MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
AUDITUL ŞI CONTROLUL AGENŢILOR ECONOMICI/ SISTEMUL
INFORMAŢIONAL CONTABIL ÎN ASISTAREA DECIZIILOR MANAGERIALE

Impozitele directe in uniunea europeana

STUDENT:
Buruiana Tatiana

Alba Iulia
2019
2
Cuprins
CAPITOLUL I. CARACTERISTICI ALE POLITICII FISCALE LA NIVELUL U.E.........................................................3
1.1 Principii generale ale fiscalității in U.E.........................................................................................3
1.2 Necesitatea armonizării impozitelor..................................................................................................5
CAPITOLUL II. DIRECȚII PRIVIND ARMONIZAREA IMPOZITELOR ÎN UE........................................................6
2.1 Armonizarea impozitelor directe.......................................................................................................6
2.1.1. Impozitul pe venitul persoanelor fizice.........................................................................................6
2.1.2. Impozitul pe profit.....................................................................................................................8
2.2. Armonizarea impozitelor indirecte...................................................................................................9
2.2.1. TVA..........................................................................................................................................10
2.2.2 Accizele.....................................................................................................................................12
CAPITOLUL III. TENDINȚE ÎN PROCESUL DE ARMONIZARE FISCALĂ ÎN U.E...............................................13
CONCLUZII.................................................................................................................................................15
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................16

3
 CAPITOLUL I. CARACTERISTICI ALE POLITICII FISCALE LA NIVELUL U.E.
1.1 Principii generale ale fiscalității in U.E.

Politica fiscală este un atribut al suveranității naționale și este parte importantă a politicii
economice a unei tări, participând în calitatea aceasta la finanțarea cheltuielilor publice și la
redistribuirea veniturilor. Este și un instrument de reglare economică care poate fi folosit pentru
a influența consumul, a încuraja economisirea sau direcționa modul în care companiile sunt
organizate.1

În ceea ce privește crearea pieței interne unice aceasta a necesitat punerea în practică a unui
sistem de impozitare a consumului cât mai neutru posibil.La nivelul Uniunii Europene,
responsabilitatea politicii ficale revine, în primul rând , statelor membre care pot delega o parte
din aceste competențe nivelurilor regionale sau locale în funcție de structura constituțională sau
administrativă a puterii publice.

În ceea ce privește politica fiscală, UE are doar rol complementar în cadrul acesteia. Țelul
său nu este de a standardiza sistemul național de taxe, impozite și contribuții obligatorii, ci acela
de a se asigura că sistemele sunt compatibile nu numai între ele, ci și cu obiectivele stabilite în
Tratatul Comunității Europene, dintre care cel mai important este acela de a elimina taxele
vamale și orice alte măsuri cu efect echivalent dintre statele membre ; de a asigura
nedistorsionarea concurenței pe piața comună.2

Cu toate că politica fiscală europeană va avea noi priorități în viitor, principalele ei

preocupări vor rămâne aceleași : să se asigure că politica fiscală a unui stat membru nu are
impact negativ asupra altora și să asigure suveranitatea reală, pentru cetățenii UE și
reprezentanții acestora, prin intermediul acțiunilor comune.3

Uniunea Europeană nu dispune de puterea de a crea sau de a percepe taxe și impozite. Cu

toate acestea este important să se observe dacă pe piața unică măsurile fiscale stabilite de statele
membre nu impiedică libera circulație a bunurilor, a serviciilor sau a capitalului și că nu distruge
competiția.Trebuie menționat că procesul de armonizare și coordonare a impozitării este încet
1
Politici europene, Marius Profiroiu, Ed. Economică, p. 121
2
Ibidem, p. 123
3
Ibidem, p. 122

4
din cauza complexității factorilor implicați, precum și a faptului că deciziile privind fiscalitatea
cer unanimitatea de voturi.

