Sunteți pe pagina 1din 4

Cadru de reglementare pentru comunicațiile electronice

Pentru a însoți deschiderea pieței telecomunicațiilor în fața concurenței, Uniunea Europeană (UE) a
adoptat un cadru de reglementare privind comunicațiile electronice în acord cu progresul tehnologic și cu
cerințele pieței.

Prezenta „directivă-cadru” urmărește în primul rând:


 să consolideze concurența în sectorul comunicațiilor electronice;

 să stimuleze investițiile;

 să încurajeze libertatea de alegere pentru consumatori și să le permită acestora să beneficieze de


servicii inovatoare, calitate și prețuri reduse.

În special, directiva stabilește sarcinile autorităților naționale de reglementare (ANR), precum și


principiile care stau la baza operațiunilor acestora.

Directiva face parte din „pachetul privind telecomunicațiile”, adoptat în 2002 și modificat în 2009 pentru
a lua în considerare dezvoltarea rapidă a sectorului. Acest pachet include patru directive „specifice” care
reglementează aspectele specifice ale comunicațiilor electronice, precum și două regulamente.

Domeniul de aplicare

Directiva stabilește un cadru armonizat de reglementare a rețelelor de comunicații electronice, adică


sisteme de transmisii care permit transmiterea semnalelor prin cablu, unde radio, prin mijloace optice sau
prin alte mijloace electromagnetice, inclusiv rețele de satelit, rețele terestre fixe și mobile, sistemele care
utilizează rețeaua electrică, rețelele utilizate pentru difuzarea programelor de radio și televiziune și
rețelele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informație transmisă.

De asemenea, directiva acoperă serviciile de comunicații electronice, care constau în transmiterea de


semnale prin aceste rețele, și infrastructura și serviciile asociate ale rețelelor sau ale serviciilor de
comunicații electronice, care permit sau ajută la furnizarea de servicii prin acea rețea sau serviciu.

În schimb, conținutul serviciilor furnizate prin rețele de comunicații electronice, ca, de exemplu,
conținutul emisiilor radio-TV, este exclus din domeniul de aplicare al directivei. Același lucru se aplică și
pentru echipamentele terminale de telecomunicații, cu excepția aspectelor care permit facilitarea accesului
utilizatorilor cu handicap.

Autoritățile naționale de reglementare (ANR)

Principiile care stau la baza operațiunilor ANR-urilor sunt:


 independența: ANR-urile trebuie să fie separate și independente din punct de vedere juridic de
toate organizațiile care furnizează rețele, echipamente sau servicii de comunicații electronice;
 dreptul la o cale de atac: anumite mecanisme naționale eficiente trebuie să permită oricărui
utilizator sau furnizor de rețele sau servicii de comunicații electronice și care este afectat de o
decizie a unei ANR să exercite o cale de atac în fața unui organism independent;
 imparțialitate și transparență: ANR-urile trebuie să își exercite puterea în mod imparțial și
transparent și, de asemenea, trebuie să aplice mecanisme de consultare a părților interesate atunci
când intenționează să ia măsuri ce ar putea avea o puternică influență pe piață.

Principalele sarcini ale ANR-urilor sunt următoarele:


 să promoveze concurența în furnizarea rețelelor și a serviciilor de comunicații electronice.
ANR-urile trebuie, de asemenea, să se asigure că utilizatorii au un beneficiu maxim din această
concurență în termeni de alegere, preț și calitate;
 să contribuie la dezvoltarea pieței interne pentru comunicații electronice, cooperând cu Comisia
Europeană și cu OAREC;
 să promoveze interesele cetățenilor Uniunii Europene i) asigurându-se că toți cetățenii au
acces la un serviciu universal; ii) asigurând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în
relația acestora cu furnizorii, în special asigurând existența unor proceduri simple și ieftine de
soluționare a litigiilor; iii) ajutând la asigurarea unui nivel ridicat de protecție a datelor cu caracter
personal și a vieții private; iv) încurajând furnizarea unor informații clare, în special solicitând
transparența tarifelor și a condițiilor de utilizare a serviciilor de comunicații electronice destinate
publicului; v) răspunzând nevoilor anumitor grupuri sociale, în special ale utilizatorilor cu
handicap și vi) asigurând securitatea rețelelor de comunicații.

Alte dispoziții

Directiva acoperă, de asemenea, alte aspecte care privesc atât substanța reglementării rețelelor și a
serviciilor de comunicații electronice, cât și procedurile necesare pentru punerea sa în aplicare.

Dispozițiile următoare aparțin primei categorii:


- atribuirea frecvențelor radio și a resurselor de numerotare;

- planificarea strategică, armonizarea și coordonarea spectrului radio în Uniunea Europeană;

- drepturi de trecere pentru extinderea rețelelor și a infrastructurii asociate;

- partajarea elementelor de rețea și a infrastructurii asociate;

- securitatea și integritatea rețelelor și a serviciilor;

- standardizare destinată să promoveze furnizarea armonizată de rețele și servicii de comunicații


electronice și de infrastructură și servicii asociate;
- interoperabilitatea serviciilor de televiziune digitală.

