COLEGIUL ECONOMIC „ION GHICA” BACĂU

PROFIL : SERVICII
CALIFICARE : TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE

PROIECT

PENTRU OBŢINERE A CERTIFICATULUI

DE CALIFICARE PROFESIONALĂ
NIVEL 4

COORDONATOR:

ELEV:

2015
 TEMA:
CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

2015

2
CUPRINS

Capitolul I. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE JURIDICE

1.1.Noţiunea contractului de vânzare-cumpărare .........................................................................6
1. 2. Caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare ................................................6
Capitolul II. CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-
CUMPĂRARE
2.1. Capacitatea părţilor contractante ...........................................................................................8
2.2. Consimţământul părţilor ........................................................................................................9
2.3. Obiectul contractului .............................................................................................................10
2.4.Obiectul vânzării ( lucrul vândut şi preţul) ............................................................................10
2.5. Cauza contractului ................................................................................................................12
Capitolul III. EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
3.1. Consideraţii generale ...........................................................................................................13
3.2. Obligaţiile vânzătorului .......................................................................................................13
3.3. Obligaţiile cumpărătorului ..................................................................................................14
Capitolul IV. VARIETĂŢI ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
4.1. Vânzarea după greutate, număr sau măsură .......................................................................15
4.2. Vânzarea în bloc a bunurilor ..............................................................................................15
4.3. Vânzarea pe gustate ...........................................................................................................15
4.4. Vânzarea pe încercate ........................................................................................................15
4.5. Vânzarea după mostră sau model ......................................................................................15
4.6. Vânzarea unei moşteniri ....................................................................................................15
4.7. Vânzarea cu plata preţului în rate şi rezervă proprietăţii ...................................................16
4.8. Vânzarea cu opţiune de răscumpărare ...............................................................................16

ANEXA – Model de contract de vânzare-cumpărare ..............................................................17

CONCLUZII
V.BIBLIOGRAFIE

3
 ARGUMENT

Activitatea umană este foarte complexă, implicând foarte mulţi factori în multe domenii, ce
au ca scop primordial satisfacerea nevoilor consumatorilor, dezvoltarea economică şi socială,
creşterea capacitaţii de muncă şi a productivităţii muncii. Mărimea productivităţii muncii se exprimă
prin producţia care revine în medie la un lucrător angajat. Nivelul eficienţei utilizării acestui factor
(productivitatea muncii) depinde de o serie de condiţii cum ar fi:
- gradul de pregătire generală, de instruire şi calificare;
- starea de sănătate;
- gradul de mobilitate geografică şi profesională a forţei de muncă;
- securitatea socială;
- nivelul eficienţei utilizatorilor celorlalţi factori de producţie.
Piaţa muncii reprezintă ansamblul actelor de vânzare-cumpărare a forţei de muncă, ce au loc
într-un spaţiu economic, ea relevă întâlnirea cererii şi ofertei de muncă, stabilirea pe această bază a
condiţiilor pentru angajarea salariaţilor, negocierea şi fixarea salariilor în funcţie de performanţele
lucrătorilor, realizarea mobilităţilor salariaţilor şi forţei de muncă pe locuri de muncă, zone, firme,
etc.
Încheierea contractelor este guvernată de principiul libertății contractuale, deoarece orice
contract este creația unei voințe umane. O parte se obligă prin contract, pentru că și-a exprimat
dorința în acest sens, dar numai în limitele în care a convenit. Principiul libertății contractuale se
exprimă și prin aceea că o persoană poate încheia orice fel de contract, poate să determine prin
voința sa clauzele contractuale și efectele pe care contractul de vânzare-cumpărare urmează să le
producă. De asemenea, părțile pot să schimbe, să modifice sau să stingă obligațiile exprimate în
contract.
Din această perspectivă, contractul este de fapt principalul izvor de obligații. Prin izvor de
obligații se înțelege acele fapte juridice care dau naștere unui raport juridic obligațional. Se
consideră că pot constitui izvoare ale obligațiilor numai acele fapte juridice care, potrivit legii civile,
dau naștere unui raport de obligații, generând implicit drepturi de creanță și îndatoriri
corespunzătoare în favoarea și respectiv în sarcina părților. Printre celelalte izvoare ale obligațiilor

4
(cvasicontractul, delictul, cvasidelictul), codul civil consideră și contractul ca o formă de izvor al
obligațiilor civile.
Contractul reprezintă acordul de voință dintre două sau mai multe persoane care determină
nașterea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații. În dreptul nostru, contractul este definit
de Codul civil în art. 942, termenul de contract echivalând în concepția legiuitorului cu cel de
convenție. Spre deosebire de Dreptul român, dreptul francez considera că noțiunea de convenție este
mai largă. În dreptul englez noțiunea de contract se bazează pe faptul executării obligațiilor și nu pe
voința de a contracta (formarea contractului depinde de ceea ce părțile au făcut efectiv și nu de ce
acestea au intenționat să facă), iar în dreptul american contractul este privit ca un instrument necesar
schimbului economic (contractul clasic presupune negocieri prealabile și determină efecte
instantanee, de exemplu, cumpărarea unui produs de consumație; și contractul relațional, precedat de
tratative îndelungate, care vizează un număr considerabil de persoane și este renegociabil).
Contractul se întocmește așadar ca urmare a unei colaborări între societățile sau partenerii
unei afaceri, fiind un izvor de obligații civile sau comerciale, este cel mai important și eficient act
juridic pentru desfășurarea activităților economice și sociale, indispensabil societății atât în practica
civilă, cât și în practica comercială.
Realizarea acestui proiect m-a ajutat la dobândirea unor capacități privind: întocmirea
corectă a unor documente cu caracter economic și social; fixarea unor noțiuni economice de bază,
modul de utilizare a contractelor în orice situație, perfecționarea redactării unui document,
cunoașterea conținutului unui contract economic, precum și folosirea corectă a unor noțiuni
economice importante.