Sistemul Comunităţilor Europene nu prezintă interes în domeniul fiscal, astfel trebuie

precizat că de fapt Tratatul cuprinde dispoziţii pentru eliminarea discriminării fiscale asupra
importurilor şi exporturilor de bunuri, că în cadrul Uniunii sunt stabilite scutiri în domeniul
agricol şi taxe asupra cărbunelui şi oţelului, că accizele au reprezentat obiectul armonizării
comunitare, că impozitarea bunurilor şi serviciilor este guvernată de dispoziţii comunitare prin
intermediul unui sistem armonios de taxă asupra valorii adăugate.4

Prima etapă a unui acord economic este zona de liber schimb care presupune abolirea
taxelor vamale de import între statele participante la acord. În cazul Europei, zona de liber
schimb cea mai extinsă cuprinde teritoriile Uniunii Europene, cele ale ţărilor EFTA (Norvegia,
Islanda, Elveţia şi Liechtenstein), ale ţărilor VISEGRAD (Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia) şi
Turcia.

A doua etapă este caracterizată prin realizarea unei pieţe comune, Uniunea vamală stabileşte
în urma abolirii barierelor vamale între ţările membre, tarife vamale comune pentru importurile
din state terţe.

Cea de-atreia etapă, presupune absenţa taxelor vamale interne, un tarif vamal comun pentru
importurile vamale interne şi pentru cele din state terţe. De la 1 ianuarie 1993, Uniunea
Europeană reprezintă o piaţă comună, eliminându-se definitiv orice taxă şi barieră vamală dintre
teritoriile ţărilor membre, în relaţia schimburilor cu statele terţe.În UE ţările membre
armonizează politicile lor fiscale, comerciale şi economice, fapt ce presupune o acţiune comună
privind taxa de scont, cotaţiile monedelor şi pieţele de capital.

Ultima etapă a evoluţiei procesului de integrare între state, Uniunea Politică, presupune
adoptarea politicilor comune şi chiar integrarea organelor constituţionale cu o limitare a
suveranităţii pentru ţările membre.5

1.2 Necesitatea armonizării impozitelor

4
Ibidem, p. 122
5
Ibidem, p. 124

5
 Din perspectivă teoretică se spune că “doza” potrivită în ceea ce privește armonizarea
fiscală este aceea care elimină disparităţile din cadrul sistemelor fiscale naționale până în faza
în care acestea nu mai îngreunează alocarea resurselor între state, fără însă să anuleze
stimulentele care decurg din concurența fiscală.
În ceea ce privește gradul de armonizare, accentul este pus mai mult pe impozitele
indirecte pentru că diferenţeledintre acestea determină preţuri diferite la consumator,în
concluzie imparte pieţele naţionale,ceea ce nu este în concordanță cu obiectivul Pieței Interne
Unice.
În privința impozitelor directe este necesară o armonizare limitată, ce vizează eliminarea
discriminării, a dublei impuneri sau a neimpunerii neintenționate.6
Necesitatea armonizării accizelor este chiar mai mare decât în cazul TVA datorită
faptului că ele se aplică sistematic asupra combustibililor, care au o influentă semnificativă
asupra costurilor de producție, influență posibilă să inducă dereglări intracomunicare datorită
nivelurilor diferite de accizare în anumite state membre; pe de altă parte acestea au un potențial
mare de concurență fiscal prin atragerea consumatorilor din celelalte state membre prin
intermediul unor niveluri reduse de taxare.
Datorită faptului că impozitele indirecte sunt în proporția cea mai semnificativă în cadrul
veniturilor bugetare și PIB motivează autorităţile fiscale să consolideze controlulasupra
agenţilor economici în scopul asigurării unei colectări eficiente.Țările care au practicat acest
control sunt Polonia, Republica Cehă, Bulgaria, Ungaria și România, însă prezintă și cel mai
mare risc de fraudă și evaziune fiscală

CAPITOLUL II. DIRECȚII PRIVIND ARMONIZAREA IMPOZITELOR ÎN UE

2.1 Armonizarea impozitelor directe

6
FINANȚE PUBLICE, Tatiana Moșneagu, Ed. Universitară

6
 Pentru început o scurtă prezentare a impozitelor directe , în ceea ce privește acestea putem
spune că ne dăm seama că impozitul este direct deoarece persoana îl suportă efectiv și în mod
real din venitul său, cunoscându-i în același timp și mărimea.

Câteva dintre caracteristicile acestui tip de impozite :

 În primul rând sunt nominative ceea ce înseamnă că se stabilesc în mod direct pe numele
fiecărei persone fizice și juridice.
 În al doilea rând se stabilesc pe veniturile/ averea acestora.
 Au la bază documente.
 O altă caracteristică important o reprezintă faptul că suma care trebuie plătită este
stabilită anticipat.
 Iar în ceea ce privește termenul de plată, acesta este stability prin lege.

