Capitolul III

CAPITOLUL III
MECANISME PENTRU
MANAGEMENTUL MEDIULUI
© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

Exemple de mecanisme din
Uniunea Europeană

Strategia de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene (1)
• Viziune amplă asupra evoluţiei UE, care integrează
– Obiective imediate şi pe teremen lung
– Măsurile locale cu cele globale
– Problemele sociale, economice şi de mediu, considerate
componente inseparabile
• Obiectiv general: “Identificarea şi dezvoltarea unor măsuri care să
permită UE să realizeze îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii
pentru generaţiile prezente şi cele viitoare, prin crearea de
comunităţi durabile, capabile să gestioneze şi să utilizeze eficient
resursele şi să capteze potenţialul de inovare ecologică şi socială
al economiei, asigurând prosperitate, protecţia mediului şi
coeziunea socială.”
• 2001 – Se adoptă prima strategie de dezvoltare durabilă
• 2002 – Strategia se completează cu dimenisunea externă, în
perspectiva Conferinţei de la Johannesburg
• 2006 – Se adoptă o strategie revizuită, datorită menţinerii sau
înrăutăţirii tendinţelor nedurabile. Se urmărește modificarea
– Modelelor actuale de producţie şi consum nedurabile
– Tipului de abordare în elaborarea politicilor de dezvoltare
• 2009 – O nouă revizuire, pentru integrarea dezvoltării durabile în
politicile UE (Fig. 3)
2000 2005 2010

Prima Componenta Prima A doua
strategie externă revizuire revizuire
Fig. 3


Suplimentată cu politici transversale, concepute

pentru promovarea unei societăţi a cunoaşterii
• Educaţie şi instruire
• Cercetare - dezvoltare
• Utilizarea instrumentelor economice şi a
mecanismelor de sprijin financiar
• Măsuri pentru promovarea comunicării şi
diseminării informaţiilor şi pentru implicarea
cetăţenilor
Implementare şi monitorizare
• Rapoarte întocmite de Comisia Europeană o dată la 2 ani
privind implementarea strategiei în UE şi statele
membre. Rapoartele includ priorităţi, orientări şi măsuri
viitoare
• Comisia Europeană utilizează setul de indicatori ai
dezvoltării durabile, concepuţi şi structuraţi de EUROSTAT
• La nivelul statelor membre sunt numiți reprezentanţi
abilitaţi să furnizeze la intervale de câte 2 ani,
informaţiile privind evoluţia strategiei la nivel naţional

Strategii tematice ale Uniunii Europene
Exemplu - Utilizarea durabilă a resurselor (1)
• Adoptată în 2005, din necesitatea de a modifica modelele
actuale de consum şi de utilizare a resurselor
– Raportul “Evaluarea ecosistemelor mileniului” din 2000 a
evidențiat că în ultimii 50 de ani activităţile antropice au
modificat ecosistemele mai rapid şi mai extensiv decât în oricare
altă perioadă a istoriei omenirii
– UE este puternic dependentă de resurse externe, iar impactul
utilizării resurselor de către UE şi alte economii puternice se
resimte la nivel global
– China, India şi Brazilia utilizează resursele naturale în ritm
accelerat

• Obiectiv Decuplarea  Reducerea impactului produs de utilizarea
resurselor asupra mediului, într-o economie în creştere (Fig. 4)
Fig. 4
Instrumente strategice
• Aplicarea gândirii bazate pe “ciclul de viaţă al produsului ” la
politicile de dezvoltare ale UE
• Noi iniţiative care să fundamenteze utilizarea resurselor
naturale în următorii 25 de ani
– Fundamentarea cunoștințelor privind utilizarea resurselor şi
impactul asupra mediului Centru de date pentru factorii de
decizie
– Monitorizarea evoluţiei  Conceperea indicatorilor de impact
• Proces de revizuire la fiecare 5 ani

Schema de comercializare
a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES)
în Uniunea Europeană

Schema de comercializare a emisiilor de GES în UE (1)
• ETS (European Union Emission Trading Scheme)

• Instrument al politicii de mediu - permite îndeplinirea
unei ţinte de mediu la un cost mai scăzut
• Prin Protocolul de la Kyoto, UE (15) s-a angajat ca
până în 2012 să-și reducă emisiile de GES cu 8%, față
de 1990
• Estimările privind costurile conformării
– Cu ETS - 2,9-3,7 miliarde € / an
– Fără ETS 6,8 miliarde € / an

Concepută și implementată în 3 etape
• 2005-2007 – testarea funcţionalităţii schemei
• 2008-2012 – prima perioadă de conformare la Protocolul de la Kyoto
– A acoperit numai emisiile de CO2 provenite de la centrale electrice de
capacitate mare și sectoare industriale energo-intensive, iar din 2012 a
fost extinsă și la sectorul aviației
• 2013-2020 – îndeplinirea noii ținte europene, stabilită prin adoptarea
în 2009 a “Pachetului Climă-Energie”
– Reducerea emisiilor de GES cu 20% până în 2020 (EU 28), comparativ cu
emisiile din 1990
– Schemă extinsă la N2O şi PFC şi la noi sectoare industriale

