Adulatio.

în lumea romană era un mod de manifestare a adorării şi venerării unei

zeităţi, constînd în prosternarea în faţa statuii de cult, atingînd pămîntul cu
frun¬tea. Această manifestare de supunere faţă de divin era de origine orientală.
în lumea greacă, o atitudine analoagă de supunere şi de venerare, răspîndită mai
ales în lumea persană în legătură nu numai cu divini-tatea, ci şi cu persoana divină
a Regelui Regilor, era numită proskynesis. Grecii din coloniile ionice au remarcat-o
la supuşii suveranului persan şi au văzut în ea un semn al distanţei ce separa
civilizaţia orien¬tală de aceea a Greciei. Mai tîrziu, în spe¬cial din epoca lui
Alexandru cel Mare, care pe timpul campaniei sale a adoptat dife¬rite obişnuinţe
orientale, lumea occiden¬tală s-a familiarizat într-o oarecare măsură cu aceste
obiceiuri (vezi şi ADORATIO).