5
 CAPITOLUL I.
NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE JURIDICE

1.1.Noţiunea contractului de vânzare-cumpărare

Contractul de vânzare-cumpărare este reglementat de Codul civil* (art. 1.650-1.762),
precum şi de alte acte normative cu caracter special. Art. 1.650 C. civ. defineşte vânzarea că fiind
„contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului
proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să-l plătească”.
Potrivit alin. 2 al articolului mai sus citat prin vânzare se poate, de asemenea, transmite şi
drept de proprietate, precum şi orice alt drept real1. Contractul de vânzare-cumpărare nu poate avea
că obiect drepturi personale nepatrimoniale şi nici drepturi patrimoniale care au caracter strict
personal (de exemplu, dreptul temporar de abitație al soţului supravieţuitor), nici alte drepturi
prevăzute de lege (pensii, ajutoare ori indemnizaţii materiale) ori rezultate din acte unilaterale, sau
convenite prin contracte intuitu personale (de exemplu, dreptul de întreţinere).

1. 2. Caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare

a.Contractul de vânzare-cumpărare este un contract consensual, deoarece se încheie valabil
prin simplul consimţământ al părţilor. De la principiul consensualismului este prevăzută şi o
excepţie în materie de imobile. Astfel, potrivit Codului civil, în materie de imobile, strămutarea
proprietăţii de la vânzător la cumpărător este supusă dispoziţiilor de carte funciară prevăzute în
Titlul VII din Cartea a III-a intitulat „Cartea funciară”. De asemenea, o modificare adusă de Codul
civil este cea potrivit căreia înscrierea în cartea funciară are rol constitutiv de drepturi, dreptul de
proprietate sau celelalte drepturi reale înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare dobândindu-
se în patrimoniul cumpărătorului de la dată înscrierii în cartea funciară. Tot astfel, contractul este
valabil numai cu respectarea formelor cerute de lege în cazul vânzării silite, când această trebuie să
fie făcută ad validitatem prin licitaţie publică.
b.Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin
încheierea să da naştere la obligaţii reciproce între părţile contractante.

1
I., Adam (2014) – Drept civil.Teoria generală a obligațiilor, Editura Ch. Beck, București, p.109
6
 c.Contractul de vânzare-cumpărare este un contract cu titlu oneros, deoarece ambele părţi
urmăresc realizarea unor interese patrimoniale.
d.Contractul de vânzare-cumpărare este un contractcomutativ, existenţa şi întinderea
drepturilor şi obligaţiilor reciproce fiind cunoscute de către părţi încă de la dată încheierii
contractului.
e.Contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate (art. 1.673 alin.1
C. civ.).
Potrivit noului Cod civil, transferul dreptului de proprietate constituie o obligaţie specială şi
distinctă a vânzătorului, această obligaţie fiind menţionată expres în art. 1.672 C. civ. alături de
celelalte două obligaţii de predare a bunului şi de garanţie contra evictiunii şi viciilor bunului. În
ceea ce priveşte riscul pieirii fortuite a bunului vândut, în lipsa de stipulatie contrară şi atâta vreme
cât bunul nu este predat, riscul rămâne în sarcina vânzătorului, chiar dacă proprietatea a fost
transferată cumpărătorului anterior.
Prin urmare, suportarea riscului pieirii fortuite a bunului nu mai însoţeşte transferul dreptului
de proprietate, ci predarea efectivă a bunului. În cazul în care bunul vândut piere fortuit între
momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi momentul predării bunului, vânzătorul
pierde dreptul de a mai încasa preţul, iar dacă l-a încasat este obligat să-l restituie, cu excepţia
cazului în care cumpărătorul a fost pus în întârziere cu privire la obligaţia de preluare a bunului. În
această situaţie cumpărătorul se poate liberă, făcând dovadă că bunul ar fi pierit şi dacă l-ar fi
preluat la termen (art. 1.274 C.civ.). În cazul bunurilor mobile nu trebuie îndeplinite formalităţile de
publicitate, iar dreptul de proprietate se transferă la dată încheierii contractului2.

2
D.C., Stanciu (2012) - Tratat de drept comercial român, Editura Universul Juridic, București, p.97

7
 CAPITOLUL II
CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE
VÂNZARE-CUMPĂRARE

2.1. Capacitatea părţilor contractante

A. Regulă şi excepţia
Potrivit art. 1.652 C. civ. „pot cumpără sau vinde toţi cei cărora nu le este interzis prin lege”,
și poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege şi nici oprită să încheie
anumite contracte”. De unde rezultă că orice persoană poate încheia un contract de vânzare-
cumpărare, fie în calitate de cumpărător, fie în calitate de vânzător, dacă legea nu îi interzice expres
acest lucru. Pentru minorul care nu a împlinit vârstă de 14 ani, precum şi pentru interzisul
judecătoresc acte juridice se încheie, în numele acestora, de către reprezentantul legal 3. Conform art.
206 Codul civil persoană juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile, afară de acelea care,
prin natură lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei fizice4. Persoanele juridice fără scop
lucrativ pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului
stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.
B.Incapacităţi speciale
a.incapacităţi speciale de a cumpăra - Potrivit legii civile, sunt incapabili de a cumpăra
drepturi cu privire la care există un litigiu pe rolul unei instanţe judecătoreşti judecătorii, procurorii,
grefierii, executorii, avocaţii, notarii publici consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă. Aceste
persoane nu vor putea cumpără nici direct şi nici prin persoane interpuse. Incapacitatea nu este
generală, ci vizează aceste persoane numai cu privire la drepturile litigioase de competenţă instanţei
judecătoreşti în care îşi desfăşoară activitatea.
b)incapacităţi speciale de a vinde - se referă la persoane care nu pot să vândă bunuri proprii
pentru un preţ care constă într-o suma de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau
patrimoniului pe care îl administrează ori a cărui administrare o supraveghează.

3
C., Gheorghe (2013) - Drept comercial român, Editura Ch. Beck, București, p.92
4
C., Vasilescu, M.N., Dinescu (2007) – Contracte economice (manual clasa a XI – a), Editura Oscar Print, București,
p.13

8
 În ceea ce priveşte posibilitatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a dobândi terenuri situate
în România, Constituţia revizuită prevede în art. 44 alin. 2 „cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi
dreptul de proprietate asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la
Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe baza de
reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală”.

