Maşina electrică asincronă 82D 2018 1

2. MAŞINA ELECTRICĂ ASINCRONĂ

2.1. Elemente introductive
Maşina asincronă este o maşină electrică rotativă de curent alternativ, cu câmp magnetic
învârtitor, al cărui rotor are turaţia diferită de a câmpului învârtitor (numită turaţie de sincronism) şi
dependentă de cuplul rezistent.
Aceasta este mult utilizată în regim de motor, în regim de frână numai în anumite domenii
(ascensoare, macarale etc.), iar în regim de generator foarte puţin (în microhidrocentrale de mică
putere, generatoare eoliene etc.). Ca motor, în stadiul actual al tehnicii, este cea mai răspândită maşină
electrică datorită simplităţii constructive, preţului de cost relativ mic, randamentului ridicat, robusteţii
şi siguranţei în funcţionare.
2.1.1. Mărimi nominale ale maşinii asincrone
Maşinile electrice, ca de altfel orice instalaţie electrică, sunt sediul unor pierderi de putere care
se transformă în căldură. Se dezvoltă căldură atât în materialele metalice, conductoare sau
feromagnetice, cât şi în materialele izolatoare. Materialele izolatoare, de o mare diversitate, se clasifică
în câteva clase de izolaţie caracterizate de o temperatură maxim admisibilă. Depăşirea temperaturii
maxim admisibile conduce la pierderea calităţilor pentru care materialele izolante sunt utilizate, la
scurtarea duratei de viaţa a acestora, deci şi a maşinilor electrice din care acestea fac parte. Pentru
eliminarea căldurii dezvoltate maşinile sunt prevăzute cu sistem de ventilaţie care să permită
funcţionarea la o temperatura inferioară valori critice, corespunzătoare clasei de izolaţie. Clasa de
izolaţie a materialelor, utilizate în construcţia unei maşini electrice, cu temperatura maxim
admisibilă cea mai mică este şi clasa de izolaţie a maşinii respective.
Pierderile de putere în materialele feromagnetice prin histerezis şi curenţi turbionari şi
pierderile dielectrice prin polarizare periodică sunt practic independente de sarcina maşinii electrice.
Dar pierderile în materiale conductoare, prin efect Joule-Lenz, sunt proporţionale cu pătratul curenţilor
în maşină deci dependente de sarcină.
Pentru funcţionarea optimă a maşinii din punct de vedere electromagnetic, inducţia maximă
trebuie să se încadreze în anumite limite. Pentru aceasta tensiunea de alimentare a maşinii trebuie să
aibă o valoare maxim admisibilă predeterminată prin proiectare. În funcţie de această tensiune se
proiectează şi nivelul de izolaţie, adică grosimea şi deci şi cantitatea de materiale izolante utilizate.
Tensiunile de alimentare ale maşinilor electrice nu pot avea orice valoare deoarece în sistemul
energetic nu se regăsesc decât anumite valori, care sunt tensiuni standardizate.
Tensiunea standardizată (pe fază la o maşină polifazată) pentru care a fost proiectată inducţia
magnetică maximă în maşină şi a fost proiectat nivelul de izolaţie al unei maşini electrice se numeşte
tensiune nominală.
Pentru limitarea dezvoltării de căldură, ţinându-se cont şi de gradul de protecţie al carcasei, de
nivelul de ventilaţie al maşinii şi de condiţiile de mediu de funcţionare, curenţii de care depind
pierderile Joule-Lenz trebuie să nu depăşească anumite valori predeterminate prin proiectare.
Valoarea intensităţii curentului (de fază la o maşină polifazată) pentru care pierderile în
conductoare prin efect Joule-Lenz au o valoare proiectată care împreună cu pierderile în materiale
feromagnetice şi în izolaţie conduc la o temperatură în maşină impusă prin proiectare de clasa de
izolaţie a acesteia se numeşte curent nominal. Regimul de funcţionare al maşinii alimentate la
tensiune nominală în care curentul absorbit are valoarea nominală se numeşte regim de funcţionare
nominal. În regimul nominal de funcţionare o maşină electrică este caracterizată şi de alţi parametrii
electromagnetici şi energetici numiţi nominali cum ar fi: factor de putere nominal, randament
nominal etc. Regimul nominal de funcţionare al unei maşini electrice se poate obţine în condiţii
normate (prevăzute în norme sau standarde) de mediu cum sunt: temperatura mediului ambiant,
altitudine locului de funcţionare (deci presiunea normală corespunzătoare acesteia), natura mediului de
funcţionare (aer în condiţii normale, atmosferă cu diferite concentraţii de gaze, apa dulce, marină etc.).
În regimul nominal de funcţionare o maşină electrică absoarbe o anumită putere (mecanică sau
electrică) şi dezvoltă şi cedează o anumită putere (electrică sau mecanică). Prin definiţie se numeşte
