Sunteți pe pagina 1din 19

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA

FACULTATEA DE INGINERIE HUNEDOARA

PROIECT
BAZELE PROCESĂRII DEȘEURILOR

HUNEDOARA 2018
PRELUCRAREA ,DEPOZITAREA SI
UTILIZAREA STICLEI

Studenții: Demian Alexandra


Bosioc Ionela Alexandra
Anul II IVD
CUPRINS

Pag.
INTRODUCERE 3

PREVENIREA PRODUCERII DEȘEURILOR 4

COLECTAREA DEȘEURILOR 5

TRANSPORTUL DEȘEURILOR 6

RECICLAREA ȘI RECUPERAREA MATERIALELOR 7

RECICLAREA STICLEI 8

SPĂRTURILE DIN STICLĂ 10

PIATA ALTERNATIVA PENTRU STICLA RECICLATĂ 11

ARTICOL 15

ȘTIAȚI CĂ 18

BIBIOGRAFIE 19

INTRODUCERE
Deşeurile menajere reprezintă rezidurile provenite de la locuinţe, instituţii publice
(şcoli, internate, cămine, creşe, hoteluri), instituţii administrative, restaurante, cantine,
întreprinderi comerciale, organizaţii cooperative şi obşteşti, întreprinderi industriale (exclusiv
cele tehnologice).
Deşeurile menajere se compun din următoarele materiale: resturi alimentare, hârtie,
carton, textile, lemn, plastic, cauciuc, sticlă, ceramică, pământ, cenuşă, zgură, etc.
Aceste materiale componente ale deşeurilor menajere sunt grupate după
caracteristicile lor principale astfel:
- materiale combustibile (hârtie, carton, textile, lemn, oase, etc.);
- materiale fermentabile (resturi alimentare, fructe, legume, etc);
- materiale inerte (metale, sticlă, ceramică, etc.);
- materiale fine (cenuşă, zgură, pământ, etc.)..
In conformitate cu aderarea țarii la U.E. depozitarea deșeurilor se poate face numai in
spații distincte, special amenajate pentru protejarea mediului înconjurator.
Depozitarea de deșeuri poate fi clasificată dupa mai multe criterii:
1.dupa tipul deșeului (grad de toxicitate):
2.depozite de deșeuri inerte;
3.depozite de deșeuri nepericuloase;
4.depozite de deșeuri periculoase;
5.depozite de deșeuri radioactive.
Depozitarea deșeurilor pe lângă faptul ca este un proces tehnologic destul de scump,
mai prezintă un dezavantaj: poluează mediul. Soluția nu constă în depozitarea acestora pe
locuri virane, pe spațiile verzi sau în parcuri, ci în colectarea selectiva si reciclarea lor..

PREVENIREA PRODUCERII DEȘEURILOR


Activitatea de gestionare a deşeurilor include următoarele acțiuni:
 colectarea
 transportul
 tratare
 valorificarea
 eliminarea deşeurilor, inclusiv supravegherea acestor operaţii şi îngrijirea
zonelor de depozitare după închiderea acestora.
În ierarhia opţiunilor de gestionare a deşeurilor, inclusă atât în reglementările UE cât
şi în cele naţionale, recuperarea reprezintă o prioritate aflată înaintea eliminării prin
depozitare. Măsurile necesare trebuie planificate astfel încât să se ajungă la cea mai eficientă
metodă de recuperare şi reciclare, ţinând cont de tipurile de deşeuri, de sursele de deşeuri şi de
compoziţia diferită a deşeurilor. Priorităţile în ierarhia deşeurilor sunt prezentate în figura de
mai jos:

Principalul obiectiv referitor la gestionarea deşeurilor, este protecţia sănătăţii


oamenilor şi a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul, tratarea,
stocarea şi depozitarea deşeurilor. Astfel trebuie satisfăcute următoarele condiţii necesare şi
obligatorii:

a.să nu prezinte riscuri pentru apă, aer, sol, faună sau vegetaţie
b. să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut;
c. să nu afecteze peisajele sau zonele protejate/zonele de interes special
COLECTAREA DEȘEURILOR
Depunerea in gropile de gunoi. Deoarece practica a dovedit ca gropile mari de gunoi
au impact îndeosebi asupra apelor freatice, tendința actuală este aceea de revenire la gropile
de dimensiuni mici. Se au în vedere măsuri de izolare a acestora cu straturi impermeabile, cu
materiale sintetice si colectarea infiltraților.
Se impune transportul infiltratului la stațiile de epurare a apelor uzate si recircularea
ulterioara a apei in groapa de gunoi .
Amplasarea gropilor de gunoi trebuie sa tină cont pe de o parte de impactul pe
care il pot avea asupra așezărilor umane situate in vecinatate (mirosul neplacut) iar de altă
parte de costul transportului de la locul de colectare.
TRANSPORTUL DEȘEURILOR

