Prometeu Înlănțuit

Prometeu este acel titan care a creat primii oameni după chipul și asemănarea zeilor, iar Zeița
Atena le-a dăruit rațiunea. Însă Zeus nu a fost încântat de micile ființe, așa că i-a obligat pe oameni să i se
supună și să îl slăvească necontenit. El le-a impus o serie de reguli și îndatoriri ca serbările închinate
olimpienilor, construirea de temple și jertfe de toate felurile.
Milos din fire, Prometeu le-a dăruit oamenilor focul, pentru ca aceștia să aibă o viață mai
ușoară, în pofida împotrivirii lui Zeus, care se temea de o eventuală răscoală sau detronare, așa cum s-a
întâmplat în cazul predecesorilor săi, Uranus și Cronos. Acest sacrilegiu l-a costat aspru pe Prometeu,
care a fost legat de o stâncă, pe Muntele Elbrus, aflat, așa cum se spune, la marginea lumii și a trebuit să
suporte numeroasele torturi din partea lui Zeus timp de mii de ani.
Tragedia lui Eschil se deschide cu încătușarea lui Prometeu, acțiune la care participă zeul
făurar Hefaistos și doi uriași nebiruiți: Forța și Violența. Deși uriașii sunt mânioși pe Prometeu, Hefaistos
îl leagă pe titan doar pentru a îndeplini ordinul lui Zeus. Hefaistos îl admiră și ține la Prometeu, dar nu
dorește să-și înfurie atotputernicul părinte.
Cu toate furtunile, razele arzătoare de soare și chiar vulturul care îi ciugulește zi de zi ficatul,
Prometeu nu lasă să i se vadă suferința. Ba mai mult, o poartă demn, deoarece iubirea sa
pentru oameni este prea mare pentru a regreta furtul focului și încredințarea lui muritorilor. Prometeu este
mândru și jură că nu se va lăsa intimidat de amenințările lui Zeus și nu îi va cere iertare atât timp cât va
rămâne în lanțuri. Această îndrăzneală le îngrozește pe oceanide, care se tem de mânia tiranului din
Olimp și de soarta titanului.
Prometeu este îndreptățit să se revolte și să îl ocărască pe Zeus, deoarece titanul l-a ajutat pe
olimpian să îl răstoarne pe Cronos și i-a fost prieten până la apariția oamenilor. De fapt, Zeus este cel care
ar trebui să își ceară iertare de la Prometeu pentru comportamentul său tiranic față de titan și față de
oameni. În plus, Prometeu are și darul clarviziunii, prin care  titanul îi va divulga tinerei Io soarta care o
așteaptă. Din neamul ei se va naște (Heracle) eliberatorul lui Prometeu și cel care îl va detrona pe Tata
Zeus, așa cum cere blestemul lui Cronos.
 Iliade
Războiul Troiei durează de aproape zece ani. Se confruntă astfel aheii veniți din toată Grecia cu
troienii și aliații acestora. În fața cetății fortificate, sute de nave de asediatori se află întinse pe plajă și le
servesc drept tabără.
Cântul 1
Agamemnon, comandantul aheilor, o ia prizonieră pe Chryseis, fiica preotului troian al
lui Apollo. Furios, zeul răspândește ciumă și boli în tabăra aheilor. Ghicitorul Calchas dezvăluie cauza
bolii, iar Ahile îi cere lui Agamemnon să elibereze prizoniera. Regele consimte, însă decide să o ia în
schimb pe iubita lui Ahile, Briseis. Mâniat, acesta hotărăște să se retragă din luptă, nemaioferindu-le
aheilor ajutorul mirmidonilor săi. Totodată el îi cere mamei sale, Thetis, să obțină de la Zeus promisiunea
unei victorii a troienilor.
Cântul 2
Înșelat în somn de un vis trimis de către Zeus, Agamemnon se trezește sigur de victoria trupelor
sale. Povestește acest vis aliaților săi, apoi, pentru a îi încerca, se preface a dori să părăsească sediul
Troiei. Războinicii se pregătesc de retragere, însa Ulise, rege al Itacăi, reușește să îi împiedice să plece.
Cele două armate sunt gata de luptă: aheii, veniți cu un număr mare de vase din întreaga Grecie vor face
față căpeteniilor troieni și aliaților acestora, dardanieni, pelasgieni, lycieni și traci.