putere nominală puterea utilă (deci cedată) a unei maşini electrice. În concluzie puterea nominală a
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
2 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018
unei maşini în regim de generator este o putere electrică cedată pe la borne, iar puterea nominală a
unui motor este puterea mecanică la ax.
O maşină electrică rotativă este caracterizată şi de o turaţie nominală dependentă de parametrii
electromagnetici şi constructivi ai maşinii (la maşinile ce curent alternativ) sau limitată de considerente
de ordin mecanic (la maşinile de curent continuu).
2.1.2. Elemente constructive ale maşinii asincrone trifazate
a) Statorul (partea fixă) este compusă din:
carcasă cilindrică din oţel, fonta sau aluminiu, închisă la capete de scuturi din acelaşi material, cu
lagăre în care se roteşte axul maşinii, tălpi de prindere, cutie de borne etc.
circuitul magnetic statoric realizat ca un pachet de tole din tablă de oţel electrotehnic având secţiune
coroană circulară, cu şanţuri practicate la interior pe generatoare, numite crestături (sau ancoşe) în care
sunt plasate laturile active ale bobinelor înfăşurării trifazate statorice;
b) Rotorul este compus din:
ax din oţel,
circuitul magnetic rotoric de formă cilindrică, realizat din tole de oţel electrotehnic, fix pe ax, având
crestături pe generatoare, în care sunt plasate laturile active ale înfăşurării rotorice;
ventilatorul fixat pe ax, având rolul de a intensifica eliminarea căldurii datorate pierderilor de
putere (în materialele conductoare prin efect Joule-Lenz, în materialele feromagnetice prin histerezis şi
curenţi turbionari şi în materialele dielectrice prin polarizare periodică), plasat de obicei în afara
carcasei şi acoperit de o mască de tablă cu rolul de a canaliza fluxul de aer de răcire;
inele colectoare la varianta motorului cu rotorul bobinat.
c) Înfăşurarea statorică este realizată din bobine având laturile active plasate în crestături,
fiecare bobină fiind compusă din mai multe spire. Distanţa dintre laturile active, în crestături sau în
centimetrii, se numeşte pasul bobinei. Se realizează bobine cu pas polar sau cu pas scurtat. Fiecare fază
a înfăşurării este realizată din mai multe bobine, număr proporţional cu numărul de poli magnetici ai
maşinii, o caracteristică a înfăşurării fiind numărul de bobine pe pol şi fază. În fiecare crestătură sunt
două laturi active aparţinând la două bobine diferite.
d) Înfăşurarea rotorică se poate realiza în două variante constructive:
a) înfăşurare în colivie, realizată din bare de cupru plasate în crestături, scurtcircuitate la capete prin
brazare de inele din cupru, sau realizată din aluminiu prin turnare sub presiune direct pe rotor;
b) înfăşurare bobinată realizată din conductor de cupru, formată din trei faze legate în stea, ale căror
capete sunt în contact cu trei inele colectoare plasate pe ax, pe care calcă un sistem de perii prin
intermediul cărora se face legătura cu cutia de borne a rotorului. Înfăşurarea rotorică bobinată permite
introducere de rezistenţe suplimentare în rotor în momentul pornirii, pentru micşorarea curentului şi
mărirea cuplului de pornire, rezistenţe ce se scurtcircuitează treptat, în funcţionarea normală rotorul
fiind în scurtcircuit.
2.2. Câmpul magnetic învârtitor produs de o înfăşurare trifazată
Sistemul trifazat de înfăşurări de pe statorul unei maşini asincrone, având p perechi de poli
(magnetici), parcurse de curenţi trifazaţi sinusoidali simetrici, de pulsaţie ω1 = 2πf1, creează în
întrefierul maşinii un câmp magnetic învârtitor având liniile de câmp radiale, sensul de rotaţie fiind
acelaşi cu sensul succesiunii fazelor. Ecuaţia câmpului magnetic învârtitor pentru o maşină cu
p ≠ 1 perechi de poli magnetici devine:
3 3
B( α , t ) = Bm sin( pα − ω1 t ) = Bm sin p( α − Ω 1 t ) , (2.1)
2 2
unde Bm este inducţia maximă, iar Ω1 este viteza unghiulară cu expresia:
∆α ω 1
Ω1 = = . (2.2)
∆t p
având liniile de câmp radiale, sensul de rotaţie fiind acelaşi cu sensul succesiunii fazelor.
Observaţie: Prin convenţie se notează cu indice 1 mărimile ce se referă la stator şi cu indice 2
mărimile ce se referă la rotor.
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
 Maşina electrică asincronă 82D 2018 3
Deoarece Ω1 = 2π·no, unde no este turaţia câmpului magnetic învârtitor iar ω1 = 2πf1, unde f1 este
frecvenţa curenţilor din înfăşurarea statorică, turaţia câmpului magnetic învârtitor numită şi turaţie de
sincronism are expresia:
f 60 ⋅ f1
n0 = 1 [ rot / sec] sau n0 = [ rot / min] . (2.3)
p p

