Cursul 2

Perspective de restructurare a economiei

mondiale

Raportului dintre economie şi ecologie

 specialiştii în economie şi în ecologie au o viziune
diferită în modul de apreciere a dezvoltării
economice în raport cu valoarea suportului
natural care susţine această dezvoltare
La nivel mondial
 s-a creat o economie care nu poate susţine
progresul, contrar obiectivului de dezvoltare
durabilă a unei economii
 deciziile economice de creştere a potenţialului
economic, treptat au dus la distrugerea
ecosistemelor – suprafeţele agricole, păşunile,
pădurile şi zonele piscicole – care reprezintă
resursele naturale de hrană şi mare parte din
resursele tehnologice de materii prime
Economiştii
 apreciază faptul că venitul global a crescut de 7 ori
în anul 2000 faţă de anul 1950
 conform principiilor economice consideră piaţa ca
 un instrument de reglare a valorii resurselor
 sistemele naturale pot fi considerate mijloce fixe,
care va aduce profit atât timp cât sunt în stare de
funcţionare, când acestea se consumă sau uzează,
profitul dispare
Ecologiştii preocupaţi de limitele sistemelor naturale
 apreciază existenţa creşterii economice în
detrimentul sistemul suport, capitalul natural de
resurse al Terrei
 consideră vitală recunoaşterea valorii indirecte a
serviciilor furnizate de sistemele naturale, cu mult
mai mari decât valoarea directă rezultată prin
utilizarea/exploatarea lor
 valoarea serviciilor trebuie cuantificată şi introdusă
în semnalele pieţii
Un exemplu în acest sens este reprezentat de
pădurile situate în bazinul unui curs de apă, care
oferă servicii indirecte – menţinerea debitului de
apă, al precipitaţiilor sau nivelul temperaturilor
medii din zona respectivă şi zonele limitrofe – mult
mai valoroase prin consecinţele pe care le
declanşează decât cele rezultate din exploatarea
masei lemnoase a pădurii respective.
În ritmul de dezvoltare şi structurare a economiei
actuale, rezultă:
 cererea de consum a resurselor necesare în vederea
susţinerii dezvoltării depăşeşte oferta
posibilităţilor de resurse naturale cunoscute şi
 exploatate într-o manieră durabilă
 creşterea semnificativă, în toate domeniile, poate fi
cuantificată în date statistice conform cărora, în
ultima sută de ani, populaţia lumii a crescut de 20
ori, consumul de combustibili fosili a crescut de 30
de ori, iar producţia industrială de 50 de ori.
Un aspect îngrijorător este cel al procesului distructiv pe
care omul îl exercită asupra mediului, în general, şi
al resurselor naturale, în special, inclusiv sinergia
fenomenelor, care începe să autoîntreţină
degradarea printr-un proces denumit buclă cu
răspuns pozitiv, conform căruia unele dintre
fenomene de degradare devin ireversibile.
Obiective
 proiectarea unui economii ecologice sau eco-
economii, conform denumirii uzuale, trebuie să
copieze într-un fel evoluţia naturii care se bazează
pe echilibre. Economia pe care o creăm trebuie să
poată fi suportată de mediu, nu să se îndrepte spre
autodistrugere prin subminarea suportului
natural care o susţine.
 reconsiderarea raportul dintre ecologie şi economie
„transfer de paradigmă” valabil pentru fenomenele
care se petrec în realitate şi care nu concordă cu
teoria (Thomas Kuhn, specialist în istoria
ştiinţelor) luând ca model sistemele naturale în
care desfăşurarea fenomenelor are loc conform
unui traseu ciclic şi nu unuia liniar valabil în cazul
 evoluţiei economice
Deziderate pe baza principiilor ecologice
 trebuie considerată economia un „subsistem” al
ecosistemului planetar
 restructurarea fundamentală a economiei pe
principii durabile/eco-economice care va schimba
din temelii structura industriiei:
 restructurarea profundă a modul de gospodărire a
capitalului natural
 în primul rând sectorul energetic
» orientat către o nouă sursă de energie,
derivată în special de la soare, va determina
trecerea de la economia bazată pe „Carbon”
la economia bazată pe „Hidrogen”
» noua politică energetică va modifica
semnificativ industria transporturilor
 restructurarea tuturor sectoarelor economice
 reciclarea şi reutilizarea materialelor pe baza unui
sistem cu buclă închisă, va afecta în mod pozitiv,
industria extractivă

