bunici. Ei locuiesc într-un sat la
Mergând așa și adlumecând aerul de

48
poalele unor dealuri, despre care Bunicul să vadă, ce facem. Noi, speriați, am
ne povestea că a fost cândva, pe timp de alarmat câinii cu fuga noastră, de aceea
război, locul unor lupte grele. au alergat după noi, hămăind.
Bunicii s-au bucurat de venirea noastră În zilele petrecute la Bunici am mai
și ne-au pregătit o masă bogată. ieșit cu prietenii la joacă, însă de măceșe
Mai târziu, cu câțiva copii din sat, cu ne-am săturat până-n toamna următoare.
care mă împrietenisem acum câteva veri,
am plecat la culesde măceșe. Vremea era
caldă și mai era mult până la asfințit.
Veseli ne-am apucat de muncă și
glumind, râzând nici nu observam ce
repede se umplea găleata cu măceșe.
Deodată unul din băieți parcă a amuțit.
Se uita țintă la ceva și s-a făcut palid.
M-am uitat și eu în direcția aceea și am
văzut trei dulăi uriași așezați strategic în
Un miracol de Crăciun
trei părți și păreau să nu ne slăbească din
Dărăban Alesia
priviri. Am auzit vocea stinsă a unui
VI B
prieten, care șoptea ”Balaurii...”
Atât mi-a trebuit! Am luat-o la goană
Grigore era un băiețel de zece ani, care
pe deal în jos, încât simțeam că abia ating
an după an de Crăciun și-a dorit doar un
pământul cu picioarele. Inima-mi
lucru: să-și revadă tatăl plecat în armată.
simțeam în gât, gata să sară din loc.
El spera că dacă va fi cuminte și îi va
Băieții alergau în urma mea, goniți de
scrie lui Moș Crăciun despre această
dulăii, care lătrau furioși. În fugă zburau
dorință, el se va întoarce acasă, însă
gălețile, lăsând în urmă o cărare de
Crăciunul venea și trecea cu acea lipsă a
măceșe.
împlinirii. Primea o jucărie și o scrisoare
Ajunși în curtea bunicilor nici nu
de la tatăl său, în care îi explica că este
puteam vorbi de oboseală și de spaimă. bine, dar trebuie să fie la datorie.
Am rostit doar cuvântul care m-a pus pe
Tristețea îl cuprindea pe micul Grigore,
fugă: ”Balaurii!” Atunci Bunicul m-a
dar asta nu l-a oprit să spere iar și iar.
îmbrățișat zâmbind și mi-a spus că ne-
În acel an, pe data de 1 Decembrie,
am speriat degeaba. Aceia erau câinii
Ziua Națională a României, după parada
ciobanului de pe deal și probabil au venit

49
militară transmisă de la București, de pe cutie. Cutia s-a deschis cumva și
Grigore s-a așezat la masă și s-a apucat din ea a sărit... chiar tatăl său!
de scris. El îi scria o scrisoare lui Moș
Crăciun ce suna așa:
“Dragă Moș Crăciun, poate te-am
plictisit cerându-ți același lucru în fiecare
iarnă, dar nu vreau nicio jucărie, nicio
ciocolată, vreau doar îmbrățișarea tatălui
meu.”
Copilul se uita cu umire, ca la un
După asta a împăturit scrisoarea și a lipit-
miracol, apoi sări în brațele tatălui său
o de fereastră și începu să spere.
fără să poată scoate un sunet.
Grigore locuia doar cu mama sa,
Când s-a desprins din îmbrățișarea
care era mult timp plecată la muncă,
lungă a observat că în cutie mai era ceva:
acest lucru făcându-l să se simtă și mai
un cățel drăgălaș.
singur.
Din acel Crăciun tatăl lui nu a mai
În Ajunul Crăciunului, băiatul puse
plecat, iar cei trei, tata, mama și Grigore,
pe masă o cană cu lapte și fursecuri,
alături de câinele lor fidel, adesea își
pentru că atunci când era mic, tatăl lui
aduceau aminte de miracolul acesta al
obișnuia să spună, că acestea sunt ca un
Crăciunului .
lipici pentru Moș Crăciun. Seara,
împreună cu mama lui, se puseră în fața
șemineului și citeau povești. Grigore își Minunea de pe strada mea
întrebă mama: Moişan Alexa
- Crezi, că Moșul îmi va asculta clasa a VI-a B
dorința? Iarna este un anotimp al bucuriei.
- Desigur, tu doar trebuie să crezi! Dar iarna asta este cu adevărat specială

În curând el adormise în brațele pentru Ela. Din păcate, fetiţa nu se putea

mamei. În dimineața de Crăciun când s-a bucura de prezența părinților ei, fiind

trezit a fugit pe scările, care duceau în plecați în străinătate la muncă. Ea era

sufragerie și acolo lângă brad a observat crescută de bunica ei și aștepta cu

o cutie mai mare decât el. Nu știa la ce să nerăbdare Crăciunul în speranța că ai ei

se aștepte, dar după o clipă de ezitare, a se vor întoarce. În urmă cu cinci ani, tot

luat o foarfecă și a tăiat panglica adezivă în apropierea sărbătorii, s-au despărțit.

De atunci era mereu tristă și nu avea chef

50
de viață. O avea pe bunica, însă ea era
mereu bolnavă și Ela se îngrijea de toate
în casă: spăla, gătea, curăța casa și, cu
toate acestea, la școală învăța foarte bine.
Cel mai mult îi plăcea să scrie
compuneri, fiindcă atunci își putea clădi
o lume a ei. Compunerile erau adunate
într-un portofoliu, ca să le poată arăta și
părinților, când se vor întoarce acasă.
Avea o dorință mare. Dorea să-l
întâlnească pe Moș Crăciun și să-i ceară
să-i aducă acasă pe părinții ei. În fiecare
Ajun îl aștepta sub brad, dar, până la
urmă, adormea sub crengile
înmiresmate.
Anul acesta și-a propus să fie
puternică și să nu mai adoarmă. Va
rezista, orice ar fi!
Într-o seară, când se întorcea de la
magazin, unde cumpărase lapte, s-a
întâlnit cu un omuleț ciudat. După
îmbrăcăminte părea desprins din cărțile
cu povești, pe care îi plăcea să le citească
în preajma sărbătorilor. Avea haina
verde, pe cap purta o șapcă roșie,
întocmai ca ajutoarele lui Moș Crăciun.
- Bună seara, Ela! Te așteptam. – spuse
omulețul.
- De unde mă cunoști? -întrebă ea
mirată.
- Moș Crăciun m-a trimis să-ți spun că
anul acesta are un cadou special pentru
tine!- a răspuns omulețul ciudat.
51
- Ce cadou? – întrebă fetița extrem de
curioasă.
- Dacă ți-aș spune, nu ar mai fi surpriză.
Nu-i așa?
- Așa este... - spuse ea căzută pe gânduri.
În clipa aceea, a ieșit cineva din
magazin și a trecut în fața omulețului,
care a și dispărut. Ela a plecat spre casă
îngândurată.
Acasă nu i-a spus nimic bunicii,
fiindcă ea nu ar fi crezut nimic din toate
acestea și ar fi spus că totul a fost doar o
închipuire.
În dimineața următoare s-a trezit
plină de speranță. Ziua a trecut cu
dereticare, cu gătitul pentru Crăciun.
După amiază, Ela s-a culcat puțin, ca în
noaptea asta să-l aștepte pe Moș Crăciun,
nu cumva să-l piardă iar. Astfel pregătită,
seara s-a așezat sub brad.
Pe la miezul nopții a auzit sunete
din dreptul ușii apartamentului. Parcă
cineva încerca s-o descuie. Deodată a
pătruns lumina de pe hol și în ușa larg
deschisă a văzut silueta unui bărbat și a
unei femei. Ela era încremenită și își
simțea gâtul uscat de spaimă. Deodată
părea că vocea mamei ajungea la urechile
ei. Atunci a înțeles ce s-a întâmplat!
- Mamă! Tată! – strigă fetița și alergă spre
cei doi. I-a cuprins în brațe așa de tare de
parcă nu ar mai fi vrut să-i mai lase
niciodată .
 Atunci a intrat și bunica spunând:
- În sfârşit ați revenit! Nu mai puteam de Copilărie…
dorul vostru! Privire naivă,
S-au îmbrățișat iar, erau nespus de Fără alternativă.

fericiți. În orice situaţie

Afară începuse să ningă încet și Suflet plin de pace.

împreună cu fulgii mari s-a așternut o

Voce melodioasă,
pace profundă peste natură. Era
Bucurie-n orice casă,
Crăciunul... când se pot întâmpla minuni,
Mers zburdalnic
așa cum s-a petrecut şi pe strada mea.
Pe un drum şovăielnic,
Paşi tremurători,
Prin poiana cu flori.

Rouă picurată
Din ochi câteodată,
Lin evaporată
Cu - o îmbrăţişare caldă.
Dar cu un sărut
Chiar a dispărut
Copilărie Norul de pe cer
Cătinean Sebastian Firavului sufleţel.
clasa a VIII-a A
Copilărie…
Copilărie… Timp minunat
Vremuri pline de vise În suflet păstrat
Veşnic aprinse De-orice vietate,
Ca felinare Pentru eternitate.
De mărgăritare.

Zâmbet şi dorinţă
Născute cu uşurinţă
Din lucruri mărunte,
Cu vederea trecute
De cei mari.

52

Copilăria, cei mai frumoşi ani
Oltei Teodora
clasa a VIII-a A
Copilăria - poate cea mai frumoasă
perioadă din viaţă. Nu ai griji, nu ai
responsabilităţi, nimeni nu te judecă prea
aspru pentru ceea ce spui sau faci. Anii
copilăriei pot fi doar câţiva sau pot
cuprinde întreaga ta viaţă; depinde de
felul în care gândeşti: dacă nu îţi pasă ce
spun alţii şi eşti mereu tu însuţi, atunci
vei fi mereu copil.
Îmi amintesc de copilăria mea. Mă
jucam, cădeam, mă juleam, aveam mereu
vânătăi. Nu exista o vară în care pielea
mea să nu fie zdrelită. Da, da! Eram
năzdrăvană. Nu puteam sta locului niciun
minut. Tot timpul trebuia să fac ceva, de
la construcţii cu lego până la curăţenie cu
şosetele mele. Iar când mergeam la
bunici la ţară… pfuai!!! câte nu făceam
cu verişorii mei. Dar ce tot spun, mai
53
bine vă invit să luaţi parte la o călătorie
în timp alături de mine.
Ura! Este prima zi de vacanţă. Nu
pot să cred că deja este vară, anotimpul
meu preferat. Sunt la bunici de ieri seară
şi deja am epuizat toate rezervele de
dulciuri ascunse de bunica prin cămara
răcoroasă. Sunt o mare fană, trebuie să
recunosc! Deşi de obicei sunt modestă,
nu spun că eu sunt campioană la căţărări
în copaci, la făcut plăcinte din noroi şi,
bineînţeles, la doftoricit animalele. O să
vină şi verişorii mai mici sau mai mari,
dar până atunci am să mă bucur de
singurătate.
Gata cu liniştea! Verişorii au sosit
cât timp eu pălăvrăgeam despre cât sunt
de modestă... Am terminat… Nu mai
vorbesc, că pierd distracţia şi momente
importante din viaţa mea de succes. E
timpul să mergem pe deal… E vremea
când se întorc oile de la păscut. După
cum v-am mai spus sunt năzdrăvană şi
îmi vin idei una-ntruna. Sunt şi şugubeaţă
şi foarte convingătoare, aşa că, de data
asta, le-am şoptit ceva prietenilor mei, iar
aceştia au avut o idee îndrăzneaţă.
Păstorul ne văzuse de mult timp, dar nu
ne-a luat în seamă… mare greşeală!!!
- Nu m-am uitat la ei vreo două secunde şi,
când mi-am ridicat capul, dispăruseră. M-
am gândit că se joacă ceva, aşa că m-am
rezemat de un copac şi am închis ochii. Pe
când să aţipesc, aud câinii lătrând, dar,
nevăzând pe nimeni, m-am culcat la loc.
Poate că am aţipit, ce ştiu însă este că
atunci când mi-am deschis ochii nu am mai
văzut nimic în jur: nici oi, nici câini…
parcă se evaporaseră. M-am ridicat şi am
început să le caut, dar fără rezultat. Când
m-am dat bătut, deja se înserase. Am trecut
podul ce ducea în sat şi am auzit pe cineva
râzând, apoi o altă voce care zicea ,,Şşşş!”.
Când am coborât de pe pod, am văzut
minunea: oiţele mele dragi erau acolo, nu
singure; doi dintre copii erau cu ele. ,,Unde
or fi ceilalţi?” m-am gândit, dar nu-mi păsa
prea tare – a spus în acea seară acasă la
bunici păstorul.
- Şi pe cine aţi văzut? Îi recunoaşteţi?
a întrebat bunicu’.
- Da, desigur. Am văzut pe…, ne-a
studiat pe toţi, apoi a arătat înspre
mine şi verişorul cel mare.
- Şi câinii unde sunt?
- Asta aştept să-mi spună ei. Copii,
unde sunt câinii mei?
Această întâmplare şi-a pus
amprenta asupra vieţii şi copilăriei mele,
alături de toate celelalte năzdrăvănii.
Bineînţeles că această perioadă nu a fost
doar a faptelor amuzante, ci şi a
apusurilor de soare văzute de pe dealul
acela, din casa bunicilor sau din
apartamentul în care locuiam cu părinţii.
Aşa trebuie sa-ţi aminteşti copilăria! Să
nu uiţi niciodată boacănele făcute sau
cuvintele zise, fără nici un sens pentru
părinţi, dar cu multe înţelesuri pentru
tine. Dacă uiţi aceste lucruri, atunci te vei
54
maturiza, vei deveni adult şi în suflet, nu
numai la exterior; vei începe să înţelegi
tot mai puţin copiii şi, într-un final, vei
deveni un om bătrân şi ursuz, care pare
că n-a fost niciodată copil. Nu uita sa-ţi
păstrezi un suflet curat, inocent şi jucăuş
de copil. Poate nu toţi te vor înţelege, dar
aceste fiinţe mici sigur o vor face cu mult
drag.
Copilăria de mâine
Pop Sorana
clasa a VIII-a A
Întâmplarea aceasta se petrece
peste mulţi ani în viitor şi este despre un
băieţel oarecare. În acest viitor, parcurile
nu mai sunt pline de copii. Tehnologia e
evoluat atât de mult, încât acum ei se pot
juca cu prietenii utilizând realitatea
virtuală direct din camerele lor. Din
această cauză, parcurile sunt pustii. Arată
la fel precum clădirile părăsite de azi,
care îţi inspiră frică şi, totuşi, te fac să-ţi
imaginezi cum arăta acea clădire în
trecut. Jucăriile sunt foarte rare,
iar cărţile nu mai există sub forma pe
care o ştim noi. Desigur, această evoluţie
a avut şi o grămadă de părţi pozitive, dar
poluarea continuă a mediului
înconjurător din cauza tuturor
descoperirilor noi a reprezentat o mare
problemă. Oamenii au sacrificat întreaga
planetă şi i-au epuizat încet toate
resursele. Natura a cedat, iar tot ce vedem
frumos în jurul nostru în prezent a
dispărut cu timpul. Oamenii s-au ascuns
de acest aspect dureros utilizând noile
tehnologii, aşa că nimeni nu mai vedea
lucrurile aşa cum erau ele de fapt.
Aceştia comunicau foarte rar între ei,
fiind toţi prinşi în propria realitate. Dar
nu toată lumea s-a putut adapta acestui
viitor. Existau oameni care nu îşi
permiteau să folosească noile descoperiri
avansate, acestea fiind mult prea
costisitoare pentru ei. Băieţelul despre
care am pomenit mai devreme provenea
dintr-o familie de acest fel. El era foarte
deştept şi, datorită inteligenţei lui, i-a fost
oferită o bursă la o şcoală în care
predominau copiii celor avuţi. Fiind
diferit, el era tot timpul batjocorit de
restul colegilor şi, oricât ar fi încercat, nu
se putea integra. Îi era foarte greu, dar
ştia că părinţilor lui le era şi mai greu. El
a hotărât să nu se plângă niciodată de faţă
cu ei şi să se bucure de şansa pe care o
avea.
Într-o zi ca oricare alta, mama lui
l-a rugat să ducă nişte lucruri în pod.
Ajuns aici, băiatul a dărâmat din greşeală
55
o cutie. Curios, a cercetat-o cu atenţie.
Înăuntru a găsit poze vechi cu părinţii lui,
cărţi, jucării, o minge şi o casă de păpuşi.
A rămas uluit! Nu mai văzuse niciodată
până acum lucruri asemănătoare. A
coborât şi a luat cu el cutia.
- Mamă, ce sunt toate lucrurile astea? La
ce folosesc?
Mama lui l-a privit şi un zâmbet mare i s-
a întipărit pe faţă.
- Sunt toate amintirile din copilăria mea şi
a tatălui tău. Aceasta era casa mea de
păpuşi, mingea era a tatălui tău, acestea
sunt animale de pluş şi albume cu poze.
- Dar acestea ce sunt?
- Sunt cărţi. Nici nu ştiam că am păstrat
atât de multe lucruri. Cum de le-ai găsit?
- Cărţi?!
Apoi băiatul a mai pus foarte multe
întrebări: ,,Ce e aia o minge?”, ,,Dar un
album de poze?”. După ce a aflat ce sunt
şi la ce folosesc toate acele obiecte noi, a
decis să înceapă să se joace cu ele. Le-a
luat pe fiecare în parte. A citit toate
cărţile şi a descoperit o nouă pasiune. :
- Nu ai vrea să duci mingea la şcoală şi să
te joci cu toţi colegii în pauză?
Băiatul nu a fost pre încântat de
idee. Ştia că nimeni nu va dori să se joace
cu el, dar a acceptat. A doua zi, a ieşit în
curtea şcolii cu mingea. Se juca singur cu
ea, când un coleg a venit şi a zis:
- Uaaau! Ce e asta? E cumva un joc nou?
Băieţi, haideţi să vedeţi!
- Nu e un joc nou, e o minge. Uite, aşa se
foloseşte! Şi băiatul i-a dat o pasă celuilalt
copil.
- Şi poţi să o atingi?
- Da, normal că poţi, a râs băiatul.
De atunci, colegii l-au rugat pe
băiat să mai aducă jocuri noi de la el de
acasă, fiindcă ei nu au reuşit să le
găsească şi să le cumpere. Băiatul a dus
toate cărţile şi jucăriile pe care le-a găsit
în cutie. Copiii i-au rugat pe părinţi să le
cumpere şi lor jucării de acest fel. Şi
astfel, fiecare copil a făcut rost de jucării
speciale şi erau nespus de fericiţi.
Băiatul era însă cel mai fericit
dintre toţi: avea, în sfârşit, prieteni şi se
putea juca ce se jucau şi ei.
Desigur, iar eu sunt de vină...
Enache Dragoş Iustin
clasa a VI-a B
Era o după-amiază plăcută de
septembrie. După câteva zile ploioase,
soarele s-arătat din nou generos. Era o
mireasmă de toamnă amestecată cu aromele
56
dulci ale verii cu mireasma strugurilor
răscopţi. Vremea ne invita la joacă.
Împreună cu prietenii mei, ne-am
adunat în curtea casei noastre pentru o
partidă de fotbal. Am alergat mult după
mingea care ajungea când la poarta noastră,
când la cealaltă. Fiecare echipă dorea să
câștige. După aproape nouăzeci de minute,
scorul era patru la patru. Noi aveam o
lovitură liberă! M-am apropiat în fugă de
minge și am șutat puternic. Mingea a ricoșat
din umărul adverdarului drept în geamul de
la bucătărie. Sunetul cioburilor răsuna
amenințător în liniștea profundă ce s-a lăsat
peste curtea noastră. Mama era în bucătărie
pregătind cina familiei când mingea a aterizat
în castronul cu castraveți.
Scorul a rămas patru la patru, fiindcă
băieții au alergat care încotro ca potârnichile.
Seara, când tata a sosit de la
lucru, trebuia să-mi asum răspunderea
bărbătește pentru paguba produsă. Așa că m-
am înfățișat cu explicația, având un nod în
gât, cât mingea de fotbal.
- Știi, tată, eu am dat șut în minge, dar
Andreo a apărat cu umărul. Din umărul lui
mingea a izbit geamul și... s-a spart.
Mama a adăugat că Andrei a venit să-și
ceară scuze, crezând că e vina lui.
- Dacă Dragoș nu ar fi lovit mingea atât de
puternic, cu siguranță geamul nu s-ar fi spart.
- spunea tata. Ești de acord cu mine, fiule?
- Da, tati, ai dreptate. Sunt de acord cu tine.
Vă rog să mă iertați!
Așadar, geamul a fost înlocuit și
lucrurile păreau să se reașeze în firescul
zilnic. Au trecut cam două săptămâni de la
incident şi, într-o dimineață, m-am trezit cu
febră și guturai. Am rămas acasă și am ațipit
în sufragerie. Sora mea se juca cu păpușile în
curte cu prietenele ei. Plictisindu-se de acest
joc, au început să joace baschet. Coșul era
fixat lângă garaj. Ingrid, o fată
năzdrăvană, nicicum nu nimerea coșul.
Înfuriată, a luat o piatră și aruncat-o la
întâmplare, cel puțin așa credea ea. Piatra a
nimerit în geamul recent schimbat după
meciul de fotbal și... buuum! S-a făcut
țăndări! Am sărit speriat și, când am văzut
cioburile și piatra în bucătăria noastră, în
sufletul meu simțeam că voi fi cumva de

vină...
Tata a intrat în casă în acea clipă și
m-a văzut cu piatra în mână.
- Acum ce ai mai făcut, Dragoș?
Iris, sora mea și prietenele ei au fugit în
casă spunând:
- Ingrid a spart geamul cu piatra!
Tata a înțeles că de data asta sunt
nevinovat. Desigur, joaca copiilor este o
bucurie care uneori aduce și pagube. Geamul
a fost schimbat din nou de părinții mei, dar
nu se știe cât timp va rămâne.

57
Hétfő, avagy egy morcos tini piritóst és zöldséget tett. Semmi kedvem

reggele az evéshez, de végül ráveszem maga s

eszem egy kicsit.
1. Bár csak...
Az óra csörgésére ébredek.
Egy heves moydulattal rácsapok, de nem
hallgat el. A párnámat a fejemhez
szorítom, de így is hallom, átfordulok a
másik oldalamra és érzem, hogy mindjárt
sikerül visszaaludnom. Csak még egy
percet... gondolom...
Mindig nehéz felkelni a hétvége
után, mivel olyankor akár tízig is alhatok.
Ma a szokásosnál rosszabb hangulatban
Most azonban nem vesz rá a lélek, hogy
ébredtem. Az iskola a házunktól húsz-
ott hagyjam a pihepuha ágyamat, kedves
húszonőt perc sétára van, a szüleim soha
szobámat...
nem visznek kocsival, mert holtig azt
Léptek zajára leszek figyelmes,
állíthág, hogy a suli „közel” van. Nekem
aztán kopognak az ajtón. Remek, most
mégis hosszúnak tűnik az út.
már senki sem hagy aludni. Az anyukám
Az öcsém reggeli közben
kukucsál be az ajtón, majd szól, hogy
elújságolja, hogy hatalmas a forgalom.
ideje felkelmen.
Na, igen, ő mindig minden tud,
Nagy nehezen kikászálódom az
egyfolytában a netet bujja. Tehát az is
ágyból. Az ablak felé fordulok, még sötét
elúszott, hogy könyörögjek a szüleimnek,
van odakinn. Télen mindig nehezebb
hogy vigyenek mégis kocsival...
felkelni, mert később világosodik.
Bemegyek a fürdőbe fogat mosni,
Percekig figyelem az olvadozó
tükörkőpen nem fest valami jól, a
jégcsapokat, ahogyan cseppenkét
szemem körül hatalmas karikák
hullatják a tetőről „könnyeiket” az ablak
húzódnak. Megfésülöm mindig kócos
párkányára. Bármeddig képes lennék
hosszú, göndör hajamat, majd az
vizslatni őket csak, hogy ne kellene még
uszonnámat bepakolom és elindulok az
elindulnom.
iskola felő vezető úton. Bár csak
Lassan, komótosan felöltözök, majd
elkaptam volna a padtársam vírusait!
még egy utolsó sóvárgó pillantást vetek
Akkor most otthon ülhetnék és teát
az ágy felé. Elindulok le a lépscsőn. A
szürcsölhetnék...
konyhában már ki van készítve a reggeli.
Anya rántottát készített és mellé némi

58
 Nem igazán nézek szét az úton, az meg! Már késő és a saját hibámból
köti le a gonmdolataimat, hogy tudnám történt minden. Sajnos, már késő a bánat.
megakadályozni, hogy suliba kelljen
menjek. Lehajtott fejjel kullogok a hideg Komancsik Csenteri Dóra

januári reggelen. Már nem járok messze a VI. D osztály

sulitól, amikor az úttest túloldalán
megpillantom az egyik osztálytársamat,
Évát. Ettől még rosszabb lesz a kedvem, 2. Egy másik szemszög...
ugyanis ő mindig csúfolkodik velem. Ma
is, mintha látnám..., valami új Míra egy olyan lány, aki éppen

ruhakölteményben érkezik. kamaszkorban van. Pontosabban

Miközben az átjárón haladok, már tízennény éves. Mostanában sokat

semmivel sem foglalkozok, csak azzal, vitatkozik a szüleivel, mert úgy érzi, csak

hogy hogyan tudnám kihagyni a suliban a barátai érthetik meg őt. Van egy

ezt a napot. Ekkor hatalmas csikorgást kisöccse, Soma, és Mírát nagyon

hallok, az autók dudálnak, majd egyik bosszantja, hogy a szülei csak őt szídják

már túl későn fékez le. Ez az utolsó meg mindenért, de Somát soha. Unja

emlékem, aztán a hangok eltompulnak és már, hogy mindenki a rosszat látja benne.

minden elsötétedett. Nincs kedve részt venni a családi

Egy korházi szobában ébredek, egy programokon, bár nem is olyan rég még

ágyon fekszem. Oldalra pillantok s a jobb örömmel volt ott mindenütt.

felemen a földön ott hever az iskolás

táskám. A szüleim lépnek be egy orvos
kíséretében. Megkérdezem, mi történt és
mindent elmesélnek, amiről tudnom
kell. Figyelmetlen voltam, az egyik
kocsi túl későn vett észre, majd elütőtt.
Szerencsére a sérüléseim nem túl
súlyosak, csak a kezem tört el.
Mindenem szörnyen sajog, a fejem
is hasogat. Ez a nap nem olyan mint az a
A hétfőt utálja a legjobban, mert akkor
sok unott hétfő, még annél is rosszabb,
vannak a legnehezebb órái és a hétvége
mint amikor két-három felmérőt írunk.
után nem szeret felkelni, Most vasárnap
Most már azt kívánom, bárcsak az
este van és megpróbálja teljesen
iskolában lehetnék és ez ne törtőnt volna
kihasználni a hétvége utolsó pillanatait.
59
 Reggel hat óra volt és szólt az 3. Egy fiús szemszög
ébresztő. Míra gyűlölködve benyomta a Hétfő reggel van, már megint ... – volt
szundi gombot. A harmadik ébresztésre az első gondolata Samunak. A ébresztő óra a
már fel kellett kelnie, mert már késében földön landolt, ami véglegesen felkeltette.