Demonstraţie
Considerăm o înfăşurare trifazată, având o pereche de poli p = 1 şi repartiţie aproximativ sinusoidală în spaţiu a câmpului
magnetic creat de o fază a înfăşurării.
Inducţiile magnetice create de curenţii celor trei faze decalate spaţial (axele lor) cu 2π/3 radiani
au o variaţie în trepte datorită dispunerii discontinue a bobinelor în crestături. Această variaţie descompusă în serie Fourier prezintă o
armonică fundamentală B(α) care contribuie la realizarea câmpului magnetic învârtitor principal şi la obţinerea cuplului activ al maşinii
şi o serie de armonici superioare ce contribuie la apariţia unor câmpuri magnetice învârtitoare cu viteze unghiulare superioare care dau
cupluri de frânare şi pierderi suplimentare de putere.
Considerând ca origine a unghiurilor axa fazei AX a înfăşurării (Fig. 2.1.), inducţiile magnetice create de cele trei faze au
expresiile (Fig. 2.2.):

 B A ( α ) = B Am sin α

C
S
Y+  B B ( α ) = B Bm sin( α − 2π 3 ) (2.4)
 B ( α ) = B sin( α + 2π 3 )
 C Cm
Curenţii fazelor sinusoidali în timp cu pulsaţia ω1, formând un sistem
X A trifazat simetric şi amplitudinile (în spaţiu) ale inducţiilor magnetice vor fi
+ variabile şi vor forma un sistem trifazat simetric de forma (Fig. 2.3.):
α
 B Am ( t ) = Bm cos ω1t

B + Z  BBm ( t ) = Bm cos ( ω1t − 2π 3 ) (2.5)
 B ( t ) = B cos ( ω t + 2π 3 )
N  Cm m 1

Fig.2.1. Câmpul magnetic al maşinii cu p =1

B A (α ) B A (α , t ) ω1t = 0
BAm
ω1t = δ ω1t = δ + π

2π 2π
π α π α

Fig. 2.2. Variaţia în spaţiu a câmpului magnetic creat de o fază, p = 1 Fig. 2.3. Variaţia în timp a amplitudinii spaţiale a câmpului magnetic
creat de o fază, p = 1
Inducţiile magnetice create de cele trei faze în timp şi spaţiu vor avea expresiile:

 B A ( α,t ) = Bm sin α ⋅ cos ω1t


 BB ( α,t ) = Bm sin( α − 2π 3 ) ⋅ cos ( ω1t − 2π 3 ) (2.6)
 B ( α,t ) = B sin( α + 2π 3 ) ⋅ cos ( ω t + 2π 3 )
 C m 1

Câmpul magnetic rezultant din întrefier va fi suma câmpurilor magnetice produse de cele trei faze deci inducţia magnetică a
acestuia (după ce înlocuim sin x cos y = ½[sin (x+y) + sin (x-y)] ) va avea expresia:

B( α,t ) = B A ( α,t ) + BB ( α,t ) + BC ( α,t )

Bm
B( α,t ) = [sin( α + ω1t ) + sin( α − ω1t ) + sin( α − 2π 3 + ω1t − 2π 3 ) + (2.7)
2
+ sin( α − ω1t ) + sin( α + 2π 3 + ω1t + 2π 3 ) + sin( α − ω1t )]
Observând ca termenii 1,3 şi 5 formează un sistem trifazat simetric de mărimi a căror sumă este nulă rezultă că expresia
inducţiei magnetice rezultante este:
3
B( α ,t ) = Bm sin( α − ω1t ) . (2.8)
2
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
4 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018
Expresia obţinută corespunde unui câmp magnetic învârtitor cu repartiţie sinusoidală în spaţiu (de argument α) având viteza
unghiulară Ω1 = ω1. O valoare B(α,t) o regăsim la α+∆α şi t+∆t, astfel:
B(α,t) = B(α+∆α, t+∆t), rezultă că α - ω1t = α+∆α - ω1t - ω1∆t sau 0 = ∆α - ω1∆t .
∆α
Rezulta că viteza unghiulară Ω1 = = ω1 adică este egală cu pulsaţia curenţilor din înfăşurarea statorică.
∆t
La o maşină cu p ≠ 1 (Fig. 2.4.) perechi de poli magnetici, o succesiune trifazată de bobine ocupă 2π/p radiani din perimetrul
cercului interior al circuitului magnetic al statorului, înfăşurarea având p succesiuni trifazate de bobine. La o perioadă a curenţilor
trifazaţi câmpul magnetic învârtitor cu p perechi de poli se va roti cu un unghi egal cu 2π/p radiani în loc de 2π. Rezultă că viteza
ω1
unghiulară va fi de p ori mai mică deci ∆α = Ω1 ⋅ ∆t = ⋅ ∆t , deci p∆α = pΩ1∆t = ω1∆t . Unghiul pα (multiplu de p ori al
p
unghiului geometric) este denumit unghi electric (Fig. 2.5.). Ecuaţia câmpului magnetic învârtitor pentru o maşină cu p ≠ 1 perechi de
poli magnetici devine:
3 3
B( α ,t ) = Bm sin( pα − ω1t ) = Bm sin p( α − Ω1t ) , (2.1)
2 2
iar viteza unghiulară va avea expresia:
∆α ω1
Ω1 = = . (2.2)
∆t p
Deoarece Ω1 = 2π·no, unde no este turaţia câmpului magnetic învârtitor iar ω1 = 2πf1, unde f1 este frecvenţa curenţilor din
înfăşurarea statorică, turaţia câmpului magnetic învârtitor numită şi turaţie de sincronism are expresia:

f1 60 ⋅ f1
n0 = [ rot / sec] sau n0 = [ rot / min] . (2.3)
p p

X” C” B A (α, t )
S ω1t = 0
N B” Y” ω1t = δ ω1t = δ + π
+ +
Z”
A’
+ π 2π 3π 4π pα
+

