Sunteți pe pagina 1din 26

ECHILIBRUL MONETAR

Motto
Banii sunt mai buni decât sărăcia, dar numai
din motive financiare.
Woody Allen
Template for Microsoft PowerPoint

OBIECTIVE

1. Echilibrul monetar
2. Inflatia – formă a dezechilibrului
monetar
3. Cauze și consecințe ale inflației
4. Alte forme de dezechilibru monetar
5. Politici antiinflaționiste

Here comes your footer Page 2

1
1. Echilibrul monetar: concept, mod de
exprimare, trăsături
 Echilibrul monetar reprezintă acea stare în care nu există
nici exces de bani, nici penurie de bani în circulaţie, acea
stare în care nu există nici inflaţie, nici deflaţie.
 Echilibrul monetar este considerat “punctul neutru”
dintre inflaţie şi deflaţie.
 Cea mai corectă definiţie a echilibrului monetar este sub
aspectul relaţiei dintre cantitatea de bani existentă în
circulaţie şi cantitatea de bani obiectiv-necesară în
circulaţie.
 Condiţia echilibrului monetar este egalitatea între oferta
şi cererea de bani a economiei.

Here comes your footer Page 3

Ecuaţia lui Koopmans


Expresie formalizată a echilibrului monetar
C + S + ∆M = C* + I + ∆L,
în care:
C + S + ∆M = ofertă de bani, cantitatea de bani existentă în
circulaţie;
C + I + ∆L = cererea de bani, cantitatea de bani obiectiv
necesară a se afla în circulaţie în condiţiile date
Ecuaţia lui Koopmans exprimă o stare ideală în economie,
când cererea şi oferta de monedă sunt egale.

În starea economică reală survin mutaţii.

Here comes your footer

2
 O mutaţie are loc în condiţiile unei emisiuni suplimentare
de monedă. ∆M exprimă o creştere de monedă, care
transformă egalitatea iniţială în inegalitate
 Economia trebuie să reacţioneze pe linia reechilibrării, prin:
 a) creşterea lichidităţilor la particulari (∆L); dacă
surplusul de monedă în circulaţie se transformă în depozite
bancare, devine monedă inactivă, care nu reclamă marfă,
dacă puterea de cumpărare creată nu devine exigibilă, nici
un fel de dezechilibre pe plan monetar nu se vor naşte. Deci,
majorându-se corespunzător ∆L, se obţine egalitatea M = L;
 b) emisiunea suplimentară de monedă devine
cerere suplimentară pentru bunurile de consum şi
investiţii (C + I), nu se tezaurizează.

Here comes your footer

 În acest caz, dezechilibrul monetar nu are caracter


automat. În funcţie de împrejurări, se vor naşte sau nu
tensiuni inflaţioniste:
 - dacă economia este în măsură să ofere cantităţi
suplimentare de bunuri de consum şi bunuri de investiţii, care
să acopere cererea suplimentară de bani, nu vor avea loc
perturbări pe plan monetar;
 - dacă economia nu asigură o cantitate
corespunzătoare de bunuri de consum şi de investiţii, atunci
se vor naşte tensiuni inflaţioniste, mai mult sau mai puţin
puternice. Perturbările nu apar în mod automat, la penetrarea
în circulaţie a unui surplus monetar.

Here comes your footer Page 6

3
 I. In condiţiile unei emisiuni suplimentare de monedă echilibrul
poate fi regăsit în două moduri:
 prin creşterea tezaurizării, a monedei pasive (creşterea lui ∆L). Dacă
oferta suplimentară de monedă se transformă în totalitate în monedă
pasivă, echilibrul este restabilit. Pentru regăsirea echilibrului nu este
obligatorie renunţarea la lichiditate sau retragerea unei părţi a masei
monetare în circulaţie, ci pur şi simplu cantitatea suplimentară de monedă
să nu fie folosită, să nu creeze cerere suplimentară, presiuni asupra
cantităţii de bunuri şi servicii existente;
 prin creşterea cantităţii de bunuri şi servicii pentru consum şi
investiţii (creşterea lui C*+ I). Dacă emisiunea suplimentară de monedă
nu se transformă în monedă pasivă, atunci devine cerere suplimentară de
bunuri şi servicii, care, dacă este satisfăcută -dacă economia poate să
facă faţă cererii suplimentare, mărind producţia - se revine la starea de
echilibru monetar; în caz contrar, se manifestă tensiuni inflaţioniste.

