Cum sa imi gestionez furia

Esti profesor si nu de putine ori ai fost nevoit sa „faci pe politistul” in clasa doar
pentru ca doi sau trei elevi nu erau cuminti? Ai simtit de nenumarate ori cum te
cuprinde furia pentru ca nu reusesti sa iti tii lectia cum ti-ai dori din cauza
elevilor neastamparati? Daca lucrezi cu o clasa de copii in fiecare zi, sigur iti
doresti sa afli cum poti gestiona furia mai bine.

Ganduri care favorizeaza aparitia furiei

Exista o serie de „erori” de gandire care favorizeaza aparitia furiei. Multe dintre
ele se formeaza de-a lungul timpului si devin parte a modalitatii in care persoana
priveste lumea in general. Iata cateva dintre ele:

1) Gandirea in extreme. „Ai invatat sau nu?!”Pentru persoana cu un astfel de

stil de gandire, lucrurile sunt albe sau negre, copiii sunt obraznici sau cuminti,
oamenii sunt buni sau rai, iar orele se desfasoara fie perfect, fie dezastruos.
Acest mod de gandire „ajuta” la instalarea frustrarii foarte repede, deoarece nu
exista „nuante de gri” intre bine si rau.

2) Suprageneralizarea. Iata un exemplu in care poate aparea

suprageneralizarea. Un elev se comporta pentru prima data urat la ora de
romana. Profesorul poate sa traga concluzia ca elevul este un obraznic, ca se va
comporta la fel si la ora viitoare si ca trebuie sa fie atent la comportamentul
acestuia pe viitor. Astfel, cadrul didactic va fi pregatit sa sanctioneze orice
comportament „suspect” al elevului respectiv.

3) „Vederea in tunel”.  „Ionut nu isi lasa colegul sa fie atent, Maria se joaca pe
sub banca, iar Petre scrie mesaje pe telefon! Ora  e distrusa.” Vederea in tunel se
refera la a observa doar aspectele negative ale unei situatii sau ale unui
comportament. De multe ori, profesorii care „vad in tunel” nu isi amintesc si de
restul de 20 de copii care ii asculta linistiti. Concentrandu-se asupra elevilor cu
probleme, frustrarea creste, iar furia este urmatorul pas. 

4) Personalizarea se manifesta prin ganduri precum „Vrea sa ma enerveze, de-

asta vorbeste intruna.”, „Vrea sa imi saboteze ora, de aceea nu raspunde cand il
intreb.”, „Nu ma respecta, din acest motiv nu vrea sa ma asculte si sa treaca la
tabla.” si presupune asocierea motivelor comportamentelor celor din jur cu
propria persoana De multe ori, sursele comportamentelor care ne deranjeaza la
ceilalti nu au legatura neaparat cu noi. 

5) Etichetarea. „Ionut este obraznicul clasei, Ana este cea mai cuminte.” sunt
formulari destul de frecvente, nu doar in clasa, ci si in familie. Atunci cand un
adult eticheteaza negativ un copil, se asteapta sa primeasca din partea lui doar
lucruri negative. Acest lucru il face pe adult sa nu observe gesturile pozitive ale
copilului sau sa le minimalizeze („Andrei, azi nu mi-ai deranjat ora, nu-mi vine
sa cred! Probabil ai gasit ceva mai interesant de facut!”).

6) „Trebuie”. Un cadru didactic ar putea gandi ”Toti elevii trebuie sa ma

asculte, orice-ar fi!”, ”Elevul acesta trebuie sa faca cum ii spun eu”. Gandirea in
termeni imperativi favorizeaza instalarea rapida a frustrarii, deoarece cerem
lucruri care nu depind neaparat de noi sau, uneori, nici macar de altii.  Varianta
benefica este de a formula asteptarile fata de ceilalti si fata de sine insusi in
termeni de „As prefera”: „As prefera ca toti elevii sa fie atenti si voi face tot ce
pot pentru acest lucru.”

Cum imi pot gestiona furia?

1. Pastrarea controlului asupra gandurilor. Atunci cand apare un

comportament care de obicei te enerveaza, identifica gandurile care iti vin
minte. Este posibil ca printre ele sa se numere si cele de tip irational, enumerate
mai sus.  Inlocuieste pe rand gandurile irationale cu cele rationale „Nu vrea sa
ma enerveze, probabil vrea doar atentie din partea mea.”, „Nu e doar un copil
obraznic, este un copil cu personalitate in formare, e normal sa faca greseli.”
etc.  Este nevoie de antrenament pentru a reusi sa iti „modelezi” gandurile, dar
nu este imposibil. 

