GHID METODOLOGIC DE EVALUARE - 600

Evaluarea întreprinderii

Conţinut Pagina

INTRODUCERE 1
DEFINIŢII 2
PROCESUL DE EVALUARE 3
Stabilirea premiselor evaluării 4
Culegerea şi analizarea datelor 10
Aplicarea abordărilor în evaluare 15
Analiza rezultatelor şi concluzia asupra valorii 21
Raportarea valorii definite 21

PARTICULARITĂŢI 23

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 24

INTRODUCERE

1. Acest ghid este elaborat pentru a oferi suport evaluatorilor şi

utilizatorilor de evaluări în înţelegerea şi implementarea
standardului IVS 200 Întreprinderi şi participaţii la
întreprinderi, prin detalierea unor aspecte privind
metodologia de evaluare şi trebuie înţeles ca încorporând
toate cerinţele aplicabile evaluărilor de întreprinderi
prezentate în IVS 200.

2. Acest ghid nu se referă la evaluarea activelor necorporale,

evaluarea bunurilor imobile, bunurilor mobile sau a altor
active corporale care pot constitui o parte a unei afaceri. Cu
toate acestea, un evaluator de întreprinderi, pentru
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

evaluarea totală sau parţială a unei întreprinderi, poate să

se bazeze pe evaluarea unor astfel de active, elaborată de
către alţi evaluatori specializaţi (sau chiar de către
evaluatorul în cauză, în cazul în care acesta deţine
specializarea corespunzătoare), de exemplu, pentru
evaluarea de bunuri imobile, bunuri mobile sau active
financiare.
3. Acest ghid poate fi folosit şi pentru evaluarea unor active
sau datorii atunci când pentru determinarea valorii acestora
este necesară evaluarea totală sau parţială a unei
întreprinderi. De exemplu, evaluarea unor active financiare
(conform IVS 250), cum ar fi: acţiuni, obligaţiuni convertibile,
opţiuni etc., sau evaluarea pentru raportare financiară
(conform IVS 300): estimarea valorii recuperabile.

DEFINIŢII

4. Acest capitol completează lista de definiţii inclusă în

introducerea Standardelor Internaţionale de Evaluare, în IVS
200 şi în Glosarul IVS. Definiţiile prezentate în acest capitol
sunt aplicabile numai în contextul acestui ghid şi includ
termeni cu o relevanţă deosebită pentru înţelegerea
acestuia.
Beneficii economice – Beneficii cuantificabile în termeni
monetari care pot lua forma veniturilor, fluxurilor de numerar,
profiturilor, dividendelor etc.
Client – O parte care angajează contractual un evaluator pentru
serviciile de evaluare.
Evaluator – O persoană fizică sau juridică implicată în activitatea
de evaluare în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 24/2011
privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată prin
Legea nr. 99/2013, cu modificările ulterioare.
Holding – O întreprindere care nu desfăşoară o activitate
comercială propriu-zisă, în afara administrării unui set de active
care de regulă includ participaţii financiare în alte societăţi,
proprietăţi imobiliare etc.
Întreprindere (în sensul utilizat în GME 600) – O entitate, cu sau
fără personalitate juridică, care desfăşoară activităţi economice.

2
 GME 600 - Evaluarea întreprinderii

În sensul prezentului ghid, întreprinderea poate fi (fără a se limita

la): o societate comercială, o linie de activitate, o divizie sau un
segment al unei societăţi comerciale, un ansamblu de active
operat ca o activitate distinctă de către o societate comercială, o
asociaţie sau un fond de investiţii.
Metoda capitalizării beneficiilor economice – O metodă de
evaluare inclusă în abordarea prin venit în care un nivel
reprezentativ al beneficiilor economice se împarte la o rată de
capitalizare în scopul estimării valorii.
Metoda actualizării dividendelor – O metodă de evaluare
inclusă în abordarea prin venit în care beneficii economice sub
forma dividendelor sunt capitalizate sau actualizate cu o rată
adecvată pentru a estima valoarea capitalurilor proprii.
Multiplicator – Valoarea de piaţă a capitalului propriu sau a
întreprinderii, împărţită la o variabilă financiară sau de altă natură
specifică întreprinderii în cauză (cum ar fi cifra de afaceri, profitul
net, activul net, numărul de clienţi etc.). Alţi termeni uzuali folosiţi
cu acelaşi sens în evaluările de întreprinderi: multiplu, rată de
evaluare.
Participaţie la o întreprindere – Cota deţinută de o persoană
fizică sau juridică în capitalul social (sau echivalentul acestuia) al
unei întreprinderi cu personalitate juridică. Participaţia poate fi
exprimată numeric sau procentual cu referire la acţiunile, părţile
sociale, unităţile de fond sau echivalentul acestora emise de
întreprinderea respectivă şi aflate în proprietatea unei persoane
fizice sau juridice.
Utilizator desemnat – Clientul sau orice altă persoană fizică sau
juridică căreia i se acordă de către evaluator printr-un înscris
dreptul de a utiliza, în anumite condiţii, raportul de evaluare. De
exemplu, în cazul unui raport de evaluare angajat şi plătit de către
un client pentru a fi utilizat în legătură cu contractarea unui
împrumut de la o bancă, banca respectivă poate fi un utilizator
desemnat al raportului.

PROCESUL DE EVALUARE

5. Procesul de evaluare descris în acest ghid specifică etapele

care trebuie urmate în activitatea de evaluare (aşa cum este
definită în Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele
3
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

măsuri în domeniul evaluării bunurilor, cu modificările

ulterioare) a întreprinderilor şi participaţiilor la întreprinderi.
6. Evaluatorii trebuie să cunoască în întregime conţinutul
acestui ghid. Acolo unde implementarea conţinutului ghidului
rămâne la latitudinea evaluatorilor, aceştia trebuie să
acţioneze în conformitate cu Codul de etică al profesiei de
evaluator autorizat.

