Alexandru Lăpușneanul

- Trecuseră 4 ani de domnie

- A.L. nu pusese mâna pe Spancioc și Stroici
- AL decide să se mute la cetatea Hotinului (o cetate de pe marginea nistrului, NV Moldaviei,
afla la 20km de Camenița, locul în care sedeau spancioc și stroici)
- Acolo se imbolnaveste brusc
- Trece printr-o stare de delir: "i se părea că vede toate jertfele cruziei sale, fioroase şi
ameninţătoare, îngrozindu-l şi chemîndu-l la judecata Dumnezeului dreptăţii."

- "Spancioc este încă tînăr, în inima lui este iubire de moşie"

- "Care s-au întors de la uşa mea, fără să cîştige dreptate şi mîngîiere?"
- "Cu averile voastre, nu cu banii ţăranilor pre care-i jupiţi voi. Voi mulgeţi laptele ţării, dar au
venit vremea să vă mulg şi eu pre voi."
- "Sînt alţi trîntori de care trebuie curăţit stupul"
- "Cu toate aceste, era neliniştit, căci nu putuse pune mîna pe Spancioc şi pe Stroici, care
şedeau la Cameniţă, aşteptînd şi pîndind vreme"

Din cauza bolii, Alexandru Lăpușneanul trece printr-o stare de delir și are pare de
halucinații. "I se părea că vede toate jertfele cruziei sale, fioroase şi ameninţătoare, îngrozindu-l
şi chemându-l la judecata Dumnezeului dreptăţii." Aceste halucinații îl fac să vadă cruzimile pe
care le-a înfăptuit într-o nouă lumină. Îi pare rău și își cere iertare de la toți. Spune că vrea să se
călugărească și le spune arhiereilor că, dacă îl vor vedea aproape de moarte să îl
călugărească. Nu apucă să termine de vorbit căci îl apucă convulsiile și cade în letargie.
Crezând că a murit, mitropolitul îl călugărește. Dar după nici o zi acesta se trezește și ,
neamintindu-si, crede că soția, fiul, mitropolitul și boierii l-au călugărit pentru a scăpa de el. Își
amenință cu moartea soția și copilul. Spancioc și Stroici, care trăgeau cu urechea la ușă, profită
de această amenințare necugetată pentru a o convinge pe Ruxandra să îl otravească pe
Lapușneanul. "De nu va muri îndată omul acesta, viaţa măriei-tale şi a copilului acestui este în
primejdie. Destul a trăit tatăl şi destule a făcut. Moară tatăl ca să scape fiul."
Cum explicăm aceste două episoade contradictorii: unul în care își regretă cruzimile, și
altul în care vrea să își omoare soția și copilul. Care este adevăratul Lapușneanul? În primul
episod, deși halucinațiile au avut un puternic impact emoțional asupra sa, avem toate motivele
să credem că era rațional: este calm, se gândește la viitorul Moldaviei și al fiului său, și nu
suferă de deficiențe de memorie. În al doilea episod, deși este aparent lucid, are grave
deficiențe de memorie, este foarte agresiv și instabil, îl acuză pe nedrept pe mitropolit, și e gata
să își omoare soția și fiul. Totuși, înainte de al doilea episod nu avusese halucinații și nu
delirase.
Ce explicație am putea găsi decât că aceasta este adevărata natură a lui Lapușneanul:
un om crud, care pedepsește și omoară fără să gândească, și care nu are milă nici față de
familia sa, nu-i asa? Greșit! Explicația este simpla: întreg emisodul al doilea se petrece intr-o
perioada de mai puțin de 15 minute de la trezirea lui Lăpușneanul. Există un fenomen
psihologic care se numește "inerția somnului". Inerția somnului constă în faptul că deși ne-am
trezit, creierul nostru mai are nevoie de încă 15-30 de minute pentru a se trezi complet. Cu alte
cuvinte, nu gândim foarte clar imediat după ce ne trezim. Acest efect putea fi amplificat și mai
mult de faptul ca Lăpușneanu se trezise dintr-un somn foarte profund. Astfel, Lăpușneanul
înțelege totul greșit și are o reacție pe măsură.
Dacă Lăpușneanul ar mai fi trăit încă câteva ceasuri era foarte probabil ca acesta să se
calmeze, să își aducă aminte cele întâmplate și să regrete amenințările făcute (sau chiar nici sa
nu-si mai aduca aminte de ele). Fiul și soția nu ar fi fost omorâți. Din păcate Spancioc a profitat
de această amenințare și de naivitatea Ruxandrei pentru a-i pune capăt vieții. Dar nu avem de
unde să știm ce ar fi fost așa că trebuie să ne mulțumim cu aceste două episoade. Din motivele
expuse mai sus, consider că trebuie luat în considerare episodul în care se căiește mai degrabă
decât cel în care amenință.