1

CURS 5

4. NOŢIUNI DE IZOMERIE

Substanţele care au aceeaşi formulă moleculară dar au atomii legaţi diferit în

moleculă, dar au proprietăţi fizico-chimice diferite, se numesc substanţe izomere.
Pentru identificarea completă a unei substanţe organice este necesar ca, alături
de determinarea formulei moleculare, care nu oglindeşte decât felul şi numărul atomilor
prezenţi în moleculă, să se cunoască şi modul în care aceşti atomi sunt legaţi între ei.
Formula care reprezintă modul de legare a atomilor între ei în cadrul moleculei se
numeşte formulă structurală.
Ea reflectă atât ordinea şi orientarea spaţială a legăturilor, cât şi distanţele interatomice şi
repartiţia densităţii electronice din molecule.
Izomerii pot fi încadraţi în două mari clase:
a. izomeri de structură;
b. izomeri spaţiali (stereoizomeri).

4.1. IZOMERIA STRUCTURALĂ

Izomeria structurală (de constituţie) include toţi compuşii cu formulă moleculară

identică, dar care pot diferi ca secvenţă de legare a atomilor. Se au în vedere următoarele
tipuri de izomeri:

 izomeri de catenă;
 izomeri de poziţie;
 izomeri de funcţie.

4.1.1. IZOMERIA DE CATENĂ

Atomul de carbon are proprietatea de a se uni cu alţi atomi de carbon pentru a forma
lanţuri sau catene. La unirea atomilor de carbon pot rezulta următoarele tipuri de catene:
 2

Catenele liniare au atomii de carbon astfel uniţi încât fiecare atom este legat de cel
mult alţi doi atomi de carbon:

Catenele ramificate conţin atomi de carbon ai lanţului principal legaţi de 3 sau 4

atomi de carbon:

Funcţie de numărul de legături formate cu alţi atomi de carbon, există :

 atomi de carbon primari: se leagă de un singur atom de C şi de trei
atomi de H;
 atomi de carbon secundari: sunt legaţi de alţi doi atomi de C şi de doi atomi de H;
 atomi de carbon terţiari: sunt legaţi de trei atomi de C şi de un atom de H;
 atomi de carbon cuaternari: au toate cele 4 valenţe satisfăcute de alţi atomi de C.
Izomeria de catenă apare începând cu hidrocarbura cu 4 atomi de carbon. Există astfel
doi butani şi trei pentani:

n-butan izobutan

n-pentan izopentan neopentan

Odată cu creşterea lanţului de atomi de carbon, numărul de izomeri creşte foarte mult:
 3

Tabelul 5 . Exemple ale creşterii numărului de izomeri cu numărul de

atomi de carbon din catenă
Formula moleculară Denumire Număr izomeri
C4H10 butan 2
C5H12 pentan 3
C10H22 decan 75
C15H32 pentadecan 4347
C20H42 eicosan 366.319

Izomeria de catenă poate să apară şi la sistemele ciclice:

metil-ciclopropan ciclobutan

În general, izomerii de catenă prezintă diferenţe mici în ceea ce priveşte proprietăţile

fizico-chimice.

4.1.2. IZOMERIA DE POZIŢIE

Termenul de izomerie de poziţie se referă la cazurile în care doi sau mai mulţi izomeri
prezintă o catenă principală identică, diferenţele de structură fiind determinate de poziţiile
diferite ale unor grupări funcţionale de pe acea catenă.

1-butena 2-butena izobutena

1-butena şi 2-butena diferă între ele prin poziţia legăturii duble şi de aceea se numes
izomeri de poziţie. În acelaşi timp ele sunt izomere de catenă cu izobutena.
Alte exemple:

1-propanol 2-propanol

1,2-dimetil 1,3 – dimetil 1,4 – dimetil

ciclohexan ciclohexan ciclohexan
 4

4.1.3. IZOMERIA DE FUNCŢIE

Izomerii de funcţie se deosebesc între ei prin natura grupelor funcţionale. De exemplu,

alcoolul etilic este izomer de funcţie cu dimetileterul:

alcool etilic dimetileter

Tautomeria este un caz special de izomerie de funcţie în care izomerii se găsesc într-
un echilibru dinamic. Tautomerii diferă între ei prin poziţia unui atom şi a unei legături duble.
Tautomeria care implică migrarea hidrogenului se numeşte prototropie.

alcool vinilic acetaldehidă

(enol, instabil)

Izomeria de structură (de catenă, de poziţie şi de funcţie) se redă cu ajutorul

formulelor structurale plane.