Stabilirea premiselor evaluării

7. Stabilirea premiselor evaluării implică parcurgerea

următoarelor etape:
a) identificarea premiselor evaluării;
b) determinarea documentării necesare;
c) consemnarea într-un înscris a premiselor evaluării.

Identificarea premiselor evaluării

8. La începutul procesului de evaluare, evaluatorul trebuie să

clarifice următoarele aspecte, care sunt prezentate în detaliu
în subcapitolul Consemnarea într-un înscris a premiselor
evaluării:
clientul şi, dacă este cazul, utilizatorii desemnaţi;
scopul evaluării şi tipul valorii ce trebuie estimat;
data evaluării;
perioada de timp necesară pentru elaborarea evaluării;
caracteristicile relevante ale întreprinderii sau participaţiei
la capitalurile acesteia subiect al evaluării;
ipotezele şi ipotezele speciale ce vor fi luate în
considerare, în măsura în care acestea se pot identifica la
momentul respectiv.

Determinarea documentării necesare

9. Evaluatorul trebuie să identifice informaţiile necesare în

procesul de evaluare şi modalităţile de obţinere a acestora.
4
 GME 600 - Evaluarea întreprinderii

Documentarea poate cuprinde: discuţii cu clientul, vizitarea

întreprinderii subiect al evaluării, întâlniri şi interviuri cu
managementul, inspecţia anumitor active sau linii de
producţie deţinute de întreprinderea subiect al evaluării,
identificarea şi accesarea anumitor surse publice sau private
de informaţii, alte acţiuni considerate ca fiind necesare de
către evaluator pentru elaborarea raportului de evaluare.
10. Se recomandă ca amploarea documentării necesare să fie
estimată la începutul procesului de evaluare. În acest sens,
se recomandă ca evaluatorul să transmită clientului o cerere
preliminară de informaţii la începutul procesului de evaluare,
pentru a îşi putea planifica activităţile ulterioare. În unele
cazuri, evaluatorul poate constata că sunt necesare
informaţii suplimentare faţă de cele determinate iniţial, astfel
încât anumite activităţi de documentare pot continua pe
parcursul procesului de evaluare.
11. În toate cazurile, evaluatorul va identifica, documenta şi
informa clientul asupra oricăror limitări sau restricţii
referitoare la informaţiile necesare pentru elaborarea
raportului de evaluare.

Consemnarea într-un înscris a premiselor evaluării

12. Evaluatorul trebuie să precizeze în scris următoarele

elemente:
a) Identificarea evaluatorului şi a competenţei acestuia
Evaluatorul trebuie să aibă specializarea de evaluator de
întreprinderi (EI). În situaţia în care evaluarea este
realizată de o echipă de evaluatori, echipa trebuie să
includă cel puţin un evaluator care deţine specializarea
EI.
b) Identificarea clientului şi, după caz, a altor utilizatori
desemnaţi sau persoane care pot avea acces la raportul
de evaluare:
identificarea clientului evaluării (persoană fizică sau
juridică);
identificarea altor utilizatori desemnaţi, dacă este
cazul. Utilizatorul desemnat trebuie să fie identificat
prin nume, conform termenilor agreaţi cu clientul;
5
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

identificarea altor persoane (fizice sau juridice) care

pot avea acces la raportul de evaluare. Atunci când
este posibil, aceste persoane trebuie să fie
identificate prin nume, conform termenilor agreaţi cu
clientul. Totuşi, dacă identificarea prin nume nu este
adecvată, evaluatorul poate identifica o astfel de
persoană prin precizarea tipului acestuia (de
exemplu, auditorii clientului, consultanţii juridici ai
clientului, autorităţi fiscale etc.).
(1) Se vor preciza condiţiile în care alţi utilizatori
desemnaţi vor putea utiliza raportul de evaluare,
respectiv condiţiile în care alte persoane pot avea
acces la raportul de evaluare. Aceste condiţii pot
include limitarea sau excluderea asumării răspunderii
evaluatorului faţă de un utilizator desemnat sau faţă
de o persoană care are acces la raportul de evaluare,
referiri la adecvarea scopului evaluării faţă de
interesele unui utilizator desemnat sau ale unei
persoane care acces la raportul de evaluare,
respectarea termenilor de confidenţialitate, sau altele.
(2) Utilizatorii desemnaţi, alte persoane care pot avea
acces la raportul de evaluare, precum şi condiţiile
menţionate în paragraful anterior pot fi identificate şi
menţionate în secţiunea privind restricţiile aplicabile
utilizării, difuzării şi publicării raportului de evaluare.
(3) Persoana care primeşte o copie a unui raport de
evaluare nu devine un utilizator desemnat decât în
cazul în care este autorizată de către evaluator şi
identificată explicit ca utilizator desemnat.
(4) Persoana care primeşte o copie a unui raport de
evaluare fără a fi fost identificată de către evaluator ca
utilizator desemnat sau persoană care poate avea
acces la raportul de evaluare, sau fără a avea atribuţii
legale sau reglementate în legătură cu respectivul
raport de evaluare, nu poate fi considerată ca „cititor
legitim” al raportului de evaluare în sensul acestui
Ghid şi nu este îndreptăţită la niciun fel de pretenţie
faţă de evaluator.
c) Scopul evaluării
6
 GME 600 - Evaluarea întreprinderii

