Ce este interventionismul?

Interventionismul este definit ca fiind interventia unui stat in afacerile interne ale unui
stat independent pentru a-i schimba sau a-i aservi regimul politic, insa in materialul acesta este
vorba de interventia guvernului care nu isi limiteaza puterile doar la apararea si protectia
cetatenilor, ci intervine si asupra economiei statului.
In lucrarea sa “Interventionismul” care face parte din cartea „Economia în şapte lecţii:
Gânduri pentru cei de azi și cei de mâine”, Ludwig von Mises vorbeste despre problema
interventiei guvernamentale intr-un sistem economic sanatos si despre rezultatele acesteia.
Prelegerea despre interventionism incepe cu un citat care, in esenta, vrea sa sublinieze faptul ca
guvernul trebuie sa se rezume doar la atributele pentru care este infiintat.
Aceasta idee este evidentiata si de un alt economist austriac Friedrich August von Hayek, care,
in lucrarea sa “Constitutia libertatii” ofera un citat prin care isi contureaza opinia despre piata
libera si interventia guvernului asupra acesteia prin doua citate sugestive, in opinia mea: “Raul
suprem este guvernarea nelimitata” si “Controlul economic nu este doar controlul unui sector al
vietii umane, care poate fi separate de restul vietii, ci este controlul mijloacelor necesare pentru
toate scopurile noastre”.
Mises spune ca puterea politica, intr-un sistem cu o piata libera, ar trebui sa se rezume la
apararea individului in fata raufacatorilor, atacurilor, atat in fata inamicilor straini, cat si a celor
interni, dar si sa asigure functionarea in conditii optime a economiei de piata care sa raspunda
nevoilor individului si sa se impotriveasca fraudelor asupra sistemului.
In prezent se poate vorbi despre o economie mixta (intre capitalism si socialism),
deoarece statul detine institutii precum retelele de telefonie, telegraf, cai ferate. In aceste conditii
ar trebui sa angajeze personal, sa cumpere materii prime si alte lucruri care confera acestora
conditii prielnice de desfasurare a activitatii. Iar mai depart ear trebui sa isi vanda bunurile si
serviciile catre populatie intocmai ca pe o piata libera. Rezultatul acestei actiuni, unde statul are
in proprietatea sa diferite institutii este de fiecare data unul daunator pentru economie, deoarece
ajung sa opereze in deficit. Cee ce este posibil in cazul unui stat deoarece poate percepe taxe mai
mari si poate impozita mai mult pentru a-si sustine activitatea.
Dar ce se intampla in cazul in care guvernul opereaza mai multe institutii? Ei bine,
deficitul acum este mult mai mare decat impozitele impuse cetatenilor, ajungandu-se la inflatie.
Deficitul nu poate intra la fel de usor in discutie sic and vine vorba de o companie/firma
private. Daca aceasta nu elimina deficitul sau nu arata ca firma poate fi iar profitabila, se ajunge
la faliment.
Ceea ce ne intereseaza atunci cand vrem sa analizam daca un stat este interventionist sau
nu este sa ne uitam daca intervine in formarea preturilor, a salariilor o, a dobanzilor si a
profiturilor. Companiile private actioneaza pe piata libera in favoare consumatorului,
cunoscandu-i nevoile. Interventia statului in formarea preturilor nu ar face decat sa se produca
bunuri si servicii fara a tine cont de nevoile si dorintele consumatorilor.
In inflatie guvernul tinde sa apeleze la controlul preturilor, iar Mises ofera doua exemple
pentru a demonstra rezultatele dezamagitoare ale interventionismului.
Primul exemplu este devalorizarea monedei din argint in timpul imparatului roman
Diocletian. La momentul acela nu era inventata tiparnita, asa ca se amesteca moneda din argint
cu cupru pana s-a ajuns la schimbarea greutatii acesteia, dar si a culorii.