2.2. Consimţământul părţilor

Se referă la acordul exprimat de părți pentru înceerea unui contract. Pentru a fi eficient,
consimţământul trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauza, respectiv să nu fie
viciat prin eroare, dol, violenţă sau leziune. În cadrul contractului de vânzare-cumpărare, în legătură
cu consimţământul, se pune problema pactului de opţiune privind contractul de vânzare-cumpărare,
a promisiunii bilaterale de vânzare ori a promisiunii unilaterale de vânzare sau de cumpărare,
promisiuni care pot precede încheierea valida a contractului de vânzare-cumpărare, precum şi a
dreptului de preemţiune.
*Pactul de opţiune privind contractul de vânzare-cumpărare - este definit de art. 1.278
alin. 1 Codul civil că fiind acea convenţie prin care părţile convin că „una dintre ele să rămână
legată de propria declaraţie de voinţă, iar cealaltă să o poată acceptă sau refuză”. Natura juridică a
acestui pact de opţiune va fi aceea a unei oferte irevocabile 5. În acest caz contractul de vânzare-
cumpărare se consideră încheiat prin exercitarea opţiunii în sensul acceptării de către beneficiar a
declaraţiei de voinţă a celeilalte părţi în cadrul termenului stabilit pentru acceptare.
*Promisiunea bilaterală de vânzare - este un acord prin care ambele părţi se obligă să
încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare, având fiecare atât calitatea de promitent, cât şi pe
aceea de beneficiar. Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare trebuie să conţină toate clauzele
contractului promis în lipsa cărora părţile nu ar putea execută promisiunea. Dacă una dintre părţile
promisiunii refuză din motive care îi sunt imputabile să încheie contractul promis, cealaltă parte
poate cere instanţei de judecată pronunţarea unei hotărîri care să ţină loc de contract, sub condiţia de
a fi îndeplinite toate condiţiile de valabilitate ale contractului prefigurat.
*Promisiunea unilaterală de vânzare sau de cumpărare - constituie un acord de voinţă prin
care o anumită persoană, prevăzând un eventual interes pentru ea de a dobândi proprietatea unui
bun, primeşte promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervându-şi dreptul de a-şi

5
L., Stănciulescu (2011) – Drept Civil, Editura Nemira, București, p.123
9
manifestă ulterior, la o anumită dată, consimţământul de a-l cumpăra6. Ca natură juridică,
promisiunea de vânzare este un antecontract care nu transferă dreptul de proprietate, ci da naştere la
un drept de creanţă în persoană beneficiarului, acesta având posibilitatea de a opta între a cumpără
sau nu.
*Dreptul de preemţiune - este acel drept stabilit fie prin lege, fie prin contract în temeiul
căruia titularul dreptului, denumit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un anumit bun (art.
1.730). Potrivit alin. 3 al acestui articol preemptorul care a respins o oferta de vânzare nu îşi mai
poate exercită acest drept cu privire la contractul care i-a fost propus. Dreptul convenţional de
preempţiune se va stinge prin moartea titularului sau, excepţie făcând cazul când a fost prevăzut
pentru un anume termen.

2.3. Obiectul contractului

Potrivit art. 1.225 Codul civil, obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie
operaţiunea juridică în sine convenită de către părţi, respectiv vânzarea, iar obiectul obligaţiei îl
constituie prestaţia la care se angajează debitorul7. Atât obiectul contractului, cât şi obiectul
obligaţiei trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute. Obiectul obligaţiei poate
să fie şi determinabil.

2.4.Obiectul vânzării ( lucrul vândut şi preţul)

Lucrul vândut. Pentru că un bun să poată constitui obiectul material al prestaţiei
vânzătorului, el trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a. Lucrul trebuie să fie în comerţ (în circuitul civil) – se referă la faptul că orice bun poate fi
vândut în mod liber, dacă vânzarea nu este interzisă ori limitată prin lege sau prin convenţie ori
testament. Nu pot forma obiectul unui contract de vânzare-cumpărare lucrurile care, prin natură
lor, nu sunt susceptibile de a formă obiectul dreptului de proprietate, ele nefiind produse ale
activităţii oamenilor (de exemplu, aerul, lumina soarelui, apă râurilor s.a.); - De asemenea, nu pot
formă obiectul contractului de vânzare-cumpărare bunurile care fac parte din domeniul public al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, întrucât sunt inalienabile, insesizabile şi
imprescriptibile, putând fi date în administrare regiilor autonome sau instituţiilor publice ori chiar

6
C., Vasilescu, M.N., Dinescu (2007) – Contracte economice (manual clasa a XI – a), Editura Oscar Print, București,
p.87

