Sunteți pe pagina 1din 4

STIRI DIN LUME

Un articol din revista Science din 1 Nov 2002, 298, 5595 pp 981-7, "CAILE TEHNOLOGIEI AVANSATE
PENTRU STABILITATEA GLOBALA A CLIMEI: ENERGIE PENTRU O PLANETA-SERA" de Martin L.
Hoffert si alti 17 autori, oameni de stiinta si ingineri arata ca:
a) utilizarea in continuare a combustibililor fosili - carbune, petrol, gaz - pentru generarea de energie va
duce la perturbatii grave ale climei;
b) masurile preconizate in prezent - economia de energie si folosirea surselor reinoibile (energia solara,
eoliana, geotermala, hidrotehnica, etc.) - NU poate asigura dezvoltarea durabila a economiei si nici
democratia (echitatea) energetica.
c) pentru a gasi solutii viabile este nevoie de cercetari de o intensitate si eficacitate fara precedent, pe
plan mondial. Articolul sugereaza ca solutiile posibile sunt de domeniul geoingineriei - de exemplu oglinzi
spatiale uriase pentru concentrarea energiei solare. Personal vad ca mai realista dezvoltarea tehnologiei
firmei BlackLight Power www.blacklightpower.com bazata pe "arderea profunda" a hidrogenului, care
este de sute de ori mai eficienta si productiva ca arderea cu oxigen. Sper ca si in tara noastra vor fi
initiate cercetari in acest sens, mai ales ca a spune ca pentru noi problema energiei este dureroasa este
un eufemism.

Soarele:

Este unicul corp cu lumina si una din putinele cu energie proprie. Aceste proprietati mai sunt
valabil partial la comete, dar este alta poveste.

Se apreciaza ca s-a format acum vreo 5 miliarde de ani. Nori uriasi de gaze s-au concentrat in
jurul unui centru gravitational. Acumulandu-se cantitati enorme, presiunea din centrul crestea din
ce in ce mai mult, pana cand s-au declansat "reactorul nuclear". Energia rezultata a fost cu mult
mai mare decat gravitatia, de aceea globul stelar s-a extins enorm, eliberand mari cantitati de
energie in spatiu. Cand aceasta "explozie" ia sfarsit, steaua se contracta din nou, reluand totul de
la capat. O stea ca si Soarele are mai multe convulsii asemanatoare pana intra in echilibru. Adica,
desi gazele sunt atrasi de fortele de gravitatie, acestea opun rezistenta prin presiune, creand un
raport perfect, de aceea o stea nu se micsoreaza, dar nici nu se mareste. De la inceperea
procesului de condensare si pana la acea stare de echilibru au fost necesari in jur de 100 milioane
de ani.

Am spus ca se declanseaza un "reactor nuclear". Unele "modelele" pe care le folosim pentru


furnizarea de energie electrica functioneaza pe baza fisiunii (destramarii) uraniului. Atomul de
uraniu fiind greu se desparte in atomi mai usori (cred ca in cesiu), eliberand mari cantitati de
energie. Ei bine, in Soare are loc un proces, oarecum, invers. Hidrogenul - care reprezinta
structura atomica cea mai simpla - fuzioneaza si se transforma in heliu, care este ceva mai greu.
Cantitatea de energie eliberata este aproape inimaginabil de mare. Un gram de hidrogen
transformat in heliu elibereaza energie echivalenta a 15 tone de benzina. Iar in Soare se
tranforma 500 - 600 milioane tone de hidrogen in fiecare secunda!!!
(sper ca nu se supara nimeni ca ma abat putin de la subiect, dar nu ma pot abtine; am vazut o
reclama in care reiesea ca ideea functionarii masinii cu aer e ridicola; ei bine cu "bucati" infirme
de Soare, o masina ar putea functiona zeci sau chiar sute de ani, fara sa-si faca "plinul").

Soarele se afla in centru sistemului pe care il "dirijeaza", incalzindu-l si punandu-l in miscare.


Un metru patrat solar lumineaza cat un milion de becuri. Diametrul sau este 1,392 milioane km,
fiind de aproape 110 ori mai mare ca al Terrei si de 3,6 ori mai mare decat distanta Pamant-
Luna. Are un volum de 1,3 milioane de ori mare decat al planetei noastre, adica de
1,412*1012km3. Adica de 1.412.000.000.000 km3. Insa densitatea este mult mai mica, cam un
sfert din cea a apei.

Eu am pe Pamant in jur de 60 de kilograme, dar pe Soare as avea aproape 1,7 tone... Forta
gravitationala e de 28 de ori mai mare decat cea a Pamantului, adica de 27.398 cm/s2.
Soarele este de tip spectral G2 (o stea galbena), avand la suprafata sa o temperatura de 5000 -
6000 de grade, insa ea creste spre centru pana la 15 milioane de grade. Principalele tipuri de stele
sunt: albastre, galbene si rosii. Cele albastre sunt mari, au temperaturi de suprafata de 30.000oC,
cele galbene sunt asemeni Soarelui, iar stelele rosii sunt considerate de-a dreptul "reci", avand o
temperatura de 3000o C (de obicei acestea sunt stele in faza terminala). Mai sunt stele albe,
superioare celor albastre. Acestea sunt enorme, pot ajunge la dimensiuni de pana la 30 de ori
dimensiunile Soarelui.