IVS 101 şi IVS 200 dau exemple de astfel de scopuri ale

evaluării. De asemenea, scopul evaluării poate fi
asistenţa acordată clientului în cadrul unei potenţiale
tranzacţii, respectarea unor reglementări privind piaţa de
capital, informarea managementului sau acţionarilor etc.
d) Identificarea întreprinderii/participaţiei la întreprindere
subiect al evaluării
(1) identificarea întreprinderii subiect al evaluării, de
exemplu, prin următoarele elemente: denumire,
adresă etc.;
(2) precizarea tipului întreprinderii subiect al evaluării, în
sensul definiţiei întreprinderii utilizată în acest ghid,
precum şi, în cazul în care evaluarea se referă la o
întreprindere în ansamblul său, specificarea valorii
estimate, şi anume, valoarea capitalurilor proprii sau
valoarea întreprinderii;
(3) precizarea tipului valorilor mobiliare subiect al
evaluării; de exemplu, acţiuni, părţi sociale etc.,
precum şi clasa valorilor mobiliare respective, dacă
este cazul;
(4) specificarea mărimii participaţiei subiect al evaluării;
de exemplu, 100% din acţiunile emise de către
întreprinderea respectivă sau un pachet de acţiuni
emise de către întreprinderea respectivă a cărui
mărime poate fi exprimată fie numeric, fie procentual,
etc.;
(5) identificarea proprietarului sau a proprietarilor
întreprinderii sau ai participaţiei la întreprindere,
subiect al evaluării.
e) Tipul valorii
(1) Tipul valorii estimate, conform definiţiilor din
standardele de evaluare aplicabile în România; de
exemplu, valoare de piaţă, valoare specială, valoare
de investiţie etc.
(2) Definiţia valorii trebuie să fie inclusă în raportul de
evaluare alături de sursa definiţiei.
f) Data evaluării
7
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

(1) Data evaluării determină contextul formulării

concluziei asupra valorii definite.
(2) De asemenea, în raportul de evaluare, evaluatorul
trebuie să identifice data raportului. Data raportului se
referă la data emiterii raportului.
(3) În cazurile în care data raportului diferă de data
evaluării, ambele date trebuie să fie precizate în
conţinutul raportului. Conformitatea cu standardele de
evaluare aplicabile în România este necesar a fi
asigurată la data evaluării.
g) Documentarea necesară, precum şi orice limitări şi
restricţii privind informaţiile obţinute în urma
documentării
h) Natura şi sursa informaţiilor pe care se va baza
evaluarea
i) Ipoteze şi ipoteze speciale
(1) Ipotezele şi ipotezele speciale trebuie grupate şi
prezentate împreună într-o secţiune distinctă a
raportului de evaluare.
(2) Chiar dacă unele ipoteze şi ipoteze speciale sunt
aplicabile în multe evaluări, evaluatorul va evita
preluarea lor prin copiere din texte predefinite, fără o
personalizare adecvată evaluării efectuate.
(3) ipoteză este adeseori legată de o limitare a
documentarii care ar putea fi întreprinsă de către
evaluator. Prin urmare, toate ipotezele care sunt
incluse în mod obişnuit în raport trebuie să fie aduse
la cunoştinţa clientului.
(4) Orice instrucţiuni sau ipoteze speciale (de exemplu,
dar fără a se limita la, includerea sau excluderea
anumitor active sau pasive în situaţiile financiare ale
întreprinderii sau entităţii care face subiectul evaluării)
primite de către evaluator din partea clientului, pot fi
făcute numai dacă acestea pot fi considerate, în mod

8
 GME 600 - Evaluarea întreprinderii

rezonabil, ca fiind realiste, relevante şi adecvate

circumstanţelor particulare ale evaluării.
(5) În cazul în care un client solicită o evaluare pe baza
unei ipoteze speciale pe care evaluatorul o consideră
ca fiind nerealistă, acesta trebuie să refuze furnizarea
serviciilor de evaluare.
j) Restricţii de utilizare, difuzare sau publicare
k) Declararea conformităţii evaluării cu standardele de
evaluare aplicabile în România
l) Descrierea raportului
13. Termenii de furnizare a serviciilor de evaluare a
întreprinderii, care includ premisele evaluării, precum şi alte
clauze contractuale, trebuie agreaţi între evaluator şi client şi
consemnaţi într-un înscris (de exemplu, contract de prestări
servicii, scrisoare de angajament, comandă acceptată etc.)
înainte de începerea activităţii propriu-zise de evaluare.
14. Termenii de furnizare a serviciilor de evaluare a întreprinderii
pot fi modificaţi pe parcursul elaborării raportului de
evaluare, după caz, prin acordul scris al evaluatorului şi
clientului, cu condiţia ca orice modificare să fie agreată în
scris de către părţi înainte de emiterea raportului de evaluare
final.
15. Termenii de furnizare a serviciilor de evaluare a întreprinderii
trebuie formulaţi într-o manieră clară, care să nu inducă în
eroare niciuna dintre părţile contractuale şi nici un terţ
independent şi avizat care are acces legitim la înscrisul
respectiv.
16. Premisele evaluării agreate între evaluator şi client în
înscrisul menţionat anterior, precum şi o referire la acest
înscris (de exemplu, data şi/sau numărul înscrisului), trebuie
prezentate în raportul de evaluare în sinteză, într-un format
care va fi la alegerea evaluatorului, dar în orice caz într-o
manieră clară şi care să nu inducă în eroare în mod voit un
cititor legitim al raportului de evaluare care nu are acces la
înscrisul prin care s-au consemnat termenii de furnizare a
serviciilor de evaluare a întreprinderii.
9
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