7
B., Mischie (2009) – Contracte comerciale. Obligații comerciale, Editura Ch. Beck, București, p.56

10
concesionate ori împrumutate, sau date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică (art. 136
alin. 3 şi 4 din Constituţie şi art. 861 C. civ.); - Bunurile din patrimoniul cultural-naţional, precum
şi documentele care fac parte din fondul arhivistic naţional, deşi sunt în circuitul civil, înstrăinarea
lor se poate realiza în condiţiile şi limitele prescrise special prin lege. Sancţiunea încheierii unui
contract de vânzare-cumpărare al cărui bun nu este destinat comerţului este nulitatea absolută.
b.Lucrul trebuie să existe în momentul încheierii contractului sau să poată există în viitor –
se referă la situații în care, dacă lucrul individual determinat asupra căruia părţile s-au învoit era
pierit în întregime în momentul vânzării, contractul nu produce nici un efect, întrucât obligaţia
vânzătorului este fără obiect, iar obligaţia cumpărătorului fără cauza. Soluţia este similară şi în cazul
în care se încheie un contract de vânzare-cumpărare al cărui bun nu a existat în realitate.
c.Lucrul trebuie să fie determinat sau determinabil, licit şi posibil - Pentru valabilitatea
contractului de vânzare-cumpărare este necesar că bunul să fie determinat la dată încheierii
contractului sau să poată fi determinat în viitor pe baza anumitor elemente stabilite de părţi.
Bunurile certe se determina prin trăsături proprii (de exemplu, o construcţie este determinată prin
indicarea localităţii în care este situată, a străzii, numărului, dimensiunilor, vecinătăţilor,
materialului din care este construită, cu ce este acoperită s.a.,). Dacă bunul vândut este un bun de
gen, determinarea se va face prin arătarea speciei (grâu, porumb), cantităţii, calităţii s.a. Bunul
vândut trebuie să fie şi posibil din punct de vedere fizic (material) şi juridic; nimeni nu se poate
obligă la imposibil (imposibilitatea se apreciază în abstract, trebuind să fie absolută şi de neînvins
pentru oricine). De asemenea, bunul trebuie să fielicit şi corespunzător regulilor de morală8.
d.Lucrul vândut trebuie să fie proprietatea vânzătorului - Având în vedere că vânzarea-
cumpărarea este un contract translativ de proprietate, pentru validitatea să, trebuie că vânzătorul să
fie proprietarul lucrului individual determinat care formează obiectul contractului. Dacă legea sau
părţile nu prevăd altceva, proprietatea se strămută de drept la cumpărător din momentul dobândirii
dreptului de către vânzător sau al ratificării contractului de vânzare-cumpărare de către proprietarul
bunului (alin. 3).
Preţul - este obiectul prestaţiei cumpărătorului, constând într-o sumă de bani care
corespunde valorii lucrului vândut. În lipsa unui preţ, vânzarea este nulă absolut, deoarece obligaţia
cumpărătorului nu are obiect, iar obligaţia vânzătorului este lipsită de cauza 9. Pentru validitatea
contractului de vânzare-cumpărare, preţul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

8
V., Stănciulescu, V., Nemeș (2013) - Dreptul contractelor civile și comerciale, Editura Hamangiu, București, p.132
9
S., Niculescu (2001) - Teoria generală a obligaţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, p.188

11
 a. Preţul trebuie să fie fixat într-o suma de bani – Stabilirea preţului în bani este de esenţă al
vânzării, în caz contrar schimbându-se natura juridică a contractului în contract de schimb, de
întreţinere sau de rentă viageră.
b. Preţul trebuie să fie determinat sau determinabil - Potrivit legii, „vânzarea făcută pe un
preţ care nu a fost determinat în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unei modalităţi
prin care preţul poate fi determinat ulterior, dar nu mai târziu de dată plăţii, şi care nu necesită un
nou acord de voinţă al părţilor”. Dacă ziua încheierii contractului este o zi nelucrătoare, se ia în
calcul ultima zi lucrătoare.
c. Preţul trebuie să fie sincer şi serios - Preţul este sincer atunci când cuantumul lui,
menţionat în contract, este acela convenit în realitate de părţi; este un preţ real şi nu fictiv sau
simulat. Preţul este fictiv (simulat) atunci când părţile nu intenţionează să-l ceară, respectiv să-l
plătească; când din actul secret rezultă că el nu este datorat. Dacă preţul este fictiv, contractul va fi
nul.
d. Preţul trebuie să nu contravină dispoziţiilor legale imperative privitoare la regimul
preţurilor - Dacă există preţuri stabilite de lege, acestea sunt obligatorii pentru părţi. În cazul în care
părţile au convenit asupra altui preţ, acesta se înlocuieşte de drept cu preţul prevăzut de lege10. Plata
unui preţ mai mare are caracter ilicit, dând dreptul cumpărătorului la acţiunea în repetiţiune, chiar
dacă plata a fost făcută cu ştiinţă.

2.5. Cauza contractului

Cauza contractului de vânzare-cumpărare este un element constitutiv în structura să şi o
condiţie de validitate a acestuia şi se compune din două elemente: scopul direct (imediat) şi scopul
indirect (mediat). Scopul direct al vânzătorului este primirea preţului în schimbul înstrăinării
bunului, iar al cumpărătorului dobândirea bunului în schimbul plăţii preţului. Scopul direct este un
element abstract, invariabil şi obiectiv (cauza juridică a obligaţiei). Scopul indirect îl constituie
motivul determinant care a antrenat manifestarea consimțământului de a încheia contractul. Altfel
spus, scopul indirect vizează nevoile pe care vânzătorul şi le va satisface din preţul obţinut, iar
cumpărătorul cu bunul dobândit. Pentru validitatea contractului de vânzare-cumpărare cauza trebuie
să existe, chiar dacă nu este stipulată expres în contract.
Cauza trebuie să fie reală şi nu falsă; în caz contrar, atrage nulitatea relativă a contractului de
vânzare-cumpărare. Cauza trebuie să fie licită, deoarece, în caz contrar, contractul este sancţionat cu
10
D.C., Stanciu (2012) - Tratat de drept comercial român, Editura Universul Juridic, București, p.67

12
nulitatea absolută. Cauza trebuie să fie şi morală, adică scopul actului juridic să corespundă regulilor
de convieţuire socială.

CAPITOLUL III.
EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

3.1. Consideraţii generale

Prin efectele unui contract se înţeleg obligaţiile pe care acesta le creează în sarcina părţilor
contractante. În cazul în care contractul cuprinde clauze îndoielnice, interpretarea acestora se face
potrivit regulii generale înscrise în Codul civil. Dacă după aplicarea regulilor de interpretare,
contractul rămâne neclar, că regulă, acesta se interpretează în favoarea debitorului.

3.2. Obligaţiile vânzătorului

Potrivit art. 1.672 C. civ., vânzătorului îi revin trei obligaţii principale, şi anume:
a. obligaţia de a transmite proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut;
b. obligaţia de a preda bunul vândut;
c. obligaţia de a-l garanta pe cumpărător contra evictiunii şi viciilor bunului. Părţile pot să
modifice obligaţiile prevăzute de lege sau pot să stipuleze şi alte obligaţii accesorii (de exemplu,
informaţii asupra utilizării şi păstrării bunului).
*Transmiterea proprietăţii bunului sau, după caz, dreptului vândut – Potrivit legii civile,
vânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului proprietatea bunului vândut. Odată cu
proprietatea, cumpărătorul dobândeşte toate drepturile şi acţiunile accesorii care au aparţinut
vânzătorului.
*Predarea lucrului vândut - Prin predarea bunului de către vânzător se înţelege punerea
bunului la dispoziţia cumpărătorului, împreună cu tot ceea ce este necesar, după împrejurări, pentru
exercitarea liberă şi neîngrădită a posesiei 11. Vânzătorul are şi obligaţia accesorie de a păstra şi
conservă lucrul vândut până la predarea să cumpărătorului. De asemenea, vânzătorul trebuie să
predea şi toate accesoriile bunului şi tot ceea ce este destinat folosinţei perpetue a bunului, precum şi
toate titlurile şi documentele privitoare la proprietatea sau folosinţă bunului.
Momentul predării lucrului de către vânzător este lăsat de lege la aprecierea părţilor. Dacă
părţile nu au stipulat un termen, bunul se va preda da îndată ce a fost plătit preţul. Dacă, datorită