4.2. STEREOIZOMERIA (IZOMERIA SPAŢIALĂ)

Teoria emisă de Van't Hoff şi Le Bel (1874) conform căreia cei patru substituenţi care
satisfac valenţele atomului de carbon dintr-un compus saturat ocupă vârfurile unui tetraedru
regulat, în al cărui centru se află atomul de carbon, a permis înţelegerea completă a structurii
compuşilor organici.
Datorită acestei teorii, s-a putut prevedea existenţa stereoizomerilor, adică a
compuşilor care având aceeaşi formulă structurală se deosebesc prin aranjamentul atomilor în
spaţiul tridimensional. Izomerii spaţiali (stereoizomerii) sunt de două tipuri:

4.2.1. IZOMERIA CONFORMAŢIONALĂ

Termenul de conformaţie indică un anumit aranjament spaţial al atomilor moleculei,

aranjament care rezultă în urma unor rotaţii în jurul legăturilor simple carbon-carbon. Chimia
organică clasică prevedea că atomii de carbon uniţi printr-o legătură simplă se pot roti liber,
 5

împreună cu toţi substituenţii, în jurul legăturii. Acest principiu al rotaţiei libere explica lipsa
izomerilor sterici, care ar trebui să apară dacă legătura simplă ar fi fost rigidă.
Ulterior, s-a arătat că, în realitate, rotaţia este parţial frânată pentru anumite poziţii şi
chiar molecule simple, de tipul etanului, pot exista sub formă de izomeri spaţiali, care se
deosebesc prin poziţia relativă a substituenţilor de la cei doi atomi de carbon.
Izomerii care se datoresc rotaţiei limitate în jurul legăturii simple se numesc izomeri de
rotaţie sau izomeri conformaţionali.
În principiu, numărul izomerilor care pot să apară în urma rotaţiei în jurul unei
legături sigma este infinit. Însă, din mulţimea de izomeri posibili, prezintă interes numai acei
izomeri care redau aranjamente limită din punct de al conţinutului energetic. Pentru
reprezentarea conformaţiilor se utilizează două tipuri de formule:
1. formule stereo de perspectivă: sugerează aranjamentul spaţial al atomilor de carbon
în planul hârtiei;
2. formulele de proiecţie Newman: molecula este privită în lungul legăturii carbon-
carbon. Atomul de carbon din faţă, peste care cade primul privirea, se reprezintă sub forma
unui punct; cel de al doilea atom de carbon se reprezintă sub forma unui cerc, valenţele
celorlalţi trei substituenţi plecând din punct, sau de pe cerc.

C1 C2

Se pot imagina două tipuri de conformaţii limită:

1. conformaţia eclipsată: corespunde poziţiei în care substituenţii se găsesc faţă în
faţă, astfel că valenţele primului atom de carbon se suprapun (privite din faţă) peste valenţele
celui de-al doilea atom de carbon;
2. conformaţia intercalată: rezultă prin rotirea cu 600 a unui atom de carbon în raport
cu celălalt. În acest caz, valenţele unui atom de carbon se proiecteză la jumătatea intervalelor
dintre valenţele celuilat atom de carbon.
 6

De exemplu, în cazul etanului se pot imagina următoarele situaţii:

eclipsat intercalat eclipsat intercalat

(formule stereo sau de perspectivă) (proiecţii Newman)

Cele două conformaţii redau cele două poziţii extreme, în care substituenţii de la cei
doi atomi de carbon se găsesc la distanţă maximă (conformaţie intercalată), respectiv minimă
(conformaţie eclipsată) între ei. Datele experimentale indică, pentru conformaţia intercalată,
care corespunde unor interacţiuni sterice slabe, o energie internă mai scăzută decât cea pentru
conformaţia eclipsată. La temperatura ambiantă, majoritatea moleculelor etanului (peste
99%) adoptă o asemenea con-

formaţie. Derivaţii disubstituiţi ai etanului de tipul XCH2−CH2X prezintă patru

conformaţii posibile. Ele rezultă în urma unor rotaţii cu câte 600 :