volt. Utálta ezt az egész heéyzetet, Mint minden diák, ő sem szeretett korán
felkelni, hogy aztán fél órát buszozzon s
amikior reggel korán kell kelni, el van
végül az egész délelőttjét az iskolában töltse.
késve és temérdek rohanás után csak épp
Szívesen otthon maradt volna. És a hétfő azt
bezuhan az osztályba. Ráadásul ma
is jelentette, hogy még négy ilyen napot kell
különösen morcos volt: első óra, fizika
átéljen a következő hétvégi szabadságig, ami
felmérő... brrr.
már megadta az okot a duzzogásra.
A barátnői, Bori és Lara kérdezték
tőle, miért olyan morcos és kedvetlen, de
még velük sem volt halandó megbeszélni
szomorúsága okát. Igazság szerint még ő
sem tudta pontosan mi a baj. Egyszerűen
csak „felhős” volt ez a reggel. Később a
barátainak sikerült kedvre deríteni Mírát
s ezután egészen jól alakult a nap. A
felméró anyagát tudta, s egy jó jegy
Ekkor kopogott be az édesanyja és leszídta,
várományosa volt immár.
amiért nem készülődik. Az órájára nézett és
Hamarosan rájött, milyen fortéllyal
rájött, hogy késő van! Pedig már meg kellett
változtathat a sok gomolygó-szomorú
volna tanulnia, hogy az idő kíméletlenül
hétfőkön, hogyan derítheti magát jó
telik, főként, ha visszabujik a páránk közé!
kedvre. Minden reggel egy kellemes,
Felgyorsult minden. Samu morogva
pozitív gondolattal kezdte a napot, mint indult a füdrőszobába, hogy fogat mosson. A
például arra gondolt, hogy az „izgalmas- reggelihez egy apai fejmosást is kapott a
kék” pulcsit veszi fel s máris érezte felelősségről, rendről, aminek Samu
annak puhaságát, vagy egy kedves dalt egyáltalán nem örvendett. A „ Fiam, én, a te
dűdolt az iskoláig, s a bosszűság ilyenkor korodban...” kezdetű szöveg most igazán

messze elkerülte. Ezután megketdvelte nem volt kedvére való.

még a hétfő reggeleket is. Most már ő akart mielőbb iskolába

menni, menekült a szózuhatag elől. Vágyott a
Próbáljátok ki!
társai után.
Tóth Boróka
Beült az autóba a testvére mellé, mert
VI.D osztály
ma kivételesen együtt indult a család.
Legalább a buszozást elkerülte ma. Csak úgy

60
sugárzott belőle a feszültség. Az öccse vídám
volt, minden érdekelte, mindet észlelt. A
szülők minden kérdésre olyan türelmesen
válaszoltak, mintha ezek a csacska dolgok a
világ kerekét mozgatták volna. Samut
annyira ingerelte, hogy már-már rákiáltott
volna, de csak magába zárta az ordítást.
Morcos volt és alig várta, hogy a suli előtt Történt egyszer egy szép őszi
kiszállhasson. délutánon, amikor Szere, a király és a
Végre! Megérkeztek! királyné, Tlek vitatkozásba keveredett
Gábor és Dani a bejárat előtt valamin Javanga rettegett személyével, a három
tanakodtak, s ezt látva a Samu dühe is fejű, három újjú és három kezű Utával,
elpárolgott, hiszen, azonnal megtudja, akinek elvarázsolt segítője Lak volt.
micsoda nagyszerű dolgokról tárgyalnak. Az Utá, mivel gyűlölte Szere és Tleket,
osztály ajtajáig már egy vicc is elhangzott s
mert a házaspár nem volt hajlandó
most már úgy érezte, elviselhető a hétfő is.
lemondani Javanga trónusáról, ezért
Fülöp Ábel
elvarázsolta a kastélyt és a benne élőket.
VI.D osztály
A hitves párt az az átok érte, hogy addig
nem lehet gyerekük, amíg meg nem
fejtik, hogy ő és segédje, Lak,
MESE, MESE MESKETE…
milyen féle-fajta terveket szövögetnek.
VARÁZSMESÉK A Szere és Tlek temérdeknyi katonát,
SZERETET GYÜMÖLCSÉRŐL kémet rendelt a palotába, hogy derítsék ki
Utá lakhelyét, de onnan senki sem tért
Első mese: vissza. Tlek írnokokat, tanácsosokat
Javanga csodálatos napja egy fogadott, de eredmény nem született.
gyönyörű liliomoktól illatos reggelen Egyik éjszaka a királyné igen furcsa
kezdődöt, amikor a rigők hangját nem álmot látott. Hivatott is egy álomfejtőt,
csak fülsimogató muzsikának, hanem aki azt jövendölte, hogy jövevény érkezik
egy, mondhatni, szimfőnikus előadásnak a házaspár életébe, de nem a megszokott
lehet nevezni. úton, ugyanis előbb Utát és Lakot le kell
Javanga élén egy szomorkás győzniük. Ehhez meg kell szerezniük
hitvespár állt. Miért szomorkás? Hát Széltől azt a kalapot, amely mindent hall.
figyeljetek csak ide, elmesélem! Most maga a király indult útnak, száz
esztendeig bandukolt, amíg elért Szélhez

61
és illedelmesen köszönt, majd elmondta Második mese:
mi járatban van. Sűrű köd szállt Pupidó, a manók
- No, én oda adom azt a kalapot, de királyának házára. Kedvese elment, új
vigyázz, nehogy meglásson vele valaki, hazája a Menyország lett. A boldogság
mert akkor rögvest megáll az éj és a nap kedvese lágy hangjával együtt szállt tova.
váltakozása. Az udvari bolondok napról napra
A király újabb száz esztendőt veszítették kedvük egy-egy darabkáját s a
bandukolt vissza a birodalmába, ahol király minden alattvalőja gyászolta
meg is látta amint Lak gombát Elizát.
szedegetett az erdőben. Fel is tette a
kalapot és hallgatózni kezdett:
- Pfú, Utá nagyságos asszony örülni
fog ennek a légyölő galócának, hisz oly
rég keresi a főzetnek, amit a királyi párral
fog megitatni! Hihihi!
Ebben a pillanatban megnyílt a föld
Lak és a közeledő Utá alatt és a mélybe
zuhantak.
Egy reggel minden színtelenné,
Szere kétszáz esztendő múlva
kedvetlenné vált. A szeretet messze szált.
hazaért. Tlek nem csak jövevénnyel volt
Habakukk, a kis álommanó éppen akkor
várandós, hanem két szeretet
ért haza és megdöbbenve nézett szét.
gyümölccsel. Hisz ahhoz, hogy egy
Azonnal gondolkodni kezdett, majd
családfő ilyen nemes dolgot cselekedjen,
pedig cselekedni. Felnyergelte szárnyas
szívében a szeretet már alig bírja
nyulát s útnak eredt Meseország felé.
tűrtőztetni magát.
Az Édenkert volt az első megállója,
Néhány hónap múlva újra boldogság
ahol megpillantotta a Jó és a Rossz
volt Javangában, mert két tündéri kislány
tudásának fáját, ahol a szeretet
született, akiknek neve Imá és Dlak lett.
gyümölcse várt rá. De... mivel a mese
Kovács Kriszta
nem is volna mese, ha ilyen hamar véget
V. C osztály
érne, Habakukk az ármány kígyó
csapdájába esett
A kígyó csábítani, csalogatni kezdet,
s rátekeredett kicsike testére. Olyan
szorosan tarotta, hogy kis hősünk már azt
hitte, itt vége is lesz. Akkor hirtelen

62
eszébe jutott a zsebében lapuló picike Mindenki boldogan élt és a király
sípja. Addig vergődött, mí a sípot kivette megtanult nem csüggedni.
a zsebe rejetéből s megfújta. Azon
nyomban ott termett Hófehérke és a hét Barát Csilla, V.C osztály
törpe. Könnyedén kiszabadították az
ármányos kígyó szorongatásából s az
hanyatthomlok menekült a törpék ütései
elől. A törpék váltságul azt kérték, hogy Harmadi mese:
hozza el nekik a világ legszebb és
legértékesebb virágát. A zöld király birodalmában

- Hálátlan törpék!- kiáltotta elkezdett kihalni a szeretet. Mindenki

Habakukk – A legszebb virág viseli kiabált, viszálykodott és haragot tartott.

gondotokat, itt van veletek. Szirmai A király szomorkodott is eleget, tudta,

hófehérek, s rá mutatt Hofehérkére, fehér hogy így hamarosan veszélybe kerül a

ruhájára majd piros arcára. birodalom léte.

- Most már értjük! - mondták a A legkisebb királylány szívén

törpék szégyenkezve és még Morgó szíve viselte apja gondját, ezért elébe állt egy

is meglágyult. – Köszönjük szépen! napon és ezt mondta:

- Szívesen! - mondta Habakukk már - Édesapám, a szívem szakad meg,

elmenőben – Most már mennem kell! amint láton, mennyire a lelkeden viseled

Még találkozunk! néped sorsát. Segíteni szeretnék neked.

A törpék még sokáig integettek - Ne búsulj, lányom, majd csak lesz

utána. majd hálatelt szívvel indultak haza valahogy... – válaszolta az apja nagyokat

óvva a törékeny virágszálat. sóhajtva.

Habakukk gyorsan lekapta a szeretet A királylány bólintott egyet s azzal

gyümölcsét a fáról és indult is haza olyan kiment a kertbe s a fűzfák alatt

iramban, hogy a szárnyas nyulának csak letelepedett és gondolkodni kezdett,

úgy lobogott a bajussza. Amikor hazaért, miként segítheti, mentheti meg az

gyorsan párnára tette a szeretet édesapját és a birodalmat. Addig

gyümölcsét s máris érezte, amint a gondolkodott, míg nem elszenderedett.

szeretet újra életre keltette a színeket, Álmában egy magas hegyet látott, a

illatokat s terjeszekedett, eljútva minden völgyben egy kútat, amelyet egy ezer

alattvaló szívébe. Megmentette a eszetndős banya őrizett. Amikor

birodalmat és ezért a király kinevezte a felébredt, tudta, hogy álma jelent valamit.

Szeretet örzőjének. Este újra a fűzek alá feküdt és várta az

63
álmot, mely megmutatja a menekvés
nyitját. Az álom folytatódott. Megpróbált
vizet merni a kútból, de a banya nem
engedte. Ekkor fölriadt és azonnak
szaladt a varázslóhoz aki meghallgatta s
ezután így szólt:
- Lányom, az álmod jelentése, hogy
megmentheted a birodalmat. Menj arra,
amerre az álmod vezet, mondta s ezzel
eltűnt. A királylánynak még sok kérdése
lett volna, de hiába kereste, a varázslót
nem találta sehol.
Útnak indult s amint ment,
mendegélt már látni kezte az a hatalmas
hegyet amelyet álmában is látott. Ekkor
elébe lépett egy Tündér s a markába
nyomott három magocskát s azt mondta:
- Ezek a magok segítenek majd
neked!
A királylány megköszönte az
adományt, de mielőtt tovább ment volna
a Tündér még csak annyit mondott:
- Ne feledd, a szeretetért néha
áldozatot kell hozni! – s azzal el is tűnt.
A királylány mendegélt tovább s
azon gondolkodott, mit is jelent a Tündér
utolsó mondata. Hamarosan megérkezett
a kúthoz, ahol a banya őrködött. Vizet
64
akart meríteni, de a banya nem hagyta s
azt mondta:
- Ha vizet akarsz meríteni, cserébe
add nekem a hangodat!
A királylány ekkor bátran elébe állt
és ezt mondta:
- A szeretetért néha áldozatot kell
hozni. Nem bánom. De előbb add a vizet!
A banya megmerítette a kulacsot s
aztán követelőzve sipította:
- Itt a víz, de most add a hangodat!
A királylény érezte, amint a
markában egyik magocskából megjelent
egy síp és hirtelen megfújta. Erre a banya
kővé vált.
Akkor a lány fogta a kulacsot s
szaladt haza, ahogy csak bírta a lába.
Amikor hazaért, beszaladt a kertbe,
elültette a másik két magot, megöntözte a
kulacs vizével s várta, mi lesz. Hirtelen a
magokból két csodálatos fa növekedett, s
mindeniken rengeteg
szívalakú gyümölcs termett. Ezeket
leszedegette, kosárba tette s elindult a
birodalomba.
Házról házra ment s mindenkinek
adott a gyümölcsből. Amint az alattvalók
megkóstolták a kapott gyümölcsöt,
mindenik arcára mosoly került,
szemükben tükröződőtt a szeretet.
Ezután a szeretet gyümölcsének
magjait újra és újra elültették, s így soha
nem halt ki többet ez az érzés.
Kiss Iringó
V.C osztály

Óceán
Olyan, mintha óceánok lennének
Köztem és közted egyszerre
Elrejtjük az érzéseinket
A felszín alá ás próbáljuk elhitetni
De olyan, mintha óceánok lennének
Köztem és közted”
A tükör most szépnek mutatta. Lila és
rózsaszín haja passzolt a csillámmal
teleszórt arcához, amit még te szórtál
tele, az íriszeivel kezdted. Most csillogott
mindene, de valahogy nem volt boldog.
Nem értett semmit.
Úgy érezte, hogy most itt kéne legyél,
de közben nagyon jól tudta, hogy miattad
sírta el magát Ő. Csak valahogy nem
tudott fájdalmat érezni, inkább csak egy
kis bizsergést a mellkasában; a szűnni
nem akaró, ismeretlen érzést.
Félt tőled, ugyanakkor azt akarta, hogy
öleld át. Legyél mellette, hogy végre
valaki szerethesse. Csak te tűrted el azt,
hogy mennyire is rossz. Soha nem
cáfoltad meg, csak simogattad a rövid
haját, nyugtatgattad befeketedett szívét.
65
Neki meg nem is kellett több. Ez egy
néma szerződés volt köztetek, amiről azt
hitte, hogy létezik.
Az óceánok hangját csak te hallottad.
Rettegtél attól, hogy ha így maradtok,
akkor magába zár, nem ereszt. Így
inkább elrejtetted, és megölted az összes
érzésed, hazugsába ringattad magadat és
őt.
A lány szerette volna hallani, ahogy
valaki beszél; azt szerette volna, ha te
beszélnél. Idegesen a puha vattacukor
színű szőnyegbe fúrta lábait. A szék,
amin ült egyre kényelmetlenebbé vált,
vagy az ő teste nehezült el. Szemeit
marta a csillámpor, könnyezett.
Valójában gyönyörűen nézett ki,
mindennél szebben, úgy, ahogy te
akartad, hogy kinézzen. De ő abban a
pillanatban csak a mérhetetlen
csalódottságra tudott koncentrálni; azt
hitte, ha olyan lesz, amilyennek mások
akarják, akkor boldog lehet. Nem lett az,
sőt, csak szomorúbbá vált.
Le akarta tépni a bőrét, körmeivel
leszakítani, örökre. Gyűlölte, hogy nem
tud tökéletes lenni, hogy nem tud olyan
lenni, mint te. Gyűlölte, hogy ezt kell
érezze, hogy ennyire meg akart felelni.
Túl mások voltatok, ő meg mégis
melletted akart maradni, akárhány bántás
után, mert azt mondta, ez az igaz
szeretet.
Mélyen ő is tudta, hogy azok az óceánok,
amik köztetek húzódnak, soha nem
fognak megszűnni. Akárhány csillámport
szór magára, akárhány tökéletesnek tűnő
maszkja lesz, akármit mond, akármit
tesz, ez így marad. Tudta, ha túl közel
megy a vízhez, megfullad. Mégsem félt.
Mert azt is tudta, hogy a túloldalon majd
te várod azzal az igazinak
álmosollyal arcodon. (Mert te nem tudtál
máshogy mosolyogni.)
Mindig érezte a szereteted. Azt a
gyenge, bátortalan érzést, ami mégis
gyönyörű volt, ugyanakkor nehezen
észrevehető. Boldog volt, mikor
beszéltél.
Le akarta mosni a csillogást magáról,
vele együtt az összes emlékét rólad, de
nem ment. Csak ült, és érzett. Jó, rosszat,
olyat is, ami ismeretlen volt számára. De
érzett. A csillámporok lelked helyett
védelmezték, a mosolyod benne volt
minden egyes hazugságban. Ő meg
boldog volt.
Mezei Zsófia, VII.D
Ez a város
"Ez a város körbezár
Sietnék, de megtalál
Tüzet kér, aztán odébbáll
Ez a város éjszaka falakat húz titokban
ez a város mindenkit beépít."
Sötét van, rám adtad a feketeséget, ami
tűnő
a saját hibáidból lett összerakva.
Valójában jó, így nem láthatom a karikás
szemeidet, vékony ujjaim remegését,
csak megyek előre. Te követsz, némán.
Félsz, hogy ha megszólalsz, akkor megint
sírni kezdek. Megint fulladozni fogok,
némán kérlelve téged arra, hogy segíts.
Azt hiszem, úgy gondoltad, ha kivezetsz
a kapun bele a végtelen éjszakába, akkor
azelőtt minden fájdalmamat a küszöbre le
fogom tenni, hogy aztán valaki más
óvatosan kidobja a szemétbe; de nem
tudta volna, hogy a szívemmel kell
kezdeni.
A folyó felé vesszük az irányt, te
próbáltsz úgy tenni, mintha érdekelne, mi
is történt, néhányszor látom, hogy
beszélni akarsz, én viszont némaságba
burkolózom. Érzem, hogy megint előtör
minden, a város lassan bekerít láthatatlan
falaival. Szeretném, ha egy ismeretlen
mondana valami olyasmit, hogy semmi
baj, én egy kicsit leszek élő helyetted, de
egy idő után senki nincs rajtunk kívül a
folyó melletti járdán.
Nem értem, miért jöttél velem, tudom,
hogy nem szeretsz, és te is tudod, hogy
66
én sem kedvellek. Olyan ez, mint egy
rossz első randi, csakhogy mi már az
elején semmit sem akartunk a másiktól.
A város bennem dübörög. A zajok, az
éjjel összes hangja bennem lakozik,
érzem.
– Mire gondolsz? – teszed fel a kérdést,
úgy tűnik, egy ideje már foglalkoztat.
– Te nem félsz attól, hogy elnyel a város?
– Nem válaszolok, inkább felteszek én is
egy kérdést. Hallom magamban az
emberek üvöltését, másra nem tudok
koncentrálni, túlságosan erős az érzés. A
fekete vizet nézem, üres.
– Félsz a szürkeségtől? – mosolyodsz el
halványan. Gyűlölöm, hogy
megszólaltam.
– Nem. Attól félek, hogy megfojt. – Már
nincs kiút, a lavina elindult. Érzem a
tekinteted magamon, ahogyan próbálsz
megérteni. Hallom azt, hogy eltörik egy
váza, hallom a sírást, közben meg
valahonnan egy fulladozásba átcsapó
nevetés is kiszivárog. Nem akarom, hogy
tudjam, mik történnek, nem akarom
hallani, csendet akarok, lelegézetet
benne, egy kezet, ami kihúz végre ebből
a rohadt szakadékból, mert én sem látom,
nem tudom, mi ez, miért történik, elegem
van.
– Én úgy érzem néha, hogy megvéd.
Miért félsz a haláltól? Azt hittem, téged
nem érdekel. Nem tűnsz olyannak, mint
akit érdekelne – mondja kissé
szórakozottan. Nem értem, mit akar,
67
miért firtatja. Válasz nélkül hagyom, a
vízre koncentrálok csak, megnyugtat,
hogy figyelhetem, most kicsit halkabb
lett minden. A szvetterem zsebébe
csúsztatom a kezemet, arra gondolok, ha
most felszállna valamelyikőnk egy
villamosra, akkor talán soha többé nem
kéne látnunk egymást. De nem
mozdulunk. A lábunk a mocskos földhöz
tapadt, szinte érzem, ahogy a fülembe
suttog egy ismeretlen. Talán ő
kimenthetne ebből az örvényből.
Kis idő után úgy döntök, hogy mégis
válaszolok:
– Nem akarok meghalni. Megígértem
magamnak, hogy élni fogok, akkor is, ha
ezért mindent fel kell adnom, akár a
szívemet is – mondom rekedtesen. – Pont
két éve vesztettem el önmagamat
teljesen; azóta nem kapom, néha úgy
érzem, belefulladt a vízbe. Pont a parton
álltam… Ne hidd, hogy félek a haláltól.
Nem.
Éppen válaszolni akar, amikor egy
sikítást hallunk valahonnan messziről.
Nem tudom, ki adta ki, minden lefagy,
téged nézlek, szeretném, ha mondanál
valamit, például azt, hogy nyugi, semmi
nem történt, csak képzelődsz, de nem.
Sok ember van, túl sok, fáj, nem látok,
hányingerem van, tudom, hogy megint
kezdődik, a karomtól fogva elhúzol,
szavakat ejtesz ki szádon, nem értelek.
 Az utcai lámpának fénye csillogóvá teszi
szemedet, végre kapok levegőt.
– Mi történt?
– Valaki beleesett a folyóba. – Megáll
bennem az ütő. – Kimentették. Nincs
semmi baj. A város megmentette –
mosolyodsz el halványan. Még mindig
nem értem, miért vagy ilyen, de a
hangokat legalább már nem hallom.
Mezei Zsófia, VII.D
The Story of the Tree
Coroş Beatrice (6th B)
Once upon a time there was a tree. It was
in the round forest. This was a physically
normal forest, but if you entered it, in the
middle of it, something magical happened.
It was right in the middle of the forest, a
tree neither big nor small. This was magic.
Its bark was rosy. At daylight, its color was
light. Then, it became orange. The branches
of the tree were thin and long. On them were
light green leaves hanging, these changing
their color in the cold seasons. The other
trees were normal. Only this one was weird.
Nobody knew anything about it, but it was
68
said to be magical. Except for this color,
nobody knew anything, because no one
dared to walk past that tree. Some believed
it to hurt people, others believed nothing
about it, and others believed that it offered
people riches if they met some of the
conditions.
But, one day, a man who did not know
that this tree existed, passed through that
unsuspecting forest with an axe in his hand.
He wanted to cut down trees for firewood.
He saw this tree, astonished, wanting to cut
it because it was much thicker than the
others. He thought that if he cut it, he would
not have to cut other trees because it was big
enough. As the tree axe approached, a voice
was heard. It was the voice of the tree. He
would say so:”-Stop, don’t cut me! I’ll give
you a gift, just spare my life, please! I know
that I am different from the other trees, and
that my bark will make you cut my trunk,
but if I die, the whole forest will dry because
I am the heart of the forest.” When he heard
this, the man was amazed. He accepted the
tree’s proposal. Instead, the man received a
seed from the tree. He had to plant it in his
garden. Out of it, a tree would grown
overnight. This tree, if you cut it, grew again
and again. So the man now, had an infinite
source of firewood. He thanked the tree and
was very happy.
When he got home, he told the family
what had happened and they were all
amazed. So his whole family got rich.
Because of the tree in the forest, he became
a great businessman because he set up a
furniture factory. Thus, he became famous.
He went to the tree on a visit, once a month.
My opinion is that the man did well!
Christmas with my Family
th
Şteţco George (8 A)
Slowly, slowly the autumn weather
starts to fade away and the cold and freezing
days of December replace it. Days are passing
very fast, so fast that it becomes difficult to
count them. One morning I woke up I saw in the
corner of the window a marvelous drawing of
icy flowers almost endless, very beautiful, but
difficult to follow. Suddenly a new thought was
coming to my mind, and I shouted:
-Mom, how many days are until Christmas? She
answered calmly:
-Not so many; your father has just left to bring
the Christmas tree.
I was very happy and some hours later my dad
came into the house with a very big, green and
resin smelling tree and my mom started to bring
the decorations for it. As the installation in its
corner did not take very long, we started to
install the decorations: led lights, painted
globes , shiny tinsel and finally the star on the
top of the tree. As we approached to the star, we
didn’t notice that my mom was missing, but we
did notice an inviting and sweet smell of fresh
69
bread coming from the kitchen. Some hours later
we heard the noise of bells and saw three kids
from the neighbourhood singing carols in front
of our door. We invited them in and they sang
another nice carol. We rewarded them with
cookies and candies. And this was our Christmas
Eve.
The next day when I woke up I had two big
surprises: a big present packed in a colourful
square box and everything was white outside
and I could not hold my enthusiasm so I started
to scream:
-Yes, yes, yes! We have snow! We have snow!
I was looking forward to opening the big box
because I could not figure out what could be
inside. The mystery was revealed very soon,
after few pieces of paper and cardboard were
thrown on the floor: it was a pair of sky boots!
Yes!
Later, me and my family went to the
church, because Christmas is the joy of Jesus
Christ’s birth and there were some kids doing an
act about the birth of Jesus Christ , three kids
were playing the role of the Wise Men following
The Star and everything was coming out so well
that I was very enchanted.
Afterwards, when we came home very hungry
we started to taste all the delights that my mom
had prepared during long hours of heavy work.
It was probably hard but the results were great, I
can tell you, because the traditional food made
for Christmas has a distinguished taste that
cannot be reproduced in any other time of the
year.
As the evening was coming, my father called me
and what he told me, really made me happy:
-Prepare yourself, tomorrow we’re going skiing!
 given to Jesus by the Wise Men:
Frankincense, Gold and Myrrh.
Christmas In USA, in the weeks leading up to

Truţă Sonia (6th A) Christmas, festive Christmas markets are set

Christmas… oh, Christmas. What a up on main squares in many cities. I believe

wonderful time to spend with the loved that exploring Christmas markets is one of

ones. the best ways to spend the holiday season!

In my opinion, this holiday is the People celebrate Christmas Day in many

best, not only for presents and decorations, ways. Many people decorate their homes,

but for the love everyone shares on that visit family or friends and exchange gifts. In

specific day. the days or even weeks before Christmas

Christmas is an annual festival Day, many people decorate their homes and

commemorating the birth of Jesus Christ, on gardens with lights, Christmas trees and

the date of 25 December. Some of the most much more. Some groups arrange meals,

important things are decorating the house shelter or charitable projects

and the Christmas tree, sharing presents with for people without a home or with very little

friends and family and also going carolling. money.