11
R., Petrescu (1994) - Teoria generală a obligaţiilor comerciale, Editura Romfel, Bucureşti, p.109
13
unor împrejurări cunoscute de cumpărător la momentul încheierii contractului, bunul nu poate fi
predat decât după trecerea unui termen, se prezumă că părţile au convenit că predarea să se facă
după trecerea acelui termen. În ceea ce priveşte locul, predarea trebuie să se facă la locul unde se
află bunul în momentul încheierii contractului, dacă nu rezultă altfel din convenţia părţilor sau, în
lipsa acesteia, din uzante. Cheltuielile de predare sunt în sarcina cumpărătorului.

3.3. Obligaţiile cumpărătorului

Potrivit art. 1.719 Codul civil, cumpărătorul are două obligaţii principale:
- să preia bunul vândut;
- să plătească preţul vânzării.
*Plata preţului - Potrivit legii, cumpărătorul trebuie să plătească preţul la locul în care se
află bunul în momentul încheierii contractului. În privinţa momentului în care trebuie făcută plata,
preţul trebuie achitat de îndată ce a fost transmisă proprietatea12. În ceea ce priveşte modalitatea de
plata a preţului, această se poate realiza:
- fie sub formă unei sume globale care să facă obiectul unei prestaţii unice;
- fie în mod fractionat, eşalonat în timp, în rate la anumite termene, de regulă lunar.
Vânzătorul poate opta şi pentru a cere rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru
neplata integrală sau parţială a preţului, inclusiv a dobânzilor. Rezoluțiunea are drept consecinţă
desfiinţarea cu efect retroactiv a vânzării- cumpărării, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia
anterioară, ducând, în principiu, şi la desfiinţarea tuturor drepturilor constituite în favoarea terţelor
persoane de către cumpărător asupra bunului vândut. În ambele situaţii, cumpărătorul poate cere şi
daune-interese.
*Luarea în primire a lucrului - Cumpărătorul este obligat să ia în primire lucrul vândut la
locul şi la termenul la care vânzătorul este obligat să-l predea. Prin urmare, această operaţie trebuie
executată la termenul stabilit în contract, iar, în lipsa unei asemenea stipulații, potrivit obiceiului
locului; dacă nu există un obicei, îndată după încheierea contractului. În cazul în care cumpărătorul
refuză preluarea şi plata bunului mobil, el este de drept în întârziere, iar dacă cumpărătorul persistă
în refuzul sau, vânzătorul are un drept de opţiune între consemnarea bunului în depozit, la dispoziţia
şi pe cheltuiala cumpărătorului şi vânzarea bunului.

12
I., Turcu (2012) - Tratat teoretic și practic de drept comercial, Editura Ch. Beck, București, p.89

14
 *Suportarea cheltuielilor vânzării-cumpărării – potrivit legii, cumpărătorul este obligat să
suporte cheltuielile vânzării, dacă părţile nu au stipulat altfel. Tot în sarcina cumpărătorului sunt şi
cheltuielile aferente operaţiunilor de plată a preţului.

CAPITOLUL IV.
VARIETĂŢI ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

4.1. Vânzarea după greutate, număr sau măsură - caracteristic acestei varietăţi de
vânzare-cumpărare este faptul că transferul dreptului de proprietate asupra bunului şi a riscurilor de
la vânzător la cumpărător are loc ulterior încheierii contractului, şi anume, în momentul
individualizării bunurilor prin cântărire, numărare sau măsurare.

4.2. Vânzarea în bloc a bunurilor - Potrivit Codului civil, în situaţia în care mai multe
bunuri sunt vândute în bloc şi pentru un preț unic şi global, proprietatea se strămută cumpărătorului
îndată ce contractul s-a încheiat, chiar dacă bunurile nu au fost individualizate.

4.3. Vânzarea pe gustate – Potrivit legii, vânzarea sub rezervă ca bunul să corespundă
gusturilor cumpărătorului se încheie numai dacă acesta a făcut cunoscut acordul sau în termenul
convenit ori statornicit prin uzanțe. Vânzarea pe gustate este întâlnită frecvent în pieţe, târguri, unde
se desfac bunuri alimentare.

4.4. Vânzarea pe încercate - vânzarea este pe încercate atunci când se încheie sub condiţia
ca, în urmă încercării, bunul să corespundă criteriilor stabilite la încheierea contractului ori, în lipsa
acestora, destinaţiei bunului, potrivit naturii sale13. Dacă durata încercării nu a fost convenită şi din
uzante nu rezultă altfel, condiţia se consideră îndeplinită în cazul în care cumpărătorul nu a declarat
că bunul este nesatisfăcător în termen de 30 de zile de la predarea bunului. În cazul în care prin
contractul de vânzare părţile au prevăzut că bunul vândut urmează să fie încercat, se prezumă că s-a
încheiat o vânzare pe încercate.

4.5. Vânzarea după mostră sau model - În acest caz, dreptul de proprietate se transferă la
momentul predării bunului.
13
I.R., Motica (2011) - Contractul comercial, Editura Lumina Lex, București, p.76

15
 4.6. Vânzarea unei moşteniri - vânzarea unei succesiuni (moşteniri) este un contract prin
care titularul unui drept succesoral înstrăinează cu titlu oneros acest drept altei persoane, fie
comoștenitor, fie o persoană străină de moştenire. O asemenea vânzare este posibilă numai după
momentul deschiderii succesiunii. Vânzarea unei moşteniri trebuie să fie realizată în formă autentică
sub sancţiunea nulităţii absolute a contractului 14. Dacă nu specifică bunurile asupra cărora se întind
drepturile sale, vânzătorul unei moşteniri garantează numai calitatea sa de moştenitor, afară de cazul
când părţile au înlăturat expres şi această garanţie. Vânzătorul rămâne răspunzător pentru toate
datoriile moştenirii.