O remarcă deosebit de importantă în ceea ce privește impozitele directe o constituie faptul că

acestea au un rol important în luarea deciziilor privind obținerea de venituri, de bunuri
patrimoniale iar pe de altă parte în săvârșirea sau nu, în cunoștință de cauză, de acte de evaziune
fiscal, mai ales în condițiile unei fiscalități foarte mari.

2.1.1. Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Apartenenţa la piaţa unică europeană implică, fără îndoială, şi practici de armonizare în

mai multe domenii de interes general, printre care şi cel fiscal. În statele membre UE 27 există
două modalități de așezare a impozitului pe veniturile persoanelor fizice: în cote progresive și în
cotă proporțională care mai este numită și cotă unică. 7 Aceste cote sunt valabile în mare parte
pentru impunerea veniturilor din salarii, din dobânzi sau investiții în titluri de valoare, venituri
din jocuri de noroc, venituri din moșteniri, donații, transferuri de proprietăți imobiliare, fiecare
din acestea având cote de impozitare particularizate.

Studiile arată că pe primul loc cu cea mai mare cotă de impunere a veniturilor
persoanelor fizice, se află Danemarca, cu toate că acest stat a avut numeroase încălcări fiscale;
aceasta este urmată de Suedia, Finlanda, Norvegia și altele. Armonizarea fiscală este indusă de
necesitatea ca sistemele fiscale să nu aducă atingere celor patru libertăţi înscrise în tratatul
Comunităţii Europene. Dacă fiscalitatea indirectă distorsionează libera circulaţie a mărfurilor şi
libera prestaţie a serviciilor, necesitând un grad înalt de armonizare, nu acelaşi lucru se poate

7
Analize ale politicii fiscale în România și în statele member ale U.E., Iulian Viorel Brașoveanu,Ed. ASE, p.168

7
spune despre fiscalitatea directă, a cărei aliniere nu este prevăzută în mod expres în tratatul de
constituire a Comunităţii Europene.

În continuare voi prezenta modalități de impozitare a veniturilor persoanelor fizice în

statele UE 27, pe baza datelor Comisiei Europene. Am început cu statele ce au adoptat cota unică
de impozitare, fiind o noutate pentru că țara noastră practică și ea această cotă.

Aceasta are la bază ideile de simplitate, transparență și eficiență în colectare. În ceea ce

privește momentul introducerii putem observa că primele țări care au adoptat-o au fost Estonia și
Lituania (33%), apoi de Letonia, Rusia,Serbia, un pic mai târziu România (16%) iar cea mai
mică cotă este aplicată în Georgia.8

În ceea ce privește valoarea încasărilor din acest impozit în 2005 variză între 2,76% și
5,77% din PIB, statele caracterizându-se printr-o fiscalitate redusă. În cadrul țărilor europene
care aplică aceste cote se remarcă, în mod cert, cele cu cea mai mare fiscalitate a impozitului.
După cum era de așteptat în Danemarca mecanismul impozitării persoanelor fizice este complex
și se caracterizează printr-o cotă maximă de 59%, care contribuie și la finanțarea sistemului
public de pensii.

Consiliul european, a adoptat la 1 decembrie 1997 un pachet de măsuri destinate

combaterii concurenţei fiscale neloiale, urmărind insuflarea unui nou dinamism coordonării
fiscale în UE, atât pentru întreprinderi cât şi pentru cei privați. Propunerea lansată prin pachetul
fiscal în 1998 viza garantarea unei impuneri minime efective a veniturilor din economisire în
interiorul UE. În aceste condiții fiecare stat membru avea două opţiuni: „regimul informării" sau
„regimul reţinerii la sursă.