Cântul 3
Troianul Paris, fiul regelui Priam, este cuprins de teamă la vederea lui Menelau, căruia îi furase
soția, pe Elena, declanșând astfel conflictul. Ca urmare a reproșurilor dure ale fratelui său,
viteazul Hector, Paris le propune aheilor să se înfrunte el însuși cu Menelau. Duelul are loc, Menelau,
luptător experimentat, căpătând cu ușurință avantaj în fața fragilului și tânărului Paris. Însă acesta este
salvat de la moartea sigură ce îl amenința prin intervenția divină a Afroditei, care îl scoate din luptă și îl
trimite în Troia.
Cântul 4
În Olimp, Zeus dorește să fie recunoscută victoria lui Menelau, pentru a redobândi pacea și a
salva astfel orașul. Însă Hera, care dorește cu ardoare victoria aheilor, îi cere Atenei să îi împingă pe
troieni să nu-și respecte jurămintele de pace. Atena îl convinge atunci pe Pandare să tragă în Menelau cu
o săgeată, pentru a distruge armistițiul, ceea ce de altfel se și întâmplă. Revizuindu-și
trupele, Agamemnon îi îndeamnă la luptă pe cei mai mari comandanți ai săi — Idomeneus, cei doi Aiax
(Aiax fiul lui Telamon și Aiax fiul lui Oileu), Nestor, Ulise și Diomede — și luptele reîncep.
Cântul 5
În furia bătăliei, aheii masacrează un număr mare de troieni. În mod particular se
evidențiază Diomede, susținut de către Atena, care îl ucide, între altele, pe Pandare și care îl rănește
pe Eneas și pe mama acestuia, zeița Afrodita, venită să îl salveze. Zeii se implică în luptă: Apollo îl
salvează pe Eneas și îl trimite pe fratele său să se angajeze în luptă alături de troieni. Hector, înflăcărat de
cuvintele lui Sarpedon, își duce trupele în luptă. Îngrijorate de această întorsătură de
situație, Hera și Atena se înarmează și își oferă ajutorul aheilor apărați de către Ares, care este la rândul
lui rănit de Diomede. Într-un sfârșit, zeii și zeițele urcă în Olimp pentru a judeca acest conflict în fața
lui Zeus.
Cântul 6
Hector se intoarce în Troia și îi cere mamei sale, Hecuba, să aducă jertfe zeiței Atena, rugând-o
să-l îmblânzească pe Diomedes. Hector pornește spre palatul fratelui său, Paris.
Hector îl ceartă pe acesta că stă acasă în timp ce au loc asemenea lupte, iar acesta îi răspunde că
atunci se pregătea de luptă. Apoi Hector pleaca la casa lui unde Andromaca, soția sa, și fiul
său Astyanax îl roagă plângând să nu mai plece la luptă fiindcă se tem de pierirea sa. Însă Hector nu
ascultă de rugile acestora și, înainte de a pleca la luptă, îi roagă pe zei să aibă grijă de soția și fiul său. La
porțile cetății Hector îl întâlnește pe Paris care era gata de luptă.
Cântul 7
 Atena și Apollo hotărăsc să pună capăt măcelului. Profetul Helenus află de sfătuirea zeilor și îl
sfătuiește pe Hector ce să facă. Hector îi provoacă astfel pe conducătorii greci la duel. Ca urmare a
tragerii la sorți, urmează ca Ajax, fiul lui Telamon, să îl înfrunte. La căderea nopții, niciunul dintre ei nu
este declarat învingător, deși Hector este rănit. Se decide o pauză temporară. Se profită de aceasta pentru
îngroparea numeroșilor morți de pe câmpul de luptă.
Cântul 8
Ziua următoare grecii si troienii incep din nou lupta. Zeus foloseste cântarul norocului pentru a
vedea pe cine va ajuta. Se pare că norocul era de partea troienilor. În timpul luptei grecii fug deoarece
sunt amenințați cu un fulger iar troienii vin după ei ajungând la zidul care proteja corăbiile. Acolo troienii
instalează corturile si se pregătesc pentru ziua următoare.