În schimb, cea de a doua categorie acoperă:


- controlul asupra companiilor puternice de pe piață și procedura pentru aplicarea consecventă a
soluțiilor;
- proceduri pentru definirea și analizarea piețelor relevante care țin seama de recomandarea și de
orientările Comisiei în acest domeniu;
- recomandările Comisiei pentru țările UE privind aplicarea armonizată a dispozițiilor prezentei
directive și ale directivelor speciale;
- soluționarea litigiilor între întreprinderi care furnizează rețele sau servicii de comunicații
electronice, incluzând regulamentul privind litigiile transfrontaliere.

În sfârșit, țările UE stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor
prezentei directive.
Principiile fundamentale ale dreptului internetului. Soluții din practica judiciară

Drepturile şi principiile care ar trebui să stea la baza guvernanţei Internetului au fost elaborate de
către Coaliţia Dinamică pentru Drepturi şi Principii ale Internetului (Internet Rights and Principles
Dynamic Coalition – IRP), o reţea deschisă ce reuneşte indivizi şi organizaţii care promovează, prin
activitatea lor, respectarea drepturilor omului în mediul online. Principiile îşi au originile în standardele
internaţionale privind drepturile omului şi derivă din Carta Principiilor şi Drepturilor Omului pentru
Internet, document elaborat de către Coaliţie şi publicat într-o versiune beta.

Internetul oferă oportunităţi fără precedent pentru exercitarea drepturilor omului şi joacă un rol tot
mai important în viaţa noastră de zi cu zi. În acest context, este esenţial ca toţi actorii, atât cei publici, cât
şi cei privaţi, să respecte şi să proteje drepturile omului pe Internet. De asemenea, trebuie întreprinse
acţiuni pentru garantarea faptului că Internetul funcţionează şi evoluează într-o manieră care permite
exercitarea şi respectarea drepturilor omului.

În sprijinul realizării acestei viziuni asupra unui Internet care are la bază drepturile omului, au fost
definite următoarele drepturi şi principii:

1. Universalitate şi egalitate

Toţi oamenii se nasc liberi şi egali în drepturi şi demnitate; acestea trebuie să fie exercitate, respectate şi
protejate în mediul online.

2. Drepturi şi dreptate socială

Internetul este un spaţiu destinat promovării şi protecţiei drepturilor omului, precum şi progresului
dreptăţii sociale. Orice persoană are obligaţia de a respecta drepturile tuturor celorlalţi în mediul online.

3. Accesibilitate

Orice persoană are dreptul de a accesa şi utiliza un Internet deschis şi sigur.

4. Exprimare şi asociere

Orice persoană are dreptul de a căuta, primi şi distribui liber informaţii pe Internet, fără cenzură sau alte
interferenţe. Orice persoană are dreptul de a se asocia liber, pe şi prin intermediul Internetului, în scopuri
sociale, culturale, politice sau în alte scopuri.

5. Viaţa privată şi protecţia datelor cu caracter personal

Orice persoană are dreptul la viaţă privată în mediul online. Aceasta include dreptul de a nu fi obiectul
supravegherii, dreptul de a folosi mecanisme de criptare şi dreptul la anonimitate online. Orice persoană
are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, inclusiv dreptul de control asupra colectării, reţinerii,
prelucrării, utilizării şi publicării acestor date.

6. Viaţă, libertate şi securitate

Drepturile la viaţă, libertate şi securitate trebuie să fie respectate, protejate şi exercitate în mediul online.
Aceste drepturi nu trebuie să fie încălcate şi nu trebuie să fie utilizate pentru încălcarea altor drepturi în
mediul online.

7. Diversitate

Diversitatea lingvistică şi culturală trebuie promovată pe Internet, iar inovarea în materie de tehnologie şi
politici trebuie încurajată pentru a facilitata pluralitatea de exprimare.

8. Acces nediscriminatoriu

Orice persoană are dreptul la acces universal şi deschis la conţinutul existent pe Internet, fără să existe
prioritizări discriminatorii, filtrare sau control al traficului din raţiuni comerciale, politice sau de altă
natură.

9. Standarde şi reglementare

Arhitectura Internetului, sistemele de comunicare şi formatele datelor şi documentelor trebuie să aibă la


bază standarde deschise, care asigură interoperabilitatea deplină, precum şi incluziunea şi egalitatea de
şanse pentru toţi.

10. Guvernanţă

Drepturile omului şi dreptatea socială trebuie să reprezinte bazele legale şi normative pentru funcţionarea
şi guvernanţa Internetului. Aceste procese trebuie să se realizeze într-o manieră transparentă şi
multilaterală, pe baza principiilor deschiderii, participării inclusive şi responsabilităţii.

S-ar putea să vă placă și