În cazul în care vorbim despre impozitarea dividendelor percepute de persoane fizice,

aceasta nu este armonizată la nivelul UE, totuşi, dezideratul liberei circulaţii a capitalurilor în
UE, impune ca dividendele provenind dintr-un alt stat membru, încasate de acţionari particulari,
să nu facă obiectul unei impozitări superioare celei aplicate dividendelor naţionale. La fel,
dividendele plătite persoanelor fizice în alt stat membru (nerezidenţi) nu pot face obiectul unei
impozitări superioare celei aplicate dividendelor plătite la nivel naţional (rezidenţi).9

8
Ibidem, p.169
9
Fiscalitate de la lege la practică, L. Tatu, Ed. C.H. Beck

8
 Acest tip de impozit poate influența deciziile de economisire și de investiții pe plan
internațional, precum și circulația persoanelor iar în mod indirect alegerea amplasamentelor din
care sunt conduse companiile.

O observație bună de precizat este aceea că singura reglementare înregistrată în acest

domeniu o reprezintă impozitarea dobânzilor aferente depunerilor persoanelor fizice. Este
necesară o coordonare mai bună între state cu privire la acest impozit, în primul rând ea nu
erodează ci întărește suveranitatea fiscală prin îmbunătășirea schimbului de informații între
administraţiile fiscale naţionale oferind un control mai eficient asupra surselor de venit a
contribuabililor individuali.

Pe plan mondial există tendința de renunțare la impozitarea dobânzilor și câștigurilor de

capital .

2.1.2. Impozitul pe profit

Tendința generală la nivelul statelor UE în perioada 1995-2007, pentru impozitul pe

profit, a fost de reducere semnificativă a cotelor de impozitare. Mediul de afaceri privat este
impulsionat prin aceste reduceri la aproape toate statele membre UE 27. Chiar și în cazul
Finlandei, care în perioada analizată a înregistrat o creștere de 1 punct procentual a cotei de
impozitare, în ultimii trei ani a redus cota de impozit cu trei puncte procentuale. Dintre toate
țările membre singura care nu a modificat deloc cota de impozit este Suedia (28%).10

În ceea ce privește țările cu cea mai mare cotă de impunere se remarcă Germania și
Italia, însă tendința este în diminuare. Dacă luăm cazul țării noastre aceasta se află în primele trei
din UE 27 în ceea ce privește modificarea cotei; iar prin intermediul cotei actuale de impozitare a
profitului, țara noastră se situează printre cele mai atractive dintre țările UE 27.

Ca urmare a faptului că progresul în domeniul impozitării directe, a întârziat să apară,

la 23 martie 1996, Comisia a redactat un document intitulat „Fiscalitatea in Uniunea Europeană"
prin care constata că în același timp cu accelerarea procesului de integrare economică,

10
Analize ale politicii fiscale în România și în statele member ale U.E., Iulian Viorel Brașoveanu,Ed. ASE, p.165

9
coordonarea politicilor fiscale apare tot mai insuficientă, concurenţa fiscală pentru a atrage
activităţi productive s-a dezvoltat şi a condus la o „sumă negativă": nu numai că nu a avut nici un
efect global asupra pieţei muncii si creşterii economice, antrenând simple transferuri de la un stat
membru la altul, dar a antrenat o evoluţie a structurii prelevărilor obligatorii care s-a
dovedit penalizatoare pentru munca salariată şi favorabilă pentru capital.

2.2. Armonizarea impozitelor indirecte

Pentru început o scurtă introducere în lumea impozitelor indirecte, acestea reprezintă

impozite stabilite pe cheltuieli, pe consum, sunt cele care se plătesc atunci când banii sunt
cheltuiți. Câteva motive pentru care avem nevoie de impozitele indirect și anume: creșterea
veniturilor bugetare și reducerea importului și a producției și a producției și consumului anumitor
produse și servicii.

Chiar dacă impozitele indirect sunt mai inechitabile decât impozitele directe, tendința
general este de extindere atât a numărului impozitelor indirect aplicate cât și a mărimii acestora.

Aceste impozite au și ele o serie de caracteristici, printre care se numără:

 În primul rând nu sunt nominative.