In the UK, families often celebrate
Christmas together, so they can watch each
other open their presents! Most families
have a Christmas Tree (or maybe even two!)
in their house for Christmas. The decorating
of the tree is usually a family occasion, with
everyone helping. Most villages, towns and
cities are decorated with Christmas lights
over Christmas. Often a famous person
switches them on. The most famous
The Christmas tree is recognized as a
Christmas lights in the UK are in Oxford
symbol of Christ. This very ancient custom
Street in London. Every year they get bigger
exalts the value of life, as in winter what is
and better and thousands of people go to
evergreen becomes a sign of undying life,
watch the big 'switch on' around the
and it reminds Christians of the "tree of
beginning of November!
life".
My favourite thing to do at
One of the main reasons we have the
Christmas is to give and receive presents.
custom of giving and receiving presents at
It’s so exciting to finally see what you are
Christmas is to remind us of the presents
70
given and see how happy you make other to you and to the world, and may Christmas
people, just by giving something to them, warm your heart the whole year long!
even if it’s not so big or expensive, it was
given to you with love and generosity, and
that is what matters. VG Volleyball Camp
In my family, every year is different. Grana Giada (7th A)
Sometimes we “go carolling” with close I have been playing volleyball for 2
friends, and at other times we spend the years now. During this time I have gone
night at home. We cook dinner together,
decorate the house and the Christmas tree,
and make gingerbread and sweets!
Sometimes, we go in the garden to play with
snow, we decorate the trees with Christmas
lights and build snowmen and then we “go
carolling” to the neighbours. It’s so nice to twice to Vanja Grbic Volleyball Summer

have this kind of activities! Last but not Camp. I’m going to talk about both

least, we go home and share presents with experiences.

each other, and eat the special dinner that we The first experience was the longest,

cooked together. I know that every family lasting about 10 days and the second one

has their own special traditions, and I think lasting about a week. Before talking about

it is great when people combine their own funny things that happen to me I’m going to

activities with others, and create something say details that you need to know.

special! I can’t wait for it to come again this At this camp you get equipment, like

year and bring its magic back! T-shirts, shorts and a pullover. They gave us

I am truly grateful for everything that food too. Now I’ll start talking about the

I have and for what my family gives me and funny stories that happened to me back then,

I think that Christmas is a good way to show starting off with the food in the first

it, and also to show love, generosity and “adventure”.

compassion to the people you love, friends, Oh, but first I’ll tell you one more

even to strangers. Everyone has good inside, thing, this camp is in Serbia, you’ll see why

they just need to find the way to show it. I said that. And, by the way, on the first

Everything is possible, and I believe...even journey there came other 3 girls from the

miracles can happen on Christmas night. Let club I go to and we were all in the same

the magic of Christmas bring love and peace room, but we didn’t know a lot about each
other so the first days were really awkward.

71
 Now let’s start with the food they
gave us on the night we arrived (we
travelled by car from here to there) and the
first meal was actually very good, they gave
us beef and bread (and some vegetables too
but I didn’t use them nor eat them) and so
we made a hamburger, but when I returned
in our room I asked the other girls how was
the food and they said that it was disgusting,
and none of the other girls at the table I sat but to make everyone think that you actually

with weren’t really enjoining it so it looks ate a whole plate. First thing is you take the

like I was the only one that liked it, even ladle and you take a few drops of soup in it,

though I’m usually the picky eater. But little then you put it in the plate and rotate it until

me didn’t know what was coming. Let’s just it looks like it had been full and if a few

say that most of the time at lunch we didn’t drops remain, put them on the spoon and it

really have a decent meal. So our food looks even more realistic. Instead, for the

“schedule” was something like this: second plate, we just… left it there, I know,

breakfast was good as I don’t recall a bad really disappointing. But the dessert we

breakfast but at breakfast they usually gave usually eaten because it was the most decent

us bread and honey, jam, once even thing and we had 2 training sessions every

chocolate in little containers so we “stole” day but they went very quickly and I barely

them and took them into our room. By the remember one. Dinner was decent or bad.

way we weren’t allowed to bring food of We were lucky at dinner time because there

any kind into our room so we had to hide were tables of four and we were four so we

them, but those weren’t the only things that didn’t have to socialize with other people.

we weren’t allowed to have. Sweets, chips Once it happened that we thought

and other good stuff too weren’t allowed so that there was going to be a flood but

we sneaked them in too. I’ll not leave thankfully there wasn’t.

suspense here as I don’t think it’s the right A very good thing about this place

place where to put it, so no, we weren’t was that there was Wi-Fi. I found out that

discovered. Lunch was the worst part of the the other girls were into Miraculous so we

day because there wasn’t one decent food made the weirdest video you could ever see.

apart from dessert and I wasn’t the only one Unfortunately we lost it but I remember it

to think that way. First plate was soup. Now perfectly. We had a day where we told each

here is my strategy on how not to eat soup other horror stories and as we weren’t all of

72
the same age a girl got so scared that I had looked out of the door and we made eye-
to give her a tour of the bathroom every day contact again. Let’s see what happens next
for the next week. She recovered, so that’s year.
how I got my nickname as the group
psychologist and why some people ask me How do Romanians Celebrate
for help or advice for certain things.
Christmas?
Now let’s move to the second
Popa Doris (5th B)
journey. I ended up in another group of girls
Christmas is one of the most
so I saw neither my roommates, nor my
important holidays in Romania, being seen
friends often, as we had different schedules.
as the celebration of peace and joy. One of
Back then, I thought this as I got into the
the most popular Christmas traditions is
group: “I already have a lot of friends,
carolling, the ritual of going from house to
probably too many, so I don’t need any
house and singing carols. In Romania
more” so I just socialized as little as possible
children and adults alike go carolling on
without showing any feelings. How it
Christmas Eve.
ended? A girl asked if I was depressed.
Because of that, I started socializing. On the
second day there was kind of a meeting but
as they spoke in Serbian I didn’t understand
anything, so I skipped it without anyone
knowing what I did. Hey at least I got the
best Wi-Fi. Now onto the last story as I
don’t think anyone wants to hear more. One Traditionally, carols have bells,

of my friends was going to her room but whips, and drums and make noise to dispel

went into the wrong one. How didn’t she the evil spirits. Pig slaughtering is another

notice? Because the lights were off and she Christmas tradition in Romania. The

didn’t turn them on. Sometime later two Romanian families who still keep the

boys entered the room which was theirs. My tradition usually slaughter the pig on

friend and they looked at each other and she December 20, the Ignat Day.

ran out of the room. Approximately 2 days The Christmas celebration starts on

later I entered the same room by mistake but Christmas Eve, December 24, when people

in this case both of them were on their beds decorate the Christmas tree using tinsel,

playing on their phone, we made a one Christmas globes, candies, handmade

second eye contact and I shut the door and decorations and small coloured lights, while

went to my room. Bonus: one of the boys singing Christmas carols. The houses are

73
often decorated with mistletoe, a sign of A Summer Vacation Adventure
good luck and wealth. Coroş Roxana (8th B)
On December 25 and 26, the whole It was a beautiful and sunny summer
family gathers to open Santa’s presents left day at the seaside.
under the tree and to celebrate together My family and I were in the hotel
around the Christmas table. room. We were getting ready for a
On Christmas Eve, women make wonderful day at the beach. At 8:00 o’clock
“sarmale” (delicious meat and rice rolls AM I went to the hotel restaurant to have
wrapped in cabbage), and bake “cozonaci” breakfast. All the food smelled amazing,
(a sort of sponge cake with nuts, cocoa, or especially the hot tea from the cups. After
Turkish delight). we ate, we went upstairs to get our
These are just a few of some of the
most popular Christmas traditions in
Romania, but the real spectacle takes place
in the countryside, where folklore comes to
life as each region showcases its own
distinctive old customs and traditions passed
down from generation to generation, a truly
swimsuits. Shortly after, we headed to the
authentic experience for anyone visiting my
beach. The sun was burning bright in the
country during the winter holidays.
clear sky. The bright rays of the sun were
My family is big. My dad has three
reflected in the crystalline water of the sea.
sisters and four brothers. Most of his
The foamy and wavy waves hit the beach
brothers have left the country, but I hope us
hard. I put towels and a beach umbrella on
to meet together, this year, on Christmas
the golden sand. I went into the water where
Eve, to stay together at the Christmas table. I
I saw colorful jellyfish, shells and smaller
miss them. My mother has one brother, he is
fish. A lot of seagulls were flying above us.
in Romania, but I miss him too. Last year, I
Together with my dad and sister, we enjoyed
was at my grandmother, and I stayed there
the big waves. After a few hours of staying
with my cousin and we went singing carols
on the beach, we went to buy ice cream and
in the countryside. It was nice. I love my
eat lunch. Close to the hotel was a water
grandma’s food. She makes good cakes with
park. After I finished eating my lunch, I
cocoa, actually with everything.
went to that water park. Inside there was a
I love Christmas and it’s the most
pool and many water slides. After good
wonderful holiday!
hours of fun I left for the hotel. When we

74
got in front of the door, we realized that the
key was lost. The hotel staff told us that it
takes two days to receive another key. All
our things were behind the door. For two
days we had to sleep on the beach, because
my dad had probably lost the key in the
water. When I thought everything was going
well, a storm came. Our things being in the
room, we had no spare clothes. We were
trembling with cold. We ran quickly to a
terrace to protect ourselves from the rain.
After these hard days, we managed to open
the hotel room. Our holiday was over. This
was the funniest thing to happen during a
summer vacation.
Autumn
Pop Lorena (8th B)
Autumn is a season which comes
with lots of changes: the beginning of
school, the changing of nature
temperature. The night is rising and the day
is falling. Rust colours are becoming more
and more present around us. The nature is
losing its green colour. The earth is covered
by a colourful rug of leaves. The birds leave
for warmer countries; the birds are no longer
entertaining us with their songs. Butterflies
are no longer delighting us with their dance
and the animals begin to hibernate. It all gets
a sad and boring shade. The sun begins to
give less heat, the sky is covered with rain
clouds, thus beginning the rainy season.
Autumn is also called the season of wealth,
because this is the time when crops are
harvested, such as fruits, vegetables and
cereals. Animals store up fat for winter.
They also start to grow their winter coats.
Other animals hibernate.
Children go to school again or, if
they are younger, they go for the first time to
school with emotions and with impatience.
They are looking forward to making new
friends with whom to speak about their
adventures during the holidays. On
September 15, each child comes with the
backpack and flowers for the teacher. They
sit at the desks and wait for the classes to
and begin. They can’t wait to learn about new
things at school. I like this season because
autumn is the most beautiful season of the
year. Me and my friends like playing in piles
of leaves, we gather nuts and we are
collecting interesting leaves for pressing in
our special books. My mother always makes
pumpkin pie and pumpkin flavoured tea. My
parents are looking for the best pumpkin for
the Halloween Party held at my school. I am
happy because I can wear the sweater that
my grandma gave me for my birthday.
75
 At the Sea
Butariu Bianca Raluca (8th C)
It was a hot summer day. My parents
thought of going on a seaside vacation with
some family friends. We all decided to go to
Turkey in the city of Alanya. They also
asked me and my sister if we wanted to go
on the vacation. We said...”Why not? Let’s
have fun!” Said and done. After about 2
hours...the luggage was done. We hit the
road in the evening. Before we left, my dad
prepared the car so me and my sister would
be able to sleep during the night. It was a
nice road trip: we listened to music, we sang
together and we talked about what activities
we were going to do. At one point, I fell
asleep, and I woke up at dawn… It was
morning when I realized that we had already
reached the sea and I couldnːt believe how
fast the time had passed. Anyway... it
mattered that we had reached THE SEA.
I was very happy because I knew
that in Turkey the water is very clean. We
got out of the car and admired the colourful
summer scenery. We took our luggage and
went to the reception desk to sign the papers
for the rooms we were staying in. We went
76
upstairs to the rooms and unpacked our
luggage. After we finished unpacking, we
headed down to the restaurant where the
food was served. We had breakfast and
decided to go to the beach to see what it was
like.
When we got to the beach there
were many people and as I said, the water
was very clean. As always, I could not help
myself and I got into the water. The water
was very warm although I didnːt expect it
to be almost hot. It got dark outside and I
was still in the water. I liked it so much that
I didnːt want to get out of it anymore. Even
though I didnːt want to leave, I had to have
dinner. After we finished dinner, we decided
to go to an amusement park. Once we got
there, we saw that it was closed and... we
were all very sad. But I had an idea and
suggested to go to a party and have fun.
They agreed to the party. After the party was
over we were tired because we danced a lot.
We went back to the hotel, took a shower
and fell asleep. We continued to have fun all
week long. My vacation was the most
beautiful vacation of my life.

My Summer Vacation
Şendrea Laurenţiu (8th C)
My summer vacation was nice but it
went by pretty quickly. I visited my
grandparents, went outside, met new people
and played an almost unhealthy amount of
videogames thanks to my friends Raul and
Victor. But still, the thoughts that the
vacation is not going to last forever and the
fact that I am going to be in the 8th grade
haunted all my vacation.
I remember one day I went in the
mountains with my dad and uncle picking
mushrooms and berries. It was pretty fun
and the sights we saw were absolutely
amazing apart from the fact that I finally got
out of the house and actually went
somewhere that was nice and refreshing. We
found a good amount of mushrooms and we
made a pizza and used a part of the
mushrooms on the pizza and we made a
mushroom curry out of the rest. Both of the
dishes were really good.
77
And of course during the vacation I
also helped my mom around the kitchen and
I discovered that I like cooking and I’m
quite good at it and I really enjoy doing it.
I also went to the beach at Jupiter,
where I found one of my old childhood
friends who was with his family and also
one kid that lives close to me. We had lots
of fun and I also celebrated my birthday
there with my family and my childhood
friend. We also went to an amusement park
in Jupiter where I went on a Ferris wheel for
the first time in my life. It was awesome and
to be honest, I couldn’t have asked for more.
I also went to the cabin my parents
have in the mountains. It is around 2 hours
away from where I live so I can say that it is
pretty close to me. There is no phone signal
and no Internet so it’s a really good break
from the everyday life I have. I also went
fishing with my dad at the nearby pond that
one of the neighbours has there. It was really
fun and relaxing.
So, to conclude, my summer
vacation was pretty relaxing, refreshing and
most importantly, filled with really good
vibes.
Christmas in my Family
Sărac Andreea (8th C)
Christmas in my family has always been a
holiday where we all meet and in my
opinion this is the most important thing. It is
wonderful when we are all together and we
get along so well and laugh and joke. It's my
favourite time of the year and nothing could
change that.
Of course one of the reasons for this joy
is the gifts and the carols. I love being with
family and caressing together. Plus my
grandmother makes the best cakes, so after
each Christmas holiday I have a few extra
kilograms, but that doesn't really matter.
This year I hope it will be as beautiful, even
if I won't spend so much time with my
family. One of my favourite Christmas
traditions is to go out with everyone to play
in the snow until we wait for Santa and
when we come home the presents are always
there. Last year Christmas was not so great,
my grandmother died 3 days before
Christmas so the whole family was sad and
worried about other things, and the holiday
spirit was a bit lost, but I hope this year will
be better.
Another tradition that I adore is
Secret Santa, when my friends and I give
each other gifts and the joy that each one has
on our faces when we are together and have
fun even though maybe they are not the best
gifts. That is one of the most beautiful things
about Christmas.
78
However, the parties are the best and
nobody can deny that. Even though
Christmas is nice to stay with family, after
Christmas comes the New Year and I spend
New Year's Eve with friends. No one spends
the New Year alone and this is important.
Even if it's just you and Dan Negru, it's
more pleasant than sleeping when everyone
is having fun. If you have no plans for the
holidays a good movie can lift your spirit.
You can watch it with the whole family so it
will be even more fun. Or, you can watch it
with friends if you don't spend the holidays
with your family.
Every Christmas, me and my parents
cook together and it's great fun. It is very
nice when we do things together whatever
those things are and actually I like doing that
at any time of the year. Many times I break
things down and sometimes I cook with my
friends and we do it just for the sake of
having fun because no one eats our burnt
pancakes or uncooked cakes, but we feel so
good when we are together that we do it
even if we know it's a waste. Sometimes I
even cook alone with recipes from the
Internet, but that doesn't usually work out
well. However, I have fun, and that is nice.
So much about holidays with my
family but I hope to make new nice
memories and traditions every year.
L’hiver, la saison que j’adore
Flavia Moica
Clasa a IX-a
Liceul Tehnologic „Gheorghe Şincai”
L’hiver est la saison du bonheur, de
l’amour, de la famille. C’est le temps des
souvenirs, des moments passés avec ceux
qu’on aime.
J’aime cette saison car j’adore les
paysages couverts de neige, le froid, l’air
frais, les fleurs de glace sur le verre des
fenêtres et, bien sûr...Noël. Le parfum des
sapins, des gâteaux et des bons plats
préparés par ma mère ou par la famille tout
entière, crée un état de joie.
Mes premiers souvenirs sont liés au
bonhomme de neige, au Père Noël, à la luge
et aux boules de neige. Le gros monsieur
blanc, tout rond et au nez de carotte
représentait le premier indice que le temps
de joie, des jeux était arrivé.
Peut-être, une autre raison pour
laquelle cette période de l’année me plaît
tellement, est l’habitude de ma famille de se
79
réunir tous chez mes grands-parents, le 25
décembre. Ils habitent à Sântu, un village
près de Reghin où les traditions sont
respectées. Les enfants du village ont encore
l’habitude de chanter des noëls et je suis
ravie de participer chaque année.
Les préparatifs pour la fête de Noël
commencent quelques jours plus tôt. On
commence à acheter des cadeaux, on achète
le sapin, des décorations. Le calme de
l’hiver est remplacé pendant une courte
période par une animation, une
effervescence spécifique pour cette fête.
Mais ensuite, après Noël et le Revéillon de
Nouvel An, on peut de nouveau ralentir ce
rythme souvent effréné.
Une fois les fêtes passées, on pense
au sport, aux sports d’hiver. Y a-t-il quelque
chose de plus amusant que de faire du
patinage, accompagnés par des amis.
Enfants et adultes, ils sont tous enchantés
par cette activité.
Parfois, pendant les weekends, je fais
aussi du ski. J’aime skier mais je suis
débutante. Je vais progresser et je vais
devenir entièrement indépendante. J’ai
l’intention d’y arriver cette année.
Fête, famille, joie, air frais, chaleur,
sport....tous ces mots résument ce que
l’hiver représente pour moi.
 Der Frühling ist die schönste Zeit
Pop Ovidiu
Clasa a XII-a C
Liceul Tehnologic „Gheorghe Şincai”
spazieren, draußen spielen oder Sport
treiben, wandern, Blumen pflicken und
im Garten arbeiten. Bäume, Blumen,
Leute... “Alles freuet sich und hoffet
wenn Frühling sich erneut.”

Ich mag den Frühling, die steht für

uns als Symbol für das Neue. Ein
Zeichen, dass es bald Frühling wird, sind
die Schneeglöckchen, deren Bluten sich
ihren Weg durch den Schnee kämpfen.
Dann steigen die Temperaturen aber die
Luft ist nicht noch heiss. Es wird nur
warm. Die Tage werden länger. Auch in
den Wäldern sind grosse Veränderungen
zu beobachten - die Bäume bekommen
Bläter und alles ist grün. Im Frühling
feiern wir Ostern und Muttertag. Es wird
eine besondere Zeit.

Wenn die Sonne endlich wieder

mehr Kraft hat, die Marienkäfer und die
Schmeterlinge kommen, die Blumen in
bunten farben blühen und die Vögel
zwitschern, bekommen auch viele
Menschen gute Laune und freuen sich
über das schöne Wetter. Wir konnen nun
wieder im Park oder in den Feldern

80

O deschidem uşile. Eram foarte speriate! Am
Călătorie în timp
Aiana Crăciun
clasa aVI-a A
Era prima zi din vacanţa de iarnă, o
zi foarte friguroasă, aşa că eu şi prietenii mei
ne-am hotărât să vizităm Muzeul de Ştiinţe
din oraşul nostru.
Ajunşi acolo, am fost uimiţi cât de
multe lucruri au inventat oamenii de-a
lungul timpului. Erau foarte multe aparate,
însă, într-un colţ, ne-a atras atenţia o
maşinărie mai ciudată. Nu ştiam ce fel de
aparat este. Ne-am apropiat de maşinăria
ciudată, dar nimeni nu era acolo să ne
explice la ce folosea acel aparat. Scria mare:
„NU ATINGEŢI!”.
Cercetam cu atenţie invenţia, când,
deodată, aceasta a început să lumineze şi să
scoată sunete ciudate. S-a simţit un vânt
uşor, apoi acesta s-a transformat într-un
vârtej, care ne-a tras înăuntru. În acel
moment, nu ştiam ce se întâmplă. Ne-am
panicat şi am început să strigăm:
81
- Ajutor, Andreea, ajutor! strigam
disperată eu.
- Ce se întâmplă cu noi? a strigat
Riana.
Auzindu-ne, Mihai şi Andreea, au
început să ne caute, dar nu se vedea înăuntru
în maşină.
Eram captive în maşinărie, nu reuşeam să
început să plutim, să ne ridicăm în aer.
Ne-am trezit într-un loc care ni se
părea cunoscut, dar, totuşi, diferit. Am
recunoscut clădirea Prefecturii şi Palatul
Culturii.
Nu erau multe maşini pe stradă şi
aproape toţi oamenii circulau pe jos. Ne-am
plimbat pe străzi, încercând să ne dăm
seama unde suntem şi ce s-a întâmplat cu
noi. Nu găseam blocurile unde locuiam noi,
era doar un câmp verde.
Oamenii erau îmbrăcaţi cu haine
foarte colorate şi strălucitoare, aveau
pantaloni evazaţi, purtau pantofi ciudaţi, cu
tocuri înalte. Părul femeilor era foarte tapat,
iar al bărbaţilor era lung şi ondulat. Toţi erau
veseli, se uitau lung la noi şi ne salutau.
 O fată cam de vârsta noastră, care ne
studia de ceva vreme, şi-a făcut curaj, s-a
apropiat de noi şi ne-a întrebat:
- Salut! Locuiţi în zonă?
- Salut! am răspuns eu. Nu ştim exact
unde locuim, nu ne găsim blocul.
- Cum adică? continuă ea.
- Chiar aici se afla blocul nostru, dar
a dispărut! zise Riana.
- Ce bloc? aici este Parcul Verde, ne-
a spus fata.
Nedumerită, am întrebat-o:
- În ce an suntem?
- Cum adică? Nu ştii în ce an
suntem? În 1979! răspunse ea mirată.
- În anul 1979? Vai, acum câteva
minute eram în anul 2019! a exclamat Riana.
În acel moment, ne-am dat seama că
acea maşinărie ciudată ne-a teleportat în
trecut, în urmă cu patruzeci de ani.
Am început să îi povestim fetei -
despre care am aflat că o cheamă Alina - tot
ceea ce ni s-a întâmplat. Aceasta a fost
şocată de povestea noastră şi s-a decis să ne
ajute.
- Haideţi să mergem la mine acasă,
am o carte despre călătoria în timp, a spus
Alina.
- Este o idee foarte bună! Trebuie să
găsim o cale să ne întoarcem înapoi, am zis
eu.
- Cu siguranţă, Mihai şi Andreea
sunt speriaţi şi ne caută, a spus Riana.
- Atunci, haideţi să mergem odată,
nu stau departe! exclamă Alina.
82
Ajunse acasă la Alina, am căutat
cartea despre călătorii în timp, am răsfoit-o
şi am aflat că în oraşul nostru există o
maşină a timpului, construită cu sute de ani
în urmă.
- Putem să căutăm maşinăria şi să
încercăm să ne teleportăm înapoi, dar e
destul de periculos, a spus cu teamă Riana.
- Trebuie să încercăm! am adăugat
eu. Nu putem să rămânem aici.
Cu ajutorul Alinei, am găsit maşina
timpului şi ne-am urcat în ea să vedem dacă
funcţionează. Am apăsat un buton care
pâlpâia şi, în câteva secunde, am auzit
acelaşi sunet ciudat, o lumină puternică şi
vântul care începea să îşi facă simţită
prezenţa. Ne-am dat seama că am reuşit. I-
am mulţumit Alinei pentru ajutor şi am
început încet să ne ridicăm în aer.
Din depărtare, auzeam vocea
disperată a lui Mihai şi a Andreei care au
alertat tot muzeul pentru a ne găsi.
- Riana, Aiana, unde aţi fost? Ce s-a
întâmplat? Unde aţi dispărut? întrebă Mihai.
- Ne-aţi speriat! a exclamat Andreea
cu vocea tremurând.
- Sunt multe de povestit, dar mai
bine haide să plecăm de lângă această
maşinărie, am spus eu bucuroasă să îi revăd.
Ne-am îndepărtat de maşina
timpului, gândindu-mă la tot ceea ce s-a
întâmplat şi întrebându-mă dacă mă vor
crede când le voi povesti. Un lucru e clar:
am de gând ca, de acum înainte, să respect
semnele. Dacă scrie pe ceva: „NU
ATINGEŢI!” înseamnă să nu ating.
O zi de neuitat
Alesia Crăciun
clasa a VI-a A
Era o zi frumoasă de primăvară.
Soarele strălucea pe cer, aşa că am decis să
mă plimb împreună cu câinele meu, Tesa.
Am ieşit să ne plimbăm în poiana din
apropierea casei noastre.
Tesa, labradorul meu năstruşnic, a văzut în
depărtare o veveriţă şi a luat-o la fugă
încercând să o prindă. Disperată, am alergat
după Tesa, încercând să o opresc, când,
deodată, am căzut într-o groapă. Nu era o
groapă obişnuită, era foarte lungă şi
colorată. Parcă pluteam!
Am plutit până când am ajuns într-un
deşert. Nici ţipenie de om! Îmi era foarte
frică.
În depărtare se zărea un oraş vechi,
ca în filmele cu cowboy. M-am apropiat
încet de acel oraş unde era foarte cald.
Deodată, am zărit lâgă mine un călăreţ.
- Salutare, te-ai rătăcit? întrebă
călăreţul.
- Bună dimineaţa! Nu ştiu cum am
ajuns aici. Mă puteţi ajuta?
- Hopa sus! Te duc la şerif. El sigur
te poate ajuta.
- Mulţumesc! am reuşit eu să spun.
Am urcat pe cal şi am gonit spre
oraşul din zare să îl căutăm pe şerif.
Oraşul era aproape pustiu, casele
erau din lemn şi balustrăzile erau rupte. Pe
stradă am zărit câţiva oameni. O femeie
îmbrăcată în rochie lungă, gri, cu un şorţ
rupt şi, pe cap, cu o basma. Lângă ea era un
bărbat cu barbă mare, haine foarte uzate şi
cizme cu ţinte în picioare.
Am străbătut oraşul şi am ajuns la
oficiul şerifului.
- Pe cine ai adus aici, John? întrebă
şeriful.
- Am găsit-o în deşert această fată,
şefu! Zice că nu ştie cum a ajuns aici. Ha,
ha, ha! râse John.
Şeriful era un bărbat foarte înalt, cu
haine mai curate şi cu o stea strălucitoare în
piept, pe care scria mare „şerif”. Cu teamă,
am început să îi povestesc toată aventura
prin care am trecut. Şeriful zâmbea şi nu
părea mirat de povestea mea. Părea că ştie
tot ce îi spun, că a mai auzit întâmplări de
acest fel.

