Tactica individuala si colectiva in jocul de volei

TACTICA de joc reprezintă „un sistem coerent de acţiuni selecţionate,planificate şi pregătite anticipat
spre a fi utilizate în jocul echipei în funcţie deadversari şi condiţiile de concurs pe o perioadă mai scurtă
sau mai lungă de timp în scopul îndeplinirii obiectivelor de performanţă stabilite”. (Colibaba, Bota, 1998)
Leon Teodorescu defineşte tactica drept "totalitatea acţiunilor individuale şicolective ale jucătorilor unei
echipe, organizate şi coordonate raţional şi unitar, înlimitele regulamentului şi ale eticii sportive în
scopul obţinerii victoriei ".
Totalitatea acţiunilor individuale şi colective specifice voleiului şi procedeelelor de execuţie formează
tehnica jocului, iar modalitatea în care acestea se leagă între ele, pentru a forma structuri de maximum
3-4 lovituri, la care se adugă modul de finalizare reprezintă tactica jocului de volei.

Tehnica şi tactica alcătuiesc conţinutul jocului, care se exprimă pe mai multe nivele, după cum urmează:

1. La nivelul jocului (meci sau partidă, câştigată de echipa care obţine victoria în trei seturi din 5)
2. La nivel de set (în primele patru seturi – 25 de puncte, setul V – 15 puncte
3. La nivelul structurii de joc (ciclu) reprezentând totalitatea fazelor şi acţiunilor derulate de la punerea
mingii în joc până la căderea ei pe sol sau oprirea prin fluier a jocului de către arbitru (de la punerea
mingii în joc pânăla obţinerea punctului de către una dintre echipe)
4. În faza de joc, care constă în succesiunea acţiunilor unei echipe din momentul venirii mingii în terenul
propriu până la trecerea ei în terenul advers (faza I - începe cu preluarea serviciului, faza a II a - începe
cu preluarea atacului; într-o structură de joc poate exista doar o fază I, faza a II se poate repeta de „n”
ori
5. La nivelul acţiunii de joc ca unitatea funcţională prin care jucătorul intervine la minge pentru
rezolvarea unei sarcini parţiale şi specifice a jocului;
6. În cadrul procedeului de execuţie, prin concretizarea în fapt a acţiunii, modul în care se ia contact cu
mingea, în funcţie de felul acţiunii, nivelul depregătire a executanţilor, condiţiile concrete.
Tactica jocului d volei se caracterizează prin accesibilitate, tradusă prin corespondenţa care trebuie să
existe între nivelul tehnic şi particularităţilor fizice şi psihice ale jucătorilor şi prin elasticitatea, pentru că
presupune o continuă adaptabilitate a jucătorilor la situaţiile din joc, precum şi capacitatea acestora de a
acţiona creator pe parcursul tuturor fazelor de atac şi apărare.

COMPONENTELE TACTICII

Elementele sau componentele fundamentale ale tacticii în jocul de volei sunt următoarele: fazele,
principiile, factorii şi formele atacului şi ale apărării.

FAZELE reprezintă etapele distincte parcurse în desfăşurarea atacului şiapărării, de la iniţiere şi

până la consumarea lor.

PRINCIPIILE constituie regulile generale, de bază în virtutea cărora jucătorii îşi dirijează şi
coordonează acţiunile individuale şi colective pe parcursul unei faze de atac sau de apărare

FACTORII sunt mijloacele prin care jucătorii acţionează în atac şi în apărare, în conformitate cu
principiile respective, folosind procedeele tehnice,acţiunile tactice individuale şi colective, combinaţii
tactice şi schemele de joc cunoscute.

FORMELE, reprezintă structura activităţii concrete a jucătorilor în diversele faze, respectând

principiile şi folosind factorii respectivi în cadrul sistemelor de joc din atac şi apărare.
În jocul de volei, tactica este formată din:

TACTICA INDIVIDUALĂ care reprezintă ansamblul de acţiuni individuale folosite în mod conştient de
către un jucător în colaborare cu coechipierii, înscopul realizării sarcinilor jocului atât în atac cât şi în
apărare.

ACŢIUNEA INDIVIDUALĂ, adică aplicarea conştientă, într-o anumită fază a jocului a celui mai
potrivit complex de acţiuni în scopul rezolvării adecvate aunei sarcini parţiale a jocului.

COMBINAŢIA TACTICĂ, ce reprezintă coordonarea acţiunilor individuale a doi sau mai mulţi
coechipieri, într-o fază a jocului, în scopul rezolvării unei sarcini parţiale de atac sau apărare.

SCHEMA TACTICĂ ca formă mai evaluată a combinaţiei tactice, aplicată mai ales în atac. Este în
general mai complexă, dar în acelaşi timp se caracterizează prin stereotipie şi rigiditate.