Este alcatuit din cinci straturi principale: centrul, fotosfera, stratul inversant, cromosfera si
coroana solara. Centrul solar nu se poate observa direct, de aceea se analizeaza spectroscopic.
Se afla sub fotosfera, are (dupa cum am mai spus) 15 milioane grade Celsius si e format in cea
mai mare parte din plasma. Plasma este o stare de agregare, ceva si mai si decat gazele. Dat fiind
faptul ca este principala stare de agregare a stelelor, se considera ca 90% din materia Universului
se afla sub aceasta forma. Urmeaza fotosfera care este considerata suprafata solara. Este opac,
avand o temperatura care atinge 6000o C. Deosebit de importante sunt acele pete intunecate, prin
care energia din interior vine spre exterior. Au o periodicitate de 11 ani si pot afecta si clima
Terrei. Stratul inversant este imediat urmator, avand o grosime de aproximativ 500 km.
Absoarbe o parte din energia emisa de fotosfera, uneori o trimite inapoi. Este format din plasma
mai rarefiata. Cromosfera este formata in mare parte din gaze extrem de fierbinti. Are o grosime
de 15.000 km. Poate influenta clima terestra prin acele "eruptii cromosferice", care emit in spatiu
radiatii ultraviolete si corpusculare. Fiind invelisul Soarelui, coroana solara are peste 2 milioane
de grade. Este format in cea mai mare parte din materie rarefiata.

Se apreciaza ca Soarele va mai incalzi sistemul inca 5 miliarde de ani, fara vreo modificare
majora.

Sistemul solar

      Soarele si multimea corpurilor care graviteaza in jurul sau formeaza Sistemul
Solar. Acesta se compune din Soare (centrul dinamic al sistemului, continand
99,86% din masa sistemului, si sursa principala de energie), 9 planete mari, 44
sateliti naturali ai planetelor (plus un numar mare de sateliti artificiali ai
pamantului, ca si ai Lunii si planetei Marte), peste 1800 de planete mici sau
asteroizi (cu orbite cunoscute), peste 600 de comete, o multime de corpuri
meteoritice foarte variate si materia interplanetara (gaz si praf), ocupand un spatiu
in jurul Soarelui cu o raza de 2 ani lumina.

      Planetele se misca in sens direct in jurul Soarelui pe orbite eliptice, avand
planele apropiate de planul elipticii, si se rotesc in sens direct in jurul axelor
proprii, cu exceptia planetelor Venus si Uranus, care se rotesc in sens retrograd. 

      Distanta pana la cea mai indepartata planeta, Pluto, este de circa 40 unitati
astronomice. Cometele, insa, avand orbite foarte alungite, se indeparteaza de Soare
pana la 50000 - 100000 unitati astronomice. In aceasta regiune se considera ca se
gaseste norul cometar,  din care provin cometele. De aceea se considera ca raza
Sistemului Solar este de aproximativ 2 ani lumina. 
      In timp ce planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn fiind vizibile cu
ochiul liber sunt cunoscute din antichitate, celelalte (excluzand Pamantul) au fost
descoperite mult mai tarziu. Astfel in 1781 Herschel a descoperit cu ajutorul
telescopului sau planeta Uranus. Planeta Neptun a fost descoperita prin calcul - "in
varful creionului" - de catre Le Verrier (si independent de catre Adams) pe baza
perturbatiilor provocate de ea in miscarea planetei Uranus, fiind identificata pe cer
in 1846 de catre Galle. In mod analog a fost descoperita planeta Pluto de catre P.
Lowell, fiind identificata pe clisee fotografice ale cerului de catre Tombough in
1930. Nu este exclusa existenta unor planete transplutoniene care ar putea explica
existenta asa-numitelor "familii de comete".

      Progresele cosmonauticii au permis precizarea imaginii formate asupra


"arhipelagului cosmic" pe care-l numim Sistem Solar, iar in continuare vom
prezenta pe rand corpurile care-l alcatuiesc.

 
 

SOARELE

      Soarele este o stea - o sfera de masa gazoasa incandescenta de la care intreg
sistemul nostru planetar primeste lumina si caldura. El are diametrul de
1.391.000Km, adica este circa 109 ori mai mare decat Pamantul. Masa soarelui
este de 335000 ori masa Pamantului si este de 2*1033gr, ceea ce duce la o densitate
de 1.4gr/cm3. 

      Departarea de la Soare la Pamant este de aproximativ 150.000.000Km si este


considerata ca unitate astronomica pentru distante in sisteme planetare.

      Energia totala radiata de Soare, pe toate lungimile de unda si in unitatea de


timp, se numeste luminozitate solara. Din energia radiata de fotosfera - invelisul
solar de la care primim lumina - s-a determinat temperatura Soarelui, care aici este
de 6000oK (grade Kelvin sau grade absolute, 273 oK=0oC). Aici materia este in
stare de incandescenta iar pentru interiorul Soarelui, din consideratii teoretice, s-a
determinat temperatura de circa 20 de milioane grade absolute. Aceasta
temperatura uriasa intretine reactiile termonucleare. 

      Cu ajutorul petelor solare sau utilizand efectul Doppler, se poate pune in
evidenta rotatia Soarelui. Observatiile arata ca Soarele se roteste ca un fluid, cu o
perioada de 25 de zile la ecuator si de peste 30 de zile la poli. Rotatia se efectueaza
in sens direct adica in sens invers acelor ceasornicului, ca si miscarea planetelor pe
orbite.

      Spre deosebire de Soare, planetele nu au lumina proiprie iar stralucirea lor se
datoreaza luminii pe care ele o primesc de la Soare si pe care o reflecta.