Aceste conformaţii au denumiri specifice :

sin-eclipsat sin-intercalat anti-eclipsat anti-intercalat

Conformaţiile intercalate au un conţinut energetic mai scăzut decât cele eclipsate, iar
conformaţiile anti sunt mai stabile decât cele sin.
Conformaţiile cele mai stabile vor fi cele în care distanţa dintre grupările mai
voluminoase este cea mai mare ( anti eclipsată).
Izomeria de conformaţie poate să apară şi în cazul sistemelor ciclice saturate, ca
urmare a unor rotaţii parţiale în jurul legăturilor sigma.
Apariţia conformerilor este determinată de tendinţa atomilor de carbon de a se apropia
cât mai mult de unghiul caracteristic hibridizării sp3, depărtându-se astfel de unghiul impus
de geometria ciclului.
 7

Astfel, în cazul ciclohexanului, unghiul de valenţă dintre atomii de carbon ar trebui să fie
de 1200.
Ca urmare a rotaţiei parţiale în jurul legăturilor carbon-carbon, sunt posibile două
conformaţii în care unghiurile de valenţă se apropie de valoarea normală de 109028'.
Celor doi conformeri li s-a dat numele de scaun şi baie.

În conformaţia scaun, toate grupele CH2 vecine au conformaţii intercalate.

În conformerul baie, patru din cele şase grupe CH2 sunt în conformaţie eclipsată. Din
acest motiv, conformerul scaun are o energie mai scăzută decât conformerul baie, el
reprezentând forma în care moleculele de ciclohexan se găsesc la temperatura ambiantă.
Conformerii sunt interconvertibili şi neizolabili.

4.2.2. IZOMERIA DE CONFIGURAŢIE

Termenul configuraţie se referă la un aranjament spaţial rigid al atomilor unei

molecule.
Spre deosebire de izomerii de conformaţie, izomerii de configuraţie sunt stabili şi izolabili.
Ei se pot transforma unul în celălalt numai prin desfacerea unei legături chimice.
Există două tipuri de izomeri de configuraţie:
 izomeri geometrici
 izomeri optici

4.2.2.1. Izomeria geometrică

Izomeria geometrică poate să apară la compuşii ce permit dispunerea alternativă a

unor substituenţi de o parte şi de alta a unui plan de referinţă. Planul de referinţă poate fi
planul legăturii duble sau planul unui ciclu.
Izomeria geometrică a alchenelor
 8

Ca urmare a suprapunerii laterale a orbitalilor p puri ai atomilor de carbon hibridizaţi

sp2, substituenţii atomilor de carbon ai legăturii duble sunt fixaţi într-un plan. Atunci când
substituenţii fiecăruia dintre cei doi atomi ai dublei legături sunt diferiţi, sunt posibile două
aranjamente: de aceeaşi parte (cis sau Z) sau de părţi diferite (trans sau E) faţă de planul
legăturii duble.
Dacă planul legăturii π are situat hidrogenii de o parte, şi cele două resturi identice R
de partea cealaltă, este vorba despre izomeria cis-trans :

izomer cis izomer trans

Dacă resturile legate la atomii de carbon sunt diferite, se realizează o diferenţiere a

acestora după masele molare ale resturilor respective legate la acelaşi atom de carbon.
Astfel, dacă substituenţii cu acelaşi grad de prioritate sunt situaţi de aceeaşi parte a
planului legăturii π, atunci vorbim despre izomeri Z ( din germanul zusammen – împreună).
Dacă substituenţii cu acelaşi grad de prioritate sunt situaţi de o parte şi de alta a planului
legăturii π, atunci vorbim despre izomeri E ( din germanul entgegen – opus).