• Combină un mecansim de comandă şi control cu un mecanism
bazat pe stimulente de piaţă (Fig.5)
Fig. 5
• Comandă şi control – acte normative ale UE (1)
– Directiva 2003/87/EC pentru înfiinţarea unei scheme de
comercializare a emisiilor de GES în UE (ETS), amendată de
Directiva 2004/101/EC
– Decizia Nr. 280/2004/EC privind mecanismul de
monitorizare a emisiilor de GES în Comunitatea Europeană
şi pentru implementarea Protocolului de la Kyoto
– Regulamentul EC nr. 2216/2004 pentru introducerea unui
sistem standardizat şi securizat de registre, pentru
contabilizarea emisiilor de GES, în formatul unei baze de
date electronice, pentru fiecare stat membru şi pentru
Comisia Europeană
• Comandă şi control – acte normative ale UE (2)
– Directiva 2008/101/EC pentru amendarea Directivei
2003/87/EC în vederea extinderii ETS la sectorul
aviaţiei
– Directiva 2009/29/EC pentru amendarea Directivei
2003/87/EC în vederea îmbunătăţirii şi extinderii
sistemului de alocare a permiselor comercializabile în
cadrul ETS
• Stimulent de piaţă - crearea unei pieţe de
comercializare a certificatelor de emisie

Principiile ETS
• Stabilirea şi impunerea unui plafon al GES  calitatea
generală a mediului la nivelul UE
• Implementarea schemei în etape, pentru a testa, a
analiza şi a îmbunătăţi funcţionalitatea mecanismului
şi pentru a-i extinde sfera de cuprindere
• Piaţa funcţionează la nivelul UE, dar are în vedere şi
posibilităţile de reducere a emisiilor în restul lumii şi
are legături cu scheme compatibile din terţe ţări
– Reducerea emisiilor prin intermediul celorlate două
mecanisme ale Protocolului de la Kyoto “Mecanismul de
dezvoltare curată” şi “Proiecte implementate în comun”
• Un drept de emisie (DE) reprezintă un titlu dreptul unei instalaţii
participante la schemă de a emite 1 tonă de CO2 (sau echivalent)
• Plafonul emisiilor totale de GES la nivelul UE în fiecăre etapă
– I) 2005 – 2007 (25 state membre)~2,2·109 DE/an
– II) 2008 – 2012 (27 state membre +3 EFTA) ~ 2,086·109 DE/an
➢ Plafonul emisiilor UE de CO2 este dat de suma plafoanelor individuale ale
statelor acoperite de schemă
➢ Plafonul individual al fiecărui stat membru este stabilit prin Planul Naţional
de Alocare a Emisiilor, care trebuie să reflecte ţinta de reducere asumată
conform Protocolului de la Kyoto şi este verificat de Comisia Europeană
– III) 2013 –2020 (28 state membre + 3 EFTA) – plafon unic la nivelul UE
➢ Anul 2013~2,08 ·109 DE/an
➢ 2014 – 2020  scădere liniară cu cel puţin 1,74 %/ an pentru ca în 2020
emisiile de la instalaţiile fixe să fie cu 21% mai mici ca cele din 2005
Regulile generale de alocare a DE sunt stabilite prin legislația UE
• Etapa 2005 – 2007
– 95% din totalul DE la nivel UE se alocă gratuit, iar restul prin licitaţie
între instalaţiile acoperite de schemă
– Depăşirea DE se penalizează cu 40 €/tona CO2
• Etapa 2008 – 2012
– 90% din totalul DE la nivel UE se alocă gratuit, iar restul prin licitaţie
– Depăşirea DE se penalizează cu 100 €/tona CO2
• Etapa 2013 – 2020
– Peste 40 % din DE se alocă prin licitaţie în 2013, iar procentul va creşte
anual
– Pentru DE atribuite gratuit se aplică reguli de alocare armonizate la
nivelul UE, bazate pe indicatori de referinţă (IR) şi pe baza producţiei
istorice a instalaţiei respective
• IR este o valoare utilizată pentru a calcula DE alocate

gratuit pe instalaţie şi se determină în măsura posibilului
per produs
• În general, IR este fundamentat pe o valoare care reflectă
performanţa medie a emisiilor de GES generate de cele
mai bune 10% instalaţii din UE care fabrică produsul
respectiv
• IR sunt stabiliţi după regula principială “un produs un
indicator”, astfel încât metodologia nu face distincţia între
tehnologia sau combustibilul utilizat, nici între mărimea
instalaţiei sau localizarea geografică
Reguli de asigurare a conformării (1)
• La sfârşitul fiecărui an calendaristic, instalaţiile trebuie să
predea un număr de DE echivalent cu emisiile produse în
respectivul an
• Emisiile sunt verificate
• DE predate sunt anulate, pentru a nu mai putea fi folosite din
nou
– Instalaţiile care mai dispun de DE neutilizate, le pot vinde sau le pot
păstra pentru a le utiliza în anul următor (în cadrul unei perioade de
tranzacţionare)
– Instalaţiile care nu dispun de un număr suficient de DE care să le
echivaleze emisiile trebuie să plătească amenda stabilită pentru
fiecare tonă de CO2 suplimentar emisă