Metodele optime de transport pot varia:

 transportul pe calea ferată;


 transportul pneumatic containerizat;
 compactizarea volumului in compactoare staționare din dotarea stațiilor de transfer si
reducerea numarului de vehicule necesare transportului aceleași cantitați de deșeu.

RECICLAREA SI RECUPERAREA
MATERIALELOR
Hârtia, plasticul, sticla, ambalajele metalice, in general pot fi separate si recuperate din
deșeurile solide. Acest proces are avantaje in doua planuri esențiale:
 reducerea poluarii;
 reducerea necesarului de materii prime folosite in industrie.
Pentru reutilizarea optima a resurselor continute de deșeurile menajere solide este
necesara aplicarea unei metodologii cat mai eficiente de colectare, transport si sortare.
 Colectarea selectiva a deșeurilor la sursa reprezintă metoda cea mai adecvata pentru
reutilizarea optimă a resurselor continute.
Aceasta presupune colectarea, sortata pe tipuri de materiale de catre populație in pungi de
plastic diferit colorate, ridicarea făcându-se periodic de către vehicule specializate.
În unele zone este necesară amplasarea de containere speciale pentru fiecare tip de deșeu care
conține materiale reciclabile. În blocurile de locuințe dotate cu tobogane de colectare a
deșeurilor se poate recurge la separarea 'la sursa'. Pentru aceasta este necesară montarea unor
sisteme automate la gurile de colectare (situate la fiecare etaj al blocului de locuințe) care să
comande mutarea pâlniei de golire a gunoiului (situata la parterul blocului) in dreptul
containerului corespunzator.

RECICLAREA STICLEI
În centrele comerciale deja se fac reduceri la colectarea sticlei. Aceste fac un discont la
cumpărăturile realizate în cadrul centrului comercial, în funcţie de numărul deşeurilor din
sticlă returnate. Această colectare trebuie extinsă la cât mai multe centre comerciale şi chiar
adoptată şi de agenţii de salubritate. Aproape toată sticla reciclată este utilizată pentru
producerea de noi recipiente din sticlă. O cantitate mică de sticlă este utilizată la producerea
vatei de sticlă sau fibrelor de sticlă pentru izolare, materialelor de pavat şi materialelor de
construcţii precum cărămizi, ţigle, ceramică şi beton de greutate mică. Deşeurile din sticla
constituie o componenţă răspândită a deşeurilor municipale. Deoarece acest procent este
destul de mare, reciclarea sticlei reprezintă o oportunitate importantă pentru a evita
depozitarea şi reutilizarea ei într-un mod ecologic.

Deşeurile din sticlă pot fi foarte usor contaminate cu alte tipuri de deșeuri menajere,
dar sunt usor de curăţat, respectiv sortat prin introducerea unei etape in plus procesul de
reciclare. Însa, pentru a reduce costurile de reciclare este indicată colectarea deşeurilor din
sticlă în containere corespunzator amenajate cu o deschizătură specială care să îngreuneze.
Producătorii de recipiente din sticlă preferă să includă cioburile în materialul brut (nisip,
cenuşă de sodă, calcar), deoarece temperatura din cuptor se reduce semnificativ.

Chiar dacă cerinţele pentru cioburile de sticlă transparentă sunt mari, reciclarea
variază de la o regiune la alta datorită costurilor de colectare, prelucrare şi transport. Piaţa
pentru sticla colorată variază de asemenea în funcţie de instalaţiile de fabricare a recipientelor
din sticlă colorată variază de asemenea în funcţie de instalaţiile de fabricare a recipientelor din
sticlă colorată. Sticla care nu este sortată dupa culoare este acceptată pentru fabricarea
materialelor de construcţie, chiar dacă contaminanţi precum metalele feroase si aluminiul
trebuie să fie îndepărtate magnetic.

Praful de sticlă care nu mai poate fi utilizat la fabricarea altor recicpiente poate fi
valorificat prin realizarea vatei de sticlă, material foarte utilizat în izolarea termică şi fonică.