A” 0 π 2π α
Z’
+ +
Y’ B’ N
S C’ X’

Fig. 2.4. Câmpul magnetic al maşinii cu p = 2 Fig. 2.5. Variaţia în timp a amplitudinii spaţiale a câmpului magnetic creat de o fază, p =
2

2. 3. Principiul de funcţionare al motorului asincron trifazat

La o frecvenţă standard f1 = 50Hz turaţia (de sincronism a) câmpului magnetic învârtitor
dependentă de numărul de perechi de poli p este egală cu
60 ⋅ 50 3000
n0 = = [ rot / min] , (2.9)
p p
şi deci poate lua una din valorile din tabelul 2.1. Tabelul 2.1.

p 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

n0[rot/min] 3000 1500 1000 750 600 500 428,6 375 333,3 300

Rotorul maşinii asincrone se roteşte cu o viteză unghiulară diferită de viteza unghiulară a

câmpului magnetic învârtitor: Ω 2 = 2πn ≠ Ω1 = 2πn 0 . De aici şi denumirea de maşină asincronă.
Prin definiţie diferenţa relativă de viteză unghiulară dintre câmpul magnetic învârtitor şi rotor
se numeşte alunecare şi are expresia:

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

 Maşina electrică asincronă 82D 2018 5
Ω 1 − Ω 2 n0 − n
s= = , (2.10)
Ω1 n0
viteza unghiulară şi turaţia rotorului se pot scrie:
Ω2 = Ω1( 1 − s ) , (2.11)
respectiv n = n0 ( 1 − s ) ,
(2.12)
iar viteza relativă a rotorului faţă de câmpul magnetic învârtitor este egală cu:
∆Ω = Ω 1 − Ω 2 = s ⋅ Ω 1 . (2.13)
Datorită vitezei unghiulare relative între rotor şi câmpul magnetic învârtitor, conductoarele
rotorice vor tăia liniile de câmp (radiale) cu o viteză tangenţială relativă vtr = R ∆Ω, unde R este raza
rotorului. În fiecare conductor rotoric se vor induce tensiuni electromotoare cu expresia:
e 2 = l( v tr × B ) , (2.14)

unde l este lungimea activă (din câmp) a conductoarelor rotorice, v tr este viteza tangenţială relativă a
conductoarelor faţă de câmpul magnetic învârtitor iar B este inducţia magnetică locală. Lungimea
conductorului fiind un vector axial, viteza un vector tangenţial iar inducţia un vector radial, cei trei
vectori vor fi perpendiculari între ei iar tensiunea electromotoare orientată în direcţia conductorului va
avea sensul produsului vectorial v tr × B şi va avea modulul egal cu:
e2 = B ⋅ l ⋅ vtr = B ⋅ l ⋅ R ⋅ ∆Ω = B ⋅ l ⋅ R ⋅ s ⋅ Ω 1 . (2.15)
Circuitul rotoric fiind închis vor apare curenţi rotorici de intensitate i2 a căror pulsaţie ω2 este
proporţională cu viteza unghiulară relativă:
ω 2 = p ⋅ ∆Ω = p ⋅ s ⋅ Ω 1 = s ⋅ ω1 . (2.16)
Cum ω2 = 2πf2 deci 2πf2 = s 2πf1 rezultă că:
f 2 = s ⋅ f1 . (2.17)
Asupra fiecărui conductor rotoric parcurs de curent şi plasat în câmp magnetic va acţiona o
forţă de tip Laplace având expresia:
F 2 = i2 ( l × B ) . (2.18)
Conductorul fiind axial, inducţia câmpului magnetic având orientare radială, rezultă că forţele
Laplace vor fi tangenţiale, vor crea cuplul activ al maşinii şi vor avea modulul:
Ft = F2 = i2 ⋅ l ⋅ B . (2.19)
iar cuplul activ va fi proporţional cu numărul de conductoare rotorice N2, cu forţa asupra unui
conductor şi cu raza R a rotorului: M = N 2 ⋅ Ft ⋅ R (2.20)
Funcţional o maşină asincronă este asemănătoare cu un
transformator, dar un transformator dinamic, în care vtr
tensiunile electromotoare nu se produc prin pulsaţie B
(static) ci prin mişcare (dinamic). Reamintindu-ne legea
inducţiei electromagnetice avem: Ω2 Ω1
+
∂B Ft R e2
eΓ = ∫ E ds = − ∫ dA + ∫ ( v × B ) ⋅ ds ∆Ω
S Γ ∂t 1Γ4 4244 3
Γ 142 43
La ma sin a a sin crona B Ft
La transformator
Ω2
Înfăşurările statorului (primare, inductoare) alimentate
cu tensiuni sinusoidale simetrice, sunt parcurse de e2
curenţi sinusoidali simetrici, care creează câmpul
magnetic învârtitor cu viteza unghiulară Ω1 = ω1/p. În vtr
înfăşurările rotorice (secundar, indus) se induc tensiuni Fig. 2.6. Cuplul de forţe asupra rotorului
electromotoare dacă rotorul este în mişcare faţă de motorului asincron
câmpul magnetic învârtitor, adică dacă are o viteză
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
6 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018
unghiulară (respectiv turaţie) diferită de a câmpului. Circuitul rotoric fiind închis, apar curenţi rotorici
de pulsaţie ω2 = s·ω1, care creează un câmp magnetic de reacţie ce are viteza unghiulară faţă de rotor
egală cu ∆Ω = Ω1 – Ω2, iar faţă de stator chiar Ω1. Se stabileşte un câmp magnetic rezultant învârtitor,
cu viteza Ω1 faţă de stator, care induce tensiuni electromotoare atât în stator cât şi în rotor. În acest fel
fenomenul inducţiei electromagnetice este analog celui de la transformator.
2.4. Schema echivalentă şi ecuaţiile motorului asincron trifazat
Sistemul celor trei faze ale maşinii asincrone fiind simetric şi echilibrat din punct de vedere
electric şi magnetic, regimul permanent de funcţionare poate fi studiat pe baza unei scheme
echivalente monofazate aproape identică cu cea a unui transformator.
Dată fiind repartiţia neuniformă a bobinelor la periferia rotorului şi statorului, raportarea
mărimilor rotorice la stator trebuie să ţină seamă atât de numărul de spire pe fază al statorului N1
respectiv rotorului N2, cât şi de factorii de înfăşurare κ1 şi κ2 care depind de tipul înfăşurării.
În consecinţă raportarea mărimilor din rotor la stator se face astfel:
2
 N ⋅κ 
R = R2  1 1  = R2 ⋅ k 2 ,
'
2 (2.21)
 N2 ⋅κ 2 
2
 N ⋅κ 
X '
= X S 2  1 1  = X S 2 ⋅ k 2 , (2.22)
 N2 ⋅κ2 
S2

