Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

Modernismul, promovat în România de criticul literar Eugen Lovinescu, îți are originile în
celebrul volum „Lesfleurs du mal”, aparținând lui Charles Baudelaire. Prin intermediul revistei
„Sburătorul” și al cenaclului literar cu același nume, mentorul își propune să realizeze o
sincronizare cu literatura din Vest, aducând în discuție teoria mutației valorilor estetice. Dintre
principii amintim: trecerea de la romanul obiectiv, cu tematică rurală, la cel subiectiv în care
personajele sunt intelectuali, dar și faptul că poezia epică trebuie să devină lirică și să vizeze
marile teme ale lumii: societatea, moartea și timpul. Printre cei care au aderat la mișcare se
numără atâtpoeții Tudor Arghezi, cu a sa esteticăa urâtului, Lucian Blaga, revendicat inclusiv de
expresioniști, și Ion Barbu, matematicianul, câtși prozatorul Camil Petrescu, un nume de
referință pentru romanul analitic și cel al experienței.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este asezata in fruntea primului
volum a lui Lucian Blaga, Poemele luminii (1919).
Din punct de vedere compozitional, discursul poetic este construit ca un monolog liric
confesiv, folosindu-se tehnica ingambamentului, caracteristica moderne. Continutul este
organizat in trei secvente bazandu-se pe ”lumina mea” si ”lumina altora” sau pe cele doua
moduri de cunoastere.
Poemul este alcatuit din 20 de versuri libere cu masura inegala care prin ritmul
interior redau ideile si frenezia sentimentelor. Elementele recurente in text sunt misterul si
motivul luminii care implica principiul contrar, intunericul, discursul liric find structurat in jjurul
acestor idei.
Titlul este o metaforă revelatorie care semnifică ideea cunoaşterii luciferice.Pronumele
,,eu’’, care este reluat insistent în poezie, exprimă atitudinea poetului-filozof de a proteja
misterele lumii. Verbul la forma negativă ,,nu strivesc” exprimă refuzul cunoşterii de tip raţional
şi opţiunea pentru cunoaşterea luciferică/poetică. Metafora revelatorie ,,corola de minuni a
lumii”, imagine a perfecţiunii, prin ideea de cerc, semnifică misterele universale, iar rolul
poetului este de a adânci aceste taine. Metafora sugerează o lume care are frumuseţea, dar şi
fragilitatea florii, asupra căreia orice intervenţie violentă poate avea consecinţe distructive.

De asemenea, metafore revelatorii sunt si elementele prezentate in al cincilea si ultimul

vers. Florile contureaza ideea de un frumos efemer, ochii reprezinta oamenii si sentimentele lor,
buzele descriu comunicare, dar si iubirea, iar mormintele semnifica viata si moartea.

Fiind o arta poetica, tema poeziei este modul prin care autorul se raporteaza la opera sa si
este conturata de o serie de motive literare, precum: corola, flori, ochi, buze si morminte.
,,Lumina’’ reprezinta un element central al operei si este repetat de doua ori in continutul operei,
fiind considerat un laitmotiv.

In incipit, eul liric doreste sa accentueze faptul ca el, prin intermediul ratiunii si implicit al
poeziei, nu distruge elementele capabile sa ofere existentei noastre mister. Opera celorlalti,
deoarece isi propune sa dezvaluie tainele universului, produce individului tristete, amaraciune.
Prin creatia sa, eu liric doreste sa potenteze misterul, iar prin comparatia cu luna, se creioneaza
influenta pe care o are cunoasterea in realizarea misterului. Finalul, cu rolul conclusive, surpinde
cauza aflata la baza perceptiei: iubirea misterului.

Tipul de lirism abordat de Blaga este cel subiectiv, aparand un procedeu specific liricii
moderniste, numit exacerbarea eului liric. Astfel, pronumele personal „eu” apare de foarte multe
ori in poezie cu rol de emfaza a caracterului de confesiune a discursului liric. Prezenta acestui
pronume chiar in titlu accentueaza ideea ca alegerea cunoasterii luciferice este o optiune
personala, individuala. De asemenea, lirismul de tip subiectiv este reliefat prin marci lexico-
gramaticale ale prezentei eului liric, precum: verbe la persoana I („nu strivesc”, „iubesc”) și linia
de pauză.

Cunoasterea de tip luciferic e accentuata prin prezenta termenilor din campul lexical al
misterului: ,,taine’’, ,,nepatrunsul ascuns’’, ,,intunecata zare’’. Acesti termini au rolul de a
contura imaginea unui univers ale carui legi nu trebuie sa fie cunoscute sau intelese ci doar
intuite si potentate.
Poezia cuprinde o comparație amplă între lumina lunii și cunoașterea luciferică. La fel cum
lumina lunii lasă să se zărească numai conturul obiectelor, la fel și cunoașterea poetică pătrunde
tainele universului oferind multiple căi de revelare a misterului.
Epitetele în inversiune „largi fiori de sfânt mister” sugerează sacralitatea misterului, dar și
extazul poetului în fața revelării tainelor. Plasticizarea ideii se realizează prin elementele
imaginarului poetic specifice lui Blaga: „lumină, taină, zare, noapte, fior, lună.” . Enumerația „în
flori, în ochi, pe buze ori morminte” cuprinde elementele componente ale universului într-o
gradație ascendentă , în funcție de profunzimea tainelor.

In concluzie ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ de Lucian Blaga este o creatie
modernista definitorie pentru lirismul romanesc. In acelasi timp, este o arta poetica deoarece
pune problema conditiei creatoare a omului in care poezia devine un instrument de revelare a
misterelor lumii.