Cântul 9
După luptă grecii se străng la un sfat în cortul lui Agamemnon. Acolo Agamemnon își dă seama
că doar un lucru îl poate face învingător: Ahile. Nestor, Ajax si Ulise hotărăsc să plece la cortul lui Ahile.
Ajunși acolo cei trei beau impreună cu Ahile deși nu se termină cu bine deoarece Ahile refuză să se
întoarcă.
Cântul 10
În acea noapte grecii hotărăsc sa spioneze tabăra troiană oamenii aleși pentru această misiune
fiind Ulise și Diomede. Acolo află că dușmanii au chemat aliați. Cei doi omoară cateva persoane si fug cu
doi cai.
Cântul 11
Zorile se iviră iar bătălia incepuse din nou. Ca in cele din ziua precedentă troienii domină lupta și
chiar îl rănesc pe Agamemnon. Văzand ca grecii sunt în pericol, Ahile îl trimite pe Patrocle la cortul
lui Nestor. Acolo Nestor îi spune că dacă nu vine Ahile la luptă să vina el (Patrocle) îmbrăcat în armura
stăpânului său. După conversație, Patrocle se întoarce în fugă la cortul lui Ahile.
Cântul 12
În timpul bătăliei, Zeus trimite un semn care arată că dacă troienii se vor duce la corăbiile grecilor
vor fi omorâți fără milă. Deși vede semnul, Hector continuă să înainteze. Încetul cu încetul zidul era
cucerit de troieni și se pare că grecii aveau nevoie de un miracol ca să fie salvați.
Cântul 13
Zeus care urmărea bătălia pleacă dar nici nu se apucă bine că apare Poseidon care îi ajută pe greci
în luptă. Hector merge cu armata spre corăbii deși grecii îi primesc cu urlete sălbatice.
Cântul 14
Știind ca Zeus se poate întoarce pe câmpul de luptă, Hera îl roagă pe Somn, fratele Morții să-l
adoarmă pe Zeus. Somnul acceptă, deoarece Hera îi spune că îl va căsători cu una dintre Grații. În acest
fel, Poseidon îi ajută pe greci. În timpul luptei, Ajax îl lovește pe Hector cu un bolovan în cap, făcându-l
sa-și piarda cunoștința. Astfel, grecii prind curaj. Troienii se retrag și pierd tot teritoriul câștigat.
Cântul 15
Iată că în cele din urmă Zeus se trezește și mânios se duce la Hera. Ca să nu se mai aștepte la alte
inșelătorii, Zeus dezvăluie ceea ce vrea să facă: acesta vrea ca troienii să caștige lupta pentru a le arăta
grecilor că fără Ahile aceștia nu pot câștiga lupta; atunci se va întoarce Ahile și el (Zeus) va hotărî
ca Troia să fie cucerită. Așadar Poseidon se întoarce la aflarea veștilor. Hector își revine iar troienii se
întorc la luptă. Cu atât de mult curaj au luptat că în sfarșit au ajuns în fața corăbiilor.
Cântul 16
În timp ce grecii se luptau cu troienii, Patrocle îi spune hotărât lui Ahile că se va duce la
luptă. Patrocle se îmbracă cu armura prietenului său pentru a-i speria pe troieni și pentru a-i readuce
onoarea lui Ahile. Astfel pleacă spre câmpul de luptă.
Cântul 17
 Acolo Patrocle îi alungă pe troieni deși este lovit de o lance. Hector, văzându-l, îl străpunge cu o
lance în burtă. Așa și-a găsit Patrocle sfârșitul. Grecii se luptau pentru trupul lui Patrocle, în timp ce un
soldat grec mergea spre cortul lui Ahile pentru a-i da veștile.
Cântul 18
Ahile primește veștile și poarta o discuție cu mama sa Thetys. Mama sa ii spune ca se va duce
la Hefaistos pentru a fauri o nouă armură mult mai frumoasă și mai puternică decât cea purtată
de Patrocle. Iris, mesagera zeilor ii spune să ia trupul prietenului său fără arme. Astfel Ahile se duce la
luptă și îi face pe troieni să fugă prin urletele acestuia. Așa Ahile ia trupul și îi promite lui Patrocle că îl
va ucide pe Hector.