83
 - Ştiu că pare incredibil ce vă
povestesc, dar chiar aşa s-a întâmplat! am
spus eu la final.
- Nu am spus că nu te credem,
răspunse zâmbind şeriful. Crezi că eşti
singura care a ajuns aici în acest fel?
- Au mai ajuns şi alţi oameni din
viitor? am întrebat eu mirată.
- Nu ştiu despre ce viitor vorbeşti,
dar, din groapa din deşert au ieşit mulţi
oameni îmbrăcaţi aşa ca tine şi care
povesteau că au căzut în groapă şi au ajuns
aici.
- Mă puteţi ajuta? Vreau să mă întorc
acasă! reuşii să rostesc eu printre lacrimi.
- Bine, bine. Hai, nu mai plânge!
Urmează-mă! spuse şeriful.
Am plecat călare prin deşert
împreună cu şeriful. Am găsit cu greu
groapa, unde se vedea un vârtej mare.
- Hai, sari în groapă dacă vrei să
ajungi acasă! a zis şeriful.
- Dar îmi este frică! am spus
tremurând.
- Nu ai de ales. Nu este altă cale să te
întorci. Dacă vrei să te întorci de unde ai
venit, trebuie să sari! a strigat şeriful.
Mi-am luat inima în dinţi, am închis
ochii şi am sărit în vârtej.
- Mulţumesc pentru ajutooooor! am
strigat eu plutind în vârtejul colorat.
Simţeam ceva umed pe faţă. Nu mă
puteam trezi. A fost un vis? Auzeam un
lătrat. Era Tesa, mă lingea pe faţă şi lătra de
bucurie că m-a găsit.
84
Eram aşa de fericită să o revăd! Am
îmbrăţişat-o şi am stat aşa nemişcate câteva
minute, până mi-am făcut curaj să pornesc
spre casă.
A fost o zi tare ciudată... o zi de
neuitat!
O călătorie în trecut
Bodi Ioana
Clasa a VI-a B
Era o dimineaţă răcoroasă de
vară. Eu, sora mea şi verişoarele mele ne
aflam în vacanţa de vară, la bunici. Ne
bucuram de tot ce ne oferea anotimpul
vara, dar şi împrejurimile din jurul
nostru. După un mic dejun copios,
bunicii au plecat la muncile câmpului.
Astfel, am rămas singurele acasă.
Ne-am jucat aproape toată după-
masa, până când sora mea a găsit într-un
loc ascuns şi răcoros ceva ce părea a fi
foarte mare. Era acoperit cu o prelată
veche şi plină de praf. Bineînţeles,
curiozitatea ne-a făcut să ne apropiem tot
mai mult şi să descoperim ce poate fi. La
început părea a fi un mic tractoraş, iar, în
cele din urmă, ne aflam în interiorul lui.
Din joacă, am apăsat pe tot felul
de butoane colorate şi manete care au
început să producă un cerc puternic de
lumină. Acel cerc era din ce în ce mai
puternic, învârtindu-se cu o putere expediţie, dar, mai târziu, am realizat că
imensă, în jurul acelei maşinării, iar, în aproape se înserase, iar bunicii noştri se
cateva secunde, fără să realizăm, ne întorceau acasă de la muncă. Nu am mai
aflam în mijlocul unei frumoase poieniţe. servit nici masa, am mers direct în
Nu înţelegeam nimic din ce s-a întâmplat, camera noastră unde am analizat pozele
era totul atât de straniu, dar, în acelaşi făcute de verişoara mea. Ne-am dat
timp, palpitant. seama că acel ,,tractoraş’’ al bunicului
era, de fapt, o realizare, o invenţie a
În jurul nostru erau copaci
acestuia, şi anume o ,,maşină a
exagerat de înalţi, ceva ce nu mai
timpului’’, iar noi am călătorit în trecut,
văzusem vreodată, dar erau şi nişte urme
în epoca dinozaurilor.
gigantice pe pământ, parcă de dinozauri.
Norocul nostru a fost că aveam cu noi un Cu siguranţă, acea zi va rămâne
aparat foto, iar verişoara mea a realizat una dintre cele mai ciudate zile, dar şi un
cateva poze cu acele urme, dar şi cu locul secret al nostru.
în care ne aflam. Parcă era ceva straniu în
Călătoria în timp
acea poieniţă, era o linişte mult prea
Mate Radu
profundă. În scurt timp, deasupra noastră
clasa a VI-a B
se afla un dinozaur imens care se hrănea
cu frunzele copacilor. Înainte ca acesta
Eram odată acasă şi mă plictiseam.
să ne observe, am început să apăsăm din
Mă tot găndeam ce să fac, iar în acel
nou pe acele butoane şi manete, creându-
moment mi-a venit o idee. Mi-a venit în
se din nou acel cerc puternic de lumină.
minte întrebarea ,,Cum ar fi să trăiesc cu
Eram într-o panică totală. Parcă am fi
dinozaurii?” Am căutat pe internet şi am
călătorit printr-o spirală a timpului.
găsit o maşină de călătorit în trecut. Aceasta
era foarte mare, foarte scumpă şi foarte grea.
Am cumpărat-o, iar, când mama mi-a adus-o
acasă, am intrat direct în ea şi am adormit.
Momentul acela a fost fantastic! După două
ore de călătorie m-am trezit într-un tufiş
lângă un ou unde se afla un dinozaur foarte
foarte mic. M-am speriat foarte tare! Nu am
Ne-am întors exact în acelaşi loc,
început să urlu, deoarece mama lui m-ar fi
de unde am plecat, în exact aceeaşi
auzit, m-ar fi omorât sau m-ar fi mâncat de
poziţie. Nouă ni s-a părut că au trecut
viu. Am început să mă apropii de el,
doar câteva minute, în mica noastră
85
deoarece mi-a spus să nu-mi fie frică. Era vremuri, cum erau ele de primitive, am
foarte prietenos! Acel tufiş era stufos şi adormit. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar m-am
acoperit în întregime de un verde deschis. trezit cumva, mirându-mă că mă aflu într-o
Am început să vorbim. căsuţă romană construită din lut şi din paie.
- Ce faci? am spus eu Şi, ce este şi mai ciudat, eram un soldat
- M-am rătăcit de mamă. roman, îmbrăcat cu armură, încălţat cu
- Eu, din întâmplare, am ajuns aici. sandale din piele. Acestea din urmă erau
- Vrei să fim prieteni? destul de ciudate... aveau o talpă subţire şi
- Da! un şnur care se lega aproape până la
- Cum te cheamă? genunchi. Aveam şi coif!
- Radu! Nu ştiam dacă visez sau dacă totul e
- Dar pe tine? real... părea cât se poate de real!
- Bronto!
- Încântat de cunoştinţă!
- Şi eu sunt încântat să te cunosc!
De atunci mi-am găsit un prieten de
nădejde!
Trezit din vis, am ajuns din nou acasă unde
nu-mi aduceam aminte de nimic.
Ce aventură minunată!

Un vis ciudat
de Ştefan Barnea
clasa a VI-a A Deodată, îşi face apariţia un soldat roman

Istoria şi modul de viaţă al romanilor care mă întreabă:

m-au fascinat mereu. Tocmai învăţasem la - Eşti pregătit să mergem?

istorie despre romani, despre cum trăiau ei,
- Unde să mergem? întrebai eu.Se
cum se îmbrăcau, despre arhitectura
adună oastea!
clădirilor lor, toate acestea fascinându-mă.
Nu ştiam ce să fac, aşa că am plecat
Îmi doream să fi fost măcar pentru o zi în
împreună cu acel soldat spre locul unde se
vremea aceea!
aduna oastea romană, un castru roman. În
Era o seară frumoasă de primăvară şi
drumul nostru, am trecut pe lângă o clădire
mă pregăteam pentru a doua zi de şcoală.
impunătoare care avea coloanele în stil
Aşa cum eram eu cu gândul la acele
ionic, arăta ca în pozele din cartea de istorie.

86
 Ajungem la ceilalţi soldaţi. Erau
îmbrăcaţi cu armuri, sandale de piele şi
coifuri. Soseşte liderul oastei romane, Călătoria în timp
Traian. Bordea Petrişor
Nu-mi venea să cred ce văd! clasa a VI-a A
Era ultima zi de școală, eram foarte
Acesta, cu o voce gravă şi impunătoare,
fericit pentru că venea Crăciunul,
de altfel el însuşi era un om impunător, ne
sărbatoarea mea preferată. Părinții mei au
spuse:
decis ca ar fi mai bine să facem Crăciunul la
- Să ne pregătim de luptă!
bunici.
- Ascuţiţi săbiile, pregătiţi suliţele şi să Mereu mi s-a parut că bunicii mei
pornim la luptă! sunt cam ciudaţi şi ascund ceva de noi. De

În acel moment, parcă nu-mi mai exemplu, ei cultivau struguri şi făceau vin pe

doream să fiu printre romani. Era o care îl depozitau în pivniţă. După ce am

atmosferă de luptă care te speria. ajuns, părinţii mei voiau să îşi aducă nişte
vin în casă, dar în momentul acela bunicii
Am făcut şi eu ce făceau ceilalţi soldaţi.
mei au tresărit şi au spus că merg ei. Mi s-a
Nu ştiu cum, dar, totuşi, ştiam ce am de
părut destul de ciudat. Părinţii mei au plecat
făcut. Ce era şi mai ciudat, vorbeau în latină
câteva zile şi am rămas singur la bunici.
şi eu... la fel.

Deodată sună adunarea! Urmează să

pornim la luptă. În toată agitaţia aceea îmi
doream din ce în ce mai mult să fie un vis.

Deodată, aud:

- Ştefan, este 7! Trezeşte-te! Seara, bunicii mei s-au culcat, aşa că

Deschid ochii şi, ce să vezi, sunt în am luat o lanternă şi m-am dus în pivniţă

camera mea, iar mama tocmai venise să mă unde am găsit un aparat ciudat care încărca

trezească să mă pregătesc pentru şcoală. Mă un telefon neobişnuit. L-am deschis şi am

uit în jur. Este camera mea, patul meu şi văzut că are o singură aplicaţie pe care am

lucrurile mele. Mă ridic şi îmi spun: intrat. Aplicaţia mă lăsă să selectez data în
care vreau să ajung. Mi s-a părut destul de
– A fost un vis! Mă bucur că a fost un
ciudat, aşa că am mers în casă. Bunicul meu
vis şi doar atât.
s-a trezit şi m-a întrebat:
Poate data viitoare mă trezesc în viitor... - De ce ai fost afară la ora asta?
Tare curios aş fi să văd cum e!
87
- Am fost să iau o gură de aer curat.
- Bine, du-te şi culcă-te!
Nu cred că bunicul meu a insinuat
ceva, aşa că m-am dus în camera mea şi m-
am pus în pat, dar nu am dormit toată
noaptea gândindu-mă la ceea ce găsisem. A
doua zi, nu am atras prea multă atenţie
asupra mea şi nu am pomenit nimic de
pivniţă. Seara, când bunicii mei au adormit,
am mers în pivniţă şi am setat anul 1728,
adică timpul Vestului Sălbatic. Coordonatele
mele nu au fost foarte precise, deoarece am
ajuns pe un cactus şi m-am înţepat destul de
tare. După ce m-am dat jos de pe cactus, m-
am uitat în jur. Nici urmă de civilizaţie.
După ce am mers un timp, am dat de un oraş
foarte interesant şi foarte neobişnuit. La un
moment dat, am văzut un bar în care am
intrat. După câteva momente, au intrat nişte
hoţi care au jefuit barul şi m-au luat cu ei
într-o trăsură. La un moment dat, aceştia nu
s-au mai uitat la mine, aşa că am sărit din
trăsură şi am început să fug. Hoţii au început
să fugă după mine prin pădure până când
mi-au pierdut urma, mai puţin unul dintre ei.
Am decis să mă teleportez în 1980 pentru că
obosisem foarte tare. Din nefericire, şi hoţul
a reuşit să intre în portal. Când am ajuns
acolo, hoţul mi-a spus că vrea aparatul acela
şi a început să fugă după mine. Fugind, am
ajuns pe o stradă îngustă care era blocată de
un gard de sârmă ghimpată, m-am uitat în
spate şi l-am văzut pe hoţ aşa că am sărit
gardul şi am alergat în continuare. La un
moment dat, am simţit o durere la piciorul
88
drept, aşa că m-am oprit să văd ce am păţit,
m-am zgâriat foarte tare în sârma ghimpată,
dar măcar am scăpat de hoţ. Am vrut să mă
întorc acasă, însă nu mai aveam baterie.
Mergeam pe stradă cu telefonul în mână
încercând să găsesc un mod de a încărca
telefonul când, dintr-odată, un bătrân
îmbrăcat ciudat îmi spune:
- De unde ai aparatul acela?
- De la bunicii mei.
- Eşti conştient că ceea ce ai în mână este o
maşinărie a timpului?
- Stai, de unde ştii?
- Eu am creat-o!
- Dacă tu ai creat-o, poţi să o încarci?
- Nu ştiu ce să zic.
- Te rog, sunt blocat în acest an, vreau să mă
întorc acasă!
- Bine, te voi ajuta.
Am mers în jur de 15 minute până
când am ajuns la o casă veche în care am
intrat. După ce am intrat, a deschis o uşă cu
nişte scări care duceau în jos, mi-a spus să
merg după el, aşa că am făcut-o. Jos era un
laborator plin de lucruri stranii şi invenţii,
printre care un telefon ca al meu. Mi l-a dat
pe al lui care era încărcat şi eu i l-am dat pe
al meu. Mi-am luat rămas-bun şi m-am
întors acasă, în anul 2020, când, dintr-odată
m-am trezit dându-mi seama că a fost un vis.
Însă, când m-am ridicat din pat, mă durea
piciorul. M-am uitat la picior şi încă aveam
zgârietura.
 M-am teleportat în perioada
Călătoria pentru o notă la istorie Renaşterii, unde tot mai multe clădiri aveau
modele diferite din Antichitate. Am reuşit să
Berku Bianca
clasa a VI-a B aflu tot din lecţie şi alte informaţii bonus
într-un timp foarte scurt.
Era o seară de miercuri. Joi urma să
dau un test la istorie. Aveam o notă de nouă,
iar, pentru a-mi mări media, aveam nevoie
de un zece.
Nu mă puteam concentra deloc,
deoarece testul era din cincisprezece lecţii.
Ştiam că voi lua o notă mică, aşa că m-am
pregătit de culcare. Când am deschis
dulapul, am văzut un pătrat mic, albastru,
Mai aveam două lecţii grele: Primul
care se făcea tot mai mare. M-a tras
şi al Doilea Război Mondial. Nu am prea
înăuntru, într-o secundă. Era un portal care
putut să iau informaţii din cauza agitaţiei şi a
avea tot felul de numere pe pereţi. O lumină
strigătelor. Am reuşit să aflu doar că a durat
mi-a apărut în faţă şi, deodată, eram în locul
mai mulţi ani şi că ţara mea era în pericol.
în care s-a construit prima piramidă. Era
Nu eram mulţumită, dar mi-am spus ca voi
fantastic felul în care oamenii reuşeau, cu
reciti aceste două lecţii cu speranţa că voi
greu, să o construiască, iar faptul că şerpii şi
reţine ceva.
alte reptile săreau să mă muşte, dar un fel de
Când am terminat, m-am gândit să
scut îi împiedica, era incredibil.
mă distrez puţin după muncă. Am văzut
Pe moment, mi-a venit o idee. Să
spectacole, concerte şi am ajutat o cântăreaţă
merg, de exemplu, în călătoria lui Fernando
să-şi găsească un inel furat.
Magellan, care în caiet era o lecţie grea. Din
Era joi, ziua testului. Când am citit
fericire, aveam un carneţel şi un creion. Am
subiectele testului m-am bucurat că erau mai
intrat în portal şi am selectat anul. Am
mult bazate pe lecţiile pe care le-am văzut în
aterizat direct pe corabie. Portalul mi-a
trecut, iar cele două războaie nu erau în test.
oferit un dispozitiv care îmi traducea ceea ce
La următoarea oră, profesoara de
vorbeau oamenii de la bord. Pentru mine,
istorie m-a felicitat pentru nota de zece
acea călătorie a durat aproximativ cinci
având în vedere că totul era corect şi am
minute în care mi-am notat tot. Mi-am zis că
adăugat informaţii despre care colegii mei
ar fi mai bine să vizitez locurile la care fac
nu ştiau.
referire lecţiile mai grele.

89
 Călătoria în timp - Cu trecerea timpului, oamenilor nu le-a
mai păsat de natură. Astfel, relaţia dintre
Cîmpian Maria mediu şi oameni s-a schimbat.
clasa a VI-a A

Într-o dimineaţă de duminică, pe

malul unui râu, era o căsuţă în care locuiau 2
copii. Laura era o fată cu părul galben ca
soarele, ochii albaştri ca cerul şi buzele roşii
ca un trandafir. Silviu era un băiat care
găsea rezolvarea oricărei probleme. Acesta
avea părul castaniu, ochii de un albastru-
- Ce putem face să schimbăm acest lucru ?
turcoaz, ca ai mării şi purta mereu o cravată
- Trebuie să călătorim în timp şi să adunăm
roşie care i-a fost dată de părinţii săi, cu
şapte lucruri.
mult timp în urmă. Laura şi Silviu aveau
- De ce şapte lucruri ?
amândoi aceeaşi vârstă (12 ani), aceştia
- Un lucru pentru fiecare culoare a
cunoscându-se încă de la grădiniţă. Părinţii
curcubelului ( ROGVAIV- roşu, oranj,
ambilor copii au plecat în străinătate pentru
galben, verde, albastru, indigo şi violet).
a le oferi copiilor un trai mai bun.
- Să călătorim în timp ?
În următoarea zi, Silviu a fugit în
- Da. De când au plecat părinţii mei, eu am
camera Laurei strigând:
lucrat la maşinăria timpului şi la maşina
- Laura! Laura! Vino afară!
lucrurilor curcubeului.
- Ce s-a întâmplat?
- Bine, să pornim !
- Vino! Vino!
Astfel, copiii puteau salva Pământul.
Laura a mers afară şi a observat ceva
Ajungând la subsolul casei, Silviu i-a arătat
straniu.
Laurei invenţiile sale.
- Silviu, vezi şi tu ce văd şi eu?
- Unde vom merge prima dată?
- Da, toate culorile încep să dispară.
- În vremea când existau dinozaurii.
- De ce ?
Silviu a terminat de setat maşinăria, apoi au
- Ştiam că se va întâmpla odată şi odată asta.
plecat.
- Stai puţin! Nu mai înţeleg nimic!
Acolo totul era diferit. Copacii aveau
- Atunci, să începem cu începutul: toate
înălţimi imense, pământul era acoperit de
culorile vor dispărea din cauza oamenilor şi
niste flori cu sclipici auriu, iar totul avea o
a neatenţiei lor.
inaltime dulba.
- “Neatenţia lor?’’ – nu mai înţeleg nimic!
- Ce trebuie să facem ?

90
- Căutăm un obiect de culoarea roşie. - De unde ştii ?
- Unde îl putem găsi? - Am văzut filmul de multe ori, sunt sigură
- Nu ştiu. că asta este arca.
Copiii au mers prin pădure şi au găsit o
peşteră în care erau oameni primitivi,
paşnici.
- Silviu, cum îi putem înţelege ?
- Cred că prin semne ?
Silviu şi Laura au făcut diferite semne prin
care le arătau oamenilor că trebuie să
găsească un obiect roşu ca focul. Persoanele
- Cine sunteţi voi? se auzi o voce de
le-au arătat copiilor că pe perete erau
bărbat, din spatele copiilor.
desenate animale colorate în roşu.
- Eu sunt Silviu, iar ea este prietena mea,
- Silviu, uită-te în sus !
Laura.
Pe tavanul peşterii era desenat un ou de
- Cum aţi ajuns aici?
dinozaur şi un tufiş, apoi o săgeată care arăta
- Este o poveste lungă, nu mai contează.
spre ieşire.
- Vă pot ajuta cu ceva ?
Fata şi băiatul au fugit spre ieşire şi au găsit
- Nu acum, mulţumim!
un ou de dinozaur, având mărimea unuia
Copiii au intrat într-o încăpere în care
dintre copii.
stăteau leii. Unul dintre lei avea o frunză
- Este blocat în groapă! spuse Laura.
oranj în coama lui.
- Probabil că mama dinozaur îl caută .
- Nu-ţi fac nimic! spuse Laura. Însă, leul nu
Peste o jumătate de oră, copiii au reuşit să
o lăsă să se apropie de el.
scoată oul şi l-au aşezat lângă tufiş în
- Silviu, ştii cum putem lua frunza din
siguranţă.
coama leului?
În câteva secunde, tufişul a făcut rod fructe
- Uită-te în ghiozdanul tău! Este posibil să-
roşii, din care era făcută vopseaua.
mi fi lăsat salamul cu pâine acolo.
- Prima culoare am găsit-o!
Astfel, copiii au păcălit leul, luându-i
O parte din fructe le-au dus oamenilor
frunza din coamă.
peşterii, iar cealaltă parte şi-au lăsat-o lor.
A treia misiune era într-un oraş din
A doua călătorie urma să fie pe o corabie din
Imperiul Roman. Ei au aterizat într-o
lemn uriaşă, gigantică.
încăpere în care erau ţinuţi slujitorii.
- Eu ştiu unde suntem! spuse Laura.
- Bună ziua! Vă pot întreba ceva?
- Unde?
- Da, spuneţi!
- Pe Arca lui Noe!

91
- Cum de aţi ajuns aici?
- Când războiul s-a terminat, noi am fost
învinşi, apoi ne-au adus aici.
- Laura, am o idee!
- Spune-o!
- Ai văzut că afară, lângă această încăpere
este o cutie galbenă ?
- Nu, dar acum o văd. Ce plan ai?
- Oscar, hamsterul copiilor.
- Ce este cu el?
- Mi-a rămas puţină mâncare în ghiozdan.
Putem ademeni un şoricel, apoi îl vom
ademeni şi îi vom da de mâncare în
schimbul cutiei.
- Bună idee!
Astfel, copiii au ademnit şoricelul şi i-au dat
mâncare doar când au adus cutia.
A patra călătorie a fost într-un ţarc, în care
stătea un taur. Laura şi Silviu, văzându-l, au
fugit, dar au observat că acest taur este
blând.
- Uite, Silviu! Un inel verde pe cornul
taurului!
Silviu l-a luat repede şi a plecat în
următoarea misiune.
A cincea călătorie a fost în castelul
reginei Maria. Castelul era foarte frumos,
mai ales camera cu bijuterii.
Camera în care se ţineau bijuteriile era
enormă. Fiecare bijuterie avea ceva diferit şi
ieşea în evidenţă. În mijlocul camerei era un
trandafir mare de rubin, frunzele şi tulpina
de smarald, iar în interior avea un cristal
mic, albastru, dar foarte frumos.
- Haide, Laura! Să luăm cristalul!
92
- Bine!
A şasea misiune a fost în casa celor
şapte pitici.
- Silviu, dacă noi ne aflăm în casa Albei ca
Zăpada, înseamnă că această poveste a fost
reală ?
- Ştii cum se zice: “Oirce poveste are un
strop de adevăr’’.
- Uită-te acolo!
Lângă pervazul casei era o clamă indigo.
Fata şi băiatul au luat o piatră şi au aruncat-o
în casă (pentru a nu-i vedea nimeni), apoi au
luat clama.
A şaptea călătorie a fost în cer.
Norii erau foarte pufoşi, soarele
strălucea mai tare în acest tărâm, totul fiind
făcut din frişcă şi vată de zahăr.
În depărtare, era o floare violet, dar
era păzită de un elf mic verde.
Când au ajuns, copiii i-au cerut elfului
să îi dea floarea, dar elful a spus:
- Cine sunteţi voi şi de unde sunteţi?
Laura şi Silviu i-au povestit totul de la
început.
- Acum este rândul tău să ne dai floarea,
deoarece noi ţi-am răspuns la întrebare.
Însă, elful s-a răzgândit şi a spus:
- Vreau să merg în viitor!
-Trebuie să ne dai floarea mai întâi, pentru
că nu putem să mergem de la o lume la alta,
fără obiectul căutat.
- Ajungând în viitor, totul era alb.
- Eu am cerut să mă duceţi în viitor!
- Acesta este viitorul, deoarece tu singur îţi
creezi viitorul. De exemplu: alegi să
mănânci prăjitura sau nu mănânci prăjitura,
eşti atent ce gândeşti, câtă dragoste dăruieşti
în jur, câtă linişte şi iubire dăruieşti celor din
jur.
- Ia maşina şi pune lucrurile în ea!
roşu- fructe
oranj- frunza
galben- cutiuţa
verde- inel
albastru- cristal
indigo- clama de păr
violet- floare
Maşina a învârtit obiectele, apoi s-a
format un curcubeu care a străbătut toate
ţările. Copiii şi-au dat seama că o oră în
celelate lumi era o secundă în lumea lor.
Într-un final, parinţii ambilor copii s-au dus
la ei şi pământul a fost din nou normal, plin
de iubire.
Căutarea pergamentului
Coroş Beatrice
Clasa a VI-a B
Era odată un băieţel. El nu era un
copil obişnuit. Era ultimul stăpân al aerului
dintre toţi călugării care stăpâneau aerul.
Dar, el putea să stăpânească şi apa. Pe acesta
îl chema Aang.
Cel mai bătrân lider al aerului era
şeful tuturor. Avea nouă mii de ani. Acum
el era mort. Acesta avea un duşman,
stăpânul focului. El avea un fiu pe nume
Zack. Aceştia locuiau pe vapoare din fier
imense. Zack mai avea un bunic, care îl
îngrijea. Aang a fost prins într-o cupolă de
gheaţă, vrăjită. A stat acolo zece mii de ani,
dar el nu a îmbătrânit, ci a rămas tot copil.
El a fost îngheţat acolo de prietenul lui cel
mai bun, cel mai bătrân stăpân al aerului. L-
a închis acolo pentru că ştia ce va urma.
Într-o zi, doi copii care locuiau la
polul sud erau în apropiere de bila uriaşă de
gheaţă. Era o fată pe nume Katara şi un băiat
pe nume Yukko. Ei erau fraţi. Porniseră în
căutare de peşte pentru a se hrăni, deoarece
acolo nu prea aveau ce să mănânce. La un
moment dat, Katara se opri. Văzu ceva, ceva
mare de tot. Era cupola de gheaţă în care era
captiv Aang. Îl chemase pe Yukko.
Rămăseseră uimiţi. Ei atinseră deodată bila
imensă de gheaţă. Aceasta a provocat o
explozie imensă şi se sparse în milioane de
bucăţele. De acolo, sări în sus un copil cu
săgeată albastră pe cap, care lumina. Avea
cu el un toiag şi încă două animale.
d
e
Unul era imens, un
animal foarte
ciudat. Nimeni nu
mai văzuse un
asemenea animal.

