SIDA (sindromul imunodeficientei umane dobandite) este o afectiune provocata de virusul

imunodeficientei umane, HIV, care ataca si distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. Virusul

Imunodeficientei Umane (virusul HIV) este cel care, in urma infectiei, declanseaza Sindromul
Imunodeficientei Umane (SIDA). Este important de retinut ca nu toate persoanele infectate cu virusul
HIV manifesta si SIDA. Aceasta afectiune apare in cazul persoanelor infectate cu HIV si conduce la o
expunere marita catre infectii sau catre anumite forme de cancer. 

SIDA - CAUZE / AGENT INFECTIOS / FACTORI DE RISC

Cauzele infectiei cu SIDA

Principala cazuza a contaminarii cu virusul HIV/SIDA este interactiunea cu o  persoana seropozitiva la

HIV care, insa, nu prezinta in mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totusi purtatoare de virus si deci
susceptibila sa il transmita. Transmiterea virusului SIDA se face in trei modalitati principale: 

 pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma, de lichid prostatic sau
de secretii vaginale);
 pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea de seringi
infectate);
 pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii) si in cursul alaptarii
materne. 

Virusul fiind, de asemenea, prezent in lacrimi si in saliva, este deci posibila o contaminare prin
muscatura, precum si o contaminare in cazul unui sarut profund, in caz de leziuni ale mucoaselor bucale.
Totusi, n-a fost raportat niciun caz de transmisie de acest tip.

Calea sangvina - Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat la 90%, fie ca este
vorba de transfuzii, fie ca se intampla prin injectarea de droguri pe cale venoasa. Reutilizarea materialului
medical (seringi de plastic, ace) fara sterilizarea lui, un act legat de penuria de material, este un factor
subestimat de contaminare, a carui importanta ramane de evaluat si care justifica cea mai mare atentie, cel
putin individuala. Transmisia prin acele de acupunctura sau prin cele de tatuaj si prin lamele de ras este
posibila din punct de vedere teoretic.

Calea sexuala - Este calea de contaminare cea mai raspandita, toate practicile sexuale putand fi
contaminante in diferite grade. Transmisia infectiei este favorizata de microtraumatismele mucoaselor si
de bolile transmisibile sexual care antreneaza ulceratii la nivelul organelor sexuale, prin raporturile
sexuale in perioada menstrei (perioada cea mai contaminanta la femeia seropozitiva) si prin sodomie (coit
anal), din cauza fragilitatii mucoasei rectale. Este suficient si un singur raport sexual ca sa se produca
contaminarea.

SIDA - transmiterea de la mama la fat 

Toti copiii nascuti din mame seropozitive sunt seropozitivi la nastere, deoarece ei poarta anticorpii
mamelor lor. Atunci cand nu sunt infectati, ei devin seronegativi. Se poate incerca totusi sa se verifice
daca este prezent chiar virusul incepand cu varsta de 3 luni, multumita tehnicilor de cultivare a
virusurilor. Boala evolueaza lent (in vreo zece ani) la aproximativ 75% dintre copii si foarte rapid (in mai
putin de 5 ani) la aproximativ 20% din cazuri. Exista un risc de transmisie a HIV prin laptele matern. Desi
n-a fost inca posibil sa se masoare cu precizie, Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca la copiii
hraniti la san de mamele seropozitive pana la 15% dintre infectile cu HIV ar putea fi ocazionate de
alaptare.

SIDA - SIMPTOME

Simptomele infectiei cu SIDA 

Tabloul clinic al acestei infectii prezinta o variabilitate foarte mare, de la perioade lungi asimptomatice,
pana la o evolutie fulminanta. Din momentul infectarii exista o serie de etape evolutive.

Infectia acuta - Simptomatologie nespecifica ce poate aparea pe parcursul primei luni de la contactul
infectat. Infectia HIV este rareori diagnosticata in aceasta perioada. Aceasta primo-infectie ia aspectul
unei mononucleoze infectioase:

 febra care poate dura si o luna;

 tumefactie a ganglionilor limfatici;
 curbaturi, dureri articulare;
 eruptie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie;
 disfagie (greutate la inghitit) dureroasa. 

In cursul acestei faze au mai fost descrise si candidoze acute, care afecteaza mucoasele, ca si ulceratii
bucale. Mult mai rar survin manifestari neurologice: meningita acuta limfocitara, paralizie faciala,
mielopatie, neuropatie periferica, encefalita. Aceasta primo-infectie dispare spontan in aproximativ o
luna.

Etapa asimptomatica a infectiei cu SIDA

Aceasta dureaza de la 1 la 10 ani (sau mai mult) si corespunde unei faze de multiplicare a virusului.
Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin niciun simptom. In 20% pana la 50% din cazuri aceasta se
manifesta prin adenopatii (umflarea ganglionilor limfatici) generalizate si persistente. Acestea sunt, in
general, simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile cervicala, maxilara, submaxilara si occipitala.

Etapa simptomatica a infectiei cu SIDA

Progresia infectiei continua. Apare simptomatologia patologia infectilor HIV.

Etapa SIDA- Este definita prin scaderea celuleor CD4 sub 200 celule/mmc, sau de aparitia unei patologii
definitorii SIDA.

Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar al organismului pot aparea frecvent
simptome si manifestari ale HIV precum:

 Senzatie de oboseala cronica;

 Inflamarea nodulilor limfatici;
 Probleme de respiratie;
  Febra si frisoane;
 Scadere in greutate;
 Tuse uscata.

In stadii avansate ale infectiei, apare si SIDA, manifestata prin simptome precum:

 Diaree cronica;
 Aparitia de limfoame si infectii recurente;
 Iritatii ale pielii;
 Aparitia herpesurilor genitale;
 Dureri de cap constante;
 Lipsa energiei asociata cu aparitia oboselii la cel mai mic efort;
 Paloare;
 Transpiratii nocturne.

SIDA - TRATAMENT

Diagnosticarea infectiei cu SIDA

Initial, se efectueaza un test ELISA. Daca testul este pozitiv, se efectueaza un test Western Blot de
confirmare. Daca ELISA este negativ insa exista suspiciune clinica sau epidemiologica de infectie HIV
recenta, fie se efectueaza incarcatura virala, fie se repeta testul ELISA.

Testele ELISA si Western Blot pot fi negative in primele luni (maxim 6 luni), cat timp organismul nu a
inceput sa produca anticorpi (fereastra serologica), motiv pentru care o serologie negativa trebuie repetata
la 6 luni.

Diagnosticarea HIV este foarte importanta deoarece inceperea unui tratament inainte de instalarea
complicatiilor creste speranta de viata.

Tratamentul infectiei cu SIDA

Tratamentul consta in administrarea de medicamente antiretrovirale care actioneaza in diferite etape ale
replicarii virale. Tratamentul infectiei HIV este intotdeauna combinat (bazat pe asocieri medicamentoase),
administrandu-se mai multe antiretrovirale pentru a se asigura blocarea mai multor mecanisme de
replicare virala.

Odata inceput, tratamentul trebuie continuat pe viata deoarece intreruperea   tratamentului duce la

pierderea avantajelor obtinute in cursul terapiei (cresterea sau mentinerea celulelor CD4) si este asociat cu
un risc crescut de dezvoltare a rezistentei la medicamentele utilizate.

In absenta tratamentului, speranta la viata in infectia HIV este mult mai redusa, mortalitatea fiind in
principal pusa pe seama progresiei SIDA si asocierei infectilor oportuniste. Sub tratament eficace
speranta de viata creste, ajungand la valori similare cu ale populatiei fara HIV.