Managementul – procesul în care managerul operează cu trei elemente – idei, lucruri, oameni –

realizînd prin alții obiectivele propuse. Arta de a ști precis ce trebuie de făcut cît mai bine și mai
ieftin. Managerul – persoana implicată în administrația organizației cu autoritate în folosirea și
coordonarea resurselor umane,financiare, materiale și informaționale în scopul atingerii
obiectivelor organizației.Managementul ca știință – ansamblul organizat de cunoștințe,
concepte, principii, metode și tehnici prin care seexplică în mod sistematic fenomenele și
procesele ce au loc în conducerea organizațiilor.Managementul științific – aplicarea legităților,
conceptelor, metodelor, tehnicilor puse la dispoziție de știința managementului în practica
socială.Managementul ca artă – măiestria managerului de a aplica la în diferite situații în
condiții de maximă eficiență cunoștințele teoretice.Organizația – grup de oameni activitatea
cărora este coordonată conștient pentru a atinge scopuri comune. Ca proces managementul are
4 functii:Planificarea-stabilirea obiectivelor si a cailor de realizare a lor. Organizarea-
repartizarea responsabilitatilor pentru realizarea sarcinilor, crearea sistemului de conducere.
Motivarea-initierea angajatilor in activitate, crearea imboldurilor pentru o activitate
productiva.Control-evaluarea si compararea rezultatelor cu cele preconizate. Trasaturile
organizatiilor:1)existenta scopurilor la care tind membrii.2)delimitarea organizatiei si existenta
frontierelor vizibile si invizibile.3)existenta legaturilor intre elementele componente.4)
autoreglarea, existenta unui centru organizatoric. 5)complexitatea, este compusa din mai multe
subdiviziuniexistenta unei culturi interne. Niveluri si arii de management nivel strategic -
amploarea obiectelor vizeaza organizatia in întregime, iar perioada de actiune este definita pe un
termen lung.nivel functional - se urmareste realizarea obiectivelor derivate de obiectivul global.
Se realizeaza sarcini specifice si se iau decizii de corectare a abaterilor ce pot aparea in
subsistemele conduse si coordonate. Au caracter periodic.nivel operativ - are loc conducerea
nemijlocita a proceselor si activitatilor direct specifice pentru respectivul sistem de productie.
Are loc urmarirea realizarii obiectivelor proprii si corectarea abaterilor ce au un caracter curent.
Top managerii - sunt formati din presedinti, vicepresedintii companiilor, directori executivi,
sunt grupuri relativi mici de persoane care controleaza organizatia in întregime si care stabilesc
obiectivele organizatiei, strategia generala, ei conduc cu organizatia in general. Middle
Managerii - managerii functionali includ sefi de departamente, de diviziuni, de servicii. Acestea
sunt primii responsabili de implementarea politicilor si planurilor de dezvoltare cit si pentru
supravegherea conducerea managerilor de la nivel ierarhic inferior fiind necesar pentru a face
legatura intre nivelul top si nivelul operational.First (lower) Managerii - duc raspunderea de
productia marfurilor si serviciilor, sunt reprezentate prin sefii de echipa, maistri, supraveghetori,
ofice-manageri. Acesti manageri supravegheaza si coordoneaza activitatea lucratorilor operativi.
Pentru asi îndeplini atributiile sale managerii trebuie sa posede o serie de cunostinte si
capacitati care pot fi divizate in 3 categorii distincte:Cunostinte si capacitati
conceptuale( cognitive) - ceea ce se refera la capacitatea in întelegerea complexitatii
organizatiei ca sistem.Cunostinte si capacitati privind resursele umane - rationamentul de a
lucra cu oamenii incluzand întelegerea procesului de motivatie si de conducere cu
oamenii.Cunostinte si capacitati tehnice –profesionale - referitor la capacitatea de a folosi
cunostintele, metode si echipamente pentru realizarea sarcinilor specifice deproductie,se obtine
prin instruire si prin experienta. Sunt evidentiate 10 roluri ale managerului care sunt grupate
in 3 categorii interpersonale:1) reprezentare - Managmentul participa la ceremonii, are
obligatii juridice de legalizare a documentelor oficiale. Este un simbol al organizatiei.2)
lider - Este responsabil de motivarea si activitatea subalternilor, selectare, aprecierea si
remunerarea lor.3) agent de legatura - Asigura legatura informationala în interiorul si
exteriorul organizatiei, prelucreaza informatia, participa la consfatuire, sedinte,
consilii.informationale: 1) observator - Culegerea si relevarea informatiei interne si
externe. 2) deseminator - Transmiterea informatiilor subdiviziunilor. 3) purtator de
cuvant - Informarea subiectilor din afara organizatiei, declaratii, raporturi, dari de
seama.decizorii: 1) Rolul de întreprinzator - Managerul cauta, elaboreaza noi idei, noi
proiecte, noi metode si strategii. 2) De pompier - Actiuni de corectare, lichidare a greselilor,
a crizelor si conflictelor. 3) Repartizator al resurselor- Adoptarea deciziilor privitor la
alocarea resurselor, elaborarea graficelor, schemelor si algoritmilor de activitate. 4)
Negociator - Participa la tratative, negocieri, încheierea contractelor, reprezentarea intereselor
subdiviziunii sale. Cea mai simplă clasificare a stilurilor de conducere are trei componente:
Stilul de conducere autoritar este cel in care angajaţii nu sunt consultaţi aproape in nici o
privinţă la luarea hotărarilor, iar in cazul in care li se dă o sarcină nu sunt intrebaţi cu cine ar dori
să lucreze;Stilul de conducere democratic este cel in care angajaţii sunt consultaţi in luarea
hotărarilor, iar dacă li se dă o sarcină li se permite să-şi aleagă colaboratorii;Stilul de conducere
permisiv este cel in care predomină rutina, angajaţii nu sunt consultaţi dar nici nu se iau hotărari
importante, iar activităţile „merg de la sine”;Un experiment sociologic a realizat o evaluare a
celor trei tipuri de stiluri. 1) pe termen scurt, liderii care au avut un stil de conducere
democratic sau autoritar au obţinut o productivitate bună de la angajaţi, pe cand liderii cu stil
permisiv au obţinut o productivitate slabă. 2) satisfacţia angajaţilor este mai ridicată in cazul
stilului democratic, angajaţii fiind mai prietenoşi şi mai orientaţi spre grup; 3) in cazul
stilului de conducere autoritar, se inregistrează conflicte in colectivul de lucru şi un stres mai
pronunţat ( agresivitate ascunsă); 4) eficienţa stilului autoritar se menţine numai dacă e
completată cu un control sever; atunci cand liderul autoritar părăseşte locul de muncă, lucrul
incetează, ceea ce nu s-a intamplat cu grupurile experimentale conduse democratic sau  laissez-
faire.