 N ⋅κ  I
I '2 = I 2  2 2  = 2 , (2.23)
 N1 ⋅ κ1  k

N1 ⋅ κ 1
unde: k= , (2.24)
N2 ⋅κ2
este raportul de transformare stator-rotor al maşinii asincrone.
Spre deosebire de transformator unde în primar şi în secundar mărimile electrice au aceeaşi
pulsaţie, la maşina asincronă între pulsaţia din rotor şi din stator există relaţia ω2 = s ω1. În consecinţă
odată cu raportarea la stator impedanţa rotorică trebuie recalculată la pulsaţia statorică.
Impedanţa rotorică are expresia: Z 2 ( ω2 ) = R2 + jω2 LS 2 (2.25)
ω1 ω
iar recalculată va fi: Z 2 ( ω1 ) = Z 2 ( ω 2 ) = R2 1 + jω1 LS 2 , (2.26)
ω2 ω2
' R'2
rezultă că: Z 2 ( ω1 ) = + jX 'S 2 . (2.27)
s
R '2
În consecinţă rezistenţa rotorică R2 se reflectă în stator ca iar rotorul este în scurtcircuit.
s

I1 R1 Xs1 I10 X 's 2 I'

2
I10a I10r
X10 R'2
U1 R 10
U10 s

Fig. 2.7. Schema echivalentă în complex, pe fază, a motorului asincron trifazat

unde elementele schemei au semnificaţia:

U1 - valoarea complexă a tensiunii la bornele statorului,
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
 Maşina electrică asincronă 82D 2018 7
I1 - valoarea complexă a curentul la bornele statorului,
R1 - rezistenţa de fază a statorului,
Xs1 - reactanţa de scăpări a statorului,
I 2 - valoarea complexă a curentului rotoric raportat la stator ca I'2 ,
R '2
R 2 - rezistenţa de fază rotorică raportată la stator ca ,
s
Xs2 - reactanţa de scăpări de fază rotorică raportată la stator ca Xs' 2 ,
U10 - valoarea complexă a tensiunii electromotoare induse pe fază în stator egală cu tensiunea
'
electromotoare indusă pe fază în rotor dar raportată la stator U 20 ,
I10 - valoarea complexă a curentului de mers în gol (n = n0, s = 0, I2 = 0, R '2 s → ∞ ),
I10 a - componenta activă a curentului de mers în gol,
I10 r - componenta reactivă a curentului de mers în gol,
R 10 - rezistenţa pe fază corespunzătoare pierderilor de putere activă în miezul feromagnetic,
X10 - reactanţa utilă sau de magnetizare a miezului feromagnetic pe fază.
Ecuaţiile de funcţionare vor fi:
 I 1 = I 10 + I '2

 I = U 10 + U 10 = I + I
 10 R10 jX 10 10 a 10 r

 (2.28)
 R'2 '
U
 10 = ( + j X 's 2 ) ⋅ I 2
s

U 1 = ( R1 + j X s 1 ) ⋅ I 1 + U 10

2. 5. Bilanţul puterilor maşinii asincrone trifazate în regim de motor.