Here comes your footer

Tensiunile inflaţioniste se produc însă şi fără


emisiune suplimentară, când are loc o
comprimare a lui ∆L, când tezaurizarea se
restrânge şi moneda pasivă se transformă în
proporţie însemnată în monedă activă, devenind
cerere suplimentară pentru bunuri de consum şi
bunuri de investiţii.
Chiar activizarea lichidităţilor la particulari nu
conduce oricând la inflaţie, ci numai când
societatea nu poate să asigure o cantitate
suplimentară adecvată de mărfuri de consum şi
bunuri de investiţii.
Here comes your footer

4
Concluziile din analiza ecuaţiei lui Koopmans
sunt că,
pe de o parte, nu automat orice creştere a masei
monetare în circulaţie (creştere a ofertei de
monedă) duce la inflaţie, iar
 pe de altă parte, că dezechilibrul monetar se
poate produce şi fără emisiune de monedă, fiind
suficientă detezaurizarea
Ecuaţia lui Koopmans, care implică analiza
structurii masei monetare în circulaţie, permite
aprofundarea înţelegerii mecanismului monetar.

Here comes your footer

 Asupra stării monedei influenţează decisiv o serie de


indicatori economici:
 nivelul emisiunii suplimentare de monedă,
 evoluţia veniturilor, a cheltuielilor de consumaţie şi a
celor pentru investiţii.
 Situaţia monedei este influenţată şi de comportamentul
subiectiv al întreprinzătorilor şi populaţiei faţă de
monedă, de prezenţa încrederii sau neîncrederii în
capacitatea banilor de a conserva valoarea, de a îndeplini
funcţia de mijloc de tezaurizare.

Here comes your footer

5
Principalele trăsături ale comportamentului
monetar

 1. Echilibrul monetar nu cere ca masa monetară în


circulaţie să rămână constantă, ci să se adapteze la
necesităţile economiei.
 2. Echilibrul monetar este, prin natura sa, instabil.
 3. Echilibrul monetar nu presupune preţuri
neschimbate. Creşterile preţurilor ce se produc ca urmare a
reducerii productivităţii muncii în agricultură, în exploatările
miniere nu sunt creşteri inflaţioniste, ci numai acele creşteri
de preţuri în care apare, dintr-o diversitate de cauze,
neîncrederea în monedă.
 4. Echilibrul monetar este legat de echilibrul
economic general, el este o altă faţetă a echilibrului
economic general.

Here comes your footer

2. Inflaţia şi deflaţia - forme ale


dezechilibrului monetar
 Inflaţia reprezintă o stare de dezechilibru în economia şi
finanţele unei ţări, putând fi definită concludent în funcţie de
starea de echilibru.
 Inflaţia poate avea loc numai în condiţiile prezenţei în
circulaţie a semnelor băneşti neconvertibile în metal
preţios, deci a banilor lipsiţi de capacitatea de a se
adapta spontan la necesităţile economiei.

 Banii cu valoare integrală, deşi n-au fost un model ideal


al circulaţiei băneşti, n-au generat inflaţie.
 „inflaţia este întotdeauna şi pretutindeni un fenomen
monetar “

Here comes your footer

6
Inflaţia

 Inflaţia este procesul de creştere


disproporţionată a masei monetare în circulaţie, în
raport cu masa obiectiv necesară cerută de
dimensiunea activităţii economice, care determină
 o creştere autoîntreţinută a preţurilor,
reducerea puterii de cumpărare a banilor şi
 redistribuirea venitului naţional ca efect al
disparităţilor dintre preţuri, dintre acestea şi
venituri.

Here comes your footer

 Atunci când fenomenele inflaţioniste sunt minore şi parţiale,


sunt numite tensiuni inflaţioniste.
 Creşterea preţului unui singur bun sau chiar creşterea
temporară, pentru o perioadă scurtă, a majorităţii preţurilor
(de exemplu variaţiile sezoniere ale preţurilor) nu înseamnă
inflaţie.
 Pe de altă parte, chiar în perioade de inflaţie nu toate
preţurile cresc la fel de repede, iar pentru unele produse
este posibilă chiar scăderea preţurilor.