SISTEMUL DE JOC - reprezintă forma generală de organizare sau structura a acţiunilor efectuate de
jucători în atac şi apărare. El stabileşte sarcini preciseşi principii de colaborare şi circulaţie în cadrul unui
dispozitiv prestabilit.

CONCEPŢIA DE JOC - reprezintă particularităţile sau caracteristicile aplicării tacticii de joc de către o
anumită echipă. În jocul de volei există mai multe sisteme de atac şi apărare iar combinaţiile şi schemele
tactice sunt şi ele numeroase. Concepţia de joc a celor mai bune echipe la nivel naţional şi mai ales a
echipelor reprezentative ,exprimă concepţia de joc pe plan naţional.
 Concepţia de joc poate fi privită şi ca o tendinţă care indică orientarea jocului, perspectivele lui de
dezvoltare atât la nivelul echipelor de club, cât şi la nivelul jocului respectiv pe plan naţional şi
internaţional.

STILUL DE JOC- reprezintă caracteristicile de aplicare a tehnicii, tacticii,ritmul şi tempoul de joc,

comune tuturor jucătorilor unei echipe. Calitatea execuţiilor tehnice şi ritmul de joc prin care echipa
este apreciată în ansamblu dau nota de personalitate colectivă. Dacă o concepţie de joc se poate însuşi
şi aplica într-un timp relativ scurt (8-10 luni) pentru a se ajunge la un stil de joc este necesară o perioadă
îndelungată, în care se efectuează o pregătire comună, cu o perspectivă bine determinată de 2-3 ani.

ŞCOALA PE RAMURĂ DE SPORT- în jocul de volei reprezintă caracteristicile de interpretare şi

aplicare unitară a aceluiaşi stil de joc şi a aceleiaşi concepţii de pregătire sportivă, propriu unui număr
mare de echipe de pe un teritoriu,rezultat al unei lungi experienţe şi tradiţii sportive. (Ex.şcoala
sovietică, japoneză, sud-americană etc.)
După numărul jucătorilor care participă la diferite acţiuni tactice se poate clasifica în două capitole:
tactica individuală şi tactica colectivă.

TACTICA INDIVIDUALA

Tactica individuala cuprinde actiuni de joc cu mingea si fara minge

Continutul tactic al actiunilor este cu atat mai mare cu cat se efectueaza in conditii de joc sau apropiate

În jocul de volei tactica individuală este cu atât mai importantă cu cât prin specificul jocului, orice
acţiune greşită duce la pierderea punctului. Chiar şi o acţiune imprecisă aduce câştig adversarului care
intră astfel uşor în posesia mingiişi poate declanşa eficient atacul.

Caracteristicile tacticii individuale pot fi sintetizate astfel:

1. La baza fiecărei acţiuni tactice individuale stă însuşirea corectă a execuţiei tehnice respective.
2. Constanţa în acţiuni este deosebit de importantă.
3. Precizia şi varietatea sporesc eficacitatea acţiunilor tactice individuale.
4. Multilateralitea în însuşirea acţiunilor de atac şi de apărare, care în jocul de volei este mai
importantă decât în alte jocuri.(specificul jocului + regulamentul deschimbări). Acţiunile trebuie să se
încadreze în modelul de joc folosit de echipă în atac şi apărare.
5. Caracterul decisiv al acţiunii tactice individuale este un aspect valabil pe tot parcursul meciului dar
mai ales în finalurile de set sau meci.
6. Acţiunile tactice individuale sunt în strânsă legătură cu nivelul de dezvoltare alcalităţilor motrice, în
special cu viteza (de reacţie, de execuţie şi de deplasare), îndemânarea, detenta. Reuşita mai depinde şi
de nivelul pregătirii teoretice şi psihice.
 Conţinutul jocului de volei constă în alternarea acţiunilor individuale şi colective specifice.
Concretizarea lor în raport cu ceilalţi jucători din echipă, cu sarcinile şi regulile jocului se realizează prin
acţiuni de bază şi variante.

În apariţia şi dezvoltarea acţiunilor de joc un factor important a fost lupta dintre atac şi apărare:
apariţia şi perfecţionarea unei noi acţiuni în atac a avut ca răspuns apariţia unei acţiuni "antidot" în
apărare. Regulile de joc, în succesiunea apariţiei lor şi prin reglementările impuse au intervenit şi ele în
mod direct în evoluţia acţiunilor tactice individuale şi colective. Modul de exprimare specific al unor mari
jucători este un alt factor al evoluţiei şi dezvoltării acţiunilor tactice.