4.7. Vânzarea cu plata preţului în rate şi rezervă proprietăţii - Atunci când, într-o
vânzare cu plata preţului în rate, obligaţia de plata este garantată cu rezervă dreptului de proprietate,
cumpărătorul dobândeşte dreptul de proprietate la dată achitării ultimei rate din preţ; riscul bunului
este însă transferat cumpărătorului de la momentul predării acestuia.

4.8. Vânzarea cu opţiune de răscumpărare - Conform Codului civil, vânzarea cu opţiune

de răscumpărare este o vânzare afectată de condiţie rezolutorie prin care vânzătorul îşi rezervă
dreptul de a răscumpăra bunul sau dreptul transmis cumpărătorului. Opţiunea de răscumpărare nu
poate fi stipulată pentru un termen mai mare de 5 ani. Dacă s-a stabilit un termen mai mare, acesta
se reduce de drept la 5 ani. Exercitarea opţiunii îl obligă pe vânzător la restituirea către cumpărător a
cheltuielilor pentru ridicarea şi transportul bunului, a cheltuielilor necesare, precum şi a celor utile,
însă, în acest din urmă caz, numai în limita sporului de valoare. În cazul în care vânzătorul nu
exercită opţiunea în termenul stabilit, condiţia rezolutorie care afecta vânzarea este considerată a nu
se fi îndeplinit, iar dreptul cumpărătorului se consolidează.
Vânzătorul care intenţionează să exercite opţiunea de răscumpărare trebuie să îi notifice pe
cumpărător, precum şi pe orice subdobanditor căruia dreptul de opţiune îi este opozabil şi faţă de
care doreşte să îşi exercite acest drept. În termen de o luna de la dată notificării, vânzătorul trebuie
să consemneze sumele menţionate la art. 1.759 alin. (1), la dispoziţia cumpărătorului sau, după caz,
a terţului subdobanditor, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a exercită opţiunea de
răscumpărare. În cazul în care diferenţa dintre preţul răscumpărării şi preţul plătit pentru vânzare

14
I., Adam (2014) – Drept civil.Teoria generală a obligațiilor, Editura Ch. Beck, București, p.145
16
depăşeşte nivelul maxim stabilit de lege pentru dobânzi, preţul răscumpărării va fi redus la preţul
plătit pentru vânzare.

ANEXE

CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

Încheiat astăzi ...............

la ...................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1.S.C.......................................................................................................S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L. cu
sediul social în (localitatea) ............................., str. ........................................ nr. .................,
bloc ............., scară ..........., etaj ........, apartament ......., judeţ/sector .......................................,
înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ................................................., sub nr. .................
din ................................., cod fiscal nr. ........................... din ................................., având contul
nr. .............................., deschis la ..........................., reprezentată de ........................................., cu
funcţia de ........................................., în calitate de vânzător, pe de o parte, şi /sau
1.1.Întreprinderea/Asociaţia................................................................................................................,
cu sediul în (localitatea) ..........................................., str. .......................................... nr. ............,
bloc ........, scară ........, etaj ........, apartament ..........., sector/judeţ ...........................................,
posesoarea autorizaţiei nr. ................. din ................, eliberată de Primăria ............................., codul
fiscal nr. ............................... din ............................., având contul nr. ............................., deschis
la ........................................, reprezentată de ................................................, cu funcţia
de ........................................, în calitate de vânzător, pe de o parte, şi
1.2.S.C................................................................................................S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu
sediul social în (localitatea) .........................., str. ...................................... nr. .......................,
bloc ............., scară ..........., etaj ........, apartament ......., judeţ/sector .......................................,
înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ............................................., sub nr. .....................

17
din ................................., cod fiscal nr. ......................... din .................................., având contul
nr. .............................., deschis la ..........................., reprezentată de ........................................., cu
funcţia de ........................................., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, sau
1.2.Asociaţia/Fundaţia........................................................................................................................,
cu sediul în (localitatea) ...................................................., str. .............................. nr. ...............,
bloc ........., scară ........, etaj ........, apartament ........, sector/judeţ .............................................,
înregistrată în registrul persoanelor juridice prin Sentinţa civilă nr. .............................................
din ........................................., a Tribunalului ..............................., codul fiscal nr. ......................
din .............................., având contul nr. ........................., deschis la .........................................,
reprezentată de ..................., cu funcţia de ..........., în calitate de cumpărător, pe de altă parte,sau
1.2.Întreprinderea/Asociaţia................................................................................................................,
cu sediul în (localitatea) ..........................................., str. ....................................... nr. ..............,
bloc ........, scară ........, etaj ........, apartament ..........., sector/judeţ ..........................................,
posesoarea autorizaţiei nr. ................... din .................., eliberată de Primăria ........................., codul
fiscal nr. ............................... din ............................., având contul nr. ............................., deschis
la ............................, reprezentată de .............................., cu funcţia de ......................, în calitate de
cumpărător, pe de altă parte,sau
1.2.D......................................, domiciliat în ..........................................., str. .....................................
nr. ..........., bloc .........., scară .........., etaj .........., apartament ........ sector/judeţ ......................., născut
la dată de (ziua, luna, anul) ............... în (localitatea) .................... sector/judeţ ............., fiul
lui ......................................... şi al ......................................., posesorul buletinului (cărţii) de
identitate seria ....................... nr. ............................., eliberat de .........................., cod numeric
personal ......................................., în calitate de cumpărător, pe de altă parte,
au convenit să încheie prezentul contract de vânzare-cumpărare, cu respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. Vânzătorul să obligă să vândă, iar cumpărătorul acceptă să cumpere mărfurile în sortimentele,
cantităţile, calitatea şi preţurile prevăzute în anexă, care face parte integrantă din prezentul contract.
2.2. Mărfurile care fac obiectul vânzării-cumpărării sunt în valoare totală de .....................................,
vânzătorul având obligaţia să le livreze cumpărătorului la ................................ până la dată
de .................................... .
2.3. Cheltuielile de livrare a mărfurilor (expediere, încărcare-descărcare, manipulare, transport şi
altele)se suportă

