Sunteți pe pagina 1din 3

Importanța parteneriatului cu părinții

Grădinița reprezintă primul mediu instituționalizat de socializare. În grădiniță copiii


sunt integrați într-un sistem formal de educație, urmărind atingerea unor finalități care decurg
din curriculumul pentru educație timpurie, în funcție de particularitățile de vârstă și
individuale. Unitatea de acțiune a celor doi factori( grădiniță- familie) în opera de formare a
copilului este condiționată de unitatea de vederi, de un mod comun de lucru și o bună
cunoaștere reciprocă. Interesul celor două instituții trebuie să determine o mișcare de
apropiere cu dublu sens , familie-grădiniță, grădiniță-familie, în vederea unei suficiente
cunoașteri a ambelor părți. (Hristu Barbu, Alexandra Mateiaș, Elena Rafailă, Eugenia
Popescu, Filofteia Șerban, ,,Pedagogie Preșcolară”- Didactica, București, 1997, p98).

Cu cât cunoaștem mai bine familiile copiilor, cu atât mai eficient va fi parteneriatul cu
ele. Cu cât părinții vor cunoaște mai bine programul educațional, cu atât va fi mai coerentă
influența ambilor factori educaționali și a ambelor medii educaționale. Cu cât colaborarea
dintre educator și părinți este mai strânsă cu atât mai bine ambii actori vor cunoaște mai bine
copilul.”( ***MECT-Unitatea de Management al Proiectelor pentru Învățământul
Preuniversitar ,, Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3-6/7 ani”,
2008, pag 105).

În pedagogia tradițională această temă era tratată sub denumirea de,, colaborarea dintre
grădiniță și familie”. Acum, conceptul de colaborare se lărgește spre cel de comunicare, spre
cooperare și astfel, dimensiunea relației dintre grădiniță și familie este mai cuprinzătoare,
ambii participanți sunt parteneri în educație.

Actualmente se dezvoltă concepte precum:

 opinia copilului
 participarea copilului în luarea unor decizii care îl privesc
 opțiunea personală
 responsabilizarea copilului de la vârste mai fragede
 drepturile pe care societatea le identifică și le recunoaște

Necesitatea dezvoltării unui nou concept are ca scop să întărească schimbarea în relațiile
grădiniță- familie.Acest concept este parteneriatul educațional, unul dintre cuvintele cheie ale
pedagogiei contemporane. Este un concept și o atitudine în câmpul educației.
Parteneriatul educațional se desfășoară permanent și împreună cu actul educațional
propriu-zis și are drept scop ca proiectarea, decizia, acțiunea și evaluarea în educație să fie
realizate în cooperarea și colaborarea dintre instituții și agenți educaționali.

Parteneriatul trebuie inițiat de educatoare, iar punctul de plecare în această relație este
cunoașterea familiei, a trăsăturilor și a potențialului educativ al acesteia. Educatoarea,
deținând o pregătire psiho-pedagogică, selectează și valorifică influențele pozitive din familie
și îndrumă familia în vederea realizării unor acțiuni educative care să fie în concordanță cu
idealul educativ.

Educatoarea trebuie să asigure familiei ocazia de a se implica în programul educativ . În


acest fel părinții vor înțelege importanța colaborării cu grădinița, implicându-se conștient , iar
beneficiile vor fi reciproc avantajoase.

Implicarea familiei în parteneriatul grădiniței este condiționat de gradul de interes al


familiei față de instituție.Acesta este crescut dacă familiile au copii care frecventează
grădinița.

Cu cât grădinița reprezintă o valoare a familiei cu atât gradul de implicare al familiei este
mai mare. Se observă că acei copii sprijiniți de părinți care au în familie o atitudine pozitivă
față de grădiniță obțin performanțe școlare ridicate și au un grad de aspirație mai înalt față de
nivelul de școlarizare pe care și-l doresc.Atitudinea familiei față de grădiniță are influență
asupra copiilor și se manifestă în gradul de interes față de activitățile grădiniței, față de
aprecierile cadrelor didactice, fată de progresul copiilor, de rezultatele evaluării.

Educația părinților poate fi etapizată pe două paliere mari:

- educația viitorilor părinți prin introducerea unor cursuri de educație pentru viața de
familie,
- educare părinților care au copii în funcție de nevoile acestora.
Pentru copiii mici pot fi urmate cursuri privind îngrijirea și dezvoltarea copilului
mic, aspecte ce țin de medicină, justiție etc.

Informarea și formarea părinților în ceea ce privește școlaritatea copilului presupune ca


fiecare părinte să cunoască obligațiile legale în ceea ce privește educația copilului, drepturile
de care dispun pentru educarea acestuia, metode de colaborare cu grădinița.
Acum, relația educator- copil are sensuri noi, este o relație de colaborare datorită
aspectelor ei de conducere democratică și flexibilității în luarea deciziilor. Copilul învață și se
dezvoltă sub influența educatorului iar acesta se formează și se transformă prin relație
educativă astfel încât rezolvarea fiecărei probleme educative adaugă competențe noi cadrului
didactic. Doar un cadru didactic de tip reflexiv, creator, dinamic și care acceptă schimbarea
în raport cu fiecare generație își va găsi răspunsuri la noile întrebări.

Scopul parteneriatului dintre educatori și părinți este asigurarea caracterului pozitiv și a


coerenței influențelor educative ale tuturor factorilor implicați. Nivelul de calitate al acestui
tip de parteneriat depinde de mai mulți factori, cum ar fi:

 Stimularea colaborării părinților de către cadrele didactice


 Responsabilitatea și competența cu care educatorii se angajează în dezvoltarea
parteneriatului
 Consistența activităților propuse în cadrul parteneriatului
 Posibilitatea de dezvoltarea aparteneriatului din perspectivele utilității, funcționalității
și eficienței.

H. Henripise și V. Ross identifică două dimensiuni principale ale implicării reciproce a


instituției de învățământ și familiei în favoarea copilului:

a) Dimensiunea relației copil – părinte care vizează controlul frecvenței, al rezultatelor


școlare, îndeplinirea sarcinilor precum și susținerea materială și spirituală a activității
didactice a copilului.
b) Dimensiunea relației familie- grădiniță care face referire la alegerea unității de
învățământ, la contactele directe ale părinților cu reprezentanții instituțiilor ( cadre
Colaborarea și cooperarea părinților cu instituția de învățământ sunt eficiente și
benefice ambilor factori, doar dacă comunicarea este reală, în funcție de dimensiunea
sa umană.

Culivarea relației de parteneriat grădiniță-familie reprezintă cheia atingerii scopului


educațional și anume, dezvoltarea globală a copilului, adaptarea și integrarea lui în societate.