Sticla ce trebuie folosită pentru recipiente noi trebuie sa fie în general sortată după
culoare şi trebuie să nu conţină contaminanţi cum ar fi murdărie, roci, ceramică, farfurii
rezistente la temperaturi mari sau alte produse din sticlă. Aceste materiale cunoscute ca
materiale refractare, au o temperatură de topire mare. Sticla auto laminată este interzisa
deoarece conţine urme de plastic. Platourile de sticlă, chiar dacă nu sunt materiale refractare,
afectează temperatura de topire a amestecului si nu sunt acceptate. Capacele de aluminiu şi
etichetele de hârtie sunt permise dacă sunt îndepartate in procesele de prelucrare ulterioară,
inainte ca cioburile sa fie aduse la cuptorul de topire. Când cioburile sunt utilizate pentru
recipiente noi sunt trimise la instalaţiile de fabricare unde sticla este separată de contaminanţi
şi materiale refractare. Prezenţa materialelor interzise într-o cantitate mare este un motiv de
refuzare a intregii încărcături.

SPĂRTURILE DIN STICLĂ


"Spărturile din sticlă" se folosesc la fabricile de sticlă ca materie primă,
denumită material de adăugire în procesul de fabricaţie, în procent de 15-20% (iar în ultimul
timp, chiar 100%).
Sticla este unul dintre materialele cele mai energointensive, întrucât consumă în
procesul de elaborare (în proporţii considerabile) sodă, precum şi importante cantităţi de gaz
metan.
Cu o tonă de spărturi de sticlă se pot economisi 630 kg nisip de cuarţ, 112 kg calcar
(care nu mai trebuie exploatat, transportat şi preparat), 180 kg sodă calcinată şi 700 m3 gaz
metan, fără a mai lua în calcul şi reintroducerea în circuit a recipientelor din sticlă obişnuiţi.
Dintr-o tonă de cioburi se pot fabrica 3500 borcane alimentare (250 ml) sau 2000 sticle
diferite.
În Anglia, firma de profil "Glass Manufacturers Federation" se bazează pe spărturile
de sticlă aduse de populaţie la centrele de colectare amplasate strategic în magazine.
Apoi, sticlele sunt dirijate către una din cele 11 fabrici de reciclare.
În vederea procesării deşeurilor de sticlă şi reintroducerea lor în circuitul economic, se
va folosi un echipament special de granulare – vezi fig., cu ajutorul căruia vom obţine granule
de sticlă.

În mod normal, orice astfel de sistem este alcătuit dintr-o pâlnie de alimentare cu
vibraţii, maşină de prelucrat sticlă şi 2 benzi transportoare. Procesul începe prin încărcarea
materiei prime (sticlă întreagă sau cioburi) în pâlnia de alimentare.
Alimentatorul cu vibraţii depozitează sticla din pâlnie pe o bandă transportoare, care
poate atinge o capacitate de încărcare de până la 1 tonă/oră. Apoi sticla este trimisă în unitatea
de spargere unde este spartă, şi apoi procesată prin intermediul a 3 procese.
Materialul rezultat urmează să intre în unitatea de forfecare, unde sticla este în
continuare mărunţită şi sunt îndepărtate etichetele de hârtie şi sunt eliminate elementele de
plastic de pe sticle. Apoi sticla intră în unitatea de calibrare, unde materialul este mărunţit cu
ajutorul unor serii de tamburi.
Materialul rezultat ajunge pe o bandă transportoare şi este dus în ciurul rotativ. Aici
este separată sticla de impurităţi (etichete, capace din plastic, metal, inele din plastic etc). Din
ciurul rotativ, impurităţile sunt trimise cu ajutorul unui plan înclinat într-un recipient pentru
deşeuri, în timp ce particulele de sticlă trec prin ciur rotativ pentru a fi depozitate într-un
container. Prin intermediul acestui sistem de prelucrare se obţine o cantitate mai mare de
produs finit, fiind în acelaşi timp de o calitate superioară şi mult mai curat decât prin alte
metode.
Particulele de sticlă sunt rotunjite, netăioase, cu o dimensiune dorită, doar printr-o
singură trecere prin sistemul de prelucrare. Acest echipament poate produce materialul finit cu
dimensiuni între 0,1mm şi 10mm. Acest echipament este unul robust, construit din oţel
rezistent şi este astfel construit pentru a putea întreţine uşor elementele active.
Costurile de energie şi întreţinere sunt foarte scăzute.