93
Acesta era specific numai tribului aerului. Îl
chema Apa. Putea zbura, deşi nu avea aripi
şi avea blană. Foarte ciudat, ştiu! Celălalt
animal era micuţ, era un lemurg. Aceştia
erau prietenii lui Aang. Erau în căutarea
unui pergament. Cu acesta îl puteau învinge
pe duşmanul tribului aerului, lordul focului.
Toţi porniseră în căutarea lui. Cei doi fraţi se
împrieteniră foarte repede cu băiatul cu
săgeata pe cap. El era foarte bun la suflet,
prietenos şi un bun navigator pentru că ştia
absolut toate locurile. Pergamentul se afla în
templul aerului, dar Aang nu ştia că templul
era distrus din cauză că secolele au trecut…
Drumul era foarte lung aşa că îşi luaseră
provizii din satul în care locuiau Katara şi
Yukko.
Pornise călătoria care avea să dureze
foarte mult. Zile şi nopţi au stat cu toţii
împreună, au mers, au poposit şi uite că aşa
se duseră şi lunile. Nu au întâmpinat foarte
multe probleme. Au mai găsit între timp şi
oameni generoşi care i-au primit în casele
lor pentru că erau slăbiţi. Merseră pe spatele
Apei, dar mai merseră şi pe jos, pentru că
Apa nu putea înota încontinuu în apa rece de
la polul sud. Călătoria a durat în jur de patru
luni. La un moment dat, nu mai era aşa frig
afară. Asta însemna că ajunseseră aproape
de templu. Erau emoţionaţi. Nu ştiau ce va
urma. Când au ajuns pe poteca care ducea
spre templu, au rămas şocaţi. Templul era
distrus în întregime. Doar nişte coloane şi
ceva ziduri cu cupolele de sus mai erau
intacte. Restul a fost la pământ. Aang a
94
început să turbe de nervi şi atunci i s-a
aprins săgeata albastră de pe cap. Şi-a dat
puloverul şi geaca jos şi cei doi fraţi au
observat că avea săgeata şi pe spate. De fapt,
tot corpul era plin de săgeţi. Era foarte
nervos, aşa că distruse şi ce mai era încă
acolo, adică bucăţile care mai rămăseseră
din templu. Văzuse cum toţi prietenii şi
amintirile lui din copilărie fuseseră distruse.
A stat aşa o vreme şi apoi s-a liniştit. Dar şi-
a adus aminte de un loc secret. Semăna cu
un buncăr. Merseră cu toţii acolo. Înăuntru
era un portal care te ducea în urmă cu cinci
secole. Aşa mai aveau ceva şanse să
găsească pergamentul intact. Dar acesta nu
funcţiona, deoarece nu a mai fost folosit.
Călugării îl foloseau pentru a descoperi
lucruri vechi din trecut. Aang îl lovi cu
toiagul lui magic şi se activase.
Intrase fără să mai stea pe gânduri.
Toţi erau fascinaţi de cum arăta templul
atunci. Era ca nou! Totul era perfect, la locul
lui, cum ţinea minte Aang că erau aşezate
lucrurile. Îşi aduse aminte de copilărie, pe
când el avea trei ani, cum se juca cu anumite
lucruri care simbolizau apa, pământul, focul,
aerul, lumina. Apa şi micul lemurg merseră
să se joace în locurile unde se jucau ei
împreună. Acum mai trebuia doar să
găsească pergamentul.
- Aang! Hai, să căutăm pergamentul!
Oare unde se află? zise Katara.
- Nu ştiu. Eu cred că e în bibliotecă,
zise Aang.
 - Şi eu cred că este în bibliotecă. animalele. Cei doi fraţi au fost teleportaţi
Lucrurile de genul acesta şi cărţile acolo se direct acasă şi bunica lor a plâns de fericire
ţin, nu? zise Yukko. când i-a văzut. Lordul focului a fost învins,
- Haideţi să vedem! rostise Aang. dar fiul lui, Zack, a zis că nu îl va lăsa pe
Merseră în bibliotecă, unde era o acel copil nepedepsit. Se va răzbuna pe
groază de praf. Erau cărţi cu semne care Aang. Katara şi Yukko îi povestiră totul
simbolizau aerul, cărţi care te învăţau cum bunicii lor.
să mânuieşti toiege şi cum să îţi foloseşti Acum, nimeni nu mai ştia de existenţa
puterile pentru a controla aerul. În mijlocul lui Aang...
bibliotecii se afla un seif. Acesta era deschis.
Înăuntru erau frunze uscate şi dedesubt se
afla pergamentul. Erau în culmea fericirii.
Plecaseră de acolo cu câteva cărţi şi cu
pergamentul în mână. Pe holul imens care
ducea spre ieşire, dăduseră şi de camera în
care se afla armata de soldaţi din fier care îi
ajutau la lupte. Ieşiră din templul imens şi îi
luaseră pe Apa şi pe micutul lemurg. Aang
se uită în spate pentru ultima oară şi îşi luă
adio. Intraseră în portalul care îi teleportase
O călătorie în timp
deja la lordul focului. Aang a fost antrenat
Codarcea Cristian
de mic pentru această luptă. Katara şi Yukko
clasa a VI-a A
stăteau pe spatele Apei împreună cu
În ziua aceea, încercasem să-l
lemurgul la câteva sute de metri depărtare de
conving pe un prieten să vină la mine acasă
Aang. Lupta începu. Aang îşi folosi puterile
să ne jucăm împreună pe consolă. De obicei,
controlând aerul şi apa şi aproape că îl
părinții lui nu-l lasă acasă la altcineva, de
doborâse pe lordul focului. Însă, el îşi folosi
aceea ezita să-i întrebe. Dar acum este
puterile şi scotea flăcări din mâini. Lupta
vacanță, de ce nu l-ar lăsa? În cele din urmă,
durase ceva, dar Aang era aproape
nu a mai venit la mine.
câştigătorul luptei. În cele din urmă, băiatul
Cum stăteam plictisit în pat și mă
făcuse o explozie datorită săgeţilor albastre.
jucam pe telefon, apăru tata care mă rugă să
Învinse şi rupse pergamentul în două pentru
ca lordul focului să nu mai aibă puteri. cobor în pivniță și să-i aduc radioul vechi.

Aang îşi îndeplinise misiunea şi Nu am înțeles de ce nu asculta muzică pe

dispăruse în mod neaşteptat împreună cu telefon, dar cine sunt eu să îl judec? Așa că

95
am coborât în pivniță. Acolo mi-a atras
atenția o mașinărie veche, pe care scria
ceva, dar nu înțelegeam prea bine. Era plină
de praf, pe margine avea o fantă, prin care
cred că se băgau bani. Observ priza alături,
așa că imediat conectez mașinăria. Aceasta
a scos un sunet ciudat, dar eram prea curios,
așa că am scos o bancnotă de zece lei și am
îndrăzneam să deschid o conversație. Apoi
mi-a venit o idee:
- Bună ziua! am spus eu.
- Wow, vorbești românește, bună și ție!
- Ce faci în Londra?
- Cel mai probabil nu mă vei crede. Am
intrat într-o maşinărie şi m-am trezit aici.
Dar, tu, ce faci aici singur? Unde sunt

introdus-o în fantă. Deodată s-a auzit „Intră părinţii tăi?

în cabină!” Nu știu la ce m-am gândit, dar - Am ajuns aici exact ca şi tine. De când eşti

am făcut-o. Apoi s-a auzit o bubuitură și am aici?

- De douăzeci de ore, deci mai am patru ore
leșinat.
până mă pot întoarce acasă.
M-am trezit lângă un turn mare cu
- Deci totul durează o zi?
ceas. Părea că sunt în Londra. Totul era
- Da. Este bănuiala mea.
foarte ciudat, nu era niciun semafor, nicio
Am stat împreună cele patru ore, să vedem
mașină, nimic modern, iar oamenii erau
dacă este adevărat. La fix patru ore, omul a
îmbracați în haine vechi. Imediat am mers la
dispărut de lânga mine. Deci aşa era. Nu-mi
un om și l-am întrebat, bineînțeles în
rămânea decât să profit de restul zilei şi să
engleză, fiindcă bănuiam că așa se vorbea:
colind străzile vechi ale Londrei. Era foarte
- Mă scuzați, ce oraș este acesta?
frumos. Când s-a terminat ziua aceea, m-am
- Este Londra, îmi răspunde sec.
întors acasă şi nu am uitat să-i duc radioul
- Şi în ce an suntem?
lui tata. De fapt, totul a durat doar zece
Omul se uită nedumerit la mine, apoi îmi
minute.
spuse:
Am zâmbit, iar, în sinea mea, mi-am
- Suntem în anul 1803....
spus că
am să
Nu știam ce să fac. Eram mai ales
mai fac
speriat, dar și uimit. Casele erau înalte, cu
acoperișurile în formă de triunghi tocit.
Orașul avea șapte cartiere mari. Străzile
erau pavate cu piatră. În timp ce străbăteam
străzile, am auzit pe cineva vorbind în limba
română. M-am apropiat de el, dar nu prea
această călătorie. Şi aşa a fost!

96
 Salvând Evul Mediu - Noi protejăm linia temporală din Evul
Mediu.
- Şi de ce sunteţi aici?
Dărăban Alesia
- Pentru că linia timpului se destramă. Un
clasa a VI-a B
rău uriaş a reuşit să spargă bariera şi să
Călătoria în timp nu este posibilă sau
treacă în Evul Mediu. El vrea să rescrie
nu a fost până când Josh, un băiat de 16 ani
istoria în felul său.
foarte pasionat de aceste lucruri, a decis să
- Asta nu este posibil.
facă istorie.
- BA DA!!! Şi avem nevoie de ajutorul tău.
Totul a început când Josh s-a mutat
- Dar cum vă pot ajuta eu pe voi.
cu familia lui în America, pentru a-i asigura
- Tu trebuie să construieşti o maşină a
un viitor mai bun. El avea note de 10 la
timpului. Vom călători în Evul Mediu,vom
şcoală, acesta fiind batjocorit de colegi.
lua piatra care a făcut posibile toate aceste
Când ajunse în America, Josh a început să
lucruri şi tu o să te întorci.
aibă vise cu oameni din Evul Mediu care
- Bine.
aveau nevoie de ajutor. În timp ce mergea pe
- Ne bucurăm, dar grăbeşte-te, noi îţi vom
holurile liceului auzea în mintea lui voci
trimite un mesaj peste o lună.
ciudate care strigau după ajutor.
- Bine!
Într-o zi, acesta pornise spre casă şi
Trecuse o lună în care mai mulţi
simţise că este urmărit, doar că nu ştia de
oameni dispăruseră, chiar şi familia lui Josh.
cine. Când ajunse la o trecere de pietoni
Băiatul reuşise să construiască maşinăria, iar
acesta ameţise, iar după câteva secunde
el şi cei doi gardieni ai timpului au ajuns în
leşină. Când se trezi el, se afla în casă cu
Evul Mediu. Când ajunseră, totul era
nişte persoane care erau îmbrăcate destul de
aproape la fel, mai puţin oamenii care erau
ciudat.
puşi la muncă şi clădiri care acum erau
- Cine sunteţi voi?
acoperite de steagul răului.
- Noi suntem gardienii Evului Mediu.
- Ce?

97
 Cei trei văzură lucruri oribile, dar şi-
au
continuat călătoria. Ei aveau planul de a se
lăsa capturaţi în faţa palatului, apoi când vor
ajunge la
judecată să fure piatra pe care paznicii o vor
distruge pe loc. Zis şi făcut, ei se lăsaseră
prinşi, apoi, când ajunseră la judecată,
luaseră piatra pe care o şi distruseră.
Când piatra a fost distrusă, Josh fu
absorbit de o gaură neagră care îl duse
înapoi în subsolul lui. Merse sus, familia lui
fiind deja acolo. Dar el nu le-a povestit
nimic din cele întâmplate, pentru că ştia că
maşinăria ar fi un pericol dacă ar ajunge în
mâinile cui nu trebuie.
De atunci trecuseră 4 ani, iar Josh
ajunse la MIT, facultatea viselor lui, dar a
rămas cu acea amintire care i-a marcat
adolescenţa.
98
Călătorie în timp
Enache Dragoş
Clasa a VI-a B
Uitandu-mă pe fereastră, am văzut în
depărtare mai multe luminiţe care mi-au
atras atenția. Când s-au apropiat de geamul
meu, am realizat că era un vehicul
neobişnuit. Avea de jur împrejur beculeţe
şi o culoare strălucitoare, pe care nu pot
defini.
Una dintre uşile vehiculului s-a
deschis şi a apărut o scară, care ajungea
până la fereastra mea. Eu, curios, am deschis
geamul şi m-am urcat pe scara care ducea în
interiorul vehiculului. Acolo erau mai mulți
oameni neobișnuiți care arătau diferit, dar
erau foarte prietenoși. Ei mi-au propus o
călătorie neobișnuită, o călătorie în trecut.
Am acceptat bucuros, întrucât îmi doream
nespus să retrăiesc anumite momente din
perioada când eram mai mic. Am pus, totuși,
o condiție: să mă aducă înapoi, până se
întorc părinții mei de la bunici.
Vehiculul și-a luat zborul. S-a oprit
la mare, la Marea Neagră. Privesc marea!
Câtă apă! Am călcat desculț pe nisipul fin,
dar fierbinte. Ce sentiment plăcut! La câțiva
metri în față am văzut un băiețel care se
juca, în nisip, cu o lopățică, încercând să
facă un castel, dar nu reușea. M-am apropiat
de el ca să-l ajut. Doamne, eram eu! Aveam
vreo 5 ani. Îmi amintesc perfect acea
vacanță, la mare, petrecută alături de părinții
mei. Toate eforturile mele de a ajuta la
construirea castelului erau în zadar. Nu
puteam face nimic, nu mă auzea nimeni. De
pe margine, am retrăit bucuria imensă, de a
construi cel mai frumos castel, împreună cu
părinții mei. După câteva ore petrecute
împreună, m-am întors acasă. Oamenii
neobișnuiți şi-au ţinut promisiunea.
Înainte să mă despart de ei, mi-au dăruit un
glob din cristal, spunându-mi că, ori de câte
ori mai voi mai dori să călătoresc în timp, nu
va trebui decât să privesc acel glob, iar ei
vor veni după mine.
Mi-am luat rămas-bun şi am plecat în
casă. Aceea a fost cea mai neobişnuită şi
frumoasă călătorie a mea, imaginară
bineînţeles!
Insula dinozaurilor
Lungu Radu
clasa a VI-a B
Eram într-o seară la bunici când am
descoperit în podul casei, printre lucruri
prăfuite o criptogramă. L-am chemat pe tatăl
meu să desluşim misterul şi, folosind codul
Morse, am reuşit să aflăm conţinutul
scrisorii.
99
Prima parte a mesajului era „Insula
dinozaurilor este reală.” După ce am aflat
coordonatele insulei, ne-am urcat într-un
elicopter şi am pornit într-o călătorie ce avea
să ne poarte spre tărâmuri necunoscute.
Eram de acum exploratori ştiinţifici.
Insula se afla în cel mai periculos loc din
Oceanul Pacific. Eram deasupra apei
nemărginite, când s-a iscat din senin o
furtună de neînchipuit. Pilotul a pierdut
controlul elicopterului şi am început să ne
învârtim fără ţintă. Ne-am prăbuşit pe o
insulă ce avea să fie tocmai cea pe care o
căutam. Ne-am bucurat că suntem toţi
teferi.
Am pornit în explorare şi am
descoperit o peşteră ce era intrarea către o
lume din trecut. Am păşit cu teamă... Nu ne
venea să ne credem ochilor, era o lume plină
de mister: munţi de aur, plante tropicale,
cascade jucăuşe, arbori bătrâni, insecte
uriaşe, iar culorile parcă aveau viaţă. Am
călcat pe ceva care părea a fi piatră.
- Tată, mi se pare că pietrele se mişcă, am
spus eu.
- Fugi! a strigat tata. Sunt ouă de dinozaur şi
tocmai ce am spart unul!
- Tată, în spatele tău!
- Nu-mi vine să cred, un dinozaur!
Era un dinozaur T-Rex. Era
înspăimântător, cu dinţii ascuţiţi, gheare
puternice, iar corpul era acoperit de solzi.
Am fugit mâncând pământul. Ne-am ascuns
în inima pădurii şi am ajuns la un adăpost
din copac. Aveam lampione cu licurici şi
hamac de unde puteam admira un vulcan în
flăcări. În spatele adăpostului se afla o
clădire veche unde am descoperit mormântul
unei mumii. În mâna acesteia era o hartă ce
ne indica drumul spre lumea din prezent.
Am luat manuscrisul, am încălecat pe o
reptilă uriaşă şi am zburat până pe malul
apei. Se pare că lumea dinozaurilor nu era
încă pregătită să fie deranjată de prezenţa
umană.
Trupele speciale erau acolo gata să
ne salveze. Am ajuns cu bine în lumea
actuală şi, deşi am lăsat lumea din trecut pe
insula misterioasă, încă am întipărită în
minte acea călătorie fantastică. A fost o
experienţă din care am învăţat că noi suntem
cei care influenţăm lumea în care trăim şi că,
uneori, nu e bine să intervenim în cursul
naturii, să ne bucurăm de tot ceea ce ne
oferă ea, să realizăm punţi de legătură între
noi şi mediu, să preţuim viaţa.
Salvatorul planetei Pământ
Huza Florin
Clasa a VI-a B
Era seară. Andrei care făcea parte
dintr-o familie nu tocmai normală, se hotărî
100
să meargă la alergat. Încerca să aibă o viaţă
normală, deşi nu era chiar uşor pentru el.
Acesta s-a întâlnit cu mai mulţi vecini care
l-au rugat să intre în casă, să mai stea de
vorbă cu ei, dar acesta i-a refuzat.
În timp ce se întorcea acasă, a
observant că strada era întunecată, nefiind
niciun felinar aprins. Andrei se simţea
urmărit, aşa că a început să fugă. Ajuns
acasă, a trântit uşa şi a încuiat-o. A căzut o
hârtie de pe tavan. Era de la părintii lui şi pe
ea scria aşa: “Când răul va renaşte din
umbră, doar tu vei mai putea salva lumea.
Va trebui să te antrenezi zilnic şi să dezvolţi
moştenirea familiei.”
Andrei era confuz, dar în noaptea
aceea nu şi-a mai putut lua gândul de la
scrisoarea găsită. Acesta se antrenă zilnic,
mânca doar sănătos şi, în fiecare zi, analiza
ducumentele familiei. După o lună, a început
să dezvolte puteri. Prima a fost superviteza,
apoi invizibilitatea, apoi a început să
controleze elementele.
Într-o seară, satul lor a fost atacat.
Toţi au murit, în afară de Andrei. Acesta a
călătorit prin toată lumea pentru a
B problemei. Tot mai multe
căuta ,,rădăcina”
orase şi sate erau atacate şi distruse. Planeta
era în haos. După lungi căutări, Andrei l-a incredibil că, în sfârşit, voi vedea aceste
găsit pe regele întunericului. creaturi magice.
După o luptă strânsă, Andrei şi-a
folosit superviteza şi a alergat în cerc pentru
a-l ameţi. Acesta s-a întors în timp, înainte
de Apocalipsă. Andrei a mai călătorit prin
timp pentru curiozităţile personale, dar acum
a folosit această putere pentru a câştiga lupta
cu răul.

Micii mei ponei Acestea fiind spuse, într-o duminică,

am mers la zoo. Întotdeauna când mergeam
Alexandra Ianculescu
acolo luam o pungă de popcorn şi una cu
clasa a VI-a A
semințe și le ceream mereu părinților să-mi

Îmi amintesc că, la vârsta de 5-6 ani, cumpere vată de zahăr pe băț, unu, pentru că

îmi plăceau nişte desene animate canadiene, era favorita mea, şi doi, pentru că mi se

numite “My little Pony”. În cadrul acestuia părea extrem de interesant procesul de

era vorba despre 8 ponei: Twilight, Sparkle, fabricare: zahărul cristalin devenea un nor

Rainbow Dash, Pinkie Pie, Rarity, pufos de culoare roz drajeu sau verde anis

Fluttershy, Applejack, Prințesa Celestia si sau albastru de chiciură. Ce paradis!

Am luat biletele de intrare, tata le
Prințesa Luna. Iubeam atât de mult aceste
cumpărase ca de obicei. Fiind nerăbdătoare,
personaje și mi se păreau că erau niște
m-am repezit să intru prima pe poartă, dar
creaturi magice.
mama m-a oprit înainte să mă lovesc de
Îmi doream să am o colecție cu acești
gardul unde se aflau cangurii. Ce noroc!
opt ponei. Părinții au vrut să-mi facă o
- Ai mai multă grijă, Ale! zise mama.
surpriză de ziua mea și au mers cu mine prin
- Am înţeles... Acum hai la ponei! am spus
tot orașul, colindând prin toate magazinele
eu pe un ton repezit.
până am găsit cei cinci ponei, care lipseau
Ne grăbeam să ajungem cât mai repede
din colectie și care erau preferații mei.
la ţarcul unde credeam că erau ţinuţi poneii.
Într-o zi, am auzit că la grădina
Însă poneii erau lăsaţi liberi în interiorul
zoologică din oraș au adus niște ponei,
grădinii zoologice.
pentru a fi admirați de vizitatori. Eram Şi, surpriză!!! Micii ponei nu erau aşa
foarte entuziasmată pentru că părinții mi-au mici cum credeam eu, nu erau nici coloraţi
promis că vom merge la zoo. Mi se părea cum crezusem eu că trebuia să fie. Deşi,

101
acum că mă gândesc la ei, erau chiar drăguţi,
dar atunci mi se părea că erau uriaşi si m-a
cuprins un sentiment de teamă. Vroiam
acasă, vroiam să fiu în siguranţă.
Pe părinţi i-a pufnit râsul. Mama m-a
luat în braţe în încercarea de a atenua
sentimentul de frică pe care îl aveam.
- Hai, Ale, nu-ţi fie frică, uite, poneii sunt
chiar drăguţi şi cuminţi.
- Nu, mama, nuuu!
- Ale, hai să-i mângâiem pe coamă! a zis tata
râzând.
- Nuuu! Hai mai departe! Mai departe! am
spus aproape plângând.
Din acea zi, impresia mea despre micii
mei ponei s-a schimbat, pentru că nu erau
atât de mici şi de coloraţi cum am sperat
eu.
Călătoria în timp
Gherman Maria
clasa a VI-a A
A fost odată o fată pe nume Ada. Era
anul 2019. Ada avea doi fraţi şi o soră.
Părinții ei au murit în Al Doilea Război
Mondial. Ea se temea că va fi şi Al Treilea
Război Mondial şi că vor muri.
Ada voia să îndrepte toate lucrurile
rele care i s-au întâmplat, construind o
maşină a timpului. A învățat bine la şcoală
şi a luat note bune. A fost acceptată la o
facultate renumită şi a avut înclinaţie spre
matematică. În anul 2030 s-a apucat de
lucru. A început să construiască o maşină a
102
timpului. Şi-a luat multe provizii și s-a
închis în garajul de lângă casa ei. În anul
2028, frații și sora sa muriseră de cancer.
Ada era distrusă. Nu mai avea pe nimeni.
Era singură. După doi ani grei de muncă și
calcule, a reușit. A construit mașina
timpului.
A scris un jurnal unde a descris
calculele și reușitele pe care le-a realizat. Pe
o pagină din jurnal scria: „După mulți ani de
mucă, am reușit! Am construit mașina
timpului. Ea arată ca o mașină normală, doar
că, în loc de benzină, am pus pulbere de
stele. Pulberea de stele am făcut-o eu, din
rocă vulcanică și lavă. Pe acestea le aveam
de la unul din frații mei care s-a dus în
Italia. Nu voi divulga succesul meu decât
după ce testez mașina.”
Ada și-a împachetat lucrurile și le-a
pus în mașină. A setat data cu o lună înainte
de Primul Război Mondial și a pornit. A
apăsat accelerația și a dispărut. S-a trezit pe
o alee pietruită și cu mașina timpului lângă
ea. Niște oameni s-au grăbit spre ea. Erau
bunicii ei. Le-a spus totul. Bunicii ei s-au
mirat când au auzit că vor muri peste o lună.
Apoi au ieșit din casele bunicilor doi tineri:
părinții ei. Le-a spus și lor povestea cea
tristă. Părinții ei s-au înroșit când au auzit că
se vor căsători. S-au îndrăgostit pe loc.
Apoi, Ada s-a urcat în mașină, a setat data
cu o lună înainte de Al Doilea Război
Mondial și le-a spus bunicilor:
- Aveți mare grijă de voi, vă rog! Am suferit
mult. Ne vedem în viitor.
- Bine, vom încerca! Să călătorești cu bine!
- Așa o să fac. Rămâneți cu bine! a spus
Ada și a plecat.
Din nou, Ada s-a trezit pe o alee
pietruită, dar mai îngrijită. Acolo erau case
mai frumoase decât înainte. Din nou, au
venit spre ea niște oameni. Bunicii și
părinții ei i-au spus:
- Te-am așteptat. Și ai avut dreptate cu tot ce
ne-ai spus.
- Păi, da, a spus Ada. Normal că am avut
dreptate. Am venit din viitor. Și mă bucur
nespus că sunteți aici.
- Noi îţi mulțumim că ne-ai averizat, altfel
nu eram aici! au spus bunicii ei.
- Aveți grijă, mamă și tată, pentru că, peste
o lună, va fi Al Doilea Război Mondial șI,
vă rog, să nu moară nimeni! a spus Ada.
- Vom avea grijă, mulțumim! au spus
părinții ei și apoi Ada a plecat.
A ajuns în anul 2032, exact de unde
a plecat. S-a grăbit la farmacie și a luat un
medicament pentru vindecarea cancerului.
Apoi, s-a urcat din nou în mașină și a setat
data zilei înainte ca frații și sora ei să moară.
103
S-a trezit pe jos în fața spitalului unde au
fost internați.
A
intrat. A găsit salonul și i-a văzut pe frații ei.
Aceștia s-au mirat să o vadă atât de mare. Se
pare că a avut succes mersul ei în trecut,
deoarece bunicii și părinții ei erau acolo,
triști, în salonul fraților săi. Acolo era și ea,
când avea 12 ani. Le-a spus fraților ei să ia
medicamentul pentru cancer. Aceștia au
ascultat-o și, imediat, și-au revenit. Fiecare
în parte a îmbrățișat-o. Ada le-a spus:
- Ne vedem în viitor! apoi a plecat şi a ieşit
din spital.
S-a urcat în maşină şi a introdus data
actuală. A pornit şi s-a trezit în garaj. A fugit
repede în casă și i-a văzut pe toti: părinții,
bunicii și frații ei. I-a îmbrăţişat pe toți.
După un timp, a făcut anunţ că a
descoperit cum poţi călători în timp şi că a
inventat maşina timpului. A câştigat mulţi
bani şi a avut destui pentru a înfiinţa o
şcoală de inovaţie şi tehnologie. Ada a avut
posibilitatea să-i învețe pe tineri multe
lucruri descoperite de ea în timp ce construia
mașina timpului. A fost și profesoară de
matematică, fizică și chimie, dar și
directoare.
 Şcoala a existat şi, după ce Ada a Ne-am dat câteva ture, după care Sunny a
murit, i-a purtat numele. spus:
- Fetelor, eu zic să închiriem un delfin şi să
Prima mea călătorie în timp ne dăm pe el!

Moişan Alexa - OK, sună bine! Poate cădem în cap! spun

Clasa a VI-a B eu amuzată.

Bună! Sunt Maya, am 14 ani iar Am mers să închiriem delfinul şi am intrat

prietenele mele cele mai bune sunt Sunny şi înapoi în ring, iar Sasha spuse:

Sasha. La fel ca mine, au 14 ani. Ele mereu - Bun, care e prima? spuse ea în timp ce

sar în ajutorul meu, iar eu le sunt, de râdea.

asemenea, alături. De aceea, suntem cele - Dacă nu vrea niciuna, mă duc eu! am spus

mai bune prietene. hotărâtă.

Astăzi este ultima zi de şcoală, în care - OK, dar nu va fi vina noastră dacă vei

petrecem împreună cu toată şcoala Târgul de cădea! zise Sunny.

Crăciun. De obicei, când mergem la şcoală, Fetele au început să împingă delfinul,

vorbim prin mesaje. Râdem, glumim şi ne dar m-au dat atât de tare încât am ameţit.

plângem una alteia de problemele noastre. În Când ne-am oprit, nimeni din ring nu se mai

fine! mişca.

