Afrodita (gr. 'Aq>po6CTT|, -TIC ; lat- Venus, -eris).

Zeiţa iubirii şi a frumuseţii,

pre¬zentată în Iliada ca fiica lui Zeus şi a Dionei. Scriitorii mai tîrzii povestesc însă
că s-a născut din spuma mării, de unde i-ar proveni şi numele (Platon, Cratylos,
406: &q>p6g, „spumă"). Potrivit lui Hesiod (Teogonia, 188), Afrodita s-ar fi născut
din membrul viril al lui Uranos, pe care Cro-nos 1-a aruncat în mare. Plămădindu-
se în mijocul valurilor, s-ar fi deplasat mai întîi către insula Citera, iar mai apoi
către Cipru, unde a ieşit din apă, făcînd să răsară sub tălpile sale o iarbă moale.
Potrivit unei alte versiuni (Aelianus, De natura anima-lium, 14.28), Afrodita s-ar fi
născut dintr-o scoică, şi tot într-o scoică a fost dusă în insula Citera. în epoca
clasică, scoica era sacră pentru această zeiţă, inclusiv dato¬rită asocierii cu
Nerites, singurul fiu de sex bărbătesc al lui NEREU (vezi), care trăia în adîncurile
mării şi a cărui tovarăşă a fost zeiţa înainte de a ieşi din spuma mării, întrucît
Nerites a refuzat să o urmeze pe pămînt, Afrodita 1-a transformat în scoică.
Introdusă imediat după ivirea sa pe pămînt în lumea zeilor, Afrodita a devenit
soţia lui Hefaistos, pe care, însă, potrivit versiunii homerice a mitului, 1-a trădat
foarte curînd cu Ares (pentru detalii vezi HEFAISTOS).