Importanța transformatorului pentru transportul energiei electrice

În rețeaua de transport a energiei electrice de la producător (centrală electrică) la consumator se pierde

foarte multă energie. Procentul energiei disipate pe linie, prin efect termic, poate să depășească 20%.

Puterea pierdută este proporțională cu pătratul intensității curentului:

Pdisipată = R·I2
Se observă că putem reduce pierderile dacă scădem rezistența liniei (R = ρl/S - alegem fire de
conductivitate mai bună și facem cablurile mai groase), dar este cu mult mai bine să scădem intensitatea
curentului pe linie; se observă că dacă scădem intensitatea curentului de 10 ori, puterea pierdută scade de 100
de ori (pentru că Pdisipată este proporțională cu pătratul intensității curentului).

Pe de altă parte, știm că puterea transportată este:

P = U·I
Deci, la o anumită putere transportată, dacă creștem tensiunea scade curentul.

Aici intervine transformatorul.

În rețelele obișnuite, energia electrică se produce în centrală (termocentrală, hidrocentrală, centrală

nucleară, etc) la tensiuni de 6 kV (această valoare se obține la bornele generatoarelor), apoi se ridică în trepte
până la tensiunea de transport, care poate fi de 110 kV sau 220 kV. Mai rar se folosesc tensiuni de 400kV,
700 kV sau mai mari.

Odată ajunsă la consumator tensiunea se scade din nou, în trepte, în puncte de transformare, până la
valorile uzuale. Consumatorii casnici, după cum știți, folosesc energia electrică furnizată la tensiunea de 220V
și frecvența de 50 Hz. (Există țări în care tensiunea de livrare este de 110 V – SUA, Canada și Japonia,
frecvența tensiunii în aceste țări fiind de 60 Hz).