Here comes your footer

7
 Autoîntreţinerea şi autoagravarea inflaţiei se explică prin
reacţia pe care o avem în faţa creşterii preţurilor:
 anticipând creşterea preţurilor, populaţia creşte cererea de
bunuri şi servicii;
 anticipând pierderea puterii de cumpărare, populaţia
detezaurizează moneda (transformă moneda pasivă în
monedă activă);
 anticipând creşterea preţurilor, agenţii economici îşi pot
creşte stocul de materii prime, materiale etc, crescând
cererea globală;
 anticipând o creştere a preţurilor în perioada imediat
următoare, agenţii economici pot decide să păstreze
temporar producţia realizată (pentru a o vinde în scurt timp
mai scump), determinând astfel o scădere a ofertei
globale.
Here comes your footer

Din perspectiva impactului său în economie,


inflaţia a fost asemănată cu un impozit, întrucât:
ca şi impozitul, inflaţia reduce venitul, scăzând
consumul şi economiile; pierderea în cazul unei
inflaţii de 10% este exact aceeaşi ca în cazul unui
impozit de 10%;
ca şi impozitul, inflaţia influenţează preţul
bunurilor şi serviciilor.

Here comes your footer

8
 Rata inflaţiei este definită ca rata de creştere a nivelului
preţurilor într-o economie într-o perioadă dată.
 Măsurarea creşterii nivelului mediu al preţurilor se face
cu ajutorul indicilor convenţionali; alegerea acestora este
însă dificilă, întrucât ei reflectă imperfect mişcarea preţurilor.
 Formula generică de calcul al ratei inflaţiei este

 Indicii preţurilor folosiţi cel mai adesea pentru măsurarea


inflaţiei sunt indicele general al preţurilor şi indicele
preţurilor de consum, dar se folosesc uneori şi alţi indici,
cum ar fi indicele preţurilor produselor industriale sau
deflatorul PNB.
Here comes your footer

Indicele preţurilor de consum IPC. este un indice


al preturilor calculat pe baza unui coş zilnic de
produse şi servicii; este măsura cel mai des
utilizată pentru inflaţie; este folosit, de exemplu, şi
în România sau în zona euro, sub denumirea de
indice armonizat al preţurilor de consum.
Măsurarea inflaţiei folosind indicele preţurilor de
consum presupune ca în prealabil să fi fost ales un
coş de produse şi servicii considerate absolut
necesare oricărei familii.

Here comes your footer

9
 Calculul IPC în România
 In România, pentru calculul IPC se utilizează ancheta
bugetelor de familie: Institutul
Naţional de Statistică utilizează un eşantion de peste
37.000 de gospodării, reprezentativ la nivel naţional, din
punctul de vedere al repartiţiei geografice, inclusiv pe
mediile urban şi rural, al categoriilor socio-profesionale şi al
altor criterii.
 IPC urmăreşte cuantificarea consumului direct al populaţiei,
fiind excluse consumul din resurse proprii, dobânzile,
amenzile, impozitele etc

Here comes your footer

 Inflaţia este un proces complex, diversificat,


generat de condiţii diverse, având cauze şi
consecinţe diferite de la o ţară la alta, de la o
perioadă la alta.
Un economist englez de origine română, Paul
Einzig, enumera 12 tipuri de inflaţie, iar economistul
francez, Pierre Biacabe, constatând că există
atâtea tipuri de inflaţie afirma: “Am ajuns în
situaţia să nu ştim, nici ce este, nici ce nu este
inflaţia”.

Here comes your footer

10
Trăsăturile tradiţionale ale inflaţiei

 a) suprasaturarea arterelor circulaţiei cu semne băneşti


neconvertibile.
 b) creşterea preţurilor şi tarifelor şi deprecierea banilor, este o altă
manifestare pregnantă a inflaţiei. Rata inflaţiei exprimă creşterea
indicelui general al preţurilor mărfurilor şi serviciilor (Igp). Acest indice
are expresia:

 Q1 = cantitatea de marfă din perioada curentă


 P0, P1 = preţurile din perioada de bază şi cea curentă (suma
preţurilor mărfurilor cu caracter general se obţine cumulând sumele
aferente tuturor mărfurilor supuse realizării)
 c) redistribuirea venitului naţional ca urmare a disparităţilor în evoluţia
preţurilor şi veniturilor.