18
de ................................................................................................................... ........................................
........................................................................................................... .
2.4. Mărfurile livrate vor fi însoţite de următoarele
documente ..............................................................................................................................................
............................................................... .
2.5. În cazul în care vânzătorul întârzie din vină să livrarea mărfurilor, în condiţiile şi la termenele
prevăzute de prezentul contract, este obligat la plata unei penalizări de .................................% pe zi
de întârziere din valoarea mărfurilor nelivrate, dar nu mai mult de această valoare.
2.6. Vânzătorul poate livra mărfurile contractate înainte de dată prevăzută de prezentul contract,
numai dacă obţine acordul scris al cumpărătorului.
2.7. La locul şi dată prevăzute pentru livrarea mărfurilor, dreptul de proprietate şi riscurile se
transferă cumpărătorului.
III. RECEPŢIA ŞI ACCEPTAREA MĂRFURILOR
3.1. Recepţia mărfurilor se face de către comisia de recepţie convenită de părţi şi formată din:
a) delegatul vânzătorului ....................................
b) delegatul cumpărătorului ...............................
c) comisia de recepţie încheie un proces-verbal care va face parte integrantă din prezentul
contract.
3.2. a) Cumpărătorul are dreptul să refuze mărfurile deteriorate sau care nu corespund calităţii
convenite, să semnaleze eventualele lipsuri şi să ceară înlocuirea lor, iar vânzătorul are obligaţia să
înlocuiască bunurile deteriorate sau necorespunzătoare calitativ şi să completeze lipsurile cantitative
constatate cu ocazia recepţiei.
b) Vânzătorul are la dispoziţie .................. zile pentru completarea mărfurilor care lipsesc, sunt
deteriorate sau necorespunzătoare.
3.3. Refuzul unor mărfuri nu-l scuteşte pe cumpărător de obligaţia de a plăti mărfurile pe care nu le
refuză sau de a execută şi celelalte obligaţii contractuale.
3.4. În cazul în care mărfurile lipsa, deteriorate sau necorespunzătoare calitativ reprezintă mai mult
de .................. % din întreagă cantitate, cumpărătorul are dreptul de a refuză recepţia/primirea lor.
3.5. Cheltuielile efectuate cu înlocuirea mărfurilor constatate cu ocazia recepţiei că fiind lipsa,
deteriorate sau necorespunzătoare cantitativ se suportă de către vânzător.
IV. GARANŢII

19
4.1. Vânzătorul garantează că mărfurile care fac obiectul prezentului contract sunt în concordanţă cu
standardele de calitate în vigoare.
4.2. Termenele de garanţie a mărfurilor sunt înscrise pe ambalaje, iar pentru sortimentele care nu au
inscripţionări, termenele sunt
următoarele: ................................................................................ ...........................................................
........................................................................................ .
4.3. Vânzătorul garantează, de asemenea, contra evictiunii şi a viciilor ascunse ale mărfurilor.
V. PLATA PREŢULUI
5.1. Cumpărătorul va plăti suma de ......................... lei reprezentând contravaloarea mărfurilor, la
dată de ........................, lei în numerar/ordin de plata, din care ........................ lei în avans, la
încheierea prezentului contract.
5.2. În cazul plăţii unui avans, dacă cumpărătorul refuză parţial sau total mărfurile, vânzătorul este
obligat să restituie sumele primite în limita valorii mărfurilor refuzate, în termen de .....................
zile de la dată notificării refuzului.
5.3. Pentru orice întârziere de plata/livrare cumpărătorul/vânzătorul trebuie să plătească o penalizare
de ..................... % pe zi din suma datorată, dar nu mai mult decât valoarea creanţei.
5.4. a) În cazul în care, anterior livrării mărfurilor, preţul acestora se majorează că urmare a creşterii
costurilor materiilor prime, combustibililor, energiei electrice sau termice, transportului, forţei de
muncă s.a.:
- vânzătorul are dreptul să majoreze preţurile de vânzare ale mărfurilor care fac obiectul
prezentului contract, în raport cu majorarea costurilor, numai după trecerea unui interval
de .................. zile de la notificarea scrisă adresată cumpărătorului;
- cumpărătorul, în termen de ............ zile de la dată primirii notificării scrise a vânzătorului,
are obligaţia să comunice acestuia dacă preţul majorat este acceptabil şi să solicite livrarea
mărfurilor.
b) În cazul în care cumpărătorul nu răspunde la notificarea scrisă în termenul de mai sus,
această este considerată o acceptare tacită a preţului majorat.
c) Dacă cumpărătorul refuză, în scris, să accepte preţul majorat, contractul încetează fără nici
un fel de obligaţii sau răspunderi din partea cumpărătorului sau a vânzătorului.
VI. CLAUZE DE VALIDITATE
6.1. Rezilierea totală sau parţială a clauzelor contractului nu are nici un efect asupra obligaţiilor deja
scadente între părţi.

20
6.2. Prevederile alineatului precedent nu sunt de natură să înlăture răspunderea părţii care, din vină
să, a determinat încetarea contractului.
VII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI
7.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui/unei tribunal
arbitral/instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:
- nu îşi execută una dintre obligaţiile esenţiale enumerate la pct. ......., din prezentul contract;
- este declarată în stare de incapacitate de plăti sau a fost declanşată procedura de lichidare
(faliment) înainte de începerea executării prezentului contract;
- cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acordul celeilalte
părţi;
- îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă,
că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezolutiunea/rezilierea prezentului contract.
sau
- în termen de ........ zile de la dată primirii notificării prin care i s-a adus la cunoştinţă că nu şi-
a executat ori îşi execută în mod necorespunzător oricare dintre obligaţiile ce-i revin.
7.2. Partea care invocă o cauza de încetare a prevederilor prezentului contract o va notifica celeilalte
părţi, cu cel puţin ......... zile înainte de dată la care încetarea urmează să-şi producă efectele.
7.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între
părţile contractante.
7.4.Prevederile prezentului (capitol, articol, alineat) .............................................................................
nu înlătura răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat încetarea contractului.
VIII. FORŢă MAJORĂ
8.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de executarea
în mod necorespunzător - total sau parţial - a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului
contract, dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei respective a fost cauzată
de forţă majoră, aşa cum este definită de lege.
8.2. Partea care invocă forţă majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de ..................
(zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării
consecinţelor lui.
8.3. Dacă în termen de .................. (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu încetează,
părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract fără că vreuna dintre ele
să pretindă daune-interese.