Cântul 19
Ahile primește armura și hotărăște sa se împace cu Agamemnon. Grecii pleacă împreună
cu Ahile la luptă. Eroul scoate un strigăt și în fața tuturor grecilor acesta se îndreaptă spre zidurile de
necucerit ale Troiei.
Cântul 20
"Acum se hotărăște soarta razboiului" zise Zeus. Acesta le-a dat permisiunea zeilor de a interveni
în luptă. Atena, Poseidon, Hefaistos și Hera de partea grecilor, iar Afrodita, Ares, Apollo și Artemis de
partea troienilor. Revenim la lupta muritorilor. Ahile ajunge să se lupte cu Aeneas, dar Poseidon știind
că Ahile îl va omorî, îl retrage pe Aeneas din luptă pentru că pe acest erou îl aștepta o soartă măreață.
Apare Hector, iar așa începe un nou duel. Hector era aproape de a-l omorî pe Ahile dacă nu ar fi
intervenit Atena. Ahile încearcă să atace, deși la rândul lui, Hector este salvat de Apollo.
Cântul 21
Ahile ucidea toți troienii ce-i apăreau în cale. Acesta îi fugărește furios pe dușmani chiar și prin
apele râului. Văzând ce mizerie a cauzat în ape, râul umflă apele care erau aproape să-l omoare pe Ahile.
Și chiar așa s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi intervenit Hefaistos. În timpul luptei, între zei are loc o
înfruntare. Printre zeii din Olimp nu se afla Apollo. Acesta intrase în Troia. Priam le ordonă troienilor să
deschidă porțile pentru ca soldații să intre in cetate. Apollo ia înfățișarea unui troian pentru a-i distrage
atenția lui Ahile (pentru ca el să nu intre în cetate). Planul a funcționat, iar troienii au intrat in cetate.
Cântul 22
Se pare că ceva neașteptat s-a întâmplat. Un singur troian a rămas afară; acela era Hector. Troienii
îl imploră să intre și el. Evident, așa Troia putea fi cucerită dacă Hector ar fi murit. Acesta refuză, iar pe
câmpie se așterne o tăcere deplină. Ahile era față în față cu Hector. Văzând cum dușmanul de moarte
înaintează, pe troian îl lasă curajul. Ahile era înconjurat de o lumină divină; asta era cauza fricii. Hector o
ia la fugă înconjurând de trei ori zidurile cetății. Zeus folosește iar un cântar pentru a vedea cine va
supraviețui. Se pare că lui Hector i-a venit rândul să moară. Atunci, Atena luă înfățișarea fiului
lui Priam, Deifobos. Hector ia lancea și o aruncă in dușman. Nu reușește. Îi cere lancea fratelui, deși
lângă el nu se afla nimeni. Era o capcană. Atunci Ahile luă din nou lancea și îl nimeri pe Hector în
gât. Ahile leagă trupul de car și pleacă.
Cântul 23
Ahile organizează concursuri cu premii din propria pradă de război în cinstea lui Patrocle.
Cântul 24
Trecuseră câteva zile de la moartea lui Hector, iar Priam se duce la cortul lui Ahile pentru a cere
trupul fiului său. Ahile acceptă rugămintea. Timp de douăsprezece zile grecii n-au mai luptat pentru că
troienii au adus onoruri viteazului lor luptător. Dupa cele douăsprezece zile Ulise pune la cale un șiretlic.
Grecii se prefac că pleacă și lasă pe țărm un cal de lemn în care se află cei mai puternici luptători. Troienii
crezând că e un dar de la zei îl aduc în cetate. Grecii au ieșit și au deschis porțile. Atunci ei au năvălit și
au cucerit Troia, dar l-au pierdut pe marele Ahile.
