Material realizat de profesor: TĂMAŞ SIMONA-NICOLETA

COLEGIUL NAŢIONAL „MIRCEA CEL BĂTRÂN”

SEMNIFICAŢIA TITLULUI

pentru text „la prima vedere”

I. INTRODUCERE (o definiţie stilizată)

Într-un titlu se pătrunde ca într-o lume, păstrându-i puterea iconică şi încorporându-i o Idee. Titlul
„X” (se precizează titlul) este un prag textual care îndeamnă la lectură, fiind reflecţia scriptică a
talentului scriitorului Y (numele scriitorului).

II. CUPRINS (se lucrează pe patru niveluri de analiză)

O primă componentă a interpretării este cea constructivă; aşadar, titlul este interior,
relaţionând cu întregul discurs artistic, fiind reluat (se precizează unde este reluat) sau indus prin anumiţi
termeni (se precizează termenii care conduc la titlu), declanşând avalanşa lirică.
Un alt nivel de înţelegere este cel tipologic; astfel, este transparent (cuvânt/cuvinte cu sens
propriu; face/fac referire la temă sau reprezintă un motiv) / metalingvistic (cuvânt/cuvinte cu sens figurat;
reprezintă o figură de stil) / foarte rar eponim (când reprezintă numele unui loc descris), fiind sugestiv
pentru tema operei literare ... (se precizează tema), particularizată prin motivele: ... (exemple din text).
Acestea potenţează confesiunea lirică şi dau o puternică senzaţie de adevăr elementar, comunicându-se
trăirile Fiinţei la nivel senzorial şi spiritual. Universul instituit prin actul de creaţie trăieşte într-un registru
edenic al întrepătrunderilor şi al osmozelor, declanşând erupţia firescului în nefiresc, tocmai pentru a da
putere cuvântului şi ne-cuvântului, rostit sau şoptit cu ingenuitatea specifică artistului. În acelaşi timp,
ajută la construirea „pe orizontală” a mesajului, prin înlănţuirea figurilor de stil: ... (exemple din text –
cel puţin cinci şi să conducă la ideea transmisă prin titlu).
Al treilea principiu de analiză este dat de structura de suprafaţă care este formată din ... (se
analizează din punct de vedere morfologic, sintactic, lexical, fonetic; sugestii gramaticale).
O ultimă perspectivă o reprezintă structura de adâncime, accesibilă lectorului iniţiat, cel
care aspiră la adevăr; în acest sens, profund subiectiv şi reflexiv, poetul asigură transcendenţa
lirismului, revelând frământările interioare... (de exemplu: tristeţe, nostalgie, melancolie, extaz, fericire,
admiraţie etc.; exemple între paranteze de versuri reprezentative pentru trăirile enunţate anterior).
!!! NOTĂ:
Dacă titlul este metaligvistic, se precizează figura de stil şi ce sugerează.

III. INCHEIERE (concluzie)

 În concluzie, titlul „X” (se precizează titlul) a deschis universul ficţional şi a orientat
aşteptările cititorilor către o lume inefabilă, devenind o profeţie a totalităţii prin Cuvânt.