MR>MX ; MZ>MG MR>MX ; MZ>MG

izomer Z izomer E
 9

Izomeria geometrică la compuşii ciclici

Deoarece rotaţia în jurul legăturilor simple nu este posibilă, atomii determină un plan
faţă de care substituenţii se pot afla de aceeaşi parte sau de părţi diferite.

cis-1,3-dimetil ciclobutan trans-1,3-dimetil ciclobutan

Cicloalcanii care conţin în moleculă cel puţin 6 atomi de C prezintă un caz aparte de
izomerie conformaţională, combinată cu izomeria geometrică. Ciclohexanul este o substanţă
stabilă, cu proprietăţi asemănătoare alcanilor, deci putem trage concluzia că şi în molecula
ciclohexanului se păstrează conformaţia tetraedrică a atomului de C hibridizat sp3. Ca urmare,
ciclul celor 6 atomi de carbon nu este plan, căci
se cere respectată geometria atomului de Csp3.
Ciclohexanul există în două conformaţii: baie şi scaun

ciclohexan - conformaţie scaun

ciclohexan - conformaţie baie

Conformaţia scaun are C1 situat deasupra, iar C4 dedesubtul planului determinat de
ceilalţi patru atomi de carbon.( C2-C3-C5-C6).
Conformaţia baie are atomii de C1 şi C4 plasaţi de aceeaşi parte a planului determinat
de ceilalţi patru atomi de carbon.( C2-C3-C5-C6).
Conformaţia scaun este mai stabilă, deoarece toate legăturile C-H sunt dispuse în
conformaţie intercalată, în timp ce în conformaţia baie aceste legături sunt eclipsate şi
determină apariţia unei tensiuni de torsiune.
În conformaţie scaun cele două legături C-H au orientări diferite:
 10

 una este paralelă cu axa de simetrie a moleculei, ce trece prin centrul planului C2-
C3-C5-C6 (cu alte cuvinte, este perpendiculară pe plan) şi se numeşte valenţă axială (a)
 cea de-a doua este paralelă cu legăturile C2-C3 şi C5-C6 din planul determinat de aceşti
atomi de carbon şi se numeşte valenţă ecuatorială (e)
Derivaţii monosubstituiţi ai ciclohexanului pot deci exista sub forma a doi conformeri
cu subtituentul plasat axial sau ecuatorial.

În general, derivatul cu substituenţii situaţi în poziţie ecuatorială sunt mai stabili,

deoarece interacţiunile cu atomii vecini sunt mai reduse decât în cazul situării substituentului
în poziţie axială.

Izomeria geometrică la compuşii cu azot

Combinaţiile cu azot, (oxime, C=N−OH sau azocompuşi, −N = N−), au toţi atomii,

inclusiv orbitalii cu dubleţi neparticipanţi, în acelaşi plan.

Precizarea relaţiei dintre substituenţi se face, de obicei, cu ajutorul prefixelor sin - anti
(care le înlocuiesc pe cele cis - trans).
Pentru metilaldoximă există următorii izomeri:

sin anti
În cazurile în care atomul de carbon are doi substituenţi (evident neidentici) atribuirea
prefixelor sin - anti se face în raport cu radicalul mai voluminos.
Pentru o cetoximă (fenil-metil cetoxima) există doi izomeri geometrici:
 11

sin anti
În cazul azoderivaţilor, se urmăreşte poziţia orbitalilor ce conţin pere-chea de electroni
neparticipanţi ai azotului, faţă de planul legăturii :

sin – azoderivat anti – azoderivat

Aplicaţii

1. Scrieţi izomerii de structură pentru: a) C4H10 ; b) C5H12 ; c) C4H8 .

2. Prezentaţi toţi izomerii pentru:
a) C3H8O ; b) C6H12 ; c) C4H8O .
Precizaţi tipul de izomerie pentru fiecare compus în parte.
3. Reprezentaţi următorii compuşi cu formule stereo:
a) C2H6 ; b) C2H4Cl2; c) CH3-CH2-CH2-CH3 pentru legătura C2-C3;
4. Redaţi compuşii de mai jos în formule de proiecţie Newman :
a)C2H4Br2 ; b)CH3-CH2-CH3 ; c)ClCH2-CH(CH3)2 la legătura C1- C2.
5. Prezentaţi în proiecţie Newman, izomerii de conformaţie ce apar pe parcursul unei
rotaţii complete (0-360oC) pentru :
a) CH2Cl-CH2Cl ; b) CHBr2-CHBr2
7. Arătaţi care sunt stereoizomerii ce pot apărea la compuşii :
a) 1-bromopropenă; b) azobenzen; c) fenilmetilcetoxima.
 12