Caracteristica randamentului
2.5.1. Bilanţul puterilor motorului asincron trifazat
Motorul asincron trifazat primeşte de la reţeaua electrică de alimentare o putere electrică activă
P1. O parte se pierde în înfăşurarea statorică prin efect Joule-Lenz PJ1 şi o altă parte în miezul
feromagnetic statoric PFe1. Puterea activă rămasă este transmisă rotorului prin câmpul electromagnetic
şi se numeşte putere electromagnetică Pe. Puterii electromagnetice îi corespunde, la nivelul
întrefierului un cuplu electromagnetic M = Pe /Ω1.
În rotor pierderile în miezul feromagnetic sunt neglijabile datorită frecvenţei foarte mici astfel
încât pierderile în fier sunt practic egale cu pierderile în miezul statoric PFe = PFe1. Pierderile Joule-
Lenz în înfăşurarea rotorică nu se pot neglija astfel încât puterea mecanică transmisă rotorului este
egală cu puterea electromagnetică minus pierderile în rotor: Pm = Pe - PJ2 = M Ω2.
Din puterea mecanică o parte sunt pierderi mecanice ∆Pm formate din pierderile prin frecări şi
ventilaţie Pmv respectiv pierderi suplimentare Ps datorate cuplurilor de frânare create de armonicile
superioare ale câmpului magnetic învârtitor (care nu este perfect sinusoidal – vezi Fig. 2.2). Scăzând
din puterea mecanică pierderile mecanice rezultă puterea mecanică utilă la ax P2 = Pm – ∆Pm = M2 Ω2,
corespunzătoare cuplului util şi vitezei unghiulare a axului motorului.
Randamentul motorului definit întotdeauna ca raportul dintre puterea utilă şi puterea consumată
P P2
va avea expresia: η= 2 = . (2.29)
P1 P2 + ∆P
Fiind vorba de un motor trifazat fiecărei treimi din puterile mai sus menţionate îi corespunde o
rezistenţă în schema echivalentă pe o fază (Fig. 2.8.). Expresiile acestor puteri vor fi:
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
8 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018

P2
P1 = 3 Pf 1 = 3U 1 ⋅ I 1 ⋅ cos ϕ 1 = , (2.30)
η
PJ 1 = 3 R1 ⋅ I 12 , (2.31)

U 102
PFe = 3 = 3 R10 ⋅ I 102 a = 3U 10 ⋅ I 10 ⋅ cos ϕ 10 , (2.32)
R10
2
PJ 2 = 3 R'2 ⋅ I '2 = 3 R2 ⋅ I 22 , (2.33)

Pe=MΩ1 Pm=MΩ2
P1=3Pf1=3U1I1cosϕ
P2=M2Ω2

Pfv Ps
PJ1 PFe PJ2

I1 R1 X s1 I10 X's 2 I ' '

R2 I2
'
2
I10a I10r ' 1−s
Pf1 X10 R2
R10 s
U10 R2
'
U1
s

Fig. 2.8. Diagrama puterilor active, a motorului asincron trifazat

R'2 ' 2 1
Pe = 3 ⋅ I 2 = ⋅ PJ 2 = M ⋅ Ω 1 , (2.34)
s s
1− s ' ' 2 1− s
Pm = 3 ⋅ R2 ⋅ I 2 = ⋅ PJ 2 = ( 1 − s ) ⋅ Pe = P2 + ∆Pm = M ⋅ Ω 2 , (2.35)
s s
unde pierderile mecanice sunt suma pierderilor prin frecări şi ventilaţie şi a pierderilor suplimentare
datorate cuplurilor de frânare corespunzătoare armonicilor superioare ale câmpului magnetic care au
viteze unghiulare superioare: ∆Pm = Pfv + Ps , (2.36)

Pierderile Joule-Lenz în înfăşurări sunt: PJ = PJ 1 + PJ 2 ,

(2.37)
iar pierderile totale sunt egale cu: ∆P = PJ + PFe + ∆Pm . (2.38)

Puterea utilă la ax va fi: P2 = Pm − ∆Pm = M 2 ⋅ Ω 2 , (2.39)

∆Pm
unde cuplul util M2 are expresia: M 2 = M − ∆M = M − , (2.40)
Ω2
∆Pm
M 0 = ∆M = fiind pierderea de cuplu datorată pierderilor mecanice sau cuplul de mers in gol.
Ω2

2.5.2. Caracteristica randamentului motorului asincron trifazat

P2
Rezultă că randamentul are expresia: η ( P2 ) = (2.41)
P2 + PJ + PFe + ∆Pm

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

 Maşina electrică asincronă 82D 2018 9
şi are graficul ca în Fig. 2.9.
Pierderile în fier PFe şi pierderile mecanice ∆Pm sunt practic constante la mers în gol şi în
sarcină astfel încât suma lor constituie pierderile de mers în gol:
∆P0 = ∆Pm + PFe . (2.42)

Rezultă că expresia randamentului se poate scrie şi sub forma simplificată:

P2
η ( P2 ) = , (2.43)
P2 + PJ + ∆P0
η
iar randamentul nominal va fi: ηm
ηn
P2 n
ηn = , (2.44)
P2 n + PJn + ∆P0
unde P2n = Pn este puterea nominală a motorului iar PJn
sunt pierderile Joule-Lenz nominale.
Randamentul motoarelor asincrone are o valoare
maximă ηm puţin mai mare decât randamentul nominal ηn
P2
pentru o putere de circa (0,6÷0,8) din puterea nominală.
0 ( 0,6 ÷ 0,8 )Pn
Randamentul nominal al motoarelor asincrone are valori Pn

cuprinse în intervalul ηn = 0,6 ÷ 0,9 şi creşte cu creşterea Fig. 2.9. Randamentul motorului
puterii nominale a motoarelor. asincron trifazat

2. 6. Cuplul maşinii asincrone. Caracteristici funcţionale

2.6.1. Schema echivalentă simplificată în sarcină a motorului asincron trifazat
Schema echivalentă pe fază a maşinii asincrone se poate prezenta într-o formă simplificată
reprezentată în Fig. 2.10, în care:
Z 1 = R1 + jX s 1 ,
R'2 I1 Z1 I10 '
'
Z2 = + jX 's 2 , (2.45) Z'2 I 2
s U1 Z10
1
Z 10 = .
1 1 Fig. 2.10. Schema echivalentă simplificată a
+
R10 jX 10 maşinii asincrone

Deoarece Z10 >>> Z1 , Z '2 , curentul I10 <<< I1 , I '2 astfel încât I10 se poate neglija, deci se poate
neglija Z10 din schema echivalentă. Rezultă că valoarea complexă a curentului rotoric raportat la stator
este:
' U1
I2 ≅ I1 = '
, (2.46)
Z1 + Z2
iar valoarea efectivă are expresia:
U1
I '2 ≅ I 1 = . (2.47)
2

( )
'
 R  2
 R1 +  + X s 1 + X 's 2
2

 s 
Notând cu X S = X s 1 + X 's 2 reactanţa de scurtcircuit a maşinii asincrone, rezultă că valoarea
efectivă a curentului rotoric raportat la stator are expresia:

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

10 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018

U1
I '2 ≅ I 1 = . (2.48)
2
'
 R 
 R1 +  + X S2
2

 s 
2.6.2. Caracteristica cuplu - alunecare a motorului asincron trifazat

Din relaţia puterii electromagnetice:

R'2 ' 2
⋅ I2 = M ⋅ Ω1
Pe = 3 (2.34’)
s
rezultă expresia cuplului electromagnetic al maşinii asincrone:

Pe Pe 3 R' U 12
M= = = ⋅ 2⋅ , (2.49)
Ω 1 ω1 / p ω1 / p s  '
R 
2

 R1 + 2  + X S2
 s 
care este evident funcţie de alunecarea s. Variaţia cuplului electromagnetic cu alunecarea s este dată de
expresia:
3 p R'2 U 12
M( s ) = ⋅ ⋅ . (2.50)
ω1 s  R'2 
2

 R1 +  + XS 2

 s 
La pornire, când turaţia n = 0 şi s = 1, cuplul electromagnetic are expresia:
3p U 12
Mp = ⋅ R'2 ⋅ . (2.51)
ω1 (R1 + R'2 )
2
+ X S2
Pentru a studia modul de variaţie al cuplului electromagnetic în raport cu alunecarea s trebuie
determinate eventuale puncte de extrem. Pentru aceasta se anulează prima derivată a funcţiei M(s) şi se
obţin valorile critice sm ale alunecării pentru care cuplul are valori maxime sau minime. După
rezolvarea ecuaţiei rezultate din anularea derivatei, valorile critice ale alunecării rezultă:
R'2
sm 1 , 2 = ± , (2.52)
R12 + X S2
valori care nu depind de tensiunea de alimentare. Pentru maşinile electrice asincrone de producţie
curentă sm 1 , 2 = ±( 0 ,12 ÷ 0 ,30 ) .
Înlocuind valorile alunecării critice în expresia cuplului electromagnetic rezultă valorile
maximă respectiv minimă ale acestuia:
3p U 12
M m 1 ,2 = ⋅ , (2.53)
2ω1 R1 ± R12 + X S2

valori care nu depind de rezistenţa rotorică raportată la stator R'2 .

Pentru valoarea sm 1 = sm > 0 care este evident subunitară, turaţia maşinii nm 1 = n0 ( 1 − sm )
este pozitivă şi mai mică decât turaţia de sincronism ( 0 < nm 1 < n0 ), iar cuplul M m 1 = M m > 0
corespunde unui maxim al funcţiei M(s) şi corespunde cuplului maxim în regim de motor al maşinii
asincrone.
Pentru valoarea sm 2 = − sm < 0 deci subunitară negativă, turaţia maşinii are expresia,
nm 2 = n0 ( 1 + sm ) este pozitivă şi mai mare decât turaţia de sincronism ( nm 2 > n0 ), iar cuplul

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

 Maşina electrică asincronă 82D 2018 11
M m 2 < 0 corespunde unui minim al funcţiei M(s) şi corespunde cuplului maxim rezistent (deci în sens
opus turaţiei) în regimul de generator al maşinii asincrone.
Expresia 2.50 a cuplului se poate aduce la o formă mai simplă şi mai uşor de memorat dacă se
face raportul dintre M(s) şi Mm = Mm1.
Într-o primă fază rezultă:

M 2( R1 + R12 + X S2 )
= , (2.54)
Mm R'2 2
s [( R1 + ) + XS ]
2

s
iar după câteva prelucrări se ajunge la forma:
M 2( 1 + q )
= , (2.55)
Mm s sm
+ + 2q
sm s
R1
unde q= . (2.56)
R1 + X S2
2

Termenul subunitar q are o valoare apropiată de zero mai ales la motoarele de putere medie şi
mare la care rezistenţa pe fază a înfăşurării statorice este foarte mică în raport cu reactanţa de
scurtcircuit a maşinii R1<<<XS, rezistenţa se poate neglija R1≈0 deci şi q≈0. În ceste condiţii expresia
cuplului maşinii asincrone se poate aduce la forma simplificată:
2 ⋅ Mm
M( s ) = , (2.57)
s sm
+
sm s
numită formula lui Kloss (după numele celui care a publicat-o prima oară) unde, cu simplificările
enunţate avem:
3 p U 12
Mm = ⋅ , (2.58)
2ω 1 X S
R'2
şi sm =. (2.59)
XS
Utilizând formula lui Kloss expresia cuplului electromagnetic nominal este:
2 ⋅ Mm
Mn = , (2.60)
sn sm
+
sm sn
unde sn este alunecarea nominală, iar a cuplului de pornire (pentru s = 1):
2 ⋅ Mm 2 ⋅ sm ⋅ M m
Mp = = . (2.61)
1 1 + s 2
+ sm m
sm
Pentru aprecierea performanţelor unui motor asincron sunt utilizaţi diferiţi factori. Astfel:
M m 1  sn sm 
λ= =  +  (2.62)
M n 2  sm sn 
se numeşte factorul de supraîncărcare şi pune în evidenţă capacitatea de a suporta suprasarcini a
motorului asincron, iar:
Mp s s s 
λp = = m 2  n + m  (2.63)
M n 1 + sm  sm sn 

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

12 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018
se numeşte factorul de pornire şi pune în evidenţă capacitatea motorului de a porni în sarcină.

Cu ajutorul formulei lui Kloss se poate deduce alura caracteristicii M = M(s) (2.57). Astfel
pentru valori mici ale alunecării pentru care s < sm, prin neglijarea termenului s/sm, caracteristica
2 Mm
alunecării are expresia: M( s ) ≅ ⋅s (2.64)
sm
adică are o variaţie crescătoare liniară fiind reprezentată de o dreaptă trecând prin origine.
Pentru valori mari ale alunecării pentru care s > sm, prin neglijarea termenului sm/s,
caracteristica alunecării are expresia:
1
M ( s ) ≅ 2 M m sm ⋅ (2.65)
s
adică cuplul variază după o hiperbolă echilateră (Fig. 2.11.)

M C
Mm

Ms D B

Mp A
Mn

-sm 0 sn sD sm sB 1 s
(n>n0) (n0) (nn) (nD ) (nm) (nB ) (0) (n)

GENERATOR MOTOR FRÂNA

Mm2

Fig. 2.11. Variaţia cuplului electromagnetic cu alunecarea M = M(s)

2.6.3. Caracteristica mecanică a motorului asincron trifazat. Regimuri de funcţionare

La funcţionarea maşinii asincrone cu alunecarea 0 < s < 1 şi turaţia 0 < n < n0 (Fig. 2.11., Fig.
2.12.) în conductoarele rotorice apar tensiuni electromotoare şi curenţi induşi iar câmpul magnetic
învârtitor exercită un cuplu electromagnetic asupra rotorului în sensul de rotaţie, maşina funcţionând în
regim de motor.
La o alunecare s = 0 şi o turaţie n = n0 tensiunile electromotoare şi curenţii rotorici se anulează
deci şi cuplul electromagnetic este nul maşina funcţionând în regim de mers în gol (ideal).
La o alunecare s < 0 şi o turaţie n > n0, situaţie posibilă dacă maşina este antrenată de un motor
primar, dacă înfăşurarea statorică este conectată la o impedanţă de sarcină trifazată apar tensiuni
electromotoare şi curenţii induşi atât în stator cât şi în rotor dar câmpul magnetic învârtitor exercită un
cuplu electromagnetic asupra rotorului în sens opus sensului de rotaţie (cuplu rezistent), maşina
funcţionând în regim de generator.
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
 Maşina electrică asincronă 82D 2018 13
n În cazul în care înfăşurarea statorică este

GENERATOR
alimentată cu un sistem trifazat de tensiuni (deci este
conectată la o reţea trifazată) iar rotorul are un sens de
rotaţie invers sensului câmpului magnetic învârtitor,
cuplul electromagnetic exercitat de câmp este opus
sensului de rotaţie deci este un cuplu rezistent iar
maşina funcţionează în regim de frână.

s)
În Fig. 2.11. se poate observa că la un cuplu de
n( M sarcină egal cu Ms corespund două puncte de
n0
P (n,M)
funcţionare pe caracteristica M = M(s) a motorului
f
nn
P (n ,M )
nm
fn
asincron şi anume B(Ms, sB) şi D(Ms, sD). Dacă
n n

presupunem că motorul funcţionează în punctul B şi

MOTOR

considerăm o creştere a cuplului rezistent de la Ms la

M 's > M s , atunci apare tendinţa unui proces de frânare,
turaţia scade, alunecarea creşte, ceace corespunde la o
M
scădere a cuplului electromagnetic al maşinii (opuse
0 Mn Mp Mm creşterii cuplului rezistent) şi deci la o accentuare a
FRÂNA

frânării până la oprire, deci la o funcţionare instabilă.

Dacă presupunem că motorul funcţionează în punctul
Fig. 2.12. Caracteristica mecanică a maşinii
asincrone. Variaţia turaţiei cu cuplul
D şi considerăm o creştere a cuplului rezistent de la Ms
electromagnetic n = n(M) la M 's > M s , atunci va apare tