Afaia (gr. 'Acpaia, -aq; lat. Aphaea, -ae).

Numele unei zeităţi străvechi, venerată

probabil încă din epoca miceniană, care avea un important centru de cult în insula
Egina, în golful Saronic. în perioada cla¬sică a fost asimilată uneori cu
BRITOMARTIS (vezi; informaţia poate fi citită la Pausa-nias, 2.30.3), alteori cu
ARTEMIS (vezi); pe insula Egina, se pare că a fost asociată Atenei. încă dintr-o
epocă străveche, pe această insulă se ridica un templu închi¬nat zeiţei, care în
zorii epocii clasice a fost reconstruit în stil doric, iar astăzi se păs¬trează parţial.
Aici se găsea statuia de cult a acestei zeităţi, în timp ce sculpturile de pe fronton
(păstrate astăzi parţial la Miinchen) o reprezentau pe Atena. Potrivit unei
le¬gende răspîndite în epoca tîrzie, Afaia, o tînără de origine cretană, a fost răpită
de un pescar şi dusă din Creta în Egina. Aici, pentru a scăpa de atenţiile răpitorului
său, s-a ascuns într-o pădurice, unde a dispă¬rut. Numele său era explicat tocmai
ca provenind din acpavife, „dispărut".