Here comes your footer

Forme de inflaţie

inflaţie moderată inflaţie medie inflaţie galopantă, hiperinflaţie,


(târâtoare sau lentă), (declarată),

când ritmul de cu un ritm când rata


dacă creşterea
creştere a anual de medie lunară a
preţurilor este de
preţurilor este de creştere a inflaţiei este
până la 15-20%o
2-3% pe an; preţurilor de peste 50%.
anual;
peste 25%;

Here comes your footer Page 22

11
Forme de inflaţie

inflaţie prin costuri inflaţie importată

In funcţie de
principalele
cauze
inflaţie prin cerere inflaţie structurală

Here comes your footer Page 23

3. Cauzele şi consecinţele inflaţiei


 1. tipărirea (emisiunea) de bani fără acoperire, făcută de
către stat pentru a face faţă cheltuielilor sale. Deşi este pe
bună dreptate invocată în literatura de specialitate ca o
cauză principală a apariţiei şi menţinerii inflaţiei, în ultimele
decenii tot mai multe bănci centrale - în primul rând cele din
ţările dezvoltate - au conştientizat pericolul şi au renunţat la
această practică. De fapt, în ţările Uniunii Europene (şi în
ţările candidate) trebuie respectate prevederile din Tratatul
de la Maastricht care interzic finanţarea monetară a
deficitului bugetar;
 2. emisiunea monetară excesivă, creşterea masei monetare
în circulaţie fără legătură cu creşterea PIB, cu oferta de
bunuri şi servicii din economie, uneori corelată cu deficitele
bugetare substanţiale ale unor state;

Here comes your footer Page 24

12
 3. creaţia monetară excesivă (supracreditarea), numită sugestiv şi
inflaţie de credit. Băncile comerciale dispun de o putere monetară
deloc neglijabilă, prin creaţia de monedă oferind economiei putere de
cumpărare suplimentară, care poate găsi sau nu corespondent în
bunurile şi serviciile existente pe piaţă;
 4. dezordinea monetară internaţională:. Deficitul balanţei de plăţi a
SUA a avut drept consecinţă creşterea substanţială a deţinerilor de
dolari în întreaga lume, iar pieţele eurovalutelor au contribuit şi ele la
alimentarea inflaţiei. Pe fundalul unei lichidităţi excesive din anii 1980
şi începutul anilor 1990, poate fi explicabilă într-o anumită măsură
reţinerea SUA de a vota la un moment dat în favoarea unor noi alocări
de DST în cadrul Fondului Monetar Internaţional, creşterea masei
monetare la nivel global (prin crearea de DST) în mod artificial, pe
bază de vot, având potenţial inflaţionist;

Here comes your footer

 5. detezaurizarea, care, celelalte condiţii menţinându-se


constante, are drept consecinţă transformarea monedei
pasive în monedă activă;
 6. creşterea vitezei de circulaţie (circulaţie) a banilor,
care, judecând în termenii specifici teoriei cantitative a
banilor, nu ar mai face necesară prezenţa aceleiaşi
cantităţi de monedă în circulaţie;
 7. creşterea preţurilor provocată de monopoluri, aflate
în căutarea de profituri mai mari;
 8. indexarea (creşterea) în mod regulat a salariilor, sub
presiunea sindicatelor, fără legătură cu creşterea
productivităţii muncii. Printr-o asemenea practică, masa
monetară în circulaţie depăşeşte valoarea mărfurilor
disponibile pentru consum;
Here comes your footer

13
 9. dispariţia în mare măsură a concurenţei prin preţ, producătorii
preferând concurenţa prin diferenţierea produselor, cu consecinţe
asupra creşterii preţurilor;
 10. factorii psihologici şi anticipaţiile inflaţioniste. în acest sens
este relevantă preocuparea ţărilor zonei euro de a introduce bancnote
de 1 şi 2 euro în locul actualelor piese metalice, în dorinţa de a lupta
contra inflaţiei.
 Explicaţia ar fi simplă: în unele ţări din zona euro, cum ar fi Grecia,
consumatorii nu sunt obişnuiţi cu monede (piese metalice) de mare
valoare şi le cheltuiesc cu prea multă uşurinţă, determinând creşterea
inflaţiei. Tot astfel se argumentează că procedeul de denominare a
monedei naţionale, tăierea unor zerouri şi obţinerea unei monede
„grele", pe fundalul dezinflaţiei şi al unei economii stabilizate, este
de natură să contribuie la scăderea mai accentuată a ratei inflaţiei.

Here comes your footer

 În multe ţări occidentale, principala cauză a inflaţiei este


recurgerea statului la credite prin banca de emisiune pentru
acoperirea cheltuielilor bugetare. Pentru finanţarea
deficitelor bugetare s-a recurs şi la lansarea de împrumuturi
de către stat.
 Inflaţia sub forma ei târâtoare ce se manifestă în ţările
dezvoltate este însoţită de o continuă persistentă a
dezechilibrelor bugetare, care menţin presiunile inflaţioniste
şi care îşi exercită influenţa lor nocivă.
 Problemele deficitelor bugetare neacoperite continuă să
fie în toate ţările dezvoltate una din cauzele esenţiale ale
tensiunilor existente în sfera monedei, cu posibile dezvoltări
inflaţioniste viitoare.