 Odissea
Peripețiile lui Odiseu încep după ce părăsește, cu 12 corăbii, ruinele orașului Troia, jefuindu-i
pe tracii kikoni, aliații Troiei, de care vor fi ulterior alungați. Ajunși pe insula Lotofagilor, unii din
însoțitorii lui mănâncă din fructele lor, uitându-și patria, Itaca. Cei rămași ajung, împreună cu Ulise, pe
insula ciclopilor, uriași cu un singur ochi în frunte. Ulise și echipajul său au intrat în peștera ciclopului,
unde au găsit bucăți mari de brânză și mult vin. Bucuroși că au găsit mâncare și băutură, s-au ospătat până
cand au simtit că se cutremură pământul sub ei, și s-au ascuns în peșteră. Ciclopul Polifem, pentru a
împiedica fuga grecilor, barează ieșirea din peștera sa. Fiind în pericol de a fi mâncați de uriaș, Odiseu
așteptă până când ciclopul a adormit, apoi au luat un buștean și l-au înfipt în fruntea ciclopului, scoțându-i
ochiul, ceea ce atrage dușmănia lui Poseidon, tatăl ciclopului. Fiind orbit, ciclopul s-a dat bătut și l-a
întrebat pe Odiseu cum îl cheamă. Acesta i-a răspuns „nimeni”; apoi ciclopul și-a chemat frații și le-a
spus că a fost orbit. Aceștia l-au întrebat cine l-a orbit. Evident, răspunsul a fost „nimeni”. Ceilalți ciclopi,
enervați peste măsură, i-au răspuns că de ce i-a mai chemat dacă nu l-a orbit nimeni, și au plecat la
peșterile lor. Fuga grecilor este îngreunată de valurile mari, produse de stâncile aruncate în mare de
ciclopul orb.
De la Eol, zeul vântului, Odiseu primește în dar un sac cu vânturi, dupa ce ancoreaza pe insula acestuia (a
lui Eol) in cautare de apa. Ajunși aproape de casă, însoțitorii săi, curioși, deschid sacul: se pornește o
furtună care-i mână din nou departe de casă. Astfel ajung pe insula vrăjitoarei Circe, care îi preschimbă pe
însoțitorii lui Odiseu în porci, iar pe acesta îl reține prin farmecele sale. Va fi dezlegat de acestea prin
intervenția lui Hermes, mesagerul zeilor, care între timp i-a iertat pentru distrugerea Troiei.
Întoarcerea acasă este îngreunată și de sirene, ale căror glasuri fermecate duc corăbierii la pieire,
ademenindu-i să își zdrobească corăbiile de stânci. Curios să afle cum sună cântecul sirenelor, Ulise le
cere marinarilor săi să își astupe urechile cu ceară de albine, iar pe el să îl lege de catarg, precizând că nu
trebuie să fie dezlegat cu nici un preț. Astfel reușește să asculte cântecul sirenelor, evitând însă pericolul
scufundării corăbiei. Împreună cu echipajul său, Odiseu izbutește să traverseze cu bine și strâmtoarea
dintre cei doi monștri, Scilla și Caribda.
Înfometați, ajung pe insula lui Helios, zeul soarelui, unde însoțitorii lui Ulise fură din vitele sacre ale
zeului, pentru a își potoli foamea. Drept pedeapsă pentru acest sacrilegiu, aceștia mor ulterior într-o
furtună pe mare, din care numai Odiseu, care nu mâncase, reușește să scape. El ajunge pe insula nimfei
Calipso, unde aceasta îl reține timp de șapte ani. Reușește să părăsească insula lui Calipso cu o plută, însă
furtuna produsă de Poseidon distruge pluta, iar Odiseu naufragiază pe o insulă unde este primit cu
prietenie de Nausicaa, fiica regelui feacilor. Timp de două seri, Odiseu îi povestește regelui feacilor,
Alcinous, pățaniile sale. De aici, încărcat cu daruri, se reîntoarce acasă, pe insula Itaca.
Căutările fiului său, Telemah, sunt zadarnice, și confruntarea mamei sale, Penelopa, cu pețitorii devine tot
mai acută. Zeița Atena îl preschimbă pe Odiseu într-un cerșetor, pentru a-l proteja de dușmănia pețitorilor
soției sale. După douăzeci de ani, deghizat în cerșetor, acesta va fi recunoscut numai de câinele său
bătrân, Argos. Odiseu se pregătește în taină pentru întrecerea pețitorilor cu arcul, trofeul învingătorului
urmând să fie Penelopa, soția lui Odiseu. Cu ajutorul lui Telemah și al păstorului Eumaios, Odiseu
reușește să pedepsească pețitorii.
http://c2m.free.fr/ro/expre.htm
http://www.rador.ro/2014/11/12/expresii-arhicunoscute-care-provin-din-lumea-antica/