Culegerea şi analiza datelor

17. Culegerea datelor trebuie să se bazeze pe surse şi baze de

date credibile şi relevante la data evaluării. De asemenea, în
raportul de evaluare este necesară prezentarea cu acurateţe
a surselor din care au provenit datele utilizate de evaluator în
calculul şi raţionamentul său. În cadrul procesului de
culegere a datelor, se recomandă ca evaluatorul de
întreprinderi să ia în considerare următorii factori:
a) drepturile, privilegiile sau condiţiile aferente dreptului de
proprietate, indiferent dacă sunt deţinute de o societate
pe acţiuni, de o societate cu răspundere limitată sau de
un proprietar individual (conform C5-C7, IVS 200);
b) mărimea relativă a participaţiei care trebuie evaluată –
dacă există sau nu poziţie de control şi dacă poziţia
aduce beneficii suplimentare (conform C7, IVS 200);
c) obiectul de activitate al întreprinderii şi piaţa în care
operează, principalii competitori, clienţi şi furnizori;
d) mediul economic şi politic care ar putea afecta
întreprinderea în cauză (conform C10, IVS 200);
e) evaluatorul va trebui să coreleze informaţiile utilizate în
evaluare cu tendinţele de piaţă şi să explice eventualele
deviaţii de la evoluţia industriei, precum şi, după caz, să
prezinte verificările întreprinse cu privire la rezonabilitatea
ipotezelor considerate (conform C8, IVS 200);
f) poziţia şi performanţele financiare ale întreprinderii, atât
în ultimii ani de funcţionare, cât şi la data evaluării
(conform C9, IVS 200);
g) informaţii legate de veniturile şi cheltuielile generate de
activele din afara exploatării precum şi privind
posibilitatea valorificării acestora (conform C11, IVS 200).
Exemple de active din afara exploatării sunt: active
corporale care nu sunt necesare continuării activităţii de
exploatare a întreprinderii (terenuri, clădiri etc.), active
financiare (exceptând cazurile în care ele sunt deţinute
de întreprinderi care au ca obiect de activitate
administrarea acestui tip de active), numerar în exces,
echivalente de numerar şi plasamente pe termen scurt

10
 GME 600 - Evaluarea întreprinderii

etc. Evaluatorul trebuie să prezinte în raport

raţionamentul profesional folosit pentru identificarea
activelor în afara exploatării;
h) politica de dividende;
i) dacă întreprinderea deţine sau nu active necorporale
(conform C12, IVS 200);
j) alte informaţii de piaţă, cum ar fi ratele rentabilităţii
investiţiilor alternative, dezavantajele lipsei de lichiditate
etc.;
k) tranzacţiile anterioare în care au fost implicate participaţii
ale întreprinderii în cauză;
l) informaţii privind preţul de piaţă al acţiunilor
tranzacţionate pe o piaţă reglementată, precum şi
preţurile de achiziţie ale participaţiilor sau ale
întreprinderilor ce îşi desfăşoară activitatea în acelaşi
domeniu de activitate sau domenii de activitate
condiţionate de aceiaşi factori de risc;
m) orice alte informaţii considerate de evaluator ca fiind
relevante.
18. Datele colectate de evaluator trebuie prezentate în cadrul
raportului de evaluare şi analizate în cazul în care sunt
relevante pentru procesul de evaluare.
19. Evaluatorul trebuie să acorde importanţă analizei situaţilor
financiare ale întreprinderii subiect al evaluării. Există trei
scopuri ale analizei financiare şi ajustărilor situaţiilor
financiare:
a) înţelegerea relaţiilor existente între elementele din contul
de profit şi pierdere şi cele din bilanţ, inclusiv a
tendinţelor care s-au manifestat de-a lungul timpului,
pentru aprecierea riscurilor inerente în activitatea
întreprinderii, precum şi a perspectivelor performanţei
financiare viitoare;
b) compararea cu întreprinderi similare pentru a stabili
factorii cheie care ar putea influenţa valoarea;

11
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

c) ajustarea situaţiilor financiare istorice pentru a reflecta

performanţele şi perspectivele de evoluţie viitoare a
întreprinderii.
20. Paragrafele următoare privind analiza datelor trebuie
interpretate ca având caracter orientativ, şi nu limitativ sau
obligatoriu. Evaluatorul va selecta în baza raţionamentului
său profesional acele aspecte ale analizei financiare care
sunt relevante pentru scopul evaluării, întreprinderea subiect
al evaluării şi abordările şi metodele de evaluare aplicate.
21. Elementele de analiză financiară prezentate în cadrul
raportului de evaluare trebuie să fie utile şi adecvate aplicării
abordărilor şi metodelor de evaluare selectate, să fie
prezentate în mod clar şi obiectiv şi să nu inducă în eroare
în mod voit un cititor legitim al raportului de evaluare.
22. Pentru a facilita înţelegerea situaţiei economice şi factorilor
de risc cu impact asupra activităţii întreprinderii subiect, se
recomandă ca situaţiile financiare să fie analizate în termeni:
a) monetari, b) procentuali (de exemplu, ca procentaje din
vânzări pentru elementele contului de profit şi pierdere şi ca
procentaje din totalul activelor pentru posturile din bilanţul
contabil) şi c) de indicatori financiari:
a) analiza în termeni monetari, aşa cum se prezintă în
situaţiile financiare, este utilizată pentru a stabili
tendinţele şi relaţiile dintre conturile de venituri şi de
cheltuieli ale unei întreprinderi, de-a lungul timpului.
Aceste tendinţe şi relaţii sunt utilizate pentru a estima
beneficiile economice aşteptate să fie obţinute în viitor,
precum şi necesarul de capital care să permită
întreprinderii să genereze acele beneficii economice;
b) analiza în termeni procentuali compară elementele de
venituri şi cheltuieli din conturile de profit şi pierdere, cu
totalul veniturilor obţinute, precum şi posturile din bilanţ
cu activele totale. Analiza în termeni procentuali este
utilizată pentru a compara tendinţele relaţiilor existente
de-a lungul timpului, între elementele de venituri şi cele
de cheltuieli, sau între posturile din bilanţ ale
întreprinderii în cauză, sau pentru a compara aceste
tendinţe cu cele ale întreprinderilor similare;