La Târg ne-am plictisit tare, n-am avut - Ce s-a întâmplat aici? Am halucinaţii la cât

ce să facem, ne-am tot plimbat de colo-colo, de tare m-aţi dat? am spus.

în timp ce ceilalţi colegi şi Sasha serveau - Nu cred. Şi eu văd la fel! Sasha?

clienţii. Când ne mai băga în seamă vreun - Văd la fel de clar ca şi voi! spuse ea.

coleg, acesta ne trimitea după alimentele Dintr-odată, un portal ca în desenele

care mai trebuiau, dar tot plictisitor era. S-a animate, se deschise. Ne uităm unele la

terminat şi târgul, iar noi trei ne-am decis să altele speriate şi intrăm. Când vedem unde

mergem la patinoar. suntem tresărim toate de uimire!

Am ajuns acolo, ne-am luat patinele şi - Suntem unde cred eu că suntem? spuse

am intrat în ring. Sasha cu gura căscată.

- Cred că acolo suntem... am spus eu la fel
de uimită.

104
 Eram în clasa a V-a, când m-am În echipa de savanți sunt douăzeci de
transferat la şcoala noastră, când le-am persoane, împărțiți în două ture de lucru,
cunoscut pe ele. Nu regret niciun moment în astfel încât să nu se irosească niciun
care am fost cu ele chiar dacă am intrat în moment.
belele. Din nou, se mai deschide un portal. Într-o zi, un inginer pe nume
Intrăm şi ajungem... în Era Mezozoică?! Howard, extrem de priceput și pasionat,
- Aaaaaaa! Hai să plecăm! Mi-e frică de avea de reparat o defecțiune la mașina
dinozauri! spuse Sunny speriată. timpului, așa că și-a luat trusa de ustensile și
Se deschide un portal, intrăm şi iar
a intrat în mașină, încercând să vadă ce se
ajungem în prezent.
întâmplase. Problema era legată de setările
- Ce... A fost... Asta? am spus eu.
referitoare la alegerea perioadei istorice în
- Şi se credea că nu e posibilă călătoria în
care voiai să călătorești. Howard a rezolvat
timp! zise Sasha.
rapid problema: era ușor pentru cineva cu
- Cred că a fost prima călătorie în timp!
priceperea și experiența sa. Când era pe
spuse Sunny.
punctul de a termina, a alunecat și a căzut cu
De atunci n-am mai spus nimănui ce
spatele pe butonul pe care scria “înapoi în
s-a întâmplat şi am rămas prietene pe vecie.
timp”. Brusc, adrenalina i-a pătruns tot
corpul înghețat de frică. Mașina era încă în
faza de teste și probe, nimeni nu îndrăznise
Călătoria în timp
până atunci să o folosească în condiții reale.
Moldovan-Rus Dragoş
Și iată, el era primul care, involuntar, o
clasa a VI-a A
încerca! Oare unde urma să ajungă? Ce dată
Aventura începe în anul 2019, când o
fusese setată? Ce avea să se întâmple cu el?
echipă de savanți începe să cerceteze
După câteva momente de așteptare în care
călătoria în timp și felurile în care ea poate
Howard credea că îi venise sfârșitul, ușa
să devină realitate. Savanți renumiți și
mașinăriei se deschise cu un pocnet
cercetători de la cele mai bune universități
puternic.
ale lumii au fost recrutați să facă parte din
La început, Howard nu realiză în ce
echipa care încearcă să transforme acest vis
perioadă se află, deoarece era într-o zonă
în realitate. Având în vedere că timpul care
nelocuită, în mijlocul unui câmp. Așa că a
le-a fost alocat nu este prea mult, savanții
pornit la drum, dornic să întâlnească oameni,
lucrează zi și noapte la construcția unei
însă în egală măsură, temător că s-ar fi putut
mașini a timpului.
întoarce în epoca dinozaurilor sau în

105
mijlocul vreunui război sângeros. După ceva
vreme, Howard ajunse într-un sătuc mic.
După arhitectura caselor, după
modul în care oamenii pe care îi zărise erau
îmbrăcați, Howard a tras concluzia că, cel
mai probabil, ajunsese în Evul Mediu.
Dornic să afle mai multe, se îndreptă către
un bărbat din apropiere și îl abordă:
- Bună ziua, domnule. M-am cam rătăcit,
sunt departe de casă, și v-aș ruga să îmi
spuneți unde suntem și în ce an.
- Oare ai ceva beteșug la cap, flăcăule?
Suntem în anul Domnului 1397, în cătunul
Amberley din Anglia. Și îi aruncă lui
Howard o privire compătimitoare, dar, în
același timp curioasă, în timp ce observa
pantofii de sport ai lui Howard și pantalonii
de jeans pe care îi purta.
Observând că săteanul era dornic de
vorbă și nu părea să aibă intenții rele,
Howard profită de ocazie pentru a afla mai
multe lucruri despre locul și perioada în care
se afla. Îl întrebă pe sătean:
- Dar tu, om bun, ce lucrezi?
- Eu, flăcăule, ca toți ceilalți din sat, sunt
țăran. Lucrez pământul pentru Lordul
106
Farquad, care locuiește acolo, pe deal, la
conac. Cultivăm grâu, ovâz și orz.
- Dar în oraș, sătene, cum trăiește lumea în
oraș?
- Oho, băiete, în orașele noastre viața-i
diferită. În Londra, orașul de pe Tamisa,
sunt vreo optzeci de mii de oameni, pe când
la noi, în Amberley, sunt doar vreo două
sute de suflete.
- Unde locuiești tu, sătene? Unde e casa ta?
- Ia, în mijlocul satului. Am o cocioabă cu
două camere în care locuiesc cu soția, cei
cinci copii ai noștri și bătrânii mei părinți.
- Copiii tăi merg la școală?
- Nici vorbă, străine, aici doar copiii lordului
învață să citească și să scrie în latină. Pe
copiii mei cei mari vreau să-i dau ucenici, să
se facă fierari. Iar cele două gemene acuși
fac doisprezece ani și, dacă ajută Domnul,
le-oi mărita la toamnă.
- Sătene, zici că băieții tăi se pricep să
meșteșugească fierul. Nu cumva au, din
întâmplare, o placă de fier pe care mi-o pot
da?
- Dar cum să nu, străine. Au o grămadă. Le
rămân după ce termină de făcut potcoavele.
Hai cu mine să ți le dau.
Plecând împreună cu săteanul,
Howard i-a cunoscut familia, a văzut cu
ochii lui condițile în care trăiau și s-a
bucurat că vine din alt secol. A apreciat cât
de importante sunt lucrurile pe care le
considera comune, cum ar fi electricitatea,
apa caldă, toate dotările moderne ale casei
sale, toate avantajele stilului său de viață. În În acel moment, am realizat că
final, a luat plăcuța de fier de la sătean, și-a aveam o maşină a timpului, deoarece am
luat la revedere și s-a îndreptat spre locul fost teleportat într-o peşteră, unde doi

unde lăsase mașina timpului. Odată ajuns, oameni scriau pe pereţi cu pietre ascuţite.

Howard a reușit să fixeze ușa cea ruptă a

mașinii timpului și acum putea pleca liniștit
acasă. A setat ca timp al destinației anul
2019 și data la care se întâmplase incidentul
și a ajuns acasă cu o poveste de neuitat.

- Uau! Unde sunt? întreb eu.

- La noi acasă, îmi răspunde unul dintre
O călătorie în timp
oameni. De unde ai apărut? mă întreabă
Răchită Răzvan
celălalt.
clasa a VI-a B
- Din viitor, le răspund. Aici locuiţi doar
Într-o zi de vineri, eu şi prietenii mei
voi?
ne întoarcem bucuroşi de la şcoală ştiind că
- Nu, îmi răspunde unul dintre ei. Noi avem
vine weekendul şi ne putem relaxa. Ne
grijă de peşteră cât fraţii noştri vânează.
urcăm în autobus şi plecăm spre casele
- Ce vânează? întreb eu curios.
noastre.
- Nu ai mai fost la vânătoare? Animale… pe
În staţie cobor doar eu şi îmi văd de
care le punem pe foc şi le mâncăm.
drum. Înainte să ajung acasă, de lângă parcul
- Credeţi că pot rămâne cu voi în peşteră?
din spatele blocului meu, văd o lumină
- Da! Normal! Dar nu ne-ai spus cum te
imensă. Din curiozitate, m-am oprit să văd
numeşti.
despre ce e vorba. Acolo erau nişte
- Corect. Numele meu este Răzvan.Voi cum
instrumente de construit şi obiectele care
vă numiţi?
trebuiau îmbinate. Eu, cum am putut, le-am
- Eu sunt Bob, iar el e Max.
urcat până sus la mine, la etajul patru, iar
- Încântat de cunoştinţă, le zic. Totuşi, mi-e
apoi i-am cerut ajutorul tatei în legătură cu
puţin foame!
maşinăria dezmembrată. Împreună cu tata
- Ok. Hai să facem un foc pentru a prăji
am pus-o pe picioare şi am testat-o. Aceasta
carnea!
era mică, avea platformă şi un buton care,
Bob şi Max merg deasupra peşterii,
odată apăsat, scotea nişte sunete ciudate.
iar eu, după ei. Acolo îmi arată cum se face
M-am pus pe ea, am apăsat butonul şi am
focul. Este foarte uşor: faci un cerc din
dispărut în altă lume.
pietre pentru a nu se extinde, înăuntru pui un

107
buştean mic, o creangă perpendiculară pe Vântul bătea cu putere, fluturând
buştean şi îl învărţi rapid şi puternic până se părul brunet al Mariei. Fata stătea şi se uita
face o flacără, apoi pui lemne şi frunze pe geamul deschis în grădina blocului, chiar
pentru a arde mai tare. dacă nu prea putea vedea afară pentru că era
Mai târziu, au sosit şi fraţii lor. Au întuneric.
adus iepuri ciudaţi şi alte animale de care nu
am mai auzit şi nici nu am văzut. Aceştia mă
privesc ciudat şi mă iau la întrebări. Le
răspund cine sunt şi cum am ajuns acolo.
După ce i-am lămurit că sunt om bun, m-au
invitat la masă, adică pe nişte pietre.
Se face seară şi trebuie să mă întorc
acasă. Îmi iau la revedere, le mulţumesc
Geamul avea un pervaz lat şi alb,
pentru mâncare şi ospitalitate, apoi merg în
strălucind în lumina lunii. Era deja destul de
locul în care am apărut. Şi dispar.
târziu, aşa că trebuia să se culce. Maria îşi
Ajuns acasă, îmi dau seama că am
întoarce privirea şi se uită în jur. Pereţii
lipsit doar un minut, deci nu a observat
camerei erau de un turcoaz pastel ce se
nimeni dispariţia mea. Niciodată nu am mai
asorta cu tavanul alb. Fata se pune în pat,
fost atât de confuz. Eu stătusem acolo câteva
uitând geamul deschis. Vederea i se
ore, dar parcă nu s-a întâmplat nimic în ziua
înceţoşează, devenind un negru. A adormit.
aceea.
Când Maria s-a trezit, era tot
A doua zi, am mai încercat să
întuneric, ca înainte, dar geamul era închis
călătoresc în timp, dar nu am reuşit. A
acum. Lângă dulapul ei era o uşă albă ce nu
funcţionat doar o singură dată. M-am
a fost înainte. Curozitatea o stârneşte şi se
întrebat atunci dacă a fost vis sau aievea tot
îndreaptă spre uşă, podeaua scârţâind sub
ce s-a întâmplat.
picioarele ei. Când o deschide, ea se uită în
A fost o experienţă de neuitat, care
faţă. Nu era nimic decât negru. Maria face
nu se poate povesti pentru că nimeni nu m-ar
un pas înapoi, dar se împiedică şi cade prin
crede.
uşă. În loc să întâlnească podea, ea cădea.
Era ca o groapă fără fund. Frica începu să o
cuprindă din toate părţile, dar din nefericire,
O călătorie în timp
nu putea face nimic. Maria îşi închide ochii,
Todea Andreea
nişte lacrimi curgând de frică, aşteptând un
clasa a VI-a A
impact dureros. În loc să se întâmple aşa

108
ceva, fata s-a trezit într-un lan de grâu.
Hainele ei erau acum rupte şi murdare. Părul
ei era uleios, arătând de parcă nu s-a spălat
de o eternitate. Spicele de grâu se scuturau
în bătaia vântului, gâdilându-i bărbia. Maria
se ridică, uitându-se în jur. Cerul era plin de
nori. Fata se duce tot in faţă, sperând să
găsească ceva sau pe cineva. La un moment
dat, Maria vede o casă mare şi frumoasă cu
mulţi oameni umblând de colo-colo. Ea sări
în sus de bucurie, fugind spre clădire.
Clădirea era foarte înaltă, vopsită într-un
portocaliu închis. Maria se opreşte când
ajunge în clădire, fiind şocată. Toţi oamenii
aveau haine murdare şi munceau încontinuu.
Fata este împinsă pe jos de cineva foarte
înalt. Omul îi aruncă o cârpă şi indică spre
nişte mese de lemn foarte prăfuite fără să
scoată un cuvânt. Maria era şocată. Toţi
oamenii făceau acelaşi lucru. Ea se ridică,
încruntându-se la om şi se duce lângă ceilalţi
oameni. Maria se uită la omul din dreapta ei.
- În ce an suntem? întrebă ea, cu totul
nedumerită.
- 1120... glasul omului a fost întrerupt.
Totul era negru din nou. Maria se trezeşte
din nou în dormitorul ei. Acelaşi geam.
Totul pare normal, dar uşa albă nu mai era
acolo. A fost doar un vis.
Călătoria în timp
Stoica Mălina
clasa a VI-a A
Este ora 23:30, 31 decembrie, iar eu
încă lucrez la proiectul pentru călătoria în
109
timp. Mai am 30 de minute să-mi finalizez
lucrarea pentru a-mi salva prietenii.
Totul a început într-o dimineaţă. Lisa
şi Lena s-au dus împreună cu mine la
magazin. Acolo ne-am întâlnit cu Raul. Pe
când să plecăm din magazin, a apărut un om
îmbrăcat doar în folie de
aluminiu şi cu un coif
straniu pe cap. Lisa, Lena
şi Raul au început să râdă.
Pentru asta, omul ciudat a
scos un fel de armă spre ei
şi i-a ameninţat că îi va
trimite în altă epocă. Raul
a încercat să schiţeze un
zâmbet pe chipul lui, în timp ce Lisa şi Lena
erau îngrozite, dar în acelaşi timp, şi
curioase. În timpul acesta, eu am reuşit să
mă ascund după nişte bidoane de apă. După
câteva momente, mi-am dat seama că am
rămas singură în tot magazinul. Dispăruseră
toţi ca prin magie.
Unde au ajuns ei, era o furtună
teribilă. Copacii zburau prin toate părţile.
Unii dintre ei erau înflăcăraţi, iar casele erau
dărăpănate si întunecate. Fulgerele erau
uriaşe şi păreau că se îndreaptă spre ei.
- Uitaţi! Acolo este o casă unde ne putem
adăposti! a spus Raul cu glasul tremurat.
Toţi trei au început să fugă spre casă,
dar ceva i-a oprit. Un copil şi un adult ieşeau
din acea casă cu un zmeu. Cei trei se uitau în
continuare îngroziţi, până când Lisa a spus :
- Mai ştiţi când am învăţat la istorie despre
Benjamin Franklin şi fiul lui? Cred că
suntem în anul 1753. Cei trei au continuat să
meargă înainte, fără să mai spună un cuvânt.
După ce au ajuns la poarta casei, au văzut că
fulgerul lovise zmeul şi îl curentase pe
băieţel. Atunci, Lisa, Lena şi Raul au intrat
în curte pentru a-i opri. Dar era prea târziu.
Din fericire, băieţelul a fost bine. Benjamin
i-a invitat în casă să îi povestească ce s-a
întâmplat, aşa că cei trei copii i-au spus
totul. Chiar i-au spus lui Benjamin despre
telefon, electrocasnice, maşină şi
electricitate.
Se pare că ei se descurcau, nu? Dar
eu eram îngrozitor de speriată, fugind să
găsesc un telefon pentru a suna la poliţie.
Dar ce rost avea? Oricum nimeni nu va băga
în seamă ce spun eu pentru că mă vor crede
nebună... Aşa că, m-am dus direct acasă şi
am început să-mi folosesc cunoştinţele de la
robotică pentru a construi o maşină a
timpului. Lucrasem ceva până să îmi dau
seama de un lucru. Pe geamul camerei mele
scria cu o cariocă: „Dacă nu vei reuşi să îţi
salvezi prietenii până în anul 2020, vor
rămâne acolo pe veci.”
Cine o fi scris asta? Oare omul care
i-a făcut să dispară? M-a urmărit până aici
fără să-mi fi dat seama? Dacă nu o să termin
la timp? Continuam să îmi pun întrebări în
loc să termin maşinăria.
Aşa că am adus toate materialele din
garaj şi m-am străduit cât am putut să termin
maşina timpului. Se făcuse ora 12:30
amiaza, aşa că am luat o pauză pentru a
mânca. Părinţii mi-au tot pus întrebări, dar
110
am ezitat. Nu le puteam spune nimic. După
masă, am continuat să lucrez. La ora 16:00
începeam să finalizez maşina, aşa că m-am
urcat în ea cu speranţa de a-mi găsi prietenii.
Nu ştiam în ce epocă din viitor sau trecut s-
au dus, aşa că am decis să merg cu 10 ani în
viitor.
Maşina timpului s-a scuturat de
câteva ori, a bâzâit şi şi-a aprins toate
luminiţele apoi, ca prin magie, mă aflam
într-o lume a roboţilor. Maşinile zburau,
norii erau făcuţi din minuscule piese de lego
ce se învârteau în jurul unei sfere. Casele
erau ca nişte blocuri făcute din piatră. Totul
părea ireal. Am călătorit prin toată lumea
aceea întrebând dacă nu cumva i-a văzut
cineva pe prietenii mei, dar toată lumea mi-a
dat acelaşi răspuns: „Aici nu vei găsi nimic.”
Se pare că acolo maşina timpului
este un lucru normal. Aşa că am împrumutat
una portabilă şi m-am dus cu 267 de ani în
trecut. Anul 1752 este anul în care
inventatorul meu favorit a inventat curentul.
Eram aproape sigură că nu sunt acolo, dar
am încercat. Din filme, ştiam exact unde
locuieşte, aşa că am mers direct acolo. Când
am bătut la uşă, am început să aud vocea
Lisei şi a Lenei. Raul mi-a deschis uşa şi,
dintr-odată, toţi din încăpere au rămas
uimiţi. Lisa şi Lena au fugit spre mine să mă
îmbrăţişeze şi am stat câteva momente în
faţa uşii să ne povestim totul. Ne-am luat la
revedere şi am plecat înapoi în 2020 cu
maşina împrumutată de mine. Când am
ajuns, totul se schimbase. Arăta ca în 2030.
Lisa, Lena, Raul şi Benjamin Franklin au
inventat lucrurile utile înainte, aşa că
populaţia s-a mai dezvoltat. Toţi aveau câte
un robot pentru a face de mâncare, curăţenie
şi pentru a-i duce la şcoală / lucru.
Astfel, patru copii au schimbat o
istorie întreagă şi şi-au petrecut anul nou
împreună. La mulţi ani!!!
Paharul timpului
Togănel Filip
clasa a VI-a A
Totul a început când, într-o zi, m-am
plimbat din magazin în magazin în căutarea
paharului perfect care să-l înlocuiască pe cel
pe care l-am spart (era al mamei mele!).
Toate magazinele erau aglomerate,
aşa că m-am dus la unul, pe care nu-l mai
văzusem niciodată, situat în colţul străzii.
Paharele de pe rafturi erau superbe, însă
unul dintre ele mi-a atras atenţia, n-am mai
stat pe gânduri şi l-am cumpărat.
111
În drum spre casă, însetat fiind,m-am
dus la o ţâşnitoare şi mi-am pus apă în
paharul nou cumpărat. În timp ce apa
curgea, am observat că paharul era gradat cu
numere aleatorii: 2 000, 1960, 100, 500, 10
000 000.
Când mi-am potolit setea, m-am
trezit într-o mulţime de oameni gălăgioşi, pe
acoperişul unui aeroport vechi. Un avion a
aterizat şi lumea a început să urle şi mai tare,
isteric. În mulţime, unii oameni purtau
peruci, alţii ţineau în mâini afişe şi aproape
toată lumea purta o insignă pe care scria cu
litere mari ”Beatles”. Din avion au coborât
patru bărbaţi cu frizuri asemenea perucilor
fanilor. Mi-am dat seama că mama mi-a
povestit despre ei: ”The Beatles”, o trupă
rock extrem de populară, cândva. Totuşi, nu
înţelegeam de ce eram acolo, aşa că am
întrebat o femeie din mulţime:
- În ce an suntem?
- 1964.
- Cum? Unde?
- Aeroportul Kennedy, New York.
Aici se scrie istorie:
Beatlesmania!
- Şi...
 N-am mai apucat s-o întreb altceva,
căci tânăra s-a uitat ciudat la mine şi a plecat
urlând isteric: ”Love you, Beatles!”
De la atâta agitaţie, mi s-a făcut sete
şi, cu teamă, mi-am închis ochii şi am băut
apă. Când mi-am deschis ochii, m-am trezit
pe o stradă veche, pietruită. În dreapta mea
se afla o armată cu armură, scuturi şi săbii
puternice, iar în stânga mea, o armată care
părea mai puţin dotată, deoarece armura era
mai slabă şi scuturile păreau din lemn.
Înspăimântat că nimerisem în mijlocul
luptei, am luat-o la fugă şi m-am adăpostit
într-o clădire. Acolo, am zărit o femeie
speriată pe care am întrebat-o, bănuind şi
fiindu-mi teamă de răspuns:
- În ce an suntem?
- 410. Roma va dispărea! Zeii s-au
întors împotriva noastră!
Dintr-odată, mi-am dat seama că era
noaptea în care hoardele lui Alaric au atacat
Roma, învăţasem la istorie. Invincibilul
Imperiu Roman îşi pierduse capul!
Obosit de la atâta alergat şi cu mintea
plină de gânduri, am luat ultima înghiţitură
de apă. Eram înconjurat de o vegetaţie
necunoscută mie. Toţi copacii erau foarte
înalţi şi încărcaţi de fructe imense. În iarba
înaltă care-mi ajungea până la brâu, se aflau
insecte ciudate şi mari. Se auzeau sunete
diverse, nemaiauzite de mine până atunci.
Ştiam acum, cu siguranţă, că numerele de pe
pahar reprezentau ani şi eu mă aflam în anul
10 000 000 î Hr., era dinozaurilor.
112
Un răget m-a făcut să mă întorc şi să
văd un T-rex imens, cu membrele inferioare
mari şi cele superioare, mici. Părea că are
solzi maro pe toată suprafaţa corpului, iar
dinţii imenşi străluceau în lumina soarelui
puternic. Acesta şi-a îndreptat privirea
asupra mea, suficient să mă facă să alerg
disperat în direcţia opusă, unde se afla un
lac. Vederea acestuia m-a făcut să realizez
că, pentru a ajunge teafăr în prezent, trebuia
să umplu din nou paharul cu apă. Chiar
înainte de a fi atacat, am reuşit...
... În faţa mea se afla ţâşnitoarea.
Speriat, am aruncat paharul şi am început să
mă gândesc la ce s-a întâmplat. Dacă
trecutul ne învaţă despre viitor, aşa cum se
spune: poate voi fi un paleontolog, pasionat
de muzică şi istorie.
Am ridicat paharul şi, uitându-mă cu
atenţie la el, am remarcat că era inscripţionat
cu numere aleatorii: 2020, 3000, 5000, 10
000 000.
Deşi îmi era sete, am luat-o la fugă
către casă.
 Bepillantás a múltba A bejáratnál két diák áll, akik azt
ellenőrzik, hogy mindenkin van
Mélyen beszívom az orromba a
egyenruha, karszám, a lányokon hajpánt.
levegőt. Furcsa érzés járja át a testemet.
Körbefordulok és meglátom a kék
Mintha néhány perce a napi leckét
pillangót.
tanultam volna, most meg nem az
íróastalomnál ülök, hanem egy téren Megint máshol vagyok, egy tömbház

állok. Olyan ismerő ez a hely, mintha előtt állok, körülöttem egy csapat gyerek

már jártam volna itt, csak nem így nézett csoportokba verődve játszik. De nem

ki. A kirakatok üresek, sőt az üzletekben úgy, ahogy manapság szokás, telefonnal

is alig néhány termék található. Az a kezükben, hanem egymással játszanak

emberek nem úgy öltözködnek, ahogy társasjátékot. Énekelnek, kacagnak,

mostanában szokás. A téren nincs sok sikkal boldogabbak, mint azok, akik

ember, és közülük sem tűnik fel elzárkózva a külvilágtól, egyedül , ülnek

senkinek, hogy ott állok. Ki- ki a maga a televizió előtt, vagy a telefonjukat

dolgát végzi. Aztán elröppen előttem egy babrálják. Szívesen odamennék a

csodaszép, kék pillangó. játszadozó gyerekekhez, de ők nem

látnak engem. Ekkor gyönyörű és
könnyed szárnycsapásokkal megérkezik a
pillangó, és tudom, hogy el kell
mennem...

A fejem az íróasztalon pihen, lassan

felemelkedem, előttem egy kissé
összegyűrt füzet. Ekkor megértem mi
történt! Láttam a múltat.... Ezután, ha
bármikor meglátok egy kék pillangót,
Mostmár nem a téren állok, hanem
ösztönösen elmosolyodom....
egy iskola előtt, a furcsa diákok mind
egyenruhában vannak, nálunk már senki Komancsik Csenteri Dóra, VI. D
nem hord egyenruhát.... A lányok haja
egyformán, mindenkinek össze van
kötve. Odasétálok a bejárathoz, az
emberek rezzenéstelen arccal mennek el
mellettem, senki sem vesz észre, vagy
inkább nem is lát. Úgy érzem magam,
mintha láthatatlan lennék.

113
 were chefs that made traditional dishes,
A Family Trip to Egypt pancakes, they even sliced fresh fruits. All

Bucur Larisa (8th A) the meals were the same, but with different

It was summer. We booked a flight to Egypt dishes and desserts.

for a trip. I didn’t know until the week Then, we went to the beach; the water was

before. I was very excited for this trip and as so blue and clear that you could see your
soon as I knew about it I started making hands and feet. There was a huge beach and

plans . on the other side, there was a cocktail bar.