21
 IX. NOTIFICĂRI
9.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este
valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului
contract.
9.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă, prin scrisoare
recomandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la dată
menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
9.3. Dacă notificarea se trimite prin telex sau telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare
după cea în care a fost expediată.
9.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate,
prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.
X. LITIGII
10.1. În cazul în care rezolvarea neînţelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse
spre soluţionare tribunalului arbitral, conform regulilor de procedura aplicabile arbitrajului
comercial ad-hoc, organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a României.
XI. CLAUZE FINALE
11.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile
contractante.
11.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul sau,
reprezintă voinţă părţilor şi înlătura orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau
ulterioară încheierii lui.
11.3. În cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun
prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei
respective nu înseamnă că ea a renunţat la acest drept al sau.
11.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de ............... exemplare, din
care ........................ astăzi, .................... dată semnării lui.

VÂNZĂTOR, CUMPĂRĂTOR,

22
 CONCLUZII

Contractul se întocmește ca urmare a unei negocieri între societățile sau partenerii unei
afaceri, el fiind un izvor de obligații civile sau comerciale, este cel mai important și eficient act
juridic pentru desfățurarea activităților economico-sociale, indispensabil societății atât în practica
civilă, cât și în practica comercială. Contractul trebuie să îndeplinească anumite condiții de validitate
prevăzute de codul civil/comercial, și care se referă la capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza
care au generat negocierea.
Până să se ajungă la realizarea acordului de voință al părților care dă naștere, după cum se
știe, oricărui contract, și deci și contractului de vânzare-cumpărare, care însumează drepturi și
obligații corelative, părțile sunt purtătoare de drepturi și obligații. În momentul în care interesele
părților contractului de vânzare-cumpărare sunt realizate, se impune concretizarea printr-un contract.
Se poate concluziona așadar că în vederea dezvoltării comerțului sau, în condițiile unei
piețe concurențiale deschise, și în vederea optimizării randamentului factorilor de producție,
comerciantul a simțit nevoia creării și dezvoltării unor relații bazate pe încredere, ce implică
participarea unui număr diversificat de persoane la realizarea activității sale comerciale. Importanța
și rolul acestor persoane auxiliare în materia obligațiilor comerciale implică reglementarea în Codul
Comercial a contractului de muncă.
Totul în viață se obține prin multă muncă, iar desfășurarea unei activități în mod organizat
presupune încheierea unui contract de muncă. Activitatea umană este foarte complexă, implicând
foarte mulţi factori în multe domenii, ce au ca scop primordial satisfacerea nevoilor consumatorilor,
dezvoltarea economică şi socială, creşterea capacitaţii de muncă şi a productivităţii muncii. Mărimea
productivităţii muncii se exprimă prin producţia care revine în medie la un lucrător angajat. Nivelul
eficienţei utilizării acestui factor (productivitatea muncii) depinde de o serie de condiţii cum ar fi:
- gradul de pregătire generală, de instruire şi calificare ;
- starea de sănătate;

23
 - gradul de mobilitate geografică şi profesională a forţei de muncă;
- securitatea socială;
- nivelul eficienţei utilizatorilor celorlalţi factori de producţie.
Piaţa muncii reprezintă ansamblul actelor de vânzare-cumpărare, ce au loc într-un spaţiu
economic, ea relevă întâlnirea cererii şi ofertei de muncă, stabilirea pe aceasta bază a condiţiilor
pentru angajarea salariaţilor, negocierea şi fixarea salariilor în funcţie de performanţele lucrătorilor,
realizarea mobilităţilor salariaţilor şi forţei de muncă pe locuri de muncă, zone, firme, etc.
Omul este mai mult decât « o marfă », astfel că piaţa muncii are un loc deosebit în teoria şi
practica economică, fiind o piaţă derivată şi cea mai reglementată. Ea este eterogenă, cuprinzând
mai multe segmente de activitate, pe zone economice, pe profesii sau meserii, pe categorii şi niveluri
de calificare, pe sexe şi pe vârste, etc.
Toate aceste considerente au determinat să aleg această temă pentru lucrarea de atestat,
ținând cont în același timp și de faptul că ,,munca înnobilează omul”, iar pentru obținerea de
avantaje în urma muncii desfășurate se impune necesitatea încheierii unui contract de vânzare-
cumpărare.

24
Bibliografie:

1. Adam, Ioan – Drept civil.Teoria generală a obligațiilor, Editura Ch. Beck, București, 2014
2. Gheorghe, Cristian - Drept comercial român, Editura Ch. Beck, București, 2013
3. Motica, I. Radu - Contractul comercial, Editura Lumina Lex, București, 2011
4. Mischie, Beatrice – Contracte comerciale. Obligații comerciale, Editura Ch. Beck,
București, 2009
5. Niculescu, S. - Teoria generală a obligaţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001;
6. Petrescu, R. - Teoria generală a obligaţiilor comerciale, Editura Romfel, Bucureşti, 1994;
7. Stanciu D. Cărpenaru - Tratat de drept comercial român, Editura Universul Juridic,
București, 2012
8. Stănciulescu Liviu – Drept Civil, Editura Nemira, București, 2011
9. Stănciulescu, Vasile, Nemeș Vasile - Dreptul contractelor civile și comerciale, Editura
Hamangiu, București, 2013
10. Turcu, Ion - Tratat teoretic și practic de drept comercial, Editura Ch. Beck, București, 2012
11. Vasilescu, C., Dinescu, Mirela Nicoleta – Contracte economice (manual clasa a XI – a),
Editura Oscar Print, București, 2007

25