 Pe de altă parte se stabilesc în prețul produselor și în tariful serviciilor al căror
consum dăunează grav sănătății fizice și psihice a consumatorilor.
 În ceea ce privește modul de determinare și de încasare observăm că nu au la bază
documente de plată.
 În cele din urmă se constată că sunt invizibile și neidentificabile.
 O altă caracteristică este aceea că duc la cote regressive de impozitare.
 În toate cazurile suportatorul este diferit de plătitor.
 În cazul termenului de plată, acesta este diferit de la contribuabili față de plătitori.
 Acesta se poate impune și asupra unor produse și servicii ce reprezintă consum de
bază pentru populație, obținându-se venituri pentru bugetul statului.11

2.2.1. TVA

11
Ghidul specialistului în fiscalitate, Grigorie Lăcreța, Ed. Tribuna Economică, p.59

10
 O atenţie deosebită în procesul armonizării fiscale din cadrul U.E., i s-a acordat taxei pe
valoarea adăugată.în ceea ce privește sistemul European, taxa pe valoarea adaugată s-a instituit
și se modifică pe baza Directivelor UE. Observăm că cota standard de impozitare este stabilită la
un nivel minim de15%, putând fi crescută până la maxim 25%. În cazul în care este necesar se
poate recurge și la cote mai scazute pentru produsele de strictănecesitate.

Unul din marile neajunsuri ale acestor impozite din punctual de vedere al necesităţii
liberalizării comerţului între țările membre îl constituia faptul că era imposibil de determinat
corectitudinea ajustărilor fiscale la frontier.

O particularitate specifică statelor din UE o reprezintă cota parking, care are semnificația
unei cote speciale practicată încinci dintre statele membre pentru anumite bunuri; aceasta are o
valoare de 12% în Belgia, Austria, Luxembourg, Portugalia, respectiv de 13% în Irlanda. O
remarcă importantă o reprezintă faptul că Danemarca este singura țară care nu practică cote
reduse.12

Taxa pe valoarea adaugată prezintă avantajul de a face vizibil conținutul fiscal al unui
produs în fiecare stare a producției sau al lanțului de distribuție. Taxa a fost aleasă ca metodă de
impozitare indirectă deoarece evita efectul cumulativ al taxelor în cascadă și asigură neutralitatea
impozitării atât între statele membre , cât și a comerțului dintre acestea și statele care nu sunt
parte din Comunitate.13

A șasea directivă în ceea ce privește taxape valoarea adaugată, a prevăzut ca aceasta să

fie aplicată pentru același gen de tranzacții în toate statele membre. În ceea ce privește măsurile
ce trebuiau îndeplinite pentru trecerea rapidă la un sistem de taxare la origine, precum și cele
legate de sistemul de compensare și de aliniere a acestor cote, nu au putut fi duse la îndeplinire.

Odată cu anul 1993, persoanele fizice aveau posibilitatea să achiziționeze bunuri și

servicii de folosință personal din alte state membre și erau taxate după același sistem ca și
rezidenții țării. Cu toate acestea existau și câteva excepții și anume în cazul cumpărării de
vehicule noi precum și în cazul vânzărilor comandate prin poștă de către o companie cu sediul în
alt stat membru.

În continuare voi prezenta câteva caracteristici definitorii ale taxei pe valoarea adaugată ,
care reprezintă o taxă pe consum ce este direct proportional cu prețul bunurilor și
serviciilor,acestea sunt:

 Este o taxă generală deoarece se aplică pentru toate activitățile comerciale.

 Este o taxă pe consum deoarece este suportată de către consumatorul final.
 Este calculată ca un procent din preț.
 Este colectată în mod fracționar.

12
Analize ale politicii fiscale în România și în statele member ale U.E., Iulian Viorel Brașoveanu,Ed. ASE, p.170
13
Politici europene, Marius Profiroiu, Ed.Economică, p. 127

11
  O caracteristică semnificativă o reprezintă faptul că taxa este neutră indiferent de
numarul tranzacțiilor ce au loc, acest fapt se datorează mecanismului.14

Pentru a atinge anumite obiective se simte nevoia de actualizare a legislației privind TVA iar
prin aceasta se reflect un număr de evoluții structurale: în primul rând tendința cu privire la
privatizare, apoi evoluția jurisprudențială iar în cele din urmă noile tehnologii informaționale. În
plus trebuiau îndeplinite și niște condiții printre care se numără:

 Trebuia să se pună capăt segmentării pieței în tot atâtea spații fiscale cât state membre;
 Trebuia sa fie simplu și modern;
 Pe lângă acestea mai trebuia să garanteze egalitatea de tratament pentru toate operațiunile
realizate în cadrul Comunității;
 Apoi să garanteze securitatea și controlul taxării controlul în vederea menținerii nivelului
încasărilor fiscal provenind din TVA.15

În anul 2003 s-a întocmit un prim bilanţ ce actualiza priorităţile strategiei TVA. Constată că a
fost atins obiectivul primordial, acela de a da un nou impuls preocupării Consiliului în materie de
TVA, comisia precizează că activităţile viitoare vor fi axate pe două linii directoare: afirmarea
principiului taxării la locul de consum şi simplificarea obligaţiilor operatorilor. Comisia
consideră că o colaborare din ce în ce mai bună între statele membre, asistată de către ea însăşi,
va permite menţinerea fraudei fiscale în cazul TVA în limite acceptabile.