4.2.2. IZOMERIA OPTICĂ

Termenul de izomerie optică se referă la compuşi care au proprietatea de a roti planul

luminii polarizate atunci când sunt străbătuţi de aceasta (compuşi optic activi).
Activitatea optică este o proprietate ce este determinată de:
1. structura cristalină. Unele substanţe, în special de natură anorganică, cum ar fi
cuarţul, cinabrul, sulfatul de zinc etc, rotesc planul luminii polarizate atunci când sunt în stare
cristalină. Prin topire sau dizolvare această proprietate dispare;
2. structura moleculară. În acest caz, activitatea optică se menţine în toate stările de
agregare sau în soluţii.
Examinarea unui mare număr de compuşi optic activi a arătat că proprietatea de a roti
planul luminii polarizate este proprie substanţelor (cristale sau molecule) cu o structură
asimetrică.
Un obiect este asimetric atunci când nu este superpozabil, prin mişcări de translaţie, altui
obiect, care corespunde imaginii sale în oglindă. Raportul geometric dintre obiectul asimetric
şi imaginea sa în oglindă este acelaşi ca între mâna dreaptă şi cea stângă.

Activitatea optică a substanţelor organice este cauzată de asimetria moleculei care

poate fi determinată de:
1. prezenţa unuia sau mai multor atomi de carbon asimetrici;
2. asimetria globală a moleculei.

Substanţe cu un atom de carbon asimetric

Substanţele care conţin un atom de carbon asimetric sunt asimetrice şi prezintă

activitate optică.
Atomul de carbon asimetric este atomul de carbon legat prin legături simple de 4 atomi
sau grupări de atomi diferite (Cabde). Într-o asemenea situaţie, molecula poate exista sub
forma a două aranjamente spaţiale, ce se află între ele în raport de obiect şi imagine oglindită
:
 13

enantiomeri

 Moleculele nesuperpozabile pe imaginea lor oglindită se numesc chirale

 Moleculele identice cu imaginea în oglindă se numesc achirale (de la termenul din
limba greacă kheir =mână).
Prezenţa a doi substituenţi identici conduce la apariţia unui plan de simetrie al
moleculei ce produce pierderea activităţii optice.
Stereoizomerii care se găsesc în relaţia de obiect-imagine oglindită se numesc
enantiomeri sau antipozi optici.
Ei prezintă următoarele proprietăţi generale:

1. există întotdeauna sub formă de perechi;

2. distanţele dintre atomii nelegaţi între ei sunt egale;
3. au proprietăţi fizice identice (puncte de topire şi de fierbere, densităţi, indici de
refracţie, proprietăţi spectroscopice etc).

4. rotesc planul luminii polarizate cu acelaşi unghi, dar în sensuri opuse. Unul dintre
enantiomeri roteşte planul luminii polarizate spre dreapta şi se numeşte enantiomer dextrogir,
notat cu (+); celălalt roteşte spre stânga, se numeşte enantiomer levogir şi se notează cu (-).
5. au proprietăţi chimice identice faţă de reactanţii optic inactivi şi diferite faţă de cei
optic activi;
6. amestecul format din cantităţi egale din cei doi izomeri optici se
numeşte amestec racemic şi este inactiv din punct de vedere optic, datori- tă compensării
rotaţiilor individuale (compensare intermoleculară);
7. având proprietăţi fizice identice, amestecul celor doi enantiomeri nu poate fi separat
cu ajutorul tehnicilor uzuale (distilare, cristalizare, cromatografie etc).
Pentru reprezentarea unei substanţe optic active cu un atom de carbon asimetric se
utilizează formule stereo şi formule de proiecţie Fischer.
Formulele stereo reprezintă valenţele atomului de carbon asimetric spaţial, acestea
fiind orientate spre vârfurile tetraedrului regulat. Prin convenţie, legăturile din plan se
 14

reprezintă cu valenţe normale; legăturile din faţa planului se reprezintă cu ajutorul liniilor
îngroşate progresiv; legăturile din spatele planului se reprezintă prin linii punctate.