Avantajele sistemului de procesare este eliminat procesul de pre-spargere;


 prelucrează containere de sticlă întregi;
 necesită costuri de întreţinere foarte scăzute;
 elimină impurităţile;
 produce o cantitate maximă de material finit, doar la o singură trecere prin
 sistemul de prelucrare;

Din păcate, în ciuda tuturor avantajelor reciclării sticlei, rata actuală de reciclare nu a atins
nici pe departe procentele înregistrate de alte țări din Europa.

Piaţa alternativă pentru sticla reciclată

Cea mai mare parte din sticla provenită din deşeurile menajere şi cele industriale este
reprezentată de sticla din recipiente.
Industria sticlei pentru recipiente produce în general sticlă albă, verde şi maro. La
fabricarea sticlei albe este necesară o puritate a culorii pentru sticla veche utilizată, de
aproximativ 99,5%, pentru a putea obţine, la un adaos de 50% cioburi, o cantitate suficientă a
sticlei. De asemenea, la fabricarea sticlei maro, pot fi utilizate puţine cioburi de culori diferite.
Recipientele din sticlă având alte culori decât cele trei menţionate anterior, pot fi colectate
împreună cu recipientele din sticlă verde, deoarece la fabricarea sticlei verzi pentru recipiente
este tolerat cel mai mare adaus de cioburi de culori diferite. Este posibilă o pondere de sticlă
veche amestecată de până la 70% în cazul sticlei albe, 60% în cazul sticlei maro şi 95% în
cazul sticlei verde.
Necesarul de energie la fabricarea sticlei se diminuează pe punct de procent al
adaosului de cioburi de circa 0,2 până la 0,5%.
Pe lângă efectele pozitive în managementul deşeurilor (de exemplu diminuarea
volumelor de la rampele de depozitare prin reducerea cantităţilor de deşeuri, mărirea puterii
calorice a gunoiului rămas), prin reciclarea sticlei vechi se pot obţine şi alte avantaje
ecologice, cum ar fi:
- economisirea energiei şi reducerea emisiilor la recuperarea, transportul şi pregătirea
materiilor prime;
- reducerea investiţiilor asupra peisajului şi a prejudiciilor asupra apei freatice cauzate
de exploatarea materiilor prime;
- diminuarea poluării apelor reziduale la fabricarea sodei.
Datorită economisirii de energie şi de materii prime, utilizarea granulelor de sticlă
oferă de obicei fabricilor de sticlă avantaje economice. Pe lângă economiile în energie, mai
ales posibilitatea amestecării cantităţilor de sticlă veche în vanele de topire, se obţine o durată
de topire mai scurtă, în comparaţie cu folosirea numai a materiilor primare.
Granulele de sticlă pot fi folosite şi în alte domenii, cum ar fi:
a) în piatră concasată ca şi
- material de umplere drumuri;
- pavare asfaltică;
- fibră de sticlă;
- parchet industrial;
- ţigle de acoperiş;
b) în producere beton ca şi
- piatră de pavaj;
- blocuri stabilizatoare pentru pereţi;
- ornamente pentru gazon;
- în olărit;
c) în drenaj ca şi
- material de umplutură în jurul conductelor;
- elemente filtrante pentru apă, fose septice;
- rembleu;
d) în filtrare ca şi
- sisteme de filtrare septice;
- filter de apă;
e) pentru lucrări de arhitectură ca şi
- ţiglă ceramică;
- auxiliare peisagistice.
Sticla care nu este sortată după culoare este acceptată pentru fabricarea
materialelor de construcţii. Praful de sticlă, care nu mai poate fi utilizat la fabricarea
altor recipiente, poate fi valorificat prin realizarea vatei de sticlă, material foarte
utilizat în izolarea termică şi fonică.
Aderarea Parlamentului European la conceptul de economie circulară și
pașii pe care îi face în această direcție ar trebui să fie urmăriți cu atenție de
autoritățile din România, din partea cărora se așteaptă acțiuni convergente.
Țintele de reciclare votate acum câteva săptămâni de parlamentarii europeni îi vor
pune oare pe gânduri pe responsabilii de mediu din România? De exemplu, procentul de
reciclare a deșeurilor de ambalaje va trebui să atingă 80% în anul 2030, iar procentul de
depunere a deșeurilor municipale la gropile de gunoi să nu depășească în același an 5%.
În ce privește ambalajele din sticlă, multă vreme s-a pus doar problema reducerii
volumului ocupat de acestea. O sticlă întreagă ocupă un volum mai mare decât una spartă în
cioburi mici. Numai că cioburile respective nu se pot folosi ca atare.
Până acum, la noi în țară, cioburile mai mari s-au folosit pentru retopire, iar cele mici
au rămas fără utilizare. În statele în care autoritățile s-au implicat în realizarea reciclării,
tocmai fracțiile fine au căpătat o valoare mai mare.

