Adyton (gr. dtSuxov, -ou; lat. adytum, -i; adyta, -orum).

în templul grec, cu acest nume era desemnată o

încăpere situată în fundul camerei destinate statuii de cult sau dedesubtul acesteia, unde se păstrau
relicvele şi obiectele sacre şi se desfăşurau riturile rezervate exclusiv preoţilor. înde¬obşte, accesul
credincioşilor în această încă¬pere era interzis. Termenul provine din cuvîntul grecesc 6uw, a
„pătrunde", precedat de un alfa privativ. în sanctuarele oracu¬lare, în adyton se ascundea preotul sau
preoteasa care trebuia să facă cunoscut răspundul zeului.