Sistematizarea acţiunilor tactice individuale se poate realiza în funcţie de contribuţia lor în cele
două faze ale jocului: când echipa este în posesia mingii sau când mingea este la adversar:

1.Acţiuni individuale în atac - acţiuni de bază:

1.Serviciul
2.Ridicarea pentru atac
3.Lovitura de atac

2. Acţiuni individuale în apărare - acţiuni de bază:

1.Preluarea serviciului
2.Blocajul
3.Preluarea din atac

Acţiunile tactice individuale pot fi sistematizate după criteriul succesiuniilor logice, determinată de
desfăşurarea fazelor jocului, astfel:
1.serviciu
2.preluarea serviciului
3.ridicarea pentru atac
4.lovitura de atac
5.blocajul
6.preluarea atacului
7.preluarea din blocaj
8.preluarea din fileu
9.plonjonul
10.preluarea din cadrul autodublă

TACTICA COLECTIVA

Acţiunile tactice colective sau de echipă au ca scop rezolvarea planului strategic al echipei, fiind corelată
cu strategia pregătirii tehnice, între cele două componente ale pregătirii existând o interacţiune
complexă. Acţiunile tactice colective evoluează permanent în funcţie de modificările regulamentului, de
apariţia unor noi acţiuni sau de noi variante de execuţie ale acţiunilor individuale.
Caracteristici ale tacticii colective în volei:
-Este evolutivă şi s-a perfecţionat pe măsura dezvoltării joculuI
-Se caracterizează prin rapiditatea trecerii din apărare în atac şi invers - fazele de joc se succed foarte
repede şi aritmic, de la o echipăla cealaltă, uneori două faze se petrec în fracţiuni de secundă
-Elasticitatea şi dependenţa de celelalte componente aleantrenamentului sportiv.

În ordinea succesiunii de desfăşurare a jocului acţiunile tactice colectice se pot sistematiza astfel:

1.TACTICA COLECTIVĂ LA SERVICIU

Specific jocului de volei este momentul fix de repunere a mingii în joc prin serviciu după fiecare oprire a
jocului, pentru care se disting două situaţii: atunci când echipa efectuează serviciul şi atunci când echipa
intră în posesia mingii prin preluarea serviciului.

TACTICA LA EFECTUAREA SERVICIULUI se poate realiza prin:

-Dispozitive cu menţinerea formaţiei;

-Dispozitive cu schimbarea formaţiei în linia I, linia a II a sau înambele linii.
TACTICA LA PRELUAREA SERVICIULUI se poate realiza prin:
-Aşezarea cu cinci jucători la preluare şi un jucător la fileu (zona 3,2sau 4) cu păstrarea formaţiei;
-Aşezarea cu cinci jucători la preluare şi un jucător la fileu (zona 3,2sau 4) cu schimbări de locuri în linia I
sau în ambele linii;
-Aşezare cu patru jucători la preluare şi aşezarea ridicătorului lângă fileu indiferent pe ce zonă se găseşte
( împreună cu corespondentul din linia I sau un jucător de pe aceiaşi linie) şi intrarea lui în linia I;
2.TACTICA ÎN ATAC DUPĂPRELUAREA SERVICIULUI:

-Acţiuni tactice în atac cu două lovituri;

-Acţiuni tactice în atac cu trei lovituri:

-cu participarea a doi jucători din linia I şi un jucătordin linia a II-a;

-cu participarea a trei jucători din linia I;

-cu participarea a trei jucători din linia I şi a unui jucător din linia a II-a.

3.TACTICA COLECTIVĂ ÎN APĂRARE LA DUBLAREA ATACULUI

4.TACTICA COLECTIVĂLA PRELUAREA ATACULUI ŞI LA DUBLAJ

-Tactica colectivă în apărare fără blocaj;

- Tactica colectivă în apărare cu blocaj individual;

- Tactica colectivă în apărare cu blocaj colectiv

5.TACTICA ÎN ATAC DUPĂPRELUAREA ATACULUI SAU PRELUAREA DINDUBLAJ

 -Acţiuni tactice cu participarea a doi jucători;

-Acţiuni tactice cu participarea a trei jucători

TACTICA COLECTIVĂ ÎN ATAC

Este formată din însumarea acţiunilor de organizare, efectuare şi asigurare a atacului, din acţiuni
individuale şi colective, cu minge sau fără minge.

Acţiunile individuale care intră componenţă tacticii de echipă în atac sunt în ordine: preluarea
serviciului şi trimiterea mingii spre ridicător, ridicarea (pasa)pentru atac şi lovitura de atac (atacul
propriu-zis).

Acţiunile colective sunt simularea atacului în cadrul combinaţiilor şi asigurarea atacului (dublarea) de
cărte unul sau doi coechipieri. Din momentul intrări în posesia mingii şi până la finalizare, prin trecerea
ei peste fileu, acţiunile se desfăşoară după un plan şi au ca scop obţinerea punctului şi serviciului.
Acesteacţiuni se numesc combinaţii.