Here comes your footer

14
Consecinţe negative ale inflaţiei

 1. Ca o consecinţă a inflaţiei, puterea de cumpărare a monedei scade; cu


o cantitate dată de unităţi monetare se pot cumpăra astăzi mai puţine
produse decât în urmă cu un an.
 2. Existenţa inflaţiei face necesară o abordare în termeni nominali-reali
a ratei dobânzii, a salariului şi a venitului. Rata reală a dobânzii se obţine
scăzând din rata nominală a dobânzii rata inflaţiei; salariul real şi venitul
real se obţin prin deflatarea salariului nominal, respectiv a venitului
nominal, aducându-se la nivelul anului de bază, în funcţie de evoluţia
indicelui preţurilor.
 3. rate extrem de ridicate ale inflaţiei duc la „fuga de monedă", deţinătorii
acesteia preferând mai curând alte bunuri, care în condiţiile date reuşesc să
păstreze mai bine valoarea (moneda nu mai poate îndeplini funcţia de
rezervă de valoare). Pe termen mai lung, perpetuarea unei asemenea
situaţii poate determina chiar „refuzul" monedei, evitarea acesteia în
măsura posibilităţilor, la o scară redusă fiind preferat trocul, fără însă ca
acesta să poată fi generalizat, ţinând cont de complexitatea economiei
contemporane.
Here comes your footer

Consecinţe negative ale inflaţiei

 4. întotdeauna, cei mai afectaţi de inflaţie sunt cei cu


venituri fixe (bugetarii, pensionarii, şomerii, asistaţii social);
aceştia, chiar dacă pot anticipa inflaţia, nu au nici o
posibilitate de apărare, întrucât indexarea salariilor, pensiilor
şi celorlalte ajutoare sociale în funcţie de inflaţie se face
întotdeauna cu întârziere. Creşterea mai rapidă a preţurilor
faţă de cea a veniturilor, definitorie pentru inflaţie, duce la
redistribuirea venitului naţional. Inflaţia afectează economia
unei ţări în general: s-a estimat că, în SUA, o rată de 5% a
inflaţiei costă anual aproximativ 0,3% din PIB (20 de miliarde
de dolari).
 5. Inflaţia redistribuie venitul şi averea între debitori şi
creditori: îi favorizează pe debitori şi îi defavorizează pe
creditori, în condiţiile în care ratele dobânzii nu „ţin pasul" cu
rata inflaţiei - nu sunt real pozitive.

Here comes your footer

15
CONCLUZII

 Deşi inflaţia este în general blamată, dincolo de


inconvenientele sale, unii economişti găsesc şi o parte
bună într-o inflaţie moderată, de exemplu de 2% pe an.
 Raţionamentul este următorul: întrucât pentru angajatori
este dificilă reducerea salariului real (de exemplu cu 2%) din
cauza opoziţiei salariaţilor, este mai facilă creşterea cu 3% a
salariului nominal, în condiţiile unei rate a inflaţiei de 5%,
rezultatul fiind acelaşi, dar obtenabil cu mai multă uşurinţă.
 Astfel inflaţia „unge roţile" pieţei muncii. În acelaşi sens era
văzută inflaţia şi de către Keynes, ca un remediu la şomaj.
. Keynes afirma: “atâta vreme cât mai există încă şomaj,
nu se poate vorbi despre inflaţie autentică, ci de o
semiinflaţie. Inflaţia este remediul şomajului”.

Here comes your footer

4. Alte forme de dezechilibru monetar - deflaţia,


dezinflaţia şi hiperinllaţia

 Deflaţia este opusul inflaţiei, o scădere generalizată şi de durată


a tuturor preţurilor într-o economie, determinată de restrângerea
masei monetare în circulaţie sub nevoile economiei. Este un
fenomen cel puţin la fel de devastator ca şi inflaţia, deşi se
apreciază că este chiar mai perturbator decât o inflaţie persistentă
 Deflaţia are drept consecinţă creşterea puterii de cumpărare a
monedei naţionale; ca inflaţia, afectează repartizarea averii între
debitori şi creditori, însă este defavorabilă debitorilor şi în
avantajul creditorilor, care primesc banii împrumutaţi cu o putere
de cumpărare mai mare. In consecinţă, de regulă, în perioade de
deflaţie ratele dobânzii scad.
 Cauzele deflaţiei pot fi reducerea vitezei de circulaţie a banilor
sau reducerea cantităţii de monedă în circulaţie (de exemplu
prin vânzarea de aur, de valută sau creşterea ratei dobânzii).