12
 GME 600 - Evaluarea întreprinderii

c) analiza în termeni de indicatori financiari este utilizată

pentru a compara performanţa financiară şi riscul relativ
al întreprinderii în cauză cu cele al întreprinderilor
similare.
23. Pentru estimarea valorii de piaţă a întreprinderii, pot fi
necesare ajustări ale înregistrărilor financiare, în scopul de a
reflecta cât mai corect realitatea economică. Aceste ajustări
ale elementelor situaţiilor financiare pot necesita şi ajustări
corespunzătoare ale impozitelor.
24. Ajustările situaţiilor financiare trebuie făcute, atunci când ele
sunt necesare, asupra datelor financiare raportate, pentru
elementele relevante şi semnificative în procesul de
evaluare. Ajustările pot fi adecvate în următoarele cazuri:
a) ajustarea veniturilor şi cheltuielilor la niveluri care sunt
reprezentative în mod rezonabil, pentru continuarea
activităţilor de exploatare;
b) prezentarea pe o bază consecventă atât a datelor
financiare ale întreprinderii în cauză, cât şi celor ale
întreprinderilor luate ca bază de comparaţie;
c) convertirea valorilor înregistrate în situaţiile financiare în
valori de piaţă;
d) existenţa activelor şi datoriilor din afara exploatării, ceea
ce va necesita ajustarea veniturilor şi cheltuielilor
aferente acestora;
e) ajustarea veniturilor şi cheltuielilor neeconomice;
f) amortizarea poate să necesite o ajustare faţă de
amortizarea contabilă din situaţiile financiare, pentru a
putea fi comparată, cu mai mare acurateţe, cu
amortizarea practicată în întreprinderile similare;
g) ajustarea impactului contractelor cu parteneri afiliaţi
(leasing, închiriere etc.), dacă acestea nu reflectă
condiţiile de piaţă.
25. În funcţie de puterea de control aferentă unei participaţii
supuse evaluării, se apreciază dacă o ajustare este
adecvată sau nu. Pentru drepturile de control, inclusiv o
participaţie de 100%, majoritatea ajustărilor pot fi adecvate,
dacă deţinătorul participaţiei ar putea să facă modificările
13
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

implicate de ajustare. Pentru evaluarea participaţiilor

minoritare, ale căror deţinători nu au autoritatea de a
modifica majoritatea elementelor supuse ajustărilor,
evaluatorul trebuie să îşi exercite raţionamentul profesional
pentru a reflecta această situaţie atunci când ia în
considerare ajustările potenţiale. Ajustările uzuale includ:
a) eliminarea din contul de profit şi pierdere a unor
evenimente excepţionale şi a impactului acestora asupra
bilanţului contabil, dacă acest impact există. Din moment
ce este improbabil ca aceste evenimente să se repete,
nu este necesar ca beneficiile viitoare să fie ajustate
pentru a reflecta impactul acestor evenimente. Aceste
tipuri de ajustări sunt adecvate atât pentru evaluarea
pachetului de control, cât şi a pachetelor minoritare;
b) evaluatorul trebuie să fie prudent când face ajustări ale
elementelor excepţionale atunci când acestea apar în
mai mulţi ani, dar de fiecare dată sunt rezultatul unor
evenimente diferite. Multe întreprinderi nu se confruntă
cu evenimente extraordinare în fiecare an; de aceea,
evaluatorul trebuie să ia în considerare constituirea unor
eventuale provizioane contingente pentru aceste
cheltuieli;
c) în cazul evaluării participaţiei (pachetului) de control, în
situaţia în care întreprinderea subiect deţine active în
afara exploatării, acestea trebuie analizate şi evaluate
separat la valoarea de piaţă, luându-se în considerare şi
costurile de punere în vânzare. În această situaţie,
evaluatorul va ajusta situaţiile financiare în vederea
eliminării impactului activelor din afara exploatării.
Ajustările efectuate în contul de profit şi pierdere ar trebui
să aibă în vedere eliminarea atât a veniturilor cât şi a
cheltuielilor aferente activelor din afara exploatării,
inclusiv a impactului impozitării. În cazul evaluării unei
participaţii minoritare, aceste ajustări pot să nu fie
adecvate.
26. În situaţia în care evaluatorul a realizat ajustări ale situaţiilor
financiare, acestea trebuie prezentate în cadrul raportului de
evaluare împreună cu raţionamentul care a stat la baza
realizării lor, în vederea susţinerii validităţii lor.
14
 GME 600 - Evaluarea întreprinderii

Aplicarea abordărilor în evaluare

Abordarea prin piaţă în evaluarea întreprinderii

27. Conform C15, IVS 200, abordarea prin piaţă compară
întreprinderea subiect cu alte întreprinderi similare, cu
participaţii la întreprinderi similare tranzacţionate pe piaţă,
precum şi cu orice tranzacţii relevante cu participaţii ale
întreprinderii subiect.
28. Cele trei surse uzuale de informaţii, folosite în abordarea
prin piaţă, sunt pieţele de capital pe care se tranzacţionează
participaţii la întreprinderi similare, piaţa achiziţiilor şi
fuziunilor de întreprinderi în ansamblul lor şi tranzacţiile
anterioare cu participaţii ale întreprinderii subiect al evaluării
(conform C16, IVS 200).
29. Conform C17, IVS 200, în abordarea prin piaţă este necesar
ca evaluatorul să aibă acces la o bază credibilă de date care
să cuprindă informaţii privind caracteristicile calitative şi
cantitative ale întreprinderilor similare.
30. În completarea C18, IVS 200, evaluatorul va realiza analiza
cantitativă şi calitativă identificând caracteristicile
reprezentative ale întreprinderii subiect care ar trebui să fie
analizate în comparaţie cu cele ale întreprinderilor
identificate ca fiind similare (de exemplu, se pot analiza: aria
geografică în care operează întreprinderile respective,
nivelul şi structura vânzărilor, nivelul şi structura activelor,
nivelul marjelor de profit, perspectivele de creştere etc.).
31. Analiza tranzacţiilor de pe piaţa de capital sau a achiziţiilor
de întreprinderi rezultă adesea într-un calcul de
multiplicatori. În calculul acestor multiplicatori, în afara celor
menţionate la C19, IVS 200, evaluatorul trebuie să ia în
considerare următoarele aspecte:
a) acurateţea modului de calcul al multiplicatorilor. Toate
calculele trebuie să fie făcute în mod similar, atât pentru
întreprinderea evaluată, cât şi pentru întreprinderile
similare.
b) datele referitoare la preţ, utilizate în calculul
multiplicatorilor, ar trebui să fie valabile la data evaluării.
Datele colectate privind indicatorii financiari ai