Sistemul de atac al echipei este dispozitivul pe baza căruia se organizează acţiunile ofensive. Tactica în
atac se stabileşte în funcţie de numărul de trăgători şi ridicători existenţi în echipă. La începători şi în
lecţie de educaţia fizică se recomandă folosirea sistemului în care fiecare jucător este ridicător când
ajungepe zona 3 sau2 şi trăgător în celelalte. La avansaţi şi în lecţia de educaţie fizică la clase mai mari,
este recomndat sistemul cu 2 ridicători şi 4 trăgători, iar la echipelde performanţă se foloseşte pe scară
largă sistemul cu un singur ridicător-coordonator şi cinci trăgători.

Acţiunile tactice colective după preluarea serviciului sunt acţiunile de atac cele mai eficace şi mai
spectaculoase. Se execută în condiţii optime de anticipare a combinaţiilor şi de adaptare a lor la calitatea
preluării din serviciu. Se pot clasifica după numărul loviturilor din care sunt formate în:

Acţiuni tactice în atac cu două lovituri

- necesită o mare precizie a preluării. Traiectoria mingii la pasa directă este medie spre înaltă, la distanţă
de 1 m faţă de fileu. Poziţii optime: zonele 2 şi 4..Este accesibilă la nivel de avansaţi.

Acţiuni tactice cu trei lovituri

- în aceste acţiuni ridicătorul are rol determinant, coordonând acţiunile coechiperilor. Constituie
algoritmul jocului de volei, fiind acţiunile cele mai frecvent întâlnite la toate nivelele.La începători unde
nu există specializarea pe posturi se realizează prin pasă înaltă sau medie din zona 3 spre zona 4 sau 2.
La avansaţi ridicarea se poate executa de pe orice zona a liniei I. Se pot sistematiza în funcţie delocul din
teren al jucătorilor care participă la organizarea şi finalizarea lor în:

acţiuni cu participarea a 2 jucători din linia I

 când ridicătorul este în linia I, iar sistematizarea acţiunilor se realizează după locul de plecare în atac şi
zona de pe fileu de unde se execută atacul:
1.combinaţii tactice în atac cu plecarea jucătorilor în acţiune din zonele 2 şi4;
2.combinaţii tactice în atac cu plecarea jucătorilor în acţiune din zonele 3 şi 4

acţiuni cu participarea a 2 jucători din linia I şi a unui jucător din linia a II a

- similare cu cele precedente pentru jucătorii din linia I;

acţiuni cu participarea a 3 jucători din linia I şi un jucător din liniaa II-a -

oferă posibilitatea folosirii în atac a tuturor jucătorilor din linia I,este nevoie ca ridicătorul să execute
intrarea din linia a II de pe zonele 1,5sau 6. Oferă o mare diversitate de posibilităţi de combinaţii. Sunt
pretenţioase, accesibile doar la nivel de performanţă.

În lecţia de educaţie fizică şi la începători se utilizează combinaţiile în atac cu trei lovituri, după
preluarea serviciului în 5 jucători.

În atac participă 2 jucători din linia I, al treilea este considerat ridicător când este plasat pe zona 3. Se
atacă din pase înalte sau medii, care sunt orientate spre înainte.Exerciţiile se concep pornind de la
modelul structural al jocului, exersarea organizată în aşa fel încât traseul mingii să fie similar cu cel din
timpul jocului.

Acţiunile tactice colective după preluarea atacului sau dublarea atacului,

pot fi cu două sau cu trei lovituri, eficacitatea lor depinde de calitatea preluării şi de numărul de jucători
care participă la combinaţie.Acţiunile de atac cu două lovituri sunt mai dificil de realizat, ele sunt
accesibiledoar la nivel de avansaţi. La începători se folosesc combinaţiile cu trei lovituri similar cu cele
anterioare.

Traseu metodic –

de reţinut că organizarea atacului este determinată de faza de apărare premergătoare (preluare din
serviciu, preluare din atac) astfel învăţarea acţiunilor de atac trebuie corelată cu învăţarea acţiunilor de
apărare.La nivelul lecţiei de educaţie fizică nu se pune problema învăţării unor combinaţii tactice şi a
însuşirii aspectelor tactice ale acţiunilor individuale care sunt învăţate.La acest nivel se va insista pe
însuşirea cerinţelor tactice în atac legate de oraganizarea jocului pe baza celor trei lovituri (preluare,
ridicare, lovitura de atac).Acest obiectiv se poate realiza prin exersarea acţiunilor respective în
condiţiileunor jocuri pregătitoare, cu efectiv redus, pe teren cu dimensiuni reduse şi cu reguli adaptate.