Sunteți pe pagina 1din 4

Ocluzie Intestinala

Tweet

Consultant de specialitate: Dr. Tuca Ştefan

Profesie: : Medic specialist chirurgie generala

Spital:: Life Memorial Hospital Bucureşti

Înapoi la Chirurgie

Boli si afectiuni, Foto: 123rf.com

Ocluzia Intestinala - descriere generala

Ocluzia intestinala se defineste printr-o stare indusa de blocarea tranzitului prin lumenul intestinal, de
catre un obstacol mecanic (ocluzii prin strangulare, prin obstructie sau prin compresie extrinseca) sau
functional (ocluzii paralitice sau spastice).

Cuprins

Ocluzia Intestinala - descriere generalaSimptomele ocluziei intestinaleInvestigatii radioimagistice si de


laboratorTratamentul pentru ocluzie intestinalasus

Simptomele ocluziei intestinale

Urmareste culegerea datelor anamnestic, prin prezenta sindromului ocluzional si in urma examenului
obiectiv al pacientului.

Anamnestic: debutul simptomatologiei si antecedentele personale fiziologice si patologice (traumatisme


abdominale, interventii chirurgicale pe abdomen, etc.).

Sindromul ocluzional:

- durerea – primul simptom in cazul ocluziilor jejnului si ileonului, are aracter ondulant si este cauzata de
prezenta contractiilor intestinale deasupra leziunii si contractiei mezenterului adiacent; in ocluziile prin
leziuni localizate la nivelul colonului, peristaltica este mai moderata, iar durerea are caracter de crampa.
- varsaturile – sunt consecinta reflexului intestinal in amonte de obstacol prin unde antiperistaltice si a
reflexelor splahnice puternice ca urmare a distensiei duodenului si stomacului; initial au aspectul
continutului gastric, apoi devin bilioase si ulterior fecaloide si cu miros fetid; in ocluziile de la nivelul
colonului, varsaturile apar mai tarziu datorita capacitatii mari de distensie a intestinului gras si
competentei valvulei ileo – cecale. Implica un risc crescut de pneumonie de aspiratie.

- oprirea tranzitului intestinal – este expresia obstuctiei intestinale, emisia de gaze si materii fecale
continuand pana la golirea portiunii de intestin aflata distal de leziune.

- meteorismul abdominal – este consecinta distensiei intestinale si poate fi central (ocluzii ale intestinului
subtire), asimetric (ocluzii prin strangulare), generalizat (ocluzii tumorale ale colonului) sau poate lipsi in
ocluziile inalte. Pot da restrictie respiratorie importanta.

Examenul obiectiv: inspectia poate evidentia stare generala alterata, facies suferind, paloare
tegumentara, deshidratare, halena feida, participarea sau nu a abdomenului la miscarile respiratorii,
cicatrici, distensie abdominala; palparea abdomenului impreuna cu tuseul rectal si vaginal pot decela
eventuale formatiuni tumorale, de asemenea se palpeaza punctele herniare si cicatricile; timpanismul ce
poate fi observat prin percutie se coreleaza cu tipul meteorismului abdominal; auscultatia abdomenului
poate releva zgomote hidro – aerice puternice (din cauza peristalticii accentuate) sau, dimpotriva –
„silentium abdominale” (in ocluziile paralitice).

sus

Investigatii radioimagistice si de laborator

examinarea radiologica este foarte importanta in diagnosticul ocluziilor, realizandu-se ideal, in


ortostatism; radiografia abdominala simpla („pe gol”) releva imaginea caracteristica de nivel hidro-aeric,
data de continutul lichidian si gazos al intestinului aflat in distensie si staza.

recto – sigmoidoscopia si colonoscopia sunt tehnici tot mai folosite in ultimele decenii pentru ca ofera
oportunitatea realizarii biopsiilor tintite, aspiratiei continutului intestinal cu atenuarea distensiei sau
devaginari si devolvulari precoce.

ecografia abdominala poate fi utila in situatii precum ileusul biliar, evidentiind calculul, diagnosticului
ascitei de ocluzie sau in vederea diagnosticului diferential.

examenul Ct abdominopelvin cu substanta de contrast – informatii privind sediul obstacolului si gradul


de distensie

analizele de laborator nu sunt esentiale in stabilirea diagnosticului, ci mai degraba sunt un indicator al
severitatii evolutiei dar si unul dintre mijloacele de monitorizare a statusului bio-umoral al organismului.