Omenirea, trecând prin diferite stadii de

dezvoltare cum ar fi Revoluţia Agrară, Revoluţia
Industrială, inclusiv Revoluţia Informatică, care au
schimbat de fiecare dată chipul planetei, traversează
acum o puternică Criza Economică însoţită de existenţa
unor catastrofe naturale fără precedent şi
conştientizează necesitatea unei Revoluţiei Ecologice,
dictată nu de descoperirile tehnice şi tehnologice, ci de
instinctul de supravieţuire. Revoluţia Ecologică, similar
Revoluţiei Industriale, depinde de tranziţia către o
nouă sursă de energie. Ea va schimba treptat toate
sectoarele economiei globale, mediul, societatea şi în
final tipul de civilizaţie.

Direcţiile impactului omului asupra mediului

Una dintre cele mai dezbătute probleme din ultimile

decenii o constituie complexitatea raportului existent
între om/activitatea antropică şi natura/echilibrul
natural
Odată cu creşterea economică şi creşterea
demografică impactul uman asupra mediului a evoluat
ca amploare şi diversitate a formelor de manifestare
ajungând la dimensiuni planetare. La acestea, se adaugă
atitudinea neînţelegătoare a omului faţă de natură cu
tratarea acesteia ca pe un bun propriu, inepuizabil.
Din ansamblul direcţiilor în care se exercită
impactul omului asupra mediului menţionăm:
 schimbarea structurii ecosistemelor, peste limita lor
naturală de a se reface, cu rupturi grave de
echilibru
 eliminarea din biosferă a unor specii de plante şi
animale odată cu denaturarea şi distrugerea
arealelor naturale proprii şi punerea lor într-o
competiţie inegală şi dezavantajoasă de existenţă
  introducerea unor cantităţi de substanţe nespecifice
mediului, greu sau imposibil de metabolizat de
către biosferă
 schimbarea compoziţiei atmosferei de joasă
altitudine, a mărilor şi oceanelor prin deversarea
unor deşeuri chimice şi radioactive periculoase,
greu sau imposibil de metabolizat de biosferă, cu
urmări devastatoare pentru biosul terestru
 transformarea radicală a peisajului geografic prin
lucrări hidrotehnice de mari proporţii (bazine,
lacuri de acumulare, îndiguiri, desecări etc.)cu
urmări negative pentru intreaga ecosferă
 exploatarea neraţională a resurselor solului şi
subsolului urmată de pierderea structurii şi
fertilităţii solului prin eroziune, alunecări şi
degradare
 modificări de climă/încălzire globală, perturbări
climatice datorită defrişărilor masive de păduri pe
mari suprafeţe de teren
 alterarea fondului genetic natural cu reducerea
potenţialului de adaptare şi refacere a
organismelor vii şi a ecosistemelor naturale
Activităţile antropice produc un impact asupra
diversităţii biologice de un ordin de mărime superior
celui al marilor extincţii preistorice, cu un ritm de
evoluţie de 1000 – 10.000 de ori mai mare.
Astfel, dintre speciile cunoscute, până în anul 2050
vor dispărea 50.000 specii de plante, 25% dintre speciile
de mamifere şi 11% dintre speciile de păsări.

Cursul 2 - continuă
Capitolul 2

POLUAREA FACTORILOR DE MEDIU

POLUAREA ATMOSFERICĂ

Poluarea atmosferei se datorează prezenţei unor

substanţe străine mediului natural care produc o
variaţiei semnificativă a proprietăţilor acestuia. Acest
fenomen afectează indirect şi ecosistemele acvatice şi
terestre, deoarece poluanţii ajung în contact cu apa şi
solul.