Iată câteva utilizări posibile ale fracțiilor fine de sticlă:


 -ca mediu filtrant pentru apa potabilă provenită din râuri, pentru apa din bazinele de înot
și cea care rezultă din stațiile de epurare a apelor uzate care urmează a fi deversată în râuri. De
remarcat că filtrele din granule de sticlă au performanțe mai bune decât cele din nisip și au o
durată de viată mai mare
- ca aditiv în adezivi, chituri, plastic compozit, diverse articole din cauciuc etc.;
- pulberea fină de sticlă se poate folosi în amestec cu diverse vopsele pentru a obține
efecte speciale, reflectorizante;
- folosirea sticlei drept agent de sablare;
- încorporarea în asfalt, în cazul drumurilor secundare;
- producerea de pavele de beton cu nisip, sticlă și un ciment adecvat acestei rețete sau de
blaturi din rășină și sticlă pentru băi și bucătării;
- producerea așa-numitei „sticle expandate“, utilizată din ce în ce mai mult la izolații;
- în cazul fracțiilor extrafine, se poate ajun- ge la producerea de ciment din sticlă.
Dar nu toate deșeurile de sticlă sunt curate. De multe ori deșeurile de sticlă arată ca în
imaginea alăturată.

Cum se poate produce dintr-un material murdar ca cel din imagine, fracții de sticlă
curate, lipsite de impurități și sortate pe culori? Folosind o serie de echipamente pentru
separare magnetică, mărunțire, extragere neferoase, spălare termică, aspirare praf, cernere și
sortare pe culori.
Pentru mărunțire putem folosi diverse soluții: moară cu ciocănele, tamburi cilindrici
sau implozie. Dacă folosim un dispozitiv cu tamburi cilindrici, unele gâturi vor rămâne
întregi, cu capace sau dopuri, iar multe etichete vor continua să stea lipite de sticlă.
Putem folosi o moară cu ciocănele, dar aici avem o uzură mai mare. Un alt sistem
utilizat este cel prin implozie. Marele avantaj al imploziei este costul de operare și întreținere
redus.
Rămânem la dispoziția celor care au nevoie de soluții concrete pentru aplicații
diverse. Pentru mai multe informații, vizitați site-ul nostru, www.geangu.ro.

ARTICOL
GreenGlass, cea mai modernă fabrică de reciclare a
sticlei din Europa de Est, a fost inaugurată la
Bucureşti
GreenGlass Recycling transformă deşeurile de sticlă în granule de puritate foarte mare
(99,99%), care sunt mai departe folosite în procesul industrial de fabricare a sticlelor noi.
Folosind sticla provenită de la societăţile de salubritate, din industria de construcţii şi
auto, din sistemul HoReCa, de la staţii de sortare municipale a deşeurilor şi de la colectorii
autorizaţi, GreenGlass contribuie direct la micşorarea cantităţii de deşeuri din sticlă care
ajunge la gropile de gunoi. Reprezentanţii GreenGlass estimează că fabrica poate procesa
toate deşeurile de sticlă din Bucureşti în doar 7 zile.
„În România, cantitatea monitorizată de sticlă pusă anual pe piaţă sub forma
ambalajelor este de aproximativ 200.000 de tone, la care se adaugă o cantitate nemonitorizată
de peste 300.000 de tone de sticlă plată folosită în construcţii, precum şi cantităţi importante
de sticlă provenită din industria auto.
Vorbim de un material din ce în ce mai folosit în diverse industrii, dar care a rămas pe ultimul
loc în ceea ce priveşte reciclarea, deşi avem obiective stricte de gestionare a acestui tip de
deşeu“.
Fabrica desfăşoară operaţiuni de măcinare, tratare termică, separare magnetică a
metalelor, aspirarea foliilor de plastic şi a etichetelor, sortare manuală şi sortare în funcţie de
granulaţie, iar ca produs final rezultă granule de sticlă, cu o puritate de culoare şi material
extrem de ridicată. GreenGlass este singura fabrică din România şi din Europa de Est cu
instalaţii de sortare de ultimă generaţie care poate produce granule de sticlă de puritate de
99,99%
„Soluţia de a introduce deşeurile din sticlă în betoane, în prezent este
considerată o formă mascată de depozitare“
Reciclarea sticlei era o problemă pentru România până în prezent. Sticla foarte curată,
industrială, din ţara noastră, este reciclată de către Stirom, producătorul de ambalaje, iar restul
de sticlă mergea în direcţia utilizării în construcţii.
Sticla este unul dintre deşeurile care a rămas la coada listei, din cauză că tendinţa valorii
acestui deşeu tinde să devină negativă, în urma costurilor pe care le implică transportul acestui
tip de deşeu.
Pe de altă parte, sticla este singurul material ca-re se poate recicla la infinit fără să-şi
piardă calităţile. De fapt sticla este o zgură obţinută prin topirea unor minerale într-un material
inert. În final utilizarea deşeurilor din sticlă în proporţie mai mare, va diminua impactul de
mediu. Practic deşeurile din sticlă folosite ca materie primă reduc cantităţile de minerale care
sunt extrase de industria minieră.

