Sunteți pe pagina 1din 2

Educația despre drepturile omului

,,Drepturile omului sunt "de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care


o persoană are în mod inerent dreptul pur și simplu pentru că el sau ea este o ființa umană." .
Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplică peste tot) și egalitare
(aceleași pentru toți). Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi Republica
Moldova legale, atât în legislația națională și internațională.”

Fragment de pe www.wikipedia.org

Republica Moldova se confruntă cu probleme de ordin intern, cu încălcarea drepturilor


populației și în deosebi ale copiilor. De aceia eu susțin ideea implimentării obiectului separat
numit „Educația despre drepturile omului”.

Ce
este

„Educația despre drepturile omului”?


„Educaţia despre drepturile omului” în viziunea mea este un exerciţiu în cadrul căruia
copii tind să se împuternicească şi să se echipeze cu cunoştinţe, atitudini, valori şi abilităţi
necesare pentru a se bucura şi a-şi exercita drepturile lor şi să respecte şi susţină drepturile altora.
Educaţia dreputurilor omului – presupune cunoaşterea şi înţelegerea normelor, principiilor,
instrumentelor drepturilor omului precum şi a valorilor care stau la baza lor.

Ce ne va oferi educarea drepturilor incă din clasele liceale?


1. Studierea drepturilor omului este primul pas esenţial către
respectarea, promovarea şi apărarea lor. Cunoaşterea şi
înţelegerea drepturilor omului pot oferi tinerilor un limbaj
comun de respect, egalitate şi demnitate, precum şi valori
comune, pentru a crea o lume mai echitabilă şi mai sigură.

2. Drepturile omului pot să ofere şcolilor din jurul lumii un


limbaj comun de egalitate, nediscriminare, incluziune,
respect, demnitate şi participare, care este esenţială pentru
atingerea scopului de a avea o societate globală mai
paşnică şi echitabilă.
Metodologia acestei discipline:

1. Această educație este studiată prin prisma exemplelor reale din


viață, unde se deomstrează unde și cum se aplică drepturile.
2. Educaţia pentru drepturile omului – înseamnă predarea şi învăţarea
care să ducă la practicarea drepturilor omului în viaţa de zi cu zi şi
împuterniceşte persoanele să-şi cunoască şi să exercite drepturile
lor, precum şi să respecte şi promoveze drepturile altora.

De ce este necesar de început educația din școala?

1. Şcoala joacă un rol important în vieţile noastre şi în viaţa comunităţii. Ca o reflecţie a


societăţii, şcolile sînt cheia către socializarea următoarelor generaţii, pregătind elevii să
devină membri activi şi implicaţi ai societăţii. În secolul 21, secolul globalizării, tinerii
sunt expuşi la o lume diversă şi schimbătoare. Trăim într-o lume în care sărăcia,
inegalitatea şi alte nedreptăţi fac o mare parte din viaţa milioanelor de oameni.
2. Educaţia pentru drepturile omului este un mod de a înrădăcina cunoştinţele. De aceea este
important de făcut asta cît mai curînd, cînd copilul a crescut și este conștient de tot ceea
ce face și poate căpăta competenţele, atitudinile şi valorile care pot favoriza crearea unei
culturi a drepturilor omului.
3. Amnesty International defineşte cultura drepturilor omului ca o atmosferă în care toţi
membrii unei anumite comunităţi înţeleg, valorifică şi
protejează drepturile omului, unde valorile egalităţii,
demnităţii, respectului, nediscriminării şi participării
determină politicile şi stau la baza proceselor de luare a
deciziilor în cadrul comunităţii. Mulți elevi din LAȘM
colaborează cu Amnesty International și ajută alți oameni
prin cunoașterea drepturilor.

Exemplu real de încălcare a drepturilor copiilor

Acest caz s-a întîmplat cu o rudă apropiată a familiei mele – Plugaru Tudor. În 2011 cînd el
era clasa a XI-a și avea 17 ani și-a fracturat piciorul iarna și a fost nevoit să fie dus cu ambulanța
și însoțit de tatăl său la spitalul cel mai apropiat ce-i putea acorda asistență medicală – Spitalul
Raional Ialoveni. Acolo lui i-au făcut radiografie și medicii au constat că e rupt și trebuie pus in
ghips. Pentru radiografie medicul i-a impus taxa de 150 de lei și pentru punerea în ghips a
piciorului 200 de lei. Tatălui nepăsîndui de suma ce a fost nevoit să o plăteasca, ci doar de
sănătatea copilului nu și-a pus întrebarea dacă trebuia sau nu să achite aceste servicii medicale,
însă mama lui – Ala, și-a pus intrebarea și a telefonat cu acest subiect la ministerul sănătății, care
au răspuns cu negarea necesității achitării acestor servicii pentru că Tudor avea poliță medicală,
ei au întrebat cine a fost acel medic și ea a spus. În următoarea zi ajung prin poștă de la medicul
ce a impus o taxă falsă toți banii luați illegal. Așa prin necunoașterea drepturilor poți fi amăgit,
iar prin cunoașterea lor, te poți simți protejat.