Dispersia poluanţilor în funcţie de condiţiile de

mediu

Deteriorarea calităţii aerului variază semnificativ în

funcţie de condiţiile atmosferice un rol important revine
deplasării maselor de aer, pe verticală şi pe orizontală.
Deplasarea maselor de aer pe verticală determină:
 instabilitate atmosferică cu mişcarea ascendentă a
maselor de aer favorabilă dispersiei poluanţilor
 stabilitate atmosferică - fără mişcare maselor de
aer, favorabilă creşterii concentraţiei de poluanţi
la sol
 stare atmosferică indiferentă (neutră), de acalmie,
cu existenţa staţionară a poluanţilor
 inversiune termică apare sub influenţa unui front
atmosferic staţionar de presiune ridicată şi viteza
redusă a vântului, când aerul se răceşte la sol,
devine mai dens formând un ecran în calea
deplasării maselor de aer şi a dispersiei
poluanţilor. Poluarea devine maximă la nivelul
solului.
Deplasarea maselor de aer pe orizontală generează
vântul, datorită unor fenomene:
 turbulenţa mecanică - frecarea aerului de solului sau
de obstacole -provoacă vârtejuri care se propagă
pe verticală;
 turbulenţa termică se datorează diferenţei de
temperatură între sol şi stratul de aer adiacent.
Amândouă tipurile de turbulenţă acţionează
concomitent, în proporţii diferite, antrenând disiparea
poluanţilor în atmosferă. Aceste fenomene reprezintă o
cale de purificare a aerului şi precipitaţiilor
Caracterizarea poluanţilor atmosferici

 starea de agregare: poluanţii gazoşi, lichizi, solizi,

aerosoli
 concentraţia maxim admisibile (CMA, în mg/m3,
mg/Kg sau ppm. în funcţie de natura
poluantului, stare de agregare,
concentraţie, toxicitate) pentru toate substanţele
toxice. În ţara noastră aceasta se inventariază peste 400
de agenţi atmosferici poluanţi, STAS 12574-87.
 gradul de persistenţă a poluanţilor în atmosferă,
diferă, în funcţie de natura lor, capacitatea de reacţie şi
condiţiile meteorologice locale:
de ordinul zilelor – 2 zile pentru amoniacul, hidrogen
sulfurat, oxid de azot; până la 5 zile pentru
dioxidul de sulf şi de azot
de ordinul anilor – oxid de carbon - 2-3 ani; dioxid de
carbon - 4 ani; hidrocarburi - 16 ani; freoni - 100 de
ani; metale, mase plastice - sute de ani
 Influenţa reciprocă, funcţie de capacitatea de reacţie
(în prezenţa oxigenului atmosferic şi a radiaţiilor
ultraviolete) se manifestă prin fenomene de sinergism,
antagonism şi anergism (potenţarea efectelor,
anihilarea lor, respectiv lipsa oricărei influenţe).
 sinergismul favorizează formarea smogului
fotochimic în atmosfera marile oraşe datorită în
special gazelor de eşapament, cu efect:
 în mediu reduce vizibilitatea, degradează
vegetaţia erodeaza clădiri, monumente;
la nivelul omului produce deteriorarea stării
de sănătate, în primul rând căile respiratorii.
formarea ozonului, necesar în protecţia împotriva
radiaţiilor UV, peste CMA dăunător pentru oameni,
culturi agricole
 un caz tipic de sinergism este în zona Copşa Mică -
cel mai poluat perimetrul din Europa, cu efecte
la om cresc incidenţa bolilor pulmonare, cardio-
vasculare, digestive, infecţioase, parazitare, ale
pielii şi ţesutului celular subcutanat, anemii,
etc., a crescut mortalitatea infantilă, au apărut
efecte mutagene şi cancerigene cu acţiune pe
timp lung (10-20 ani)
în mediu, pentru vegetaţie şi culturi agricole
decolorări, uscări timpurii, dezechilibrări de
creştere, rezistenţă scăzută la schimbări bruşte
de temperatură, boli, dăunători, masă biologică
redusă, etc