2.2.2 Accizele

În momentul în care a luat ființă piața unică a fost introdus și un sistem comun de accize,
mai exact la1 ianuarie 1993. Acesta era aplicat celor trei categorii principale de produse: tutun
prelucrat, băuturi alcoolice și uleiuri minerale.

În ceea ce privește nivelul acestora se poate spune că variază de la un stat membru la altul
și reprezintă o sursă importantă de venit anual. În cadrul plății, aceasta este de obicei suspendată
până în momentul în care bunurile sunt declarate bune pentru consum.

Deși există și în present ţări cu accize nearmonizate pe teritoriul Uniunii Europene se

dorește dispariția completă a acestora. Au fost mai multe premise care au stat la baza
armonizării accizelor plecând de la limitarea consumului unor produse dăunătoare sănătăţii până
la partea financiară.

14
Ibidem, p. 129
15
Ibidem, p. 132

12
 Prin urmare considerăm că acestea reprezintă un impozit semnificativ, în primul rând
datorită veniturilor pe care le aduce bugetului de stat precum şi ca o potenţială pârghie care poate
fi filosită în scopul realizării unor considerente sociale.

Din analiza accizelor rezultă că veniturile aduse de acestea înregistrează în statele UE în

medie 2,5% din PIB iar valoarea maximă poate fi de 5,5% din PIB în alte state. În comparație cu
TVA sau cu impozitele pe venit, este un impozit mult mai stabil, deoarece se aplică asupra
produselor cu cerere inelastică și care nu pot fi substituite.

În ceea ce privește rolul activelor există niște contradicții ce reies din faptul că statul
susține că au rol moralizator și derezolvare a unor externalități negative însă efectele reale nu
sunt în concordanţă cu intenţiile.

Din punctul de vedere al societăţii accizele sunt văzute ca un preţ care trebuie plătit
pentru costurile pe care societatea trebuie să le suporte în urma consumului de alcool, tutun sau
produse energetice. 16

O observație interesantă o constituie faptul că acciza minimă cerută este de 550 de

euro/hectolitru de alcool pur. În cazul României există o acciză de 750 de euro/hl. de alcool pur,
ce se prevede a rămâne constant până în anul 2010. Se remarcă cu valori foarte ridicate față de
celelalte și față de minimul impus, Suedia cu 5374 de euro/hl. de alcool pur, urmată de Irlanda,
Marea Britanie și Finlanda. Cele mai reduse valori ale acestei taxe se înregistrează în Bulgaria și
Cipru.17

CAPITOLUL III. TENDINȚE ÎN PROCESUL DE ARMONIZARE FISCALĂ ÎN

U.E.

În cadrul armonizării impozitelor indirecte se poate constata o anume tendință

regională în Europa Centrală şi de Est, unde autorităţile fiscale s-au angajat în procese
ample de reformă, induse parţial de nevoia de convergenă cu spaţiul comunitar şi pe de
altă parte de evoluţiile sistemice din cadrul economiilor naţionale.

Germania și Franța sunt dispuse să facă un pas major în domeniu, prin unificarea bazelor
și ratelor de impozitare pe profiturile companiilor ceea ce reprezintă un prim pas spre procesul de
armonizare deplină în cadrul acestui domeniu.