1
 Pe langa aceste rezultate fizice, care tin de aspectul monedei, mult mai violente au fost
rezultatele economice: cresterea masei monetare din economie a dus la cresterea preturilor
bunurilor, moment in care a intervenit statul pentru a restabili preturile.
Al doilea exemplu este din vremea revolutiei franceze, cand deja era inventata tiparnita,
iar rezultatul a fost acelasi. Cresterea masei monetare, urmata de cresterea preturilor iar in final
stabilirea unor preturi maximale.
Meses vorbeste despre esecul controlului asupra pietei dand ca exemplu laptele. Astfel
daca guvernul aude oameni care se plang de pretul ridicat al laptelui - care este un aliment
necesar pentru cresterea si dezvoltarea copiilor- va decretal un pret maximal. Acest pret va fi
mult mai mic decat pretul normal al laptelui de pe piata. Pretul odata scazut provoaca o cerere
mult mai mare a cantitatii de lapte, deoarece si-l permit mai multe persoane acum. In cazul de
fata au de pierdut producatorii marginalim, deoarece preturile decretate de catre guvern nu le
poate acoperi costurile de productie. Producatorul nu poate opera prea mult timp in deficit asa ca
va cauta diverse solutii; fie sa vanda din vite catre abatoare, fie sa produca derivate. De aici
rezulta ca pe piata va fi o cantitate mult mai mica de lapte, la un pret mai avantajos, dar cu o
cerere mult mai mare pentru lapte. In aceste conditii populatia va trebui sa sa multumeasca cu
cantitatea de lapte oferita, iar guvernul va apela la rationalizarea acestuia impartind laptele in asa
maniera incat beneficiarii unei cantitati mai mare din acest produs sa fie sugarii.
Pentru a afla care este cauza insuficientei laptelui pe piata guvernul intreaba producatorii
care este cauza acestui fenomen, iar raspunsul lor este: “costurile de productie sunt superioare
pretului maximal stabilit”. In acest caz guvernul intervine si in stabilirea pretului furajelor cu
care se hranesc vitele. Consecinta e aceeasi: guvernul stabileste un pret maximal mai mic decat
pretul normal al furajelor de pe piata, producatorii marginali nu pot opera in conditiile acestea si
se retrag, cererea va creste pentru ca pretul lor este foarte mic. Apoi se analizeaza din nou piata
furajelor pentru a se constata de ce nu mai sunt la fel de multi ofertanti desi cererea a crescut, iar
guvernul face un pas mai in fata si se uita din ce produs sunt facute furajele si astfel intervine in
economie stabilind preturi pentru cat mai multe sectoare. In aceasta situatie guvernul va ajunge
pana la controlarea si impunerea unor cheltuieli cu salariatii mai mici, iar in scurt timp toata
economia va fi controlata de guvern.
Consider ca un citat care inglobeaza toata aceasta actiune agresiva a guvernului este este
oferit de Gerar Ford, al 38-ulea presedinte al Statelor Unite: “Un guvern sufficient de mare
pentru a-ti oferi totul este sufficient de puternic pentru a-ti lua totul.”
Cazurile analizate de Mises arata modul in care guvernul acapareaza economia a doua
state: Germania si Anglia.
Ambele state s-au confruntat cu inflatia, pretul crescand, guverne ce controleaza si
stabilesc preturi mai intai pentru produsele considerate esentiale in consum, iar mai apoi in
intreaga economie.
Germanii au constituit planul Hidenburg de control total al economiei dar nu au apucat sa
il puna in aplicare deoarece s-a prabusit sistemul german. Marea Britanie a luat acelasi drum ca
Germania, dar prin interventia Statelor Unite traseul a fost interupt. Odata cu venirea lui Hitler la
putere Germania a pus in practica sistemul socialist, iar toata societatea era plina de füreri, iar,
desigur pe scara ierarhica, cel mai mare era Hitler. Responsabilul cu intreprinderea nu era acelasi
lucru cu antreprenorul de astazi si nu avea nici un drept sa pastreze profitul. Sistemul german a
picat odata cu interventia armatelor straine care au continuat acest mod de organizare a
economiei si societatii, dar in lipsa de autoritate a picat. Idem Germaniei, Marea Britanie in cel
de-Al Doilea Razmoi Mondial a intervenit in economie si controlul ei. La sfarsitul razboiului se

2
apropia de socialismul lui Hitler. Industria bancara, a cailor ferate si a otelului au fost
nationalizate doar in mod nominal. Aproate ca nu existau diferente intre cele doua guverne, iar
daca mai exista libertate aceasta se datoreaza necesitatii de mentinere a exporturilor.
Un alt exemplu este controlul chiriilor. Atunci cand copilul pleca la munca in alt oras sau
se muta din casa parintilor, acestea isi cautau o locuinta mai mica. Insa, acum, nu va mai fi cazul
deoarece guvernul controleaza preturile imobiliarelor. In Viena, de exemplu pretul unui
apartament mediu era echivalent cu pretul a doua calatorii cu un mijloc de transport in comun,
iar oamenii nu aveau motive si stimulente sa le schimbe. In SUA se pune problema locuintelor
prea putine ce a fost determinate din acelasi motiv cu laptele.
Politica “jumatatilor-de-masura” nu functioneaza, ea va conduce in cele din urma tot la
interventionism. Sustinatorii acestui curent spun ca interventionismul este cea mai buna metoda
de a sustine economia acolo unde trebuie si este considerat un al treilea sitem mai bun decat
capitalismul si socialismul. Iar cand interventia guvernului este prea mare acesta formeaza
carteluri pe care mai apoi le respinge, sustinand astfel necesitatea existentei interventionismului.
Guvernul si conducatorul erau cei mai important intr-o societate, iar datorita lor se considera ca
totul merge perfect pe piata.
In final Mises spune ca cetatenii sunt cei care ar trebui sa impiedice instaurarea unei
astfel de politici si ca nimeni nu ar trebui sa le puna la intoiala puterea.

Bibliografie

The Politics Book: Big Ideas Simply Explained

https://en.wikipedia.org/wiki/Interventionism_(politics)
https://mises.ro/files/mises7lectii.pdf