Here comes your footer

16
Forme ale deflaţiei
 În literatura de specialitate se vehiculează trei forme
ale deflaţiei şi anume:
• deflaţia monetară;
• deflaţia financiară;
• deflaţia reală.
 Deflaţia monetară se caracterizează prin diminuarea
mijloacelor de plată în circulaţie, deci prin reducerea
cantităţii de monedă aflată la dispoziţia agenţilor
economici şi populaţiei.

Here comes your footer Page 33

Forme ale deflaţiei


 Deflaţia financiară corespunde unei contracţii a creditului
disponibil acordat agenţilor economici şi populaţiei de către
instituţiile de credit. Principala manifestare a acestor două forme
de deflaţie este scăderea preţurilor bunurilor şi serviciilor, precum
şi a preţului activelor reale.
 Deflaţia reală este sinonimă cu reducerea activităţii
economice, aceasta fiind un alt termen utilizat pentru a desemna
recesiunea care însoţeşte, în general, deflaţia monetară sau
financiară.
 Prin termenul deflaţie sunt desemnate toate scăderile
considerabile ale preţurilor, indiferent de cauzele lor sau de
efectele pe care le generează. Rata deflaţiei poate fi definită ca rata
anuală de scădere a nivelului general al preţurilor, fiind, în alţi
termeni, o rată a inflaţiei negative.
Here comes your footer Page 34

17
Niveluri ale deflaţiei

 Pot fi diferenţiate două niveluri de deflaţie:


 deflaţia deschisă şi deflaţia târâtoare.
 In primul caz, episoadele deflaţioniste se pot
caracteriza prin:
 scăderea nivelului general al preţurilor şi a cantităţii
de monedă în circulaţie;
 rambursarea datoriei publice;
 reducerea cheltuielilor publice;
 contracţia creditelor private;
 diminuarea veniturilor şi a cererii nominale totale etc.

Here comes your footer Page 35

În anii ’90, s-au manifestat aceleaşi fenomene, într-o


formă modificată:
 o scădere a inflaţiei, neînsoţită de o diminuare a
preţurilor;
 o încetinire a vitezei de circulaţie, fără a antrena o
diminuare a masei monetare,
 o frânare a creşterii veniturilor, dar nu o diminuare a lor;
o încetinire a creşterii economice, dar nu o recesiune.
Această formă a deflaţiei, care s-a manifestat în ţările
membre ale UE la începutul anilor ’90, a fost numită
deflaţie târâtoare.
Here comes your footer Page 36

18
Cauzele deflaţiei
 Cauzele deflaţiei pot fi monetare sau financiare:
 Diminuarea masei monetare, respectiv diminuarea
volumului acesteia sau încetinirea vitezei de circulaţie
pot sta la baza deflaţiei. De la sfârşitul secolului al XlX-lea şi
începutul secolului al XX-lea, termenul deflaţie a corespuns
acestei abordări în sensul că a avut loc o reducere a
cantităţii de monedă emisă de banca centrală (bilete de
bancă, avansuri către stat).
 Restricţiile în distribuirea creditelor. Deflaţia reprezintă şi
rezultatul unei politici de limitare a creditului, dusă la
extreme. Orice restricţie puternică şi durabilă în distribuirea
creditelor, indiferent că se datorează" unei constrângeri
monetare sau unei atitudini deliberate a băncilor, este de
natură să conducă la o situaţie deflaţionistă.
Here comes your footer Page 37

Cauzele deflaţiei
 Creşterea ratelor reale de dobândă. în decursul anilor ’80,
acest fenomen a dobândit o nouă amploare şi a fost considerat
că a stat la baza stagflaţiei economice. Creşterea ratelor de
dobândă conduce la situaţii deflaţioniste, întrucât
descurajează investiţiile şi achiziţiile de titluri, deci se
reduce activitatea economică. De asemenea, rata crescută a
dobânzii reprezintă semnul unei politici monetare restrictive
care antrenează efecte deflaţioniste.
 Politica valutară. Statele practică deseori politica unei
monede puternice sub presiunea băncilor centrale, cu
scopul de a reduce dezechilibrele externe de natură
inflaţionistă. Această politică a monedei puternice constă într-o
apreciere a valorii externe a acesteia şi este obţinută fie printr-
o restrângere a cantităţii de monedă, fie prin creşterea
ratelor de dobândă.