Formulele de proiecţie Fischer sunt mai comod de utilizat, deoarece redau molecula
în planul hârtiei. Trecerea de la formula stereo la formula de proiecţie Fischer se face privind
molecula dintr-o direcţie perpendiculară pe una din feţele tetraedrului; cei trei substituenţi
observaţi se plasează, în formula de proiecţie, corespunzător cu poziţiile sus, stânga, respectiv
dreapta, pe care le ocupă pe faţa tetraedrului.

Substituentul care este cel mai departe de privitor apare în poziţia de jos a formulei de
proiecţie. Formulele de proiecţie permit reprezentarea diferită a celor 2 enantiomeri.
Exemplu:
Glicerinaldehida: 1CHO ─ 2CHOH ─ 3CH2OH.
Conform regulii de transcriere în proiecţie Fischer, atomul de carbon cu indicele
numeric cel mai mic (gruparea CHO) se scrie pe verticală sus, ceilalţi atomi de carbon fiind
trecuţi pe verticală, în jos. Atomul de carbon asimetric se reprezintă în proiecţia Fischer
printr-o cruce.

D-glicerinaldehidă L-glicerinaldehidă

Reprezentarea plană a celor 2 stereoizomeri ai aldehidei glicerice a permis lui Emil

Fischer stabilirea unui sistem general de nomenclatură pentru compuşii optic activi. Conform
acestuia, aldehida glicerică în care grupa OH apare în formula de proiecţie în dreapta este
notată cu D iar antipodul său, cu L.
 15

În general, pentru compuşii cu formula R1 - CHX -R2, configuraţia în care gruparea X

este situată la dreapta catenei este notată cu D, iar cea în care gruparea X este situată la
stânga se notează cu L. Nu există nici o corepondenţă între simbolurile stereochimice D,
respectiv L şi rotaţiile specifice (+) şi (-).

Pentru o moleculă de tipul R-Cab-R', catena principală se orientează pe verticală,

astfel încât atomul, care are în nomenclatura IUPAC indicele

numeric cel mai mic, ocupă poziţia de sus.
Când există mai mulţi atomi de carbon asimetrici (cazul cel mai simplu doi) trecerea
de la formula de perspectivă sau stereo la proiecţie Fischer are loc totdeauna din conformaţie
eclipsată.
Proiecţia Fischer corespunde deci conformaţiei eclipsate a moleculei.
Este necesară păstrarea configuraţiei absolute iniţiale, deci se impune ca numărul
interschimbărilor ce se efectuează să fie neapărat par.
În prezent, pentru stabilirea configuraţiilor moleculelor optic active se utilizează
sistemul Cahn - Ingold - Prelog, ce foloseşte simbolurile
R (de la rectus-dreapta) şi S (de la sinister-stânga) (configuraţii absolute).
Substituenţii atomului de carbon asimetric C*abcd sunt clasificaţi, în ordine
descrescătoare, după numărul atomic al elementului chimic legat direct de C*, elementul cu
numărul atomic cel mai mic fiind ultimul în seria de priorităţi:
a>b>c>d
1 2 3 4

Câteva elemente mai uzuale au fost grupate în următoarea serie de

priorităţi după numerele lor atomice:

I > Br > Cl > S > P > F > O > N > C > H

Dacă doi sau mai mulţi atomi legaţi de atomul de carbon asimetric sunt identici, se
compară, succesiv, numerele atomice ale elementelor vecine până la stabilirea seriei de
prioritate între grupele substituente ale atomului de carbon asimetric.
Atomii cu legături multiple sunt scindaţi, formal, în două, respectiv
trei legături, prin introducerea unor aşa numiţi "atomi fantomă".
 16

Figura 16. Reprezentarea ”atomilor fantomă”

Pentru stabilirea configuraţiei absolute, substituentul care se situează ultimul în seria de

priorităţi trebuie plasat, în formula de proiecţie Fischer, printr-un număr par de
interschimbări, în poziţia de jos.
Se îndepărtează acest element, şi se vede sensul în care se suprapun elementele (1) peste
(2) peste (3).
Stabilirea configuraţiei absolute se face în funcţie de aranjamentul orar ( R ) sau anti-orar
( S ) al primilor trei substituenţi.