15
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

întreprinderilor similare luaţi în considerare în calculul

multiplicatorilor pot fi informaţii istorice, valabile la data
evaluării sau previzionate. Evaluatorul ar trebui să
argumenteze opţiunea sa privind indicatorii financiari luaţi
în considerare şi natura informaţiilor colectate.
c) Utilizarea unor indicatori statistici (de exemplu, medie,
mediană, medie armonică etc.) pentru calculul
multiplicatorilor pe baza informaţiilor disponibile privind
întreprinderile similare trebuie motivată de către evaluator
şi fundamentată adecvat în cadrul raportului de evaluare.
d) Ajustarea nivelului indicatorilor financiari luaţi în
considerare pentru elementele neobişnuite, excepţionale
şi din afara exploatării ar trebui fundamentată adecvat în
cadrul raportului de evaluare.
e) În evaluarea întreprinderii subiect, pot fi selectaţi mai
mulţi multiplicatori ce pot fi aplicaţi, fiind necesar ca
evaluatorul să argumenteze opţiunea pentru
multiplicatorii selectaţi în estimarea valorii
întreprinderii/participaţiei la capitalul întreprinderii.
f) De regulă, multiplicatorii care au la numărător valoarea
întreprinderii utilizează ca numitor elemente din situaţiile
financiare ce nu iau în considerare îndatorarea
întreprinderii (precum, vânzările, profitul înainte de
dobânzi, amortizare şi impozit pe profit, profitul înainte de
dobânzi şi impozit pe profit etc.), iar multiplicatorii
capitalului propriu utilizează la numitor elemente din
situaţiile financiare ce iau în considerare îndatorarea
întreprinderii (de exemplu, profitul net, valoarea contabilă
netă a capitalurilor proprii etc.).
g) Informaţiile de piaţă privind întreprinderile similare trebuie
utilizate cu atenţie, în multe situaţii fiind recomandabile
anumite ajustări pentru ca informaţiile respective să fie
relevante pentru evaluarea întreprinderii subiect. Orice
ajustări ale informaţiilor de piaţă realizate de către
evaluator vor trebui explicate în cadrul raportului de
evaluare.
32. Când în evaluare sunt utilizate informaţii despre tranzacţiile
anterioare ale întreprinderii, pot fi necesare ajustări pentru a

16
 GME 600 - Evaluarea întreprinderii

lua în considerare modificările survenite în economie, în

domeniul de activitate şi în întreprinderea respectivă.
Tranzacţiile anterioare pot fi considerate comparabile numai
dacă ajustările pot fi argumentate, şi în urma ajustărilor
rezultă valori care pot fi considerate a fi realizabile în
contextul economic general şi specific valabil la data
evaluării.
33. În cadrul abordării prin piaţă, evaluatorul poate considera
adecvată aplicarea unor prime sau disconturi pentru a
reflecta diferitele niveluri de control, lichiditate/vandabilitate
etc. Utilizarea, cât şi nivelul oricăror astfel de prime sau
disconturi va trebui justificată în raportul de evaluare.

Abordarea prin venit în evaluarea întreprinderii

34. Prin abordarea prin venit se estimează valoarea unei
întreprinderi, a unei participaţii sau unei acţiuni prin
calcularea valorii actualizate a beneficiilor economice
viitoare. Cele două metode uzuale ale abordării prin venit
sunt metoda capitalizării beneficiilor economice şi metoda
fluxurilor de numerar actualizate.
35. Capitalizarea beneficiilor economice poate fi utilizată fie în
cadrul metodei fluxurilor de numerar actualizate pentru a
determina valoarea terminală, fie în aplicarea metodei
actualizării dividendelor.
36. În metoda capitalizării beneficiilor economice un nivel
reprezentativ anual normalizat al beneficiilor se împarte la o
rată de capitalizare adecvată.
37. În metoda fluxului de numerar actualizat, fluxurile nete de
numerar se estimează pentru fiecare din perioadele viitoare.
Aceste fluxuri se convertesc în valoare prin aplicarea ratei
de actualizare, folosind tehnici de actualizare.
38. Ratele de actualizare şi capitalizare trebuie calculate pentru
aceeaşi monedă în care sunt exprimate fluxurile nete de
numerar viitoare sau beneficiile economice supuse
actualizării sau capitalizării.
39. Trebuie să existe coerenţă între beneficiile/fluxurile nete de
numerar şi tipul de rată de capitalizare/actualizare utilizat.
Astfel, beneficiilor economice sau fluxurilor nete de numerar
17
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