2. Tehnici de calmare: numararea de la 10 in jos. Aceasta este o modalitate

care poate ajuta pe moment un cadru didactic enervat de modul in care cineva
din clasa de elevi se comporta. Distragerea atentiei dinspre gandurile negative
printr-o tehnica comportamentala atat de simpla poate fi pe moment solutia de a
merge mai departe si a evita aparitia furiei. Poti folosi si  cuvantul „STOP”
 pentru a opri sirul gandurilor negative. Te poti focusa pe un aspect pozitiv pe
care il observi in acel moment in clasa.

3. Ignorarea atitudinii sau comportamentului copilului. Cauta sa identifici

elevii din clasa care sunt atenti si cere-le sa participe la lectie sau continua sa
predai pur si simplu. Daca nu primeste atentie din partea cadrului didactic, este
posibil ca elevul sa renunte la comportamentul sau.

4. Folosirea comportamentul copilului in favoarea ta. Deseori, elevii care

deranjeaza o ora o fac pentru ca doresc sa fie in centrul atentiei, sa capteze toate
privirile asupra lor. De aceea, indicat ar fi ca profesorul sa ii ”capteze” pe ei.
Implica-i in predarea la clasa, cere-le ajutorul in a scrie la tabla schita lectiei,
cere-le exemple din viata lor de zi cu zi care pot face legatura cu materia pe care
o predai. 

5. Reconsiderarea surselor comportamentului manifestat de catre copil. Furia

poate sa apara pentru ca profesorul nu a analizat sursa comportamentului
copilului sau pentru ca o atribuie gresit. Atunci cand un elev are anumite
comportamente inadecvate, este util sa incerci sa afli mai multe despre el, despre
familia sa si despre preocuparile sale. In acest fel ai putea gasi explicatii pentru
comportamentul sau, pe care nu il vei atribui doar intentiei de a te enerva sau a-ti
strica ora.

6. Ajustarea asteptarilor fata de copil. Multe dintre reactiile de furie la clasa

apar pentru ca profesorul se asteapta ca elevii sa se comporte „rational”. Copiii
(si nici adolescentii) inca nu au dezvoltate toate functiile cognitive si de control
care sa ii ajute sa ia decizii rationale. Aceste capacitati se dezvolta in timp si nici
macar adultii nu dispun de ele in totalitate. Asadar, este bine pentru un cadru
didactic sa intre in clasa cu asteptari realiste.

7. Schimbari in modul de predare. In loc sa incerce sa schimbe

comportamentul copilului, cadrul didactic poate incerca sa schimbe ceva in
modul de predare si de disciplinare a copiilor. Se pot stabili inca de la inceput un
set de reguli impreuna cu elevii din clasa respectiva, precum si un sistem de
recompense si sanctiuni in cazul respectarii/nerespectarii acestora. Pe cat
posibil, este recomandabila folosirea metodelor interactive de predare si captarea
atentiei elevilor si prin mijloace audio-vizuale.
 8. Introspectie. Deseori, controlul scazut asupra furiei poate indica existenta
unei probleme de ordin afectiv: acumularea de insatisfactii pe diverse planuri
(material, profesional, personal) da nastere la o multime de emotii negative, care
asteapta un simplu pretext pentru a se manifesta. Persoanele care au probleme in
gestionarea furiei sunt sfatuite sa descopere care sunt lucrurile care le
nemultumesc la propria persoana, la propria viata si pe care ar fi bine sa le
repare. Este posibil ca furia manifestata in relatie cu alte persoane sa scada daca
faci acest lucru. 

9. Tehnici de relaxare. Furia poate fi diminuata si cu ajutorul tehnicilor de

relaxare – prin respiratie profunda, precum si prin imagerie dirijata – in stare de
relaxare, incearca sa iti vizualizezi furia, de exemplu, ca pe un cub de gheata
care se topeste treptat sub actiunea razelor soarelui. Poti fi gasite si alte imagini
sugestive care ajuta persoana sa controleze si transforme aceasta emotie.