UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE SECURITATEA COMUNITARĂ ŞI CONTROLUL VIOLENŢEI

PROGRAM DE MASTER

TEMA:”Egalitatea de Gen”

COORDONATOR: MASTERAND:

Lect. Dr. S. Sulima Bivol Valeria, anul I

IAŞI 2020

1
 Egalitatea de Gen
Egalitatea de gen este un drept prin care oricine este liber să își dezvolte propriile
aptitudini și să își exprime opțiunile, fără a fi influențate de particularitățile sexului căruia îi
aparține. Comportamentele, aspirațiile și nevoile diferite ale femeilor și bărbaților, trebuie să
beneficieze de apreciere și promovare egală.
Discriminarea de gen este o încălcare a drepturilor omului!
Egalitatea de gen – obiectiv al oricărei societăţi democratice.
• Democraţia echilibrată din punctul de vedere al genului - nici unul din
cele două sexe nu ar trebui să aibă o pondere mai mare de 60% în funcţii publice.
• Obiectivul general al egalităţii de gen – crearea unei societăţi cu aceleaşi
oportunităţi, drepturi şi obligaţii pentru femei şi bărbaţi.
Genul este un instrument conceptual cu ajutorul căruia sunt analizate rolurile,
responsabilităţile, constrângerile, şansele şi nevoile bărbaţilor şi femeilor în orice context.
Rolurile şi nevoile de gen sunt influenţate de clasă, vârstă, rasă şi etnie, cultură şi religie şi de
mediul geografic, economic şi politic.
Genul implică roluri, responsabilităţi, constrângeri şi privilegii construite social care sunt
atribuite sau impuse femeilor şi bărbaţilor într-o anumită cultură. Atitudinile şi caracteristicile
referitoare la gen, rolul jucat de bărbaţi şi femei şi aşteptările referitoare la ei variază de la o
societate la alta şi se schimbă de la o epocă la alta. Faptul că atitudinile faţă de gen sunt
construite de societate înseamnă şi că ele se pot modifica astfel încât să ducă la crearea unei
societăţi mai echitabile şi mai juste şi a unei democraţii echilibrate din punctul de vedere al
genului.
Genul se referă la diferenţele sociale dintre femei şi bărbaţi care sunt învăţate şi care se
schimbă în timp. Aceste diferenţe variază mult în interiorul unei culturi şi de la o cultură la
alta.
Egalitatea de gen trebuie să constituie un obiectiv central al oricărei societăţi democratice
care doreşte să creeze drepturi cetăţeneşti depline şi egale pentru toţi şi este intrinsec legată de
dezvoltarea durabilă a acesteia, fiind vitală pentru punerea în practică a drepturilor omului.
Putem afirma că există egalitate între femei şi bărbaţi atunci când ambele sexe sunt
capabile să:
- împartă în mod egal puterea şi influenţa;
- să aibă oportunităţi egale în ceea ce priveşte independenţa financiară prin muncă şi prin
întemeierea propriei afaceri;
- să se bucure de acces egal la educaţie şi de oportunitatea de a-şi dezvolta deprinderile şi
talentele;

2
 - să împartă responsabilitatea pentru casă şi copii şi să fie liberi de orice fel de
constrângeri, intimidări şi acte de violenţă referitoare la gen atât acasă cât şi la locul de
muncă.
Analizele arată din ce în ce mai mult că egalitatea de gen nu reprezintă un scop în sine ci şi
un mijloc cheie de realizare a obiectivelor mai largi de dezvoltare, de la reducerea sărăciei,
creşterea productivităţii şi producţia cumulată, mortalitate infantilă mai mică, şi reducerea
exploatării prin muncă a copiilor, până la o mai bună luare a deciziilor şi o mai mare putere de
negociere pentru femei în cadrul gospodăriilor. Fie direct, fie indirect toţi aceşti factori
contribuie la creştere economică.
În mod similar, inegalitatea de gen poate să frâneze în mod semnificativ creşterea
economică, unele dintre statele cu cele mai ridicate niveluri de inegalitate fiind adeseori
acelea care au cele mai scăzute venituri pe cap de locuitor.
Egalitatea de gen recunoaşte că bărbaţii şi femeile trebuie să aibă drepturi, responsabilităţi
şi oportunităţi de muncă egale, care să le garanteze un nivel de trai adecvat pentru ei şi
familiile lor, care să le ofere siguranţa de bază şi care respectă drepturile omului şi permite
dezvoltarea creativităţii şi atingerea împlinirii personale.
Importanţa pe care organizaţiile internaţionale precum Uniunea Europeană sau Organizaţia
Internaţională a Muncii o acordă acestei problematici este demonstrată de numărul mare de
instrumente juridice care se referă de egalitatea de gen. Acestea stabilesc cu fermitate
principiile că munca decentă este un factor de producţie şi faptul că discriminarea pe piaţa
forţei de muncă şi în angajare trebuie eliminate atât pentru a genera o rată mai mare a
productivităţii cât şi pentru a permite bărbaţilor şi femeilor să se bucure de drepturi egale la
locul de muncă.
Egalitatea de şanse – conceptul conform căruia toate fiinţele umane sunt libere să-si
dezvolte capacităţile personale şi să aleagă fără limitări impuse de roluri stricte; faptul că
diferitele comportamente, aspiraţii şi necesităţi ale femeilor şi bărbaţilor sunt luate în
considerare, evaluate şi favorizate în mod egal înseamnă că femeile şi bărbaţii se bucură de
aceeaşi libertate de a-şi realiza aspiraţiile.
Relevanţa în problemele de gen – punerea în discuţie a relevanţei unei politici sau a unei
acţiuni cu privire la relaţiile de gen, a egalităţii dintre femei şi bărbaţi.
Abordarea integratoare a egalităţii de gen – elementul esenţial utilizat în definiţia abordării
integratoare a egalităţii de gen este punerea accentului pe procesele de elaborare a politicilor.
Abordarea integratoare se referă la (re)organizarea procedurilor şi reglementărilor uzuale,
(re)organizarea responsabilităţilor şi capacităţilor în scopul integrării perspectivei de gen în
toate aceste proceduri, reglementări, responsabilităţi, capacităţi, etc. Se referă, de asemenea, la
utilizarea expertizei de gen în elaborarea şi planificarea politicilor, utilizarea analizei privind
impactul de gen în acest proces, includerea consultărilor şi participării grupurilor şi
organizaţiilor relevante. Numai când toate aceste (pre)condiţii sunt îndeplinite se poate afirma
că procesul abordării integratoare este în curs derealizare.