Here comes your footer Page 38

19
Cauzele deflaţiei

 îndatorarea excesivă. împrumutul este necesar pentru dezvoltarea


activităţii economice, dar presupune rambursarea capitalului şi a
cheltuielilor financiare, care devine o povară pe măsură ce
îndatorarea devine excesivă. Recurgerea la împrumuturi susţine
creşterea economică într-o primă etapă, dar exercită o
influenţă deflaţionistă.
 Preferinţa pentru lichiditate. Atunci când la nivelul agenţilor
economici şi populaţiei se manifestă o puternică preferinţă
pentru lichiditate, aceasta nu conduce la scăderea ratei de
dobândă, în măsura în care lipseşte încrederea în viitor, iar
perspectivele blochează orice investiţie. Economia stagnează,
iar deflaţia se manifestă.

Here comes your footer Page 39

Efectele deflaţiei
 Efectele deflaţiei se pot concretiza în:
 diminuarea consumului în favoarea economisirii;
 majorarea poverii datoriei publice;
 scăderea valorii patrimoniilor;
 majorarea ratelor reale ale dobânzii etc.
 Actuala criză financiară a adus la nivelul băncilor centrale
preocupări legate de pericolul deflaţiei. Deflaţia, sau scăderea
preţurilor, pe o perioadă prelungită poate afecta economia, făcând
mai dificilă plata datoriilor şi sporind reticenţa băncilor la
acordarea creditelor. Deflaţia va permite să rămână pe piaţă doar
cei care vor face faţă scăderii preţurilor, firmele mai puţin eficiente
trebuind să părăsească piaţa.

Here comes your footer Page 40

20
Alte forme de dezechilibru monetar

 Dezinflaţia este o reducere a inflaţiei; economia se află în


continuare într-o perioadă cu o creştere generalizată a
preţurilor, inflaţia persistă, însă rata de creştere a preţurilor
(rata inflaţiei) este mai mică decât în perioada anterioară.
 Hiperinflaţia reprezintă o creştere extrem de rapidă a
tuturor preţurilor dintr-o economie, în mod tradiţional cu
peste 50% lunar.
 Totuşi părerile sunt împărţite: unii autori vorbesc de
hiperinflaţie de la o rată anuală a inflaţiei cu trei cifre, iar în
Standardul internaţional de Contabilitate nr. 29 se are în
vedere o rată a inflaţiei cumulată pe trei ani care se apropie
sau depăşeşte 100%.

Here comes your footer

 Caracteristicile hiperinflaţiei sunt următoarele:


 creşterea preţurilor este exponenţială, incontrolabilă,
imprevizibilă
 preţurile relative îşi pierd coerenţa;
 moneda naţională nu îşi mai poate îndeplini în mod
corespunzător funcţiile esenţiale, caz în care fie acestea
sunt exercitate de o monedă străină - fenomen numit
„dolarizare a economiei" - fie se poate reveni parţial la
troc;
 toate plăţile se fac cu bani gheaţă, fapt uşor de înţeles
într-o perioadă în care banii îşi pierd puterea de
cumpărare atât de rapid: transferurile bancare sunt de
neconceput, iar folosirea cecurilor sau a cardurilor este
de neacceptat.

Here comes your footer

21
Cele mai înalte rate lunare ale inflaţiei din istorie

Ţara Luna cu cea mai Cea mai mare rată Echivalent rată a Timpul cerut
mare rată a a inflaţiei inflaţiei zilnice pentru dublarea
inflaţiei preţurilor
Ungaria Iulie 1946 1,3*1016% 195% 15,6 ore
Zimbabwe Noiembrie 2008 79.600.000.000% 98,0 % 24,7 ore
Iugoslavia Ianuarie 1994 313.000.000% 64,6 % 1,4 zile
Germania Octombrie 1923 29.500% 20,9 % 3,7 zile
Grecia Noiembrie 1944 11.300% 17,1 % 4,5 zile
China Mai 1949 4.210% 13,4 % 5,6 zile