Reguli de asigurare a conformării (2)
• Autorizarea instalaţiilor acoperite de schemă
– Fiecare instalaţie trebuie să posede o autorizaţie eliberată de autoritatea
competentă din statul membru, pentru emisiile tuturor celor 6 GES
acoperite de Protocolul de la Kyoto
– Pentru a obţine autorizaţia, operatorul instalaţiei trebuie să demonstreze că
monitorizează emisiile instalaţiei
• Raportarea emisiilor
– Emisiile de CO2 ale fiecărei instalaţii din schemă trebuie raportate după
fiecare an calendaristic
– Rapoartele întocmite trebuie verificate de verificatori independenţi
acreditaţi şi sunt publicate
– Operatorii instalaţiilor cu rapoarte nesatisfăcătoare, nu au dreptul să vândă
drepturile de emisie, până când un raport revizuit nu este aprobat de un
verificator
Observaţii
• Piaţa carbonului nu este reglementată prin Directiva 2003/87/EC
cu amendamentele ulterioare
– Se stabileşte între companiile şi întreprinderile care deţin instalaţiile
acoperite de schemă
• Numai instalaţiile acoperite de schemă primesc DE, dar orice
persoană (fizică sau juridică) din UE poate cumpăra şi vinde DE
de pe piaţă
• Autorizaţie  Drept de emisie
• Prin autorizaţie se stabilesc obligaţiile privind monitorizarea şi
raportarea emisiilor provenite de la o instalaţie
• DE reprezintă elementul tranzacţionabil pe piaţă al schemei de
comercializare a emisiilor
Schema certificatelor verzi

Schema certificatelor verzi (1)
• Instrument pentru promovarea producerii de energie din
surse regenerabile
• Conceput ca soluţie pentru
– Reducerea gradului de dependenţă de importul de
energie şi asigurarea siguranţei alimentării cu energie
– Posibilitate suplimentară de îndeplinire a ţintelor de
reducere a emisiilor de GES, asumate prin Protocolul
de la Kyoto
• Scop principal
– Creşterea ponderii energiei produse din surse
regenerabile, la costuri mai scăzute
Baza legală
• Directiva 2009/28/EC privind promovarea utilizării energiei din
surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a
Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE
Mecanismul
• Stabilirea unor cote de energie produsă din surse regenerabile (E-
SRE) care trebuie cumpărată de anumiţi agenţi, spre exemplu
– Consumatorii finali de energie – Danemarca
– Furnizorii de energie – Marea Britanie, România
– Producătorii de energie - Italia
• Stabilirea unui sistem de certificare a energiei produsă din surse
regenerabile şi acordarea de CV producătorilor de E-SRE
• Crearea pieţei de CV
• Certificat verde (CV)
– Document care atestă o cantitate de 1MWh de energie
electrică produsă din SRE şi care este primit de
producători
• Garanţia de origine - document oficial
– Specifică sursa de energie regenerabilă din care a fost
produsă energia electrică, cu indicarea datei şi a locurilor
de producţie, iar în cazul centralelor hidroelectrice, şi cu
indicarea puterii instalate a acestora
– Permite producătorilor să demonstreze că energia
electrică pe care o vând este produsă din SRE
Piaţa de energie electrică
Preţ energie Preţ certificat

Producere
1MWh
din SRE
Piaţa certificatelor verzi

Schema certificatelor verzi – aplicată în România
• Cotele obligatorii sunt stabilite prin lege
– Reprezintă valori procentuale anuale din consumul naţional brut de
energie electrică (calculate progresiv pentru atingerea ţintei naţionale
de energie regenerabilă)
• Preţul CV variază într-un interval [Pmin ÷ Pmax] stabilit de asemenea prin
lege
– Pmin este impus pentru protecţia producătorilor
– Pmax este impus pentru protecţia consumatorilor
• Tranzacţionarea CV se face prin mecanisme de piaţă
– Pe o piaţa centralizată a certificatelor verzi, organizată şi administrată de OPCOM
(operatorul pieţei de energie electrică din România)
– Pe piaţa contractelor bilaterale, între producători şi furnizori
• Furnizorii care nu realizează cota obligatorie anuală sunt obligaţi să
plătească contravaloarea CV neachiziţionate, la un preţ impus prin lege,
care este mai mare decât Pmax

Capitolul III - 2 MM PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul III - 2 MM PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

2000 2005 2010

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

Suplimentată cu politici transversale, concepute

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

• ETS (European Union Emission Trading Scheme)

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

• IR este o valoare utilizată pentru a calcula DE alocate

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

Piaţa de energie electrică

Preţ energie Preţ certificat

Piaţa certificatelor verzi

© Cristina S. Ionescu - Managementul mediului

S-ar putea să vă placă și