3
 Dizabilitatea – termenul general pentru pierderile sau devierile semnificative ale funcţiilor
sau structurilor organismului, dificultăţile individului în executarea de activităţi şi problemele
întâmpinate prin implicarea în situaţii de viaţă, conform Clasificării Internaţionale a
Funcţionării Dizabilităţii şi Sănătăţii;
Discriminare – a diferenţia sau a trata diferit două persoane sau două situaţii,atunci când
nu există o distincţie relevantă între acestea sau de a trata într-o manieră identică situaţii care
sunt în fapt diferite. Directive UE anti-discriminare 5 interzic atât discriminarea directă, cât şi
discriminarea indirectă şi dau aceeaşi definiţie a discriminării.
În societate, femeile şi bărbaţii nu au aceleaşi roluri, resurse, nevoi şi interese. Nu participă
în mod egal la luarea deciziilor. Valorile atribuite “muncii femeilor” şi “muncii bărbaţilor” nu
sunt aceleaşi; aceste diferenţe variază de la o societate la alta, de la o cultură la alta şi sunt
denumite “diferenţe de gen”.
Genul se referă la diferenţele sociale dintre femei şi bărbaţi care sunt învăţate şi care se
schimbă în timp. Aceste diferenţe variază mult în interiorul unei culturi şi de la o cultură la
alta. Genul este un instrument conceptual cu ajutorul căruia sunt analizate rolurile,
responsabilităţile, constrângerile, şansele şi nevoile bărbaţilor şi femeilor în orice context.
Rolurile şi nevoile de gen sunt influenţate de clasă, vârstă, rasă şi etnie, cultură şi religie şi de
mediul geografic, economic şi politic. În orice context social, rolurile de gen pot fi flexibile
sau rigide, asemănătoare sau diferite, complementare sau în conflict. Pe lângă diferenţele
dintre femei şi bărbaţi, mai pot exista diferenţe în cadrul aceleiaşi categorii în ceea ce priveşte
nivelul socio-economic, puterea de decizie şi vârstă.
Termenul de “gen” nu îl înlocuieşte pe cel de “sex” care se referă doar la diferenţele
biologice (de exemplu, datele statistice sunt diferenţiate pe sexe).

4
 SPEȚĂ

Incapacitatea de a beneficia de amânarea executării unei pedepse a închisorii și dreptul la

respect pentru viața privată și de familie.
Alexandru Enache. România din 3 octombrie 2017
Acest caz a vizat în special plângerea unui deținut cu privire la discriminare bazat pe sex
pe motiv că prevederile legale românești permit numai femei condamnate, mame ale unui
copil cu vârsta sub un an, pentru a obține amânarea a executarea pedepsei lor de închisoare
până la prima zi de naștere a copilului lor. Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii
reclamantului, tatăl unui un copil cu vârsta sub un an a fost respins de instanțele române pe
motiv că standardul în cauză trebuia interpretat strict.
Cu cinci voturi pentru două, Curtea a concluzionat că nu a existat nicio încălcare a
articolului 14 (interzicerea discriminării) combinată cu articolul 8 (dreptul la respect
pentru viață) private și familiale) din Convenție cu privire la plângerea solicitantului cu
privire la discriminare bazată pe sex. În special, a apreciat că excluderea în litigiu nu
constituie o diferență de tratament și că există un motiv rezonabil proporționalitatea
dintre mijloacele utilizate și scopul legitim căutat (interesul superior al copilului și
legăturile particulare care există între mamă și copil în perioada anterioară primei zile
de naștere a bebelușului). Curtea are a remarcat în special că acordarea de măsuri de
amânare pentru femeile prizoniere executarea pedepsei lor nu a fost automată, iar legea
penală românească în în vigoare la momentul evenimentelor, i-a scutit pe toți deținuții,
indiferent de sex, alte posibilități de a solicita amânarea pedepsei. Ea a mai observat că
scopul standardelor legale în cauză a fost să țină seama de situațiile personale în special
având în vedere legăturile particulare care există între mamă și copilul în timpul sarcinii
și perioada anterioară primei aniversări a nou-născut. Pentru Curte, acest obiectiv
poate fi considerat legitim în sensul articolului 14 din Convenția și argumentele
prezentate de guvernul român nu au fost vădit nefondate sau nerezonabile. Prin urmare,
Curtea a considerat că, în domeniul specific vizat de acest caz, aceste considerente ar
putea constitui o bază suficientă pentru a justifica diferența de tratament care a făcut
obiectul solicitantului. Într-adevăr, maternitatea prezintă specificități care ar trebui să
fie luate în considerare, uneori prin măsuri de protecție.
ARTICOLUL 14
Interzicerea discriminării
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie
asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii
politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate
naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.
ARTICOLUL 8
Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie

5
 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului
său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în
măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o
măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării,
apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a
libertăţilor altora.