estimate după impozitare li se vor aplica o rată de

capitalizare/actualizare estimată după impozitare, iar
beneficiilor economice sau fluxurilor nete de numerar
estimate înainte de impozitare li se vor aplica rate de
capitalizare/ actualizare estimate înainte de impozitare.
40. Beneficiile economice exprimate în termeni nominali (ce
includ modificările viitoare ale preţurilor generate de inflaţie
sau deflaţie) sunt actualizate cu rate nominale, iar beneficiile
economice exprimate în termeni reali (preţuri constante)
trebuie să fie capitalizate/actualizate folosind rate de
capitalizare/actualizare exprimate în termeni reali.
41. În mod similar, rata de creştere aşteptată pe termen lung a
beneficiilor economice trebuie să fie fundamentată şi
exprimată în mod clar, în termeni nominali sau reali, după
caz.
42. Conform C1 şi C26, IVS 200, valoarea întreprinderii este
determinată în mod uzual prin actualizarea fluxurilor nete de
numerar la dispoziţia întreprinderii cu costul mediu ponderat
al capitalului, iar valoarea capitalului propriu poate fi
determinată fie direct, prin actualizarea fluxurilor nete de
numerar la dispoziţia acţionarilor cu costul capitalului
propriu, fie indirect, prin scăderea valorii datoriilor nete
purtătoare de dobânzi din valoarea întreprinderii.
43. În estimarea costului mediu ponderat al capitalului ar trebui
să se ia în calcul o structură optimă de capital, ce ia în
considerare caracteristicile întreprinderii şi ale sectorului de
activitate în care îşi desfăşoară activitatea şi care este
determinată pe baza valorii de piaţă a capitalurilor proprii şi
a datoriilor purtătoare de dobândă.
44. Beneficiile economice viitoare sunt convertite în valoare
folosind tehnici de calcul care iau în considerare creşterea
estimată a acestora, precum şi perioada viitoare de încasare
a beneficiilor economice, riscurile asociate obţinerii acestor
beneficii economice şi valoarea banilor în timp.
45. Beneficiile economice viitoare trebuie estimate luând în
considerare activele deţinute de întreprinderea subiect şi
investiţiile necesare, performanţele anterioare ale
întreprinderii, evoluţia aşteptată a acestora, precum şi

18
 GME 600 - Evaluarea întreprinderii

factorii economici cu impact asupra activităţii întreprinderii şi

domeniului său de activitate.
46. Conform C25, IVS 200, în aplicarea metodelor de
capitalizare creşterea aşteptată a beneficiilor economice
este luată în considerare în rata de capitalizare. Pentru a
determina rata de capitalizare, din rata de actualizare se
scade rata aşteptată de creştere pe termen lung.
47. Conform C29, IVS 200 evaluatorul poate ajusta valoarea
estimată prin abordarea prin venit pentru a reflecta
vandabilitatea mai redusă a participaţiei subiect al evaluării
sau lipsa dreptului de control aferent participaţiei respective.
Astfel de ajustări trebuie argumentate de către evaluator în
cadrul raportului de evaluare şi fundamentate pe baza
informaţiilor de piaţă disponibile, valabile la data evaluării.
48. Metoda actualizării dividendelor se recomandă a fi utilizată
în cazul în care evaluatorul deţine suficiente informaţii
credibile privind politica de dividende a întreprinderii şi
evoluţia sa viitoare.
49. Ratele de actualizare/capitalizare, modelul de estimare şi
raţionamentul care a stat la baza calculului acestora trebuie
sa fie prezentate în raportul de evaluare.

Abordarea prin active în evaluarea întreprinderii

50. Standardul IVS 200 Întreprinderi şi participaţii la întreprinderi
include următoarele prevederi: „C14. - Valoarea anumitor
tipuri de întreprinderi, de exemplu o întreprindere de investiţii
sau de tip holding, poate fi derivată dintr-o însumare a
activelor şi datoriilor. Aceasta este numită uneori abordarea
prin activul net sau abordarea prin active. Aceasta nu este o
abordare propriu-zisă în evaluare, deoarece valoarea
activelor şi datoriilor individuale rezultă din aplicarea uneia
sau mai multor abordări principale în evaluare, descrise în
IVS - Cadrul general, înainte de a fi însumate."
51. În practică, aplicarea abordării prin piaţă sau a abordării prin
venit nu este întotdeauna posibilă sau poate conduce la
rezultate care nu sunt neapărat relevante pentru scopul
evaluării. Acest fapt poate avea cauze multiple, care includ,
fără a se limita la: particularităţile întreprinderii sau entităţii

19
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

subiect al evaluării, rezultate financiare negative (incluzând

de exemplu, pierderi la nivel operaţional), dificultatea
identificării unor întreprinderi similare, absenţa unor
previziuni financiare credibile etc.
52. În circumstanţe similare celor descrise în paragraful anterior,
precum şi în situaţiile descrise în C14, IVS 200, evaluatorul
poate decide că abordarea prin active este singura abordare
aplicabilă corespunzătoare scopului evaluării.
53. În cursul procesului de selectare a abordării ce urmează a fi
aplicată în evaluare, în cazul în care abordarea prin active
urmează a fi singura abordare aplicată, evaluatorul are
obligaţia profesională de a verifica faptul că abordarea prin
piaţă şi abordarea prin venit sunt inaplicabile sau conduc la
rezultate nerezonabile.
54. Argumentele şi raţionamentele care au stat la baza
neaplicării abordărilor prin piaţă şi prin venit trebuie
menţionate de către evaluator în mod explicit, fundamentat
în cadrul raportului de evaluare.
55. În cazul în care una dintre abordările prin piaţă, respectiv
prin venit, este inaplicabilă, abordarea prin active poate fi
utilizată ca abordare în evaluare secundară, pentru a obţine
o validare suplimentară a rezultatelor obţinute prin aplicarea
abordării principale, cu respectarea prevederilor din para. 53
şi 54, ce sunt aplicabile.
56. În aplicarea abordării prin active, bilanţul contabil întocmit
conform politicilor contabile adoptate de întreprindere este
ajustat astfel încât să reflecte toate activele, corporale şi
necorporale, precum şi toate datoriile, la valoarea lor de
piaţă sau la o altă valoare adecvată. Poate fi necesară
luarea în considerare a impactului ajustărilor asupra
impozitelor. În anumite cazuri specifice (evaluarea în ipoteza
încetării activităţii) poate fi necesară luarea în considerare a
costurilor de vânzare şi a altor cheltuieli.
57. În cadrul abordării prin active, evaluatorul poate considera
adecvată aplicarea unor disconturi pentru a reflecta diferitele
niveluri de control, lichiditate/vandabilitate ce caracterizează
participaţia subiect al evaluării etc. Utilizarea oricăror astfel

20
 GME 600 - Evaluarea întreprinderii

disconturi va trebui fundamentată adecvat în cadrul

raportului de evaluare.