Procesul de armonizare fiscală nu a ajuns încă în ultimul stadiu, în urma unei analize s-au
constatat o serie se tendințe și anume :

16
Ibidem, p.133
17
Analize ale politicii fiscale în România și în statele member ale U.E., Iulian Viorel Brașoveanu,Ed. ASE, p. 174

13
  Una dintre tendințe se referă la faptul că toate ţările aflate în tranziţie, beneficiază de o
reducere a impozitelor exprimate ca procent în PNB, aceasta poate fi interpretată ca o
micșorare a rolului statului în economie,excepție făcând Ucraina,unde s-a înregistrat o
creştere a lor. În același timp se observă pe de o parte o scădere şi a cheltuielilor
exprimate ca procent în PNB (de exemplu, în Bulgaria şi România), iar pe de altă parte în
unele ţări s-a înregistrat o creştere a acestora ( spre exemplu în Polonia, Ucraina,
Ungaria). Neconcordanţa sesizată între evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor a avut drept
cauză dificultătile politice şi s-a manifestat printr-o accentuată sporire a deficienţelor
bugetare, care alături de efecteleinflaţioniste, a făcut dificilă stabilizarea
macroeconomică. Poate avea efecte diverse precum sporirea obligaţiilor fiscale ale
firmelor, scăderea credibilităţii lor împreună cu diminuarea atractivităţii investiţiilor de
capital, în unele domenii, afectând dezvoltarea sectorului privat;18
 O altă tendință se referă la modificarea structurii impozitelor care s-a concretizat în
scăderea veniturilor datorită declinului producţiei industriale în același timp cu creșterea ponderii
veniturilor bugetare din taxe de asigurări sociele, întrucât şomajul a crescut mai lent decât au
scăzut veniturile, iar salariile au înregistrat o permanentă creştere.

 Ultima tendință constă în reducerea relativă a nivelului cheltuielilor ca procent în PNB, în

care intră: diminuarea ponderii cheltuielilor cu investiţiile, scăderea investiţiilor directe
(pentru energie, produse alimentare) ca urmare a liberalizării preţurilor, creşterea
cheltuielilor sociale, în special a celor cu protecţia socială şi a celor publice, care
evidenţiază preocupările pentru menţinerea unui anumit standard de viaţă, creşterea
cheltuielilor cu dobânzile plătite pentru credite interne şi externe.

În majoritatea a ţărilor aflate în tranziţie veniturile bugetare prezintă încă un grad de

instabilitate și un mediu fiscal incert pentru plătitorul de impozit. În aceste condiții este esențial
ca sistemele fiscale ce se construiesc în aceste ţări să ţină seama de experienţa ţărilor dezvoltate,
pentru ca ele sa funcţioneze eficient, permițând dezvoltarea afacerilor şi investiţiilor.19

18
Fiscalitatea de la lege la practică, L. Tatu, Ed. Economică
19
Ghidul specialistului în fiscalitate, Grigorie Lăcreța, Ed. Tribuna Economică

14
CONCLUZII

În concluzie armonizarea fiscalității nu este obligatorie decât în ceea ce privește

impozitele indirect, cu toate acestea țara noastră se încadrează în tendința general a statelor
membre de reducere a cotelor de impozitare a profitului și a veniturilor persoanelor fizice. Se
observă că România este țara cu cea mai mică fiscalitate; practicarea de cote reduse are în vedere
moduri de atragere de investiții mari și în principal de a face mediul de afaceri mai atractiv.20

O altă concluzie constă în aceea că România are cote de TVA mai mari decât media
statelor UE; acest lucru este vizibil și în cadrul accizelor.

O remarcă semnificativă o constituie faptul că toate țările ce aplică o cotă unică de

impozitare a veniturilor au încasări fiscal de aproape30% din PIB.

Se poate observa că evoluția sistemului de taxe și impozite din România tinde spre media
europeană, fără însă o reușită în acest sens datorită ciclurilor electorale interne.

20
Analize ale politicii fiscale în România și în statele member ale U.E., Iulian Viorel Brașoveanu,Ed. ASE, p.200

15
 O prevedere a UE o reprezintă faptul că rezerva minimă cerută este de 45 de euro/hl. de
produs.

16
 BIBLIOGRAFIE

o Ghidul specialistului în fiscalitate, Grigorie Lăcreța, Ed. Tribuna Economică

o Analize ale politicii fiscale în România și în statele membre ale U.E., Iulian
Viorel Brașoveanu,Ed. ASE
o Fiscalitatea de la lege la practică, L. Tatu, Ed. Economică
o Politici europene, Marius Profiroiu, Ed.Economică
o FINANȚE PUBLICE, Tatiana Moșneagu, Ed. Universitară

17