Exemplu 1:

Exemplu 2: (2R) - glicerinaldehida.

 17

Exemplu 3: (2S) – glicerinaldehida

Substanţe cu 2 C* asimetrici
În cazul prezenţei a 2 atomi de carbon asimetrici, cu structură diferită, la fiecare atom
de carbon asimetric sunt posibile două aranjamente spaţiale, fiecare din cei doi atomi putând
fi dextrogir sau levogir. Există două perechi de compuşi care au rotaţii egale şi de semn
contrar, deci două perechi de enantiomeri.
Pentru cazul 2,3,4-trihidroxibutanalului, substanţă care conţine 2 atomi de carbon
asimetrici neidentici, se pot reprezenta următorii 4 izomeri de configuraţie:

D-(-)-eritroza L-(+)-eritroza L-(+)-treoza D-(-)-treoza

Eritrozele formează o pereche de enantiomeri iar treozele cea de a doua pereche.

Eritrozele sunt distereoizomere cu treozele.
Substanţele care prezintă n atomi de carbon asimetrici diferiţi vor prezenta 2n izomeri
optici care formează 2 n-1 amestecuri racemice.
Dacă într-o moleculă se găsesc 2 atomi de carbon asimetrici identic substituiţi,
n
numărul stereoizomerilor este mai mic de 2 .

acid (+)-tartric acid (-)-tartric acid mezo-tartric

TREO ERITRO
 18

În acizii (+)-tartric şi (-)-tartric rotaţiile exercitate de ambele centre de chiralitate sunt

în acelaşi sens, aceşti doi acizi formând o pereche de enantiomeri; în acidul mezo-tartric un
atom de carbon roteşte planul luminii polarizate într-un sens iar celălalt, fiind identic în ceea
ce priveşte substituenţii cu primul, va roti în sens opus, dar cu acelaşi număr de grade. Pe
ansamblu, molecula va fi inactivă din punct de vedere optic prin compensare internă
(intramoleculară). Lipsa activităţii optice este, de fapt, o consecinţă a prezenţei unui plan de
simetrie internă. În consecinţă, acidul tartric există sub forma a trei izomeri: dextrogir, levogir
şi formă inactivă optic prin compensare internă. Compuşii simetrici care conţin atomi de
carbon asimetrici se numesc compuşi mezo.

Dedublarea amestecurilor racemice

Separarea amestecului racemic în enantiomerii respectivi se numeşte dedublare şi se

realizează prin 3 procedee, descoperite de Pasteur.
1. separarea mecanică. Implică separarea cristalelor cu lupa şi penseta, ţinând cont de
elementele macroscopice de asimetrie.
2. separarea biochimică. Se bazează pe proprietatea anumitor enzime de a transforma
chimic numai unul dintre antipozi; celălalt rămâne netransformat şi poate fi separat.
3. separarea prin transformare în diastereoizomeri. Amestecul racemic este tratat cu
un reactiv optic activ, cu formarea 2 doi compuşi diastereaizomeri care, având proprietăţi
fizice diferite, pot fi separaţi prin metode fizice. Din diastereoizomerii, separaţi prin metode
fizice, se pun în libertate izomerii liberi.
(±A) + (-B)  (+)A (-B) + (-A) (-B)
acid bază sare (+)(-) sare (-)(-)
racemic levogiră amestec diastereoizomeri
 19

Aplicaţii
1. Reprezentaţi în proiecţie Fischer perechile de enantiomeri:

2. Indicaţi configuraţia absolută pentru compuşii de la exerciţiul 1.

3. Ce configuraţie absolută prezintă:

4. Scrieţi proiecţiile Fischer pentru cei doi enantiomeri ai izomerilor neciclici cu

formula:
a) C5H11OH ; b) C6H12 ; c) C6H10 .
5. Reprezentaţi toţi izomerii optici şi precizaţi apartenenţa la seria D, L respectiv eritro,
treo pentru :

6. Redaţi proiecţiile Fischer pentru:

a) (S) -2-metil-1-cloro-butan
b) acid (R) --aminopropionic