Here comes your footer

Cauze ale inflaţiei din România

persistenţa unui dezechilibru structural între cerere şi ofertă;


 continuarea unei politici salariale neadecvate, fără corelare cu
productivitatea muncii, cu producţia realizată şi vândută;
 existenţa, în unele societăţi comerciale, a unei forţe de muncă
supradimensionate faţă de necesar;
 susţinerea de către stat a unor întreprinderi (proprietate de stat) neviabile;
 lipsa unui climat concurenţial în economia românească şi existenţa în
unele domenii a unor monopoluri de stat sau private, care au practicat
preţuri şi tarife crescute faţă de cele justificate;
 indisciplina financiară, persistenţa şi creşterea dimensiunilor blocajului
financiar;
 întârzierea reformelor economice, corelată cu inexistenţa unor mecanisme
specifice economiei de piaţă;
 creşterea preţurilor şi tarifelor la utilităţile publice;
 deprecierea cursului monedei naţionale;
 majorarea unor cote de TVA (trecerea la o cotă unică) şi includerea unor
noi operaţiuni în categoria celor impozabile.

Here comes your footer

22
Evoluţia inflaţiei

Here comes your footer Page 45

Evoluţia inflaţiei

Here comes your footer Page 46

23
5. Politici antiinflaţioniste

 Lupta împotriva inflaţiei reprezintă obiectivul unic al


politicilor economice, mijloacele tradiţionale de
combatere a acesteia fiind, în principal, următoarele:
• îngheţarea preţurilor;
• politica bugetară şi fiscală;
• limitarea creditului;
• politica veniturilor.

Here comes your footer Page 47

Politici antiinflaţioniste
 Blocajul preţurilor este o modalitate directă de luptă contra
inflaţiei şi constă în măsuri de interzicere a majorării preţurilor
pentru diverse bunuri şi servicii, de-a lungul unei perioade
determinate.
 Această măsură constă într-o acţiune directă şi rapidă
comparativ cu alte măsuri, dar eficacitatea pe termen lung este
scăzută.
 Cea mai importantă problemă este cea a ieşirii din starea de
„îngheţare” a preţurilor, întrucât intervin, imediat, majorări
semnificative ale acestora. Riscul este cu atât mai mare cu cât
perioada de stagnare este mai îndelungată. Blocarea preţurilor n-a
permis niciodată diminuarea inflaţiei, ci a împiedicat extinderea
acesteia într-un mod necontrolat.

Here comes your footer Page 48

24
Politici antiinflaţioniste
 Limitarea creditului constă într-o acţiune restrictivă asupra
distribuirii anumitor credite. Acest instrument prezintă anumite
limite, şi anume:
• dificultatea de a fixa norme de creştere a volumului
creditelor;
• alterarea concurenţei între bănci şi penalizarea celor mai
dinamice;
• multiplicarea procedurilor de încălcare a reglementărilor.

Here comes your footer Page 49

Politici antiinflaţioniste
 Politica bugetară şi fiscală. Prin măsurile de politică bugetară
şi fiscală se urmăreşte reducerea cererii globale. Sunt disponibile
două instrumente:
• reducerea cheltuielilor publice ale statului;
• majorarea fiscalităţii sau diminuarea veniturilor, care
antrenează diminuarea cheltuielile sectorului privat.
 Acest tip de politică nu este utilizat, pe de o parte datorită
caracterului său inadaptat la situaţiile în care inflaţia este
însoţită de o rată ridicată a şomajului, iar pe de altă parte
datorită ineficacităţii pe termen scurt şi impactului
necontrolabil pe termen lung.

Here comes your footer Page 50

25
Politici antiinflaţioniste
 Politica veniturilor se aplică în măsura în care o majorare
excesivă a veniturilor constituie un factor determinant al
creşterii cererii şi, în acelaşi timp, al creşterii costurilor salariale.
 Logica acestui instrument este următoarea: reducerea
veniturilor poate reduce tensiunile inflaţioniste.
 Aplicarea în practică se face cu dificultate, datorită presiunii
sindicatelor. Acesta este motivul pentru care măsura a fost puţin
aplicată.
 Toate aceste măsuri utilizează o singură metodă: reducerea
activităţii economice, motiv pentru care s-au căutat alte
instrumente prin care să se acţioneze direct asupra nivelului
general al preţurilor, fără a perturba însă activitatea economică.

Here comes your footer Page 51

 This is a dummy text.


Please ignore the following content as it is dummy text.
 This is definitely some dummy text.
 The text here is meaningless as it is used to fill this slide.
 Replace this dummy text with our own text.

 This is definitely some dummy text.


 The text here is meaningless as it is used to fill this slide.
 Replace this dummy text with our own text.

Here comes your footer Page 52

26