Deshidratarea prin izolarea lichidiana intraluminala, varsaturi sau ascita de ocluzie se asociaza cu
hemoconcentratie, hiperproteinemie si insemnate pierderi electrolitice (K+, Cl-, Na+, H+); pot aparea
cresteri ale ureei si creatininei din cauza insuficientei renale functionale. Intre timp se instituie
antibioterapia cu spectru larg, inclusiv metronidazol contra anaerobilor ce pot traversa bariera
intestinala.

sus

Tratamentul pentru ocluzie intestinala

- Este un act complex, medico-chirurgical ce se desfasoara in directia reechilibrarii hidroelectrolitice,


metabolico-nutritionale si tratamentului chirurgical al ocluziei. In vederea reechilibrarii, se initiaza
urmatoarele gesturi: montarea unei sonde de aspiratie nazo-gastrica (in scop atat terapeutic cat si
diagnostic), initierea oxigenoterapiei, minimum doua linii venoase periferice (eventual catater venos
central) pentru compensarea deficitelor calorice si hidro-electrolitice dictate de laborator, cateter urinar
pentru monitorizarea diurezei; concomitent cu aceste masuri se realizeaza monitorizarea tensiunii
arteriale, EKG, puls, saturatie in oxigen, glicemie, ionograma si echilibru acido-bazic pana la
oportunitatea deciziei chirurgicale.

Tratamentul chirurgical se va realiza, ideal, sub anestezie generala cu intubatie oro-traheala (pentru
confortul atat al pacientului cat si al chirurgului), pe incizie mediana supra si subombilicala (prelungita,
de necesitate, cranial si/sau caudal). Intraoperator, dupa reperarea zonei de obstructie se face un bilant
al leziunilor tisulare si al sanselor de reversibilitate a suferintelor trofice si zonelor de ischemie.

-Tratamentul ocluziilor la nivelul intestinului subtire poate fi relativ simplu: sectionare brida, adezioliza,
devolvulare, reducerea unei hernii, cu decomprimarea retrograda a intestinului si aspirarea continutului
intestinal la nivel gastric. Se acorda o atentie deosebita peristalticii, coloratiei si vascularizatiei locare
dupa decomprimare; pentru stimularea microcirculatiei se pot aplica local comprese calde sau se fac
infiltratii in mezou cu xilina 1%. Daca se constata leziuni ireversibile, se decide rezectie segmentara pana
la tesut sanatos si anastomoza latero-laterala (datorita diferentei calibrului intestinal supra si
sublezional).

- Ocluziile de la nivelul intestinului gros sunt in majoritatea cazurilor de cauza tumorala, impunand
rezectii in limite oncologice si limfadenectomii regionale. In cazul obstructiilor pe colonul drept se indica
hemicolectomie dreapta, iar daca interventia este nefezabila, ileo-transverso-anastomoza latero-laterala
pentru ocolirea abstacolului.

- In obstructiile colonului stang, conduita chirurgicala traditionala consta in operatii seriate: colostomie
de degajare, urmata la 4 -6 saptamani de operatie radicala si refacerea continuitatii digetive, iar peste 6 -
12 saptamani inchidera colostomei, sau operatia Hartmann – rezectia tumorii cu inchiderea bontului
colic distal si exteriorizarea celui proximal in colostomie terminala povizorie, urmata de refacerea
continuitatii tubului digestiv cu sau fara colostomie de protectie in amonte de anastomoza. Este posibila
si chirurgia intr-un singur timp, rezectie – anastomoza in cazul obstructiilor colice stangi , dar cu golirea
continutului colic intraoperator.

Postoperator se continua terapia de reechilibrare, monitorizarea, antibioterapia cu spectru larg, se


instituie profilaxia complicatiilor tromboembolice si pana la reluarea tranzitului intestinal – aspiratia
gastrica.