Analiza rezultatelor şi concluzia asupra valorii

58. Concluzia asupra valorii se va baza pe estimările valorii

rezultate din metodele de evaluare aplicate. Aceasta
presupune:
a) reconcilierea calităţii şi cantităţii informaţiilor disponibile în
cadrul analizei abordărilor, metodelor şi tehnicilor de
evaluare utilizate;
b) reconcilierea aplicabilităţii sau relevanţei abordărilor,
metodelor şi tehnicilor de evaluare utilizate pentru a
ajunge la concluzia asupra valorii.
59. Selectarea şi susţinerea abordărilor, metodelor şi tehnicilor
de evaluare adecvate depinde de calitatea, cantitatea şi
credibilitatea informaţiilor disponibile, precum şi de
raţionamentul profesional al evaluatorului, raţionament ce
trebuie prezentat în raportul de evaluare. în anumite situaţii
se poate ca una sau două abordări să nu fie relevante, după
cum, în alte situaţii să fie relevante mai multe metode sau
tehnici de evaluare posibil de aplicat în cadrul aceleaşi
abordări.
60. Raţionamentul profesional al evaluatorului se va concretiza
în prezentarea argumentelor care motivează importanţa
diferită acordată rezultatelor obţinute prin aplicarea
metodelor de evaluare folosite, respectiv în selectarea
rezultatului obţinut prin aplicarea uneia dintre metodele de
evaluare, pe care evaluatorul îl consideră ca fiind cel mai
credibil.
61. Aprecierea credibilităţii rezultatelor obţinute prin aplicarea
metodelor de evaluare utilizate se va baza pe următorii
factori:
a) scopul evaluării;
b) calitatea şi credibilitatea informaţiilor pe care au fost
stabilite ipotezele de evaluare;

21
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

c) dacă întreprinderea se află în exploatare, este de tip

holding sau deţine active importante din afara
exploatării;
d) alţi factori consideraţi ca fiind relevanţi de către
evaluator.
62. Nu este acceptabilă stabilirea valorii întreprinderii făcând
media aritmetică sau media ponderată a două sau mai multe
valori ce reies din aplicarea unor metode diferite de
evaluare.
63. Raţionamentul profesional care stă la baza selectării
rezultatului final şi stabilirea concluziei asupra valorii trebuie
să aibă în vedere credibilitatea, relevanţa şi adecvarea
informaţiilor şi ipotezelor luate în considerare în aplicarea
metodelor de evaluare, precum şi concordanţa acestora cu
aşteptările participanţilor pe piaţă.
64. Concluzia asupra valorii poate fi exprimată fie în forma
punctuală, adică o singură cifră, de obicei rotunjită, fie ca un
interval de valori, în cazul în care există factori de risc cu
influenţă majoră asupra valorii.

Raportarea valorii

65. Raportul de evaluare reprezintă modalitatea prin care

evaluatorul prezintă clientului concluzia asupra valorii
întreprinderii subiect. Raportul trebuie să ofere suficiente
informaţii utilizatorilor desemnaţi astfel încât aceştia să poată
înţelege raţionamentul, metodele de evaluare şi analizele
care stau la baza formulării concluziei asupra valorii.
66. În general, un raport de evaluare începe cu o scurtă secţiune
introductivă sau o sinteză a evaluării în care se prezintă
premisele evaluării, precum şi concluzia asupra valorii, care
face trecerea către secţiunile mai detaliate ale raportului. În
cadrul raportului de evaluare, evaluatorul face o prezentare a
caracteristicilor calitative şi cantitative ale întreprinderii
subiect, ale sectorului/sectoarelor de activitate în care
întreprinderea subiect îşi desfăşoară activitatea, precum şi a
abordărilor şi metodelor de evaluare folosite, oferind astfel o
analiza şi un flux logic de date asupra proceselor analitice

22
 GME 600 - Evaluarea întreprinderii

care au fost parcurse în cursul evaluării, ceea ce duce către

concluziile finale ale raportului de evaluare.
67. Rapoartele de evaluare pot cuprinde următoarele secţiuni
(deşi nu în mod necesar în această ordine):
(1) Introducere
(2) Premisele evaluării
(3) Sinteza evaluării
(4) Descrierea subiectului evaluării
(5) Prezentarea şi istoricul întreprinderii
(6) Analiza situaţiilor financiare
(7) Prezentarea industriei şi a altor aspecte
macroeconomice
(8) Metodologia de evaluare folosită
(9) Aplicarea metodelor de evaluare
(10) Analiza rezultatelor şi concluzia asupra valorii
(11) Restricţii privind utilizarea, difuzarea sau publicarea
raportului.
68. În cadrul raportului de evaluare, evaluatorul trebuie să
stabilească în mod clar concluzia asupra valorii, care nu
induce în eroare un utilizator desemnat. O versiune
preliminară a raportului de evaluare poate fi oferită clientului,
înainte de emiterea raportului final.

PARTICULARITĂŢI

69. Evaluarea individuală sau în grup a unor active ale

întreprinderii, prin realizarea unor rapoarte de evaluare care
nu sunt realizate în contextul evaluării întreprinderii, poate fi
realizată numai de către evaluatorii autorizaţi care au
specializarea corespunzătoare tipului de activ evaluat.
70. În cazul evaluărilor realizate pentru retragerea de la
tranzacţionare a unei întreprinderi listate pe o piaţă
reglementată din România nu se aplică disconturi pentru
lipsa de control.
23
 Standardele de Evaluare ANEVAR 2014

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

24