Operaţiuni de producţie:
 Tratarea sticlei din ambalaje, geam plat şi parbrize auto;
 Tratarea constă în separarea sticlei de alte materiale: ceramică, piatră, hârtie, plastic,
dopuri, capace metalice, lemn etc;
 Separarea se face totodată după culoare (transparent, verde, maro) şi granulaţie;
 Produsul final este o spartură cu granulaţie şi puritate a culorii şi a materialului extrem
de ridicată.

Procesul de producţie
 Măcinare;
 Tratare termică pentru compostarea fracţiei biodegradabile (ulei, maioneză, etc.) - este
o spălare „termică“ în urma căreia rezultă o fracţie de sticlă foarte curată;
 Separare magnetică a metalelor;
 Aspirarea foliilor de plastic şi a etichetelor printr-o instalaţie ciclon;
 Sortare manuală pentru eliminarea fracţiilor grele: piatră, ceramică, lemn;
 Sortare în funcţie de granulaţie: sub 2 mm (nisip), 2mm-30mm (spărtură pentru
industrie).
ȘTIAȚI CĂ:
 Ambalajele de sticlă se obțin din dioxid de siliciu în amestec cu silicați ai unor
metale.
 Sticla este un material amorf, fără punct de topire definit, și se poate recicla la infinit.

STICLA:
 Sticla are nevoie de 1 milion de ani pentru a se descompune în bucățele mici?
 Sticla poate fi reciclată la nesfârșit fără să își piardă din calități?
 Cioburile de sticlă constituie un material de înlocuire a materiilor prime?
 Producerea unui borcan din sticlă reciclată se face cu mai puţin consum de energie?
 În fiecare lună oamenii aruncă sufiente sticle si borcane încât să umple un zgârie-nori?
Toate acestea ar putea fi reciclate!
 O tonă de sticlă topită înseamnă 315 KG de CO2 în atmosferă
 Prin reciclarea unei tone de sticlă se economisesc 1.2 tone de materii prime (soda,
nisip, feldspat).
 Cea mai veche sticlă este sticla vulcanică, rezultată prin răcirea rapidă a lavei. Diferite
obiecte ca vârfuri de suliţe, topoare, oglinzi, se păstrează în diferite muzee.
BIBLIOGRAFIE
1. https://biblioteca.regielive.ro

2. http://www.colecteazaselectiv.ro/stiati-ca/

3.https://sites.google.com/site/chimistjunior/stiati-ca

4. http://www.ecologic.rec.ro/articol/read/stiinta-tehnologie/9854/

5. https://www.colectaredeseuri.ro/reciclare-sticla/

6. https://www.romaniatv.net/totul-despre-reciclare-ce-nu-stiati-despre-colectarea-separata-a-
deseurilor-in-romania-foto_142987.html

7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_de%C8%99eurilor

8. https://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/reciclarea-deseurilor-357440.html

9. http://www.deseuri-online.ro/new/download/Depozitare.pdf

10. https://www.hotnews.ro/

11. http://www.ecoteca.ro/2820.html