On the 26th of June we went to the airport. I We went to that cocktail bar which was

waited so much time that I started to lose my called “Bella Vista”. They had so many

patience. After a 5 hour flight we arrived at drinks to choose from and they even had an

1 o’ clock in the morning. I was so tired but ice cream machine. We went back to the
beach and we enjoyed the rest of the day.
The next day, we went to have
breakfast and then we went to the beach
again. After the first day, I had a pretty bad
sunburn. My skin was all red and it hurt
when it wasn’t covered with a t-shirt or a
towel.
At the beach, we saw a man coming to us. It
we had to sign some papers for the hotel and
was an employee from “Desert Rose” -
we had to eat first, before going to bed.
which is the name of the hotel-and he came
The restaurant wasn’t in the same
to us to ask if we wanted to snorkel. We got
place as the hotel and the hotel was actually
an appointment for the 31st of June. I talked
separated in 7 different mini-hotels. We
to the employee because my parents don’t
admired the view, all of the 5 pools, the mini
know very much English.
hotels, the lagoon and the palm trees. After
On the 31st of June we went on the
we ate, we were surprised that there was not
snorkeling trip at 9 o’clock. We were given
as much food as we expected. We picked up
shoes, masks and tubes so we could breathe.
our luggage and then we went to our room.
The room was very pretty, kinda small, but
we had all that we needed.
In the morning, we woke up, got
dressed and went to eat. As we entered the
restaurant, we were shocked, there was a lot
of food, all kinds of bread, desserts and there
114
After all the people came, we went on the
sea with a small ship called “Atena” like the
capital of Greece. Our tour guide was Cuba.
He is a very funny person and he would
make jokes all the time. We went snorkeling
in 5 different places and we saw a variety of
fish. We saw a Murena which is a very
dangerous snake like fish. We saw lots of
colourful corals. After we stopped in 5
different places to see the corals, we went to
Paradise Beach in Governorate. The water
there was the clearest water in Egypt. After
8 hours, we got back to the resort.
We learned some Arab, the usual words like
“thank you “and “you’re welcome”.
I got very sunburned, I was like a tomato. I
was so red that my parents started to be
worried because I couldn’t sleep at night.
We bought so many hydrating creams with
camel milk, aloe vera, water based and
much more. I love the Arab culture and
people. They have so many traditions and
women don’t do any chores, they only have
to look after their children. They dress
differently, and they have very strict rules:
women aren’t allowed to wear clothing that
show skin, their hair is always covered with
a hijab, and in some religions women are
only allowed to show their eyes. Men are
working, cleaning, doing all the chores that
women do in other countries. We enjoyed all
the people, the employees were very kind
and the food there was amazing.
All in all, it was a trip I’ll never forget.
115
My Summer Holiday in Italy
Pop Sorana (8th A)
This summer I went on vacation to
Italy with my family and friends of my
family. We travelled by airplane so we had
to wake up really early. Our plane took off
at 7:15 AM. The flight was an hour and a
half long and I slept the whole time we were
on the plane. The plane landed in Italy,
Bologna at about 8:00 AM local time. We
rented a car at the airport and drove to the
city where we were going to stay.
Our hotel was in a small city called
Montecatini in the region of Tuscany. We
chose to get a hotel there because we have
Romanian friends that have been living there
for almost 10 years and we had never visited
them before. In the first day we stayed at
their house in Montecatini. We were
extremely tired and we spent half of our day
in bed, sleeping. In the evening we decided
to go out and visit the historic centre of the
city, which I thought was beautiful.
The next day we had to wake up
early again because we were going on a road
trip in Italy for three days .I was really
excited about this. The cities that we were
going to visit on this road trip were Genova,
La Spezia, Cinque Terre, Santa Margherita
Ligure and Portofino. The last two cities
have beautiful views and are located on the
Ligurian Coast. They are famous because a
lot of celebrities were spotted spending their
summer holidays there. They were also my
favourite cities that we saw on this trip.
Cinque Terre is not just one city, but
actually five small old villages and that is
where its name comes from. You can’t drive
in these villages, you can only get there by
train. At the train station in La Spezia
(which is the closest city near Cinque Terre)
we bought a ticket for the entire day that
included all the train trips from town to
town .The train stations in the towns are
small for how many people visit Cinque
Terre every day. The buildings and the
views that I saw there were breathtaking.
Probably the most beautiful place I have
ever seen. They are located in a place where
the mountains meet the sea. The water is
very clear and blue. The first four villages
don’t have a large beach, they mostly have
high rocks. There were people who jumped
from those rocks into the sea. My mom said
she wouldn’t jump from those rocks for
anything in the world. I agreed with her. The
last city had a large and low beach where we
spent an entire day relaxing after a long car
ride.
Another city that we visited was
Florence, which is the most populated city in
Tuscany.This city is famous because of the
architecture and the renaissance art. Every
single building in the historic centre of this
city has beautiful details. The main
attraction is Piazza del Duomo. In this city
there are many museums but we only had
time to visit one so I chose Palazzo Pitti.
There were so many tourists that we had to
wait almost thirty minutes to buy our
116
tickets. But it was definetly worth the
waiting. Another place that we saw in this
city was Piazzale Michelangelo. From this
place you could see a panoramic view of the
entire city. We got there by sunset and the
pictures we took there are amazing. After
that we went to a pizzeria where I ate the
best pizza ever.
This vacation was one of my
favourite vacations ever. I loved every
second of it. It was amazing because of the
people that I was with and also because of
all the amazing places I saw.
A Trip to Paris with my Best Friend
Pop Ana (8th A)
It was a late autumn day and my
birthday was approaching. My sister had
come home for the weekend and I had no
idea what she was going to tell me. When I
was little, I told her I really wanted to go to
Disneyland in France, and she promised me
that we would go together. When she got
home I noticed at first that she had a strange
behaviour, as if she had something to tell
me. But what was even stranger was that not
only was she behaving strangely, but also
my mother and my father were doing the
same. The whole weekend she had a hard
time trying not to tell me the surprise. On
Saturday afternoon she didn't resist anymore
and called me out because “she wanted to
tell me something very important”. I hurried
out to find what she was going to tell me.
We sat down and she told me that even
though my birthday was in two months, she
had a very special surprise for me. Her gift
was that long-awaited trip to Paris. But what
was even more special was that the trip was
just for me and my sister.
Time passed, and I woke up on
December 5th with my luggage done and
ready to go. On the 6th of December we
woke up and at 4 AM in the morning we
went to the airport in Cluj to take the plane
to France. The adventure began! After two
hours of flight I landed at the airport in
Paris. During these four days we visited a lot
of tourist sights including the Eiffel Tower,
the Louvre, Notre Dame Cathedral,
Disneyland and also many streets in Paris. I
made unforgettable memories, and I tried
new things. I ate for the first time snails but
also many other dishes specific to Paris like
croque madame, raclette or onion soup,
quiche... Due to my sister's passion for
pastry, I had the opportunity to taste the
products of the most famous pastry chefs in
the world. I went through many known
bakeries and tasted from each pastry their
famous assortments. We went to the oldest
117
pastry shop in Paris called Stohrer, but also
in some of the new ones. I liked Le Meurice
by Cedric Grolet the most, which is also my
sister’s favourite. This is a place that is
highly respected by everyone. At the
entrance there is an elegantly dressed
gentleman who allows about 5 people to get
inside at a time, so as not to be crowded. So,
after waiting in line, he opened the door for
us. This is a pastry shop, where you can find
traditional French pastries like Paris-Brest,
Saint Honore but also some of the signature
cakes of the chef. A cake there costs around
15 euros, but it is worth every cent.
We also visited Disneyland Paris,
where we spent a whole day. I tried many
rollercoasters and watched with excitement
the Disney characters parade. Being an
anniversary year, in which Mickey Mouse
turned 90 years old, after the break of dawn
we watched an amazing lighting show.
This trip was very special to me
because I was with my sister, we tried new
things and had a lot of fun together. It was
the most beautiful trip of my life and I can't
wait for our next experience like this!
A Beautiful Holiday
Huza Florin (6th B)
All the children are waiting for their
summer holiday. When the school is over
everyone is thinking how to spend his or her
holiday and to have fun. My last holiday
was a nice one, and what was even better is
the fact that I visited the Black Sea twice.
 I stayed with my football team for
four days at Eforie Sud and I spent over one
week in Mamaia, another seaside resort,
with my grandpa.
At the football corner I had to wake
up at 5 AM every morning and start the
practice with jogging. Then we watched the
beautiful sunrise. At 8 we had breakfast and
then practised football on the field. We went
swimming after that and in the evenings we
went to the amusement park. In our last day
there, we went to Ovidiu and visited Hagi
Football Academy.
My second visit at the Black Sea
was three weeks later, with my Grandpa. We
went to the seaside by car and arrived at our
hotel. Two days later I made friends with a
boy, David, who was from Buzău. Every
day we went to the beach where we were
sunbathing and swimming in the sea. In the
evenings we visited different places in
Mamaia.
We had a lot of fun at the beach and
visiting Aqua Park in Mamaia and other
places in Constanţa. But every holiday
comes to an end. After nine days we had to
118
come home and we were very sorry that it
was over. Even if we are far away from each
other, I keep in touch with David and talk
about our schools and activities we have.
It was a beautiful holiday in which I
learned many things, made good friends and
had lots of fun.
I am waiting for my next holiday and I
hope that it will be as interesting and funny
as the one I had last year.
My Experience in Wales
Lăpădat Emanuela (8th A)
In August I participated to an
exchange program with 12 children from all
over Romania. We went to Wales where we
met other children. We met on the 4th of
August in Timişoara and stayed there until
the next morning. Then, in that morning, we
packed our luggage and we arrived to the
airport. It was my first flight so I had a few
emotions. The flight took two hours. We
landed in Luton. From Luton we had other 6
hours until reaching Wales.
We arrived there at 12 a.m. in
Aberystwyth, and we met with one of our
instructors. After that we got our rooms and
I went to bed. In the next morning I went
down to have breakfast and to meet the other
kids. After breakfast we started the
activities. On the first day in Aberystwyth,
we went to the Atlantic Ocean. The wind
was blowing very hard and it was very cold.
We couldn’t stay there much. We spent the
rest of the day playing games and doing
activities.
The next day we went to the aqua
park. The road until there lasted 2 hours.
After we got there, the tour guides told us to
find locations that were written on some
pieces of paper. We formed 4 groups and we
started looking for those places. The
quickest group that found those locations,
won a prize. The prize was a free entry at a
museum we were going to visit after the
game.
The next day we went hiking. The
wind blew very hard. After hiking we were
divided in 4 teams. Every child had to show
to Romanian children one special place for
them.
119
In the last day, we had dinner at 9
o’clock. At 10 o’clock we said goodbye to
those in Wales and got on the bus. We
arrived at the airport at 3 o’clock. We stayed
there for 7 hours because our flight was at
10 o’clock. For 7 hours we read and played
a lot of games. My favourite was: “Jungle
Speed”. After the flight and other 8 hours in
the car, I finally arrived home.
Three Weeks in the USA
Crăciun Flavia (8th A)
One year and four months ago, I was
in
an airplane, flying to my uncle and my aunt
in the USA. They live in California, Los
Angeles, next to the ocean. Their flat has
two beautiful bedrooms, two small but cute
bathrooms, a kitchen, a spacious living room
and a large balcony. The neighbourhood is
clean, welcoming and full of nice people.
When I was walking Baxter, my aunt's dog,
every person was giving me compliments
and they were petting the dog.
As I was telling you, one year and
four months ago, I was in an airplane. I was
scared but very happy at the same time. My
uncle was waiting for me at the airport with
a bag full of sweets and my aunt with many
gifts in her arms. When I saw them, I put the
suitcase down and I ran into their arms. I
was so excited for our next three weeks in
the USA, because I missed them so much.
We got in the car and drove to the market,
where we bought sunglasses, swimsuits and
sun cream for the beach. The sun was
burning everyone on the beach, sharks swam
in the deep of the ocean and I was sitting
under the pontoon away from the sun. After
two days staying at home, watching TV and
doing home stuff, we went to LEGOLAND.
It's the perfect place to spend time with your
family and your friends. The next day, we
did some cool things. My sister, my uncle
and I drove to DISNEYLAND. We had so
much fun, taking pictures with Disney
characters and eating ice cream on roller
coasters. Our next few days were so lazy.
We just went to the pool, we went shopping
and we went to my aunt's friend who is
Romanian too. Her name is Cristina as my
mother's name. She has blue eyes and brown
hair. She is pretty cool. I met a girl, who is
Romanian, again. Her name is Jasmine, she
is fourteen. Jasmine lives in the USA for
like, forever. She is doing school online and
she plays the piano. I miss her so much! But
it is OK. I'll see her when I get back to the
USA. Hope it is going to be really soon. In
our last week, we just went to the
neighbourhood pool, to the neighbourhood
pizza party and we just stayed at home,
120
thinking how great our trip was, and how
glad we were that we have a united family
and we love each other.
Yeah, USA is great! America's
morning view, their breakfast, their dogs and
their mood. They have everything! I love
that my uncle is there and I had the chance
to go there, because if someone asks me
where I would like to live, I'll say: USA.
Remembering Malta
Bălcescu Ilinca (6th A)
In October we were for a couple of days
in Malta. We were 3, but not “in a boat”: my
mum, Mona and me. We chose October
because it's not so hot and there are not so
many tourists.
We stayed in a beautiful apartment in the
middle of Valletta, the town of knights.
Valletta has a special charm with narrow
perpendicular streets full of museums,
palaces and historical sites. It has also two
beautiful hanging gardens (Upper and
Lower Baraka gardens), a magnificent
cathedral and many good restaurants.
On the first day we went on a cruise and
in the next days we explored the inner
island. On the second day we had a tour in
the southern part of the island. The most
interesting things seen by us were two
megalithic sites. I still wonder how those
ancient people could build those gigantic
structures.
 We also visited the picturesque and
vivid fishing village. In the evening, we
went to a very exciting jazz street concert. In
the third day, we visited two towns: Mosta,
with a big wonderful cathedral and Mdina.
There we saw an old car exhibition and
walked through the silent ancient town.
On the last day before leaving, we
visited an amazing museum of archaeology
and had a look at the so-called co-cathedral
(unfortunately it was Sunday and tourists
were not allowed to enter).
It was a short but extraordinary and
intensive experience!
My First Time in Bucharest
Tuşinean Alex (8th B)
It was a Thursday. When I arrived
home from school, my dad told me that he
had to go to “Ziua Baroului” in Bucharest
and he could take me with him too. I was so
happy because I had always wanted to see
my country’s capital and go on a ride with
the city’s metro.
The next day, in the evening, we started
making our luggage so we could set off in
the next morning. My dad and I woke up at
5:00 AM. We were very sleepy. After some
121
coffee sips, we dressed up and we got our
luggage. We set off with my dad’s car. The
traffic was very low and because of this, we
arrived in Bucharest faster than we thought
(it took us about 4 hours).
When I saw the entering sign for
Bucharest, I got very excited. I couldn’t wait
to go by the trams, the trolleybuses and
especially the metro. We checked in an
apartment which was close to Piața Unirii.
In the evening, my dad went to the Palace of
Parliament at Ziua Baroului while I was
browsing the Internet on my notebook in the
apartment. Because my dad arrived very late
we decided to go to Piața Unirii only the
next day. Even if we could see the
fountains’ lights on, it was 11 AM and it
was a bit too late and even dangerous.
The next day we left the apartment
and we went to a place in Piața Unirii where
we had our breakfast. After eating the
breakfast, we visited some shops in the
Unirea Shopping Center. We also made
some photos at the fountains in Piața Unirii
and we walked on Bulevardul Unirii where
we found out that there were also
Bucharest’s Days. We saw the CNA’s office
and the Palace of Parliament before my first My ”Vacation” in England
ride with the metro.
We went to Piața Unirii metro Cordoş Denis (8th C)
Well, we left Romania because my
station and we travelled to Universitate
parents wanted a new life and better
metro station where we made some photos
opportunities for my future. When my mom
with the Intercontinental Hotel. There is a
told me that we were going to leave
myth saying that the hotel is built on wheels,
Romania I was very excited because I had
reason why the hotel stayed almost intact
never been out of my country before. She
during the earthquake in 1977. This myth is
told me we were going by plane and that
denied by the director of National Institute
for Research and Development of Earth
Physics, Gheorghe Mărmureanu, who says
that if the Intercontinental Hotel had been
built on wheels, it would have been in Piața
Unirii a long time ago. After taking photos,
excited me even more. I was very excited
we used our last metro trip from our tickets
until we got to the airport because there I
to go back to Piața Unirii where my dad was very scared. I got on the plane and we
parked his car and we decided to drive back soon arrived in England. My aunt was
home. waiting for us there and we went with her to
Because our car was in Piața Unirii
and there were the Bucharest days, it took us
about 1 hour to get out of Bucharest. All the
streets were closed and we couldn’t get out.
My dad was very angry and Waze didn’t
know about the closed streets. Somehow, we
Portsmouth. I entered the city and met my
found a cop who told us how to get out of
cousin. I was very happy but at the same
the city. After other 4 hours of driving, my
time sad because the temperature was not on
dad and I arrived home.
our side. Not long after, we went out to eat
It was a beautiful weekend, I found
at a restaurant called Fish and Chips. There
out that I love Bucharest and I would go
were potatoes and fish and after we ate we
there again and again.
went to visit the city.
The town was very big but at the
same time very clean and quiet. It was very
nice there. I was very cold because I was not

122
used to the weather there. After a week I
was registered in the school where my
cousin went, its name was Trafalgar, it was a
big school, it had many classrooms, even a
canteen.
I got used to my colleagues in a very
short time and they were very kind to me. I
started going to school every day. I started
meeting my colleagues, I started to speak
better English, and everything was perfect. I
didn't think it would be so easy for me to
integrate with that world so quickly. I was
very proud of myself. I went to the stores
alone without my aunt or my cousin.
It was very nice, but unfortunately
my mother did not integrate well and we had
to leave England returning to my old school
and my old colleagues that I have now and I
am not too sad because I love them too very
much.
My Camp in Serbia
Togănel Filip-Adrian (6th A)
Every experience is good for our
development as teenagers, but the ones that
are far from home are even better, in so
many ways. Playing basketball allows me to
travel a lot, but until this summer, I have
never been away from home, for more than
three days. I stayed ten days away from my
parents and in a different country. This is
how it went…
Our coaches told us about a blamed☺).
basketball camp in Serbia that would make
123
us better at this sport and teach us different
tactics, but it would last ten days. I thought
it was great and my parents agreed on letting
me go (that came as a surprise☺).
We all met in the center of the city
from where we took a bus to Serbia. It was a
long trip but on my way I saw the face of
Decebal carved out on a mountain and many
other wonderful places (we played a lot on
our phones, so I can only guess how
wonderful they were☺).
When we got there we were all tired.
We stayed at a hotel named Lepenski Vir
which is a pretty weird name if you ask me.
Anyway, we went into our rooms where we
stayed and played on our phones (again!)
After that we all went to an outside
basketball court. There, a coach told us
about what we were to do in that camp, how
we would be organized in groups and what
the program for any age and skill level
would be.
The first day, we got up and quickly
went to eat and see the program. Right after
I ate, I went to my room to get dressed for
the training session. Our coach was pretty
old but he was nice to us even if we did
something wrong. His name was Bogolijub
Djuric and I think the people in my group
were the luckiest to have this coach. That
evening we did a shooting contest but I was
pretty bad at it so I didn’t go in the final (my
mom would say that the phone is to be
 The next day I did the same thing
but, before the contest, we went to the pool.
I started making friends and I am still
talking to them sometimes on the phone.
That evening we had a speed contest where
one of my colleagues got to the finals.
Although I didn’t win any of the
contests, it was lots of fun participating.
Most of my friends were from Sibiu and
they were really nice. One night, after one of
the contest, we had a spray fight and one of
my roommates got mad and threw the spray
out of the window.
Before the last day, we all went to
the outside court where all of the kids that
got in the finals, battled. One of my friends
from Sibiu got the second place which made
one of my other friends cry. My colleague
that got in the finals for the speed contest
beat the other competitor by 0.02 seconds.
After that, we had the award ceremony. We
went to our rooms where we stayed on our
phones and slept. The last day we went to
the bus that was waiting for us outside and
went back to Romania. I had lots of fun and
I can’t wait for next years’ camps.
124
I learned a lot of things: the journey
is more important than the destination,
friendship is a treasure, taking part in a
competition is as good as winning, it’s nice
to be important – but it is more important to
be nice and…there is no place like home.
My Vacation in Egypt
Scridon Mihai (7th A)
This summer I went to Egypt. I was
very excited when I found out that two of
my friends were going to come with us. We
decided to go on holiday in August because
the agency offered us the tickets for that
period of time. We took a plane from Cluj
Napoca and we made a stopover in Vienna
where we stayed for one hour to wait for the
other passengers to enter the plane and then
we continued our way to Sharm el-Sheih.
There was a pontoon next to the
hotel and we used to go there to swim. We
had to walk to its end and there, even if the
water was extremely clean and clear, we
could not see the bottom of the sea because
the water was very deep. There were many
corals and very colourful fish. In a typical
day, we used to wake up in the morning,
have breakfast, sit on the beach for an hour
and then go to the pool; after that, we would
have lunch, stay in the hotel for about 1 hour
because in the afternoon there were about 45
degrees Celsius outside, so it was too hot;
after resting in our rooms, we used to go
again to the beach where we swam in the sea
and watched the fish. In the evenings we
took long walks in the resort.
We decided to have two special
activities: on the third day we went with the
ATVs through a canyon in the desert and on
the fourth day we went with a Yacht and we
snorkelled. I liked the ATV trip more
because I was for the first time in my life in
a desert and I saw not only sand but also the
canyon view, Bedouins and specific birds.
We yelled in the canyon in order to hear our
echoes many times and I liked the fact that
all the area we went through was deserted.
Although the resort was luxurious,
the people there were quite poor. Apart from
the fact that the airport is obliged to have
women employees because the Muslim
religion prohibits physical contact between
unmarried women and men, - where they
checked us if we had something dangerous
with us, women controlled women and men
controlled men-, in the rest of the country,
everywhere, I could only see men working.
For example, at the hotel there were no
women maids but men maids. At the airport
in Egypt, we had to go through 7 filters as
compared to our airport in Romania where
we had to go through only 2 or 3 filters
because we are in the European Union. 3 or
4 years ago Egypt was in civil war and
125
everywhere, at each gate, there were at least
2 military people who had weapons and did
not allow us to take pictures.
In Africa, water is not drinkable at
all (when we brushed our teeth we used
bottled water) but that was the least
problem. Or… actually not the least one,
because when I got home, my stomach hurt,
I vomited three quarts of a bucket, my head
hurt, etc. But I still liked the vacation.
My Winter Holiday
Crăciun Alesia (6th A)
Last winter, my family planned a
trip to a ski resort during the winter holiday,
near Salzburg - Austria, in Krimml, a small
town in the
middle of
Krimml
mountains. It was a short trip of five days,
at the beginning of the year.
I was so excited about the trip and
started packing my stuff a few days before. I
had a list of clothes that I needed or wanted
to take on my ski holiday. I double checked
if I had put all that I needed: skiing clothing,
face mask, neck warmer, thermal pants,
fleece vest and long‐sleeved jumper, helmet,
goggles, ski jacket, ski pants, ski socks. I
had a big luggage.
The road to the ski resort was
wonderful. It was snowing and the trees
were all white. It was like a magical land.
The best part of the trip was the snowfall I believe that all students and
that I saw.
teachers are looking for the winter holiday.
We arrived at the hotel in the
afternoon. It was a very nice hotel, in a This holiday is special, because we celebrate
beautiful area, near a lake, surrounded by
Christmas and the New Year, we give and
big white trees. We received an apartment
for four persons. The apartment had receive Christmas presents. We can have
panoramic windows and a panoramic
more free time to do what we want during
balcony. The view from the balcony was
amazing. I watched the surrounding this period of time. We can sleep and stay up
mountains of Krimml every morning. The
as long as we want to and we don’t need to
hotel had a swimming pool, a spa area with
two saunas, a whirlpool on the roof terrace worry about getting up late for the next day
and a bowling area. Every evening me and
morning classes.
my family used to play bowling and relax at
the spa. I have always dreamed about visiting
The slopes were five minutes away
Austria and a Christmas Market and last
from the hotel. The Zillertal Arena has 143
kilometers of slopes, with 52 cable cars and winter holiday my dream came true. In
lifts.
December, my parents told me that we were
The sun was shining and the fresh
snow was perfect for skiing. This ski trip going to Austria for a weekend. I was so
was an incredible adventure!
happy!
I have been skiing for about six years
and I find it to be one of the funniest and After a long journey, we arrived at a
challenging sports there is. This is where I
very nice hotel in Vienna. The hotel was
am happy. Nothing compares to the turns
and obstacles. The trees on the sides, other only a few minutes walk from the center of
skiers, the snow, the wind, everything is part
Vienna. It was within a short distance from
of it. My mind doesn't think about any of
these, my body just reacts. Skiing is major sights such as St. Stephen’s Cathedral,
instinctive now. I never have to think about
the Hofburg Imperial Palace, and the State
what turn to make, where to turn, I just do it.
I just ski. I just have fun. I smile as I watch Opera. It was a great place to stay when
my family. I can tell who is skiing from a
visiting Vienna.
mile away. I wonder what my skiing looks
like. I watch my family reach the bottom of On the first day we visited The
the slope. Now it's my turn. The cold winter
Christmas Market in front of the City Hall.
air and the mountain views are fantastic. I
feel free when I ski! I have a special feeling There was an area dedicated to children,
when I go down the slope. I love skiing!
where I learned how to make Christmas
A Trip to Remember

Crăciun Aiana (6th A)

I love holidays, because during my

holidays I can relax and have fun with my
friends and my family. cookies or candles. The Children's World

126
offers a carousel, a reindeer train and
wonderful light installations in the park.
On the second day we visited
Schönbrunn Palace Christmas market. There
I saw handicrafts and original gifts such as
hand-made Christmas decorations. I love
every Christmas decoration. In the evening
it was so cold that my hands were freezing,
so I took a hot milkchoco.
Even if you’re not a Christmas
loving person it’s hard not to love Vienna at
Christmas with its amazing markets.
The last day was fantastic too,
because I visited the ZOO in Viena, where I
saw my favourite animal, the Panda bear.
The ZOO in Viena is one of the few zoos
worldwide to house giant pandas. The zoo's
pandas are named Yang Yang, Long Hui, Fu
Long, and Fu Hu. They are so little and cute.
They are eating bamboo all day long.
This weekend trip was exciting and
full of joy. I can’t wait to visit those places
again.
Vienna is worth seeing all year round, but if
you go in December, you will feel the city’s
unique, magical atmosphere.
Castle Trip
Blaga Marius (8th C)
It was a very sunny and warm day. I
went on a trip to a castle. I heard many
things about this location and I had wanted
to go there for some time. Finally the big
day arrived. My father brought me to the
train station. I took a seat near a wall and I
127
started to read a book. A few minutes later
the train arrived and all the passengers got
in. On the train I continued to read my book.
A bit later we arrived at another train
station. There, a boy got in and took a seat
near me and we started talking about school
and sports. He told me that he was playing
basketball at a sport club in his city. And I
told him that I was going to a castle. We
talked to each other more and we didn’t
realize when the time passed. I arrived at the
destination. I got out of the train. I took my
map and I started walking. Many minutes
later I finally got to the destination. I saw a
big castle from far away. I bought a ticket
and I went in. While walking inside, I saw
lots of people. A tour guide came and spoke
to me. Outside he showed me the fountains
where the people threw coins for good luck.
I threw a coin as well. Then, we went into
the castle again. First, we visited the
weapons room. There we saw many old
weapons that people from the past used for
fighting against the enemies.
After that, we went to the restaurant
where we ate a good meal. We thanked the
chefs and we went away because other
places were waiting for us. We visited the
bedrooms, bathrooms and a living room. In
the living room we found a throne covered
in gold and silver. The day ended and I had
to go home. Another train trip was waiting
for me. I took a seat right where I stood in
the morning. I continued to read more and
finally I finished the book. The book was
about a child from a poor country. His
country was in war with a neighbouring
country. He had to run to another country
and adapt to another civilization. He grew
up and despite the fact that he hadn’t a
family, he continued to learn and he became
a doctor.
Finally, I arrived home. Because I
was very tired, I went to bed and I fell
asleep very fast. Next day I went to school
and I told my schoolmates about my
experience at the castle. They told me that
they would go to the castle too, in order to
see all the things that I told them about.
Three months later a group of
schoolmates went to this castle and they told
me that this castle is awesome and filled
with many stories about the medieval life of
our civilisation.
Braşov Marathon
Mate Maria Catinca (8th C)
It was a Friday in the spring
vacation. Me and my family were going to
Braşov, to a running marathon, for two days.
At this race my father would
approximately 40 kilometers, on
mountain. But, along with Radu, my brother,
we participated in the children's race, of 1.8
kilometers. It was time to leave. The
luggage was ready. We put the suitcases in
the car and set off for Braşov.
The journey lasted about 3 hours,
the rod being quite crowded. We arrived in
Brasov. We stayed at a hotel in “Piaţa
Sfatului”, from where the race started. At 8
o'clock P.M. the technical meeting of the
marathon was to take place, where all the
details and indications about the race were
given. There, we also received the
participation sets, in which we received
special shirts for this year's edition. The
second day, we woke up in the morning,
because at 8 o'clock it was the start of the
marathon race, where my father would also
participate. The start of the children's race
was only at 12 o'clock. Between the
beginnings of the races, with my mother, me
my and my brother decided to go on a trip in the
mountains. We took our backpacks and
started. We were to go on a 3-hour round
trip. We were walking on a pretty wide path.
All around us was a fairytale landscape and
clean air. We were surrounded by tall trees
and mountain grasses. The highest point of
the trip was a spectacular plateau, from
where you can see all of Brasov, including
run, the place of the start of the race. After a
the spectacular trip full of beautiful landscapes,
we returned to “Piaţa Sfatului”.
128
 At 12 o'clock, all children, of all
ages, were in one place. We did the warm-
up, together with an animator. And then was
the start. We ran on the small streets in the
center area of the city. It was an atmosphere
of competition, felt by all the children. We
all gave our best to reach the front places in
the leader board. In the end, it was getting

harder and harder, even if the distance was

short. The motivation to reach the front
places in the leader board became stronger
and stronger. When we reached the end of
the route, many people were waiting for us,
and they were encouraging us.
The award ceremony was to take
place at 5 pm, when all the competitors,
from all the races, participated. At the award
giving ceremony each competitor received a
personalized medal for that year of the
marathon. We were all tired from the effort,
but full of adrenaline and positive energy. I
didn't go out in the first places, but I was in a
good place, quite in front. After the awards,
we headed back home. Radu and I slept all
the way. We were very tired because of the
effort. But, the two days were very beautiful
ones, spent with the family.

129
 exemplu, dimineaţa este momentul
primenirii, al revigorantului început, iar
seara asigură diminuarea ritmului febril,
asigurând trecerea spre momentul nocturn al
Dincolo de timp...spre sine comunicării cu transcendentul. Uneori, acest
prof.dr. Laura-Alexandra Pui moment tranzitoriu eternizează clipa sau,
Spre deosebire de primul volum al
poetului Dan Lăzărescu, Mi-a picurat din
suflet poezie, lansat în septembrie 2018, în
care iubirea cu multiplele sale faţete domina
spaţiul poetic, volumul Poeme de ieri.
Poeme de azi. Poeme de suflet, lansat în
luna decembrie a aceluiaşi an, aduce în
prim-plan problematica timpului, tematică
tradusă nu doar de componenta ideatică, ci şi
de nivelul lexico-gramatical, respectiv cel al
câmpurilor semantice.
poate, reduce eternitatea la o clipă
Cronosul se descompune triadic,
suspendată, scoasă din timp...
astfel încât timpul cosmic, timpul biologic şi
Dincolo de triada amintită,
cel social se află într-o permanentă
dihotomia eternitate – efemeritate pulsează
fluctuaţie.
în subteranele creaţiei.
Timpul social se revarsă asupra
Aflat într-o permanentă luptă a
fiinţei copleşind-o. Rotiţele mecanismului ce
anulării constrângerilor cotidianului, poetul
pune societatea în mişcare sună sinistru
se ancorează obsesiv în spaţiul naturii
pentru omul ce resimte deja mişcarea
receptate ca un con atemporal, ca un spaţiu
descendentă pe care o impune timpul
într-o permanentă manifestare hierofanică.
biologic. Trupul se supune succesiunii
Textul Ce falnic fag eram surprinde
vârstelor, anunţă ruina de mai târziu, deşi
elementul vegetal în ipostaza unui liant între
întreaga fiinţă a poetului luptă împotriva
atemporalitatea începuturilor şi fiinţa
trecerii. Timpul cosmic, indiferent în faţa
trecătoare a omului aflat în permanenta
omului, este filtrat de omul îndurerat prin
eroare a ingratitudinii: Aveam înfipte
limitele timpului istoric, linear şi ireversibil,
rădăcini adânc, adânc, / Care citeau
dar pus mereu în relaţie cu natura.
poveştile de la-nceputuri / Şi le spuneam cu-
Valorile componentelor temporale
al frunzei foşnet tuturor, / Le trimiteam şi-n
sunt induse de tiparele gândirii umane. De

130
zări cu ţipete de vulturi. // Atâtea toamne şi
atâtea primăveri / M-au desfrunzit şi iar mi-
au dat pe crengi frunzarul; / Atâtea ierni m-
au îmbrăcat cu neaua lor, / Atâtea veri mi-
aţi căutat cu toţi umbrarul. Iubirea este în
egală măsură calea spre atemporalitate, atâta
timp cât bărbatul se descoperă ca jumătate
androginică: Eu sunt, / Dar nu-s decât o
jumătate / Dintr-un întreg / Din care când
lipseşti / E-atât de frig, / E-aşa singurătate...
/ Prin vene-mi curge dor / Când tu nu eşti. //
Tu eşti, / Dar nu eşti un întreg, / Eşti
jumătate / Din aripile dragostei ce zboară /
Numai atunci, / Când visurile noastre toate /
Dansează lent, în paşi de vals, / La ceas de
seară. (Eu sunt).
La polul opus, planează obsesiv
imaginile efemerului, din care se desprinde
portretul ceasornicarului, o falsă epifanie,
resimţită întocmai de poet: Ceasornicar
bătrân, / De ce tot stai încovoiat de spate? /
Ţi-i fi pierdut, /Bag seamă, / Şi tu, /
Tinereţea /Printre rotiţele ceasornicelor
tale. // Nu te cuprinde oare / Şi pe tine / Azi /
Tristeţea? // N-ai vrea cumva / Acum / Să nu
fi fost acela / Ce măsură / Cu truda lui /
Pieirea? / Ci, / Să fi fost un popă
preacucernic / Să-mparţi, / Cu har divin, /
Doar nemurirea? (Ceasornicarul).
Conştiinţa trecerii este însoţită
adesea de surâsul zamolxian: Iubito, simţi
secunda grea şi rece / Prin carnea ta viclean
cum se strecoară? / Se-nfruptă laş din
tinereţea ta firavă / Şi-apoi, prelins, în
amintiri coboară. // Nu plânge, nu umbri
131
atâtea vise, / N-ai cum să-nduioşezi o lege-a
firii, / Aruncă-te frumoasă, tandră şi
cuminte / În braţele încinse, dulci ale iubirii.
// Vom semăna cu buzele săruturi, / Prin
inimi ne va curge fericirea.../ Râzând topiţi
în palma dragostei, iubito, / Ne va părea
neînsemnată nemurirea! (Timp şi iubire)
Alteori, periplul omului prin lume e
receptat drept un fatum iscat dintr-o eroare
divină, un traseu incoerent, la capătul căruia
nu se regăseşte salvarea promisă prin
sacrificiul christic. Revolta luciferică devine
inevitabilă: Cum ai putut? / Să laşi pe urmă
timpul / Să mistuie duiumul de minuni / Ce
Le-ai creat / Şi zâmbetele noastre / Să se
topească / Stinse de tăcere, / Să se prefacă
scrum. (Cum ai putut?)
În cele din urmă, Logosul rămâne
principala fortăreaţă în care se retrage
poetul, atunci când goana timpului istoric
devine o povară prea grea. E un fir al
Ariadnei ce îl conduce mereu spre sinele cel
autentic, prea puţin dezvăluit dincolo de
masca socială. Totodată, cuvântul poetic se
vrea a fi mângâierea celor ce-l ascultă,
poetul asumându-şi statutul de avatar al
Demiurgului: Eu m-am născut ca să ascult
izvoare / Şi magic să preschimb în versuri
şoapta lor. / Eu m-am născut să dăltuiesc
din lacrimi / În ale voastre inimi zâmbete şi
flori. (Eu m-am născut)
Iată că, încă o dată, poetul se
redescoperă, se reinventează oferindu-ni-se
cu generozitate. Noi îi primim versul şi
sentimentul pe care îl îmbracă spunându-i:
Bine-ai venit în sufletele noastre!

Delir
Consilier şcolar,
Laura FILIP

Păstrăm fiecare o dragoste-n noi,

Dar, eu pentru tine şi tu pentru alta.
Focul ne mistuie pe amândoi,
Eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta.

Astept un cuvânt, aştepţi un cuvânt,

Dar, eu de la tine şi tu de la alta.
Pe tine te văd şi-n vis, delirând...
În vis tu o vezi doar pe alta.

Ce ne rămnem să facem acum,

Când ispita nu ştie decât să dezbine?
Iubim fiecare, trăim, doar iubind.
Deşi, tu pe alta, eu totuşi pe tine!

132
 c. după prezența sau absența
interlocutorilor: discurs dialogat,
Analiza şi producerea monologat;
discursului. Teorie şi context. d. după numărul interlocutorilor
Generalităţi distingem: conversația, discuția,
expunerea;
prof. Diaconu Mariana-Cătălina e. după conținut avem: discurs narativ,
expozitiv, descriptiv, argumentativ.
Termenul discurs își are originea
în fr. discours, lat. discursus însemnând
alergare încoace și încolo. În sens larg,
discursul este definit ca o specie a
genului oratoric, constând dintr-o
expunere făcută în fața unui auditoriu, pe
o temă politică, morală, literară etc.
Vechile rigori impuneau
discursului o structură hexatomică:
exordiul (o scurtă introducere),
propoziția (diviziunea părților subiectului
tratat), narațiunea, probarea
(confirmarea, argumentarea celor
susținute), respingerea sau negarea Cercetările de orientare pragmatică,
(menită a preîntâmpina posibilele mai recente, manifestă o vizibilă
obiecții) și perorația (reargumentarea preferință nu pentru produsul
adevărurilor enunțate inițial și mai ales comunicării, ci pentru procesul realizării
convingerea și captarea bunăvoinței acestuia, discursul semnificând tocmai
auditoriului sau a cititorului. În timp, activitatea de producere a unui enunț.
această exigență a fost neglijată, Cu privire la relația discursului cu
discursului cerându-i-se mai ales textul, acesta constituie structura
limpezime, precizie, ținută elevată, profundă a celui din urmă, investigarea sa
armonie, atitudine solemnă, dar firească, nefiind posibilă decât prin „urmele”
adică note ce țin mai puțin de structura lăsate de suportul de text. Discursul poate
compozițională. fi descris ca o activitate socială în baza
În ultimele decenii, discursul unui sistem de acțiuni și se
cunoaște o reînnoire fundamentală, caracterizează printr-un nivel
punându-se accent pe limbajul vorbit, iar motivațional, unul intențional și unul
opoziția discurs-text e studiată la nivelul performativ, al execuției. Rezultatul
semnificant fonic-semnificant grafic. respectivei activități discursive, ce
În accepție stilistică, discursul pretinde o descriere în termeni formali,
privește tehnica de alcătuire a expunerii, logico-semantici este un obiect exclusiv
înlănțuirea ideilor, coerența lingvistic, și anume textul.
demonstrației, modalitățile lingvistice și Raportat la discurs, textul nu
artistice folosite, expresivitatea reprezintă decât rezultatul procesului
limbajului, putând fi clasificat astfel: propriu de regenerare și de aceea pe
a. după natura canalului de comunicare: lângă conținutul verbal al enunțurilor
discursuri scrise și orale; scrise sau rostite se regăsește un întreg
b. după relațiile dintre interlocutori, se ansamblu de semne paralingvistice,
identifică: discurs didactic, academic, precum semnele de punctuație, așezarea
politic, religios, juridic, în pagină, întrebuințarea anumitor
funebru, polemic, autoritar etc.; caractere sau prezentarea imaginilor.
Toate acestea îi vor permite

133
 interlocutorului sau cititorului să
reconstruiască discursul, mai exact să-i
reconstruiască sensul. Se remarcă faptul
că textul cu tot ceea ce este explicit, dar
și implicit, este înglobat într-o
circularitate de discursuri, fiind în același
timp atât produsul unui proces discursiv,
cât și cauza pentru un altul, de natură
interpretativă.
Analiza discursului presupune
lectura atentă a textului și examinarea
limbajului utilizat, pentru a înțelege felul
în care cei ce expun discursul înțeleg
realitatea și modul în care limbajul
reflectă intențiile comunicative.
Este evident faptul că sintagma
«dincolo de text» prezintă situația
discursivă din dublă perspectivă, atât ca
proces de realizare a textului respectiv,
cât și ca rezultantă a acestuia, devenind
premisa pentru un nou discurs.
În practica didactică, analiza
discursului poate fi o cale de a spori
sensibilitatea elevilor față de mesajul
transmis și de a identifica noi moduri de
examinare a textelor. În acest fel se
constituie premisa pentru elaborarea
unor texte proprii.
1. Tipuri de discurs
Daniela Rovența-Frumușani identifică o
serie de tipuri de discurs :
a. discurs de tip narativ - ,,organizat
secvențial, prezentând acțiuni și evenimente
corelate prin relații cauzale, finale și
temporale" (logica povestirii depinde de
logica acțiunii raționale,
comportamentului cu sens);
b. discurs de tip descriptiv -
organizat ,,ca o constelație de atribute și
specificări (nomenclaturi geografice,
muzicale)"
c. discurs de tip expozitiv - ,,asociat
analizei și sintezei reprezentărilor
conceptuale"
d. discurs de tip instructiv - ,,care
incită la acțiune (fișe, prospecte)"
e. discurs de tip argumentativ -
,,centrat pe o luare de poziție" și ,,care
urmărește adeziunea la anumite idei".
2. Vorbirea directă și vorbire indirectă
Cele două modalități discursive se
realizează prin reproducere, specifică
vorbirii directe: iar eu, profitând de un
moment când trâmbița și toba tac,
adaog: - Și pe urmă, d-ta ești roșior, în
cavalerie. (Vizită…, I.L. Caragiale) sau
prin relatare, proprie vorbirii indirecte:
Doamna mi-a răspuns că de la o vreme i
se urăște chiar unei femei cu petrecerile,
mai ales când are copii. (Vizită…, I.L.
Caragiale).
Cele două componente ale
discursurilor redate prin vorbire directă
sau indirectă sunt: componentul cadru
(citant) și componentul inserat (citat).
Prezența sau absența relației de
subordonare dintre verbele declarative
din enunțul cadru și componentul inserat
duc la încadrarea diferită a unui discurs
sau altul. Astfel, prezența ei anunță
vorbirea directă legată sau indirectă, iar
absența lor este una din caracteristicile
vorbirii directe și al vorbirii indirecte
libere.
2.1. Vorbirea directă
Vorbirea directă este acel procedeu
de comunicare prin intermediul căruia un
locutor redă un discurs.
Enunțul inserat poată să apară în
relație de subordonare și atunci se poate
vorbi despre vorbire directă legată,
caracteristică vorbirii populare,ce conferă
o puternică notă de oralitate și contribuie
la caracterizarea personajului:— Ce să
zică, milostivă cucoană, răspunde unul.
a Ia, întreabă, că muieți-s posmagii?
(Povestea unui om leneș, Ion Creangă).
Vorbirea directă este liberă de orice
relație de subordonare față de verbele
declarative: a zice, a spune, a întreba, a
răspunde: -Copii, le spuse învățătorul,
m-am încredințat într-adevăr că e un
câine bun. (Vasile Voiculescu,
Ciobănilă).
Verbele declarative secundare au un
important rol stilistic, ele nu doar
anunțând discursul, ci și denotând
anumite stări afective ale personajelor: a
ofta, a râde, a tuna, a întrerupe, a se
mira, a se liniști, a se îngrijora, a se
134
 veseli etc: -Iar ai venit, nebunule! țipă interogative din vorbirea directă. Este de
Țâca. (I. L. Caragiale, Două loturi). menționat faptul că modul de exprimare
În funcție de intonația locutorului, rămâne la persoana a III-a.
discursurile vorbirii directe pot fi: În stilul beletristic, ea este frecventă
a. asertive: -Ehei, făcu băiatul, vin tare și are valoare stilistică, deoarece -
de departe. Umblu de demult și am obosit. ambiguizând vocea narativă -
(Fănuș Neagu, Descoperind râul) interferează planurile de bază ale oricărei
b. interogative: -Nu vă supără fumul de narațiuni, cel al autorului și cel al
tutun? Întreb eu pe madam Popescu. (I.L. personajelor: Văzându-se scos la selemet,
Caragiale, Vizită…) l-a apucat pe Kir Ianulea un fel de
c. imperative: - Să oprească! zbiară și groază. Ce are să facă el de-acum, căzut
mai tare Goe, bătând din picioare. (I.L. în sărăcie, în necinste și-n ocară? (I.L.
Caragiale, D-l Goe) Caragiale, Kir Ianulea). Este necesar să
d. exclamative: -Apoi de! n-aînvățat se facă distincția între două instanțe,
toată lumea carte ca dumneata! zice prima fiind ce a autorului, iar cea de-a
mam’mare. (I.L. Caragiale, D-l Goe). doua a personajului. Stilul indirect liber
În narațiune, predominanța stilului apare frecvent în proza de analiză
direct conferă textului un caracter scenic psihologică, favorizând realizarea
și impune discursul personajelor.. introspecției și, implicit, servește la
Vorbirea directă a personajelor este caracterizarea personajelor.
marcată subiectiv, afectiv și stilistic în
dialoguri și monologuri prin prezența
mărcilor lexico-gramaticale ale
subiectivității: verbe și pronume la
persoana I și a II-a, substantive în cazul
vocativ, verbe la imperativ, propoziții
exclamative și interogative, puncte de
suspensie, oralitate puternică.
2.2 Vorbirea indirectă
Vorbirea indirectă reprezintă un
procedeu de comunicare prin care un
locutor redă, ,,prin relatare, un discurs
formulat în alt moment al enunțării.”
Vorbirea indirectă prezintă
cuvintele cuiva nu așa cum au fost spuse,
ci prin mijlocirea conjuncțiilor că, să,
dacă, a pronumelor, adjectivelor sau
adverbelor pronominale relative-
interogative, subordonând comunicarea
unui verb de declarație: Iar străinii îl
întreabă iar, dar cu glasurile cu totul
schimbate și cu o altă lumină în ochi, de
unde-i și la ce școală a învățat, cum îți
petrece viața… (Mihail Sadoveanu,
Domnu Trandafir).
În narațiuni, impune discursul
naratorului subiectiv sau obiectiv.
Vorbirea indirectă liberă este
lipsită de conectorii conjuncționali și
păstrează atât intonația, cât și pronumele,
adjectivele pronominale și adverbele

135
 Technology in Schools: Embrace for people to want to keep what they think

IT, or Resist IT? works. It is also natural to want a better life

if this is possible.
English teacher: Pitea Diana
There is a great fear of loss in our
society. Our generation (people who lived
Technology has become part of our
without technology when students) feels
lives. It is up to each individual to what
that constant fear of not falling behind. We
extent IT is improving efficiency or is just
wasting our time. In schools, the internet has
made it easier for students and teachers to
access materials fast and at any time of the
day.
It is said that at home, students use
their mobile phones more frequently than
are afraid to use technology so as not to
watching television. Phones have become
break something, to lose something, to do
not only a necessity, but even an addiction.
something bad by mistake, yet, we know
Technology has simplified communication
that it is the future. Life in the future seems
so much that you can transmit an idea
to go hand in hand with technology
anywhere in the world in seconds. Even
The fear of change leads to
though we know that when using our
resistance, but in fact, not everything is so
smartphones we do not have privacy, - just
black or white. We may be supportive of
think of cookies which collect private data
change (technology) in one case (the use of
from our devices and use that data to suggest
a new coffee machine or a new phone) and
adverts related to our interests, etc. - we still
opposed to it in another case (buying
continue to use them, because of the great
something online with our salary cards). Not
advantages they give us.
everyone has change tolerance and at the
We are born creative and everything
same time not all problem can be solved
around us changes constantly. We have the
with technology; actually, most problems
choice to adapt, or to “stay behind”. Every
can be solved without, but we are sometimes
major leap forward for human life has come
too lazy and want technology to deliver us a
through innovation: just think of the use of
magical pill that would give us the best
fire, the wheel, electricity, etc. Each
solution in the shortest period of time.
innovation created tension between the
established order and the “new”. It is natural

136

Do we need technology in our
classrooms? Definitely yes! We might think:
if parents complain that children use
technology too often at home, and if schools
should provide a good and healthy lifestyle
model, then why should we implement
screens and technology in schools?
Shouldn’t we encourage real life
communication and interaction between
students? Shouldn’t we limit the use of
technology at least for the timing the
students are at school? The answer is
simple: technology IS everywhere. Trying
not to use IT, is like hiding our heads in the
sand. Having digital skills today is a MUST.
You have to use it everywhere you go.
However, it is one thing to use mobile
devices and a completely different thing to
know how to use them correctly and
responsibly.
137
Our school bought some smart
television sets and we were allowed to use
them in teaching. At first, we were
extremely happy. Then, we realised that our
internet connection was bad, we could not
install certain applications and we could
only use YouTube. Don’t get me wrong, I
am OK with technology, I even “love” it, I
handle technology quite well (strictly my
opinion), but sometimes IT defeats me. And
it doesn’t feel good. Not in front of 25
energetic children, anyway. However, every
problem has a solution and since students
are digital natives, they can become our
“teachers”. They have an innate advantage,
they know more than us about technology,
and do not have that “fear of doing
something wrong”. On our TVs, they
installed what was needed. Students can
become facilitators, teaching collaborators,
they feel important to be “better” than the
teacher and for self-development that might
matter.
What video to choose for watching
(since videos are preferred by students) is
another issue. It takes time to search a good
video since there are billions from where
you can choose. And you have to search
before going to class. Everything has to be
prepared in advance. Technology comes
with a lot of extra work, but, as I said,
humans are creative and we are “built” to
adapt to different situations.
Integrating technology in teaching
helps students stay engaged. When using
Kahoot or Baamboozle in consolidating
vocabulary and grammar, my students are
learning by playing. They like learning in a
fun way, in a way that they know, because,
let’s face it, they have been
technology since they could crawl. They are
very familiar with it. Unlike us, for them
technology is natural. I think – I’m sure- that
in their eyes we look extremely outdated.
About 10 years ago, I preferred
creating and using PPT (PowerPoint)
materials, but I noticed that such materials
are outdated and these days nothing engages
students better than an interactive online
game. ClassDojo, English for Kids, Plickers,
Quizlet, Tinycards, Duolingo, are just some
of the applications “in fashion”.
It seems logical to align our teaching
to the way that our students are used to
learning. It is very demanding for us as
teachers to prepare activities that involve
technology, but it can be fun and interesting
at the same time. English teachers are
extremely lucky because there are countless
English teaching and learning materials and
applications online. From apps and e-
textbooks to organizational platforms, the
classroom action can be transformed
entirely. Some teachers do not
competitive scenarios, but it is exactly this
competition that reduces passivity in the
classroom and students become actively
involved in learning. This happens only if
everybody understands that it is just a game,
nobody gets bad marks for losing and
nobody is allowed to mock at the persons
with low points.
We live in a digital world. It is about
intuitive adaptation to new contexts. If we
using want out students to be prepared for the
future, for almost any career, we should
embrace technology and use “blended
learning”, meaning not relying entirely on
technology and not forgetting to let students
talk and express themselves. Many people
say that technology affects students’ ability
to verbally communicate. Parents have less
and less time to stay, talk and listen to their
children. There is an increased number of
children that show disruptive behaviour
because of this lack of attention. Allowing
students to “show off” a bit in an ordered
way, might help them more in becoming
“good language learners” than we might
think. When I was a university student, a
teacher told us that if her students weren’t
paying attention, it was her fault. I was a bit
like shocked to hear that at the time. Identifying
the causes for the students’ behaviour, such
as being distracted easily or looking at their
smartphones in class, shows a teacher that
his/her teaching is boring and inefficient.
Students will always tell us that they prefer a
Kahoot on Present Perfect Simple rather
138
than writing on their copybooks an exercise
with the same sentences/items. However, for
us, as teachers, it is important not to forget
that writing on paper gives the brain more
time to judge and think certain problems
clearly. Blending traditional methods with
technology seems to be the best choice at
this moment.
All in all, we, as students, were
taught with traditional methods. We were
not taught with technology. It didn’t even
exist in our lives. We did not even imagine
IT. However, we can use it now, as
pathfinders. At the same time, as teachers,
we must remember that technology is just a
tool. The teacher is in control and the
relation teacher-student is the key.
Technology will not replace the teacher (at
least not in the near future, I hope) and it is
meant to build a more efficient collaborative
learning environment and help students be
motivated, interested and engaged in
activities. For a teacher in 2020, technology
is time consuming and even frustrating,
because not everything works well all the
time, but it is clearly improving the
teaching-learning process, it is creative,
interesting and fun. We live the time of
change, the time of introducing technology
everywhere, not only in schools, a difficult
process, but one full of discovery.

139
 „CONFLUENŢE”

NR. 5 / 2020

Coordonatorii revistei: Colaboratori:

prof.dr. Laura-Alexandra Pui prof. Mariana Diaconu
prof. Judit Ionescu prof. Diana Pitea
prof. Kádár Andrea
psiholog şcolar: Laura Filip
prof. Diana Berku – Liceul Tehnologic
„Gheorghe Şincai”
prof. Silvia Voaideş – Liceul Tehnologic
„Gheorghe Şincai”
prof. Gabriela Voşloban – Colegiul
Economic „Transilvania”

Coperta:
Nicolae Băciuţ

ISSN:2066-0952

Revista a apărut cu sprijinul Asociaţiei culturale „Sânziana” din Căpuşul de Câmpie

Revista „Confluenţe” apare ca Supliment al revistei lunare de cultură „Vatra veche”, editată de ASOCIAŢIA „NICOLAE
BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI
PROFESIONALE Preşedinte SERGIU PAUL BĂCIUŢ
Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Revoluţiei nr. 8, România. ● Nicio parte a
materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. ● Copyright © Laura Pui 2017 ● Email :
nbaciut@yahoo.com; vatraveche@yahoo.com ●Adresa redacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod
540390 ● telefon: 0365407700, 0744474258. ● Materialele nepublicate nu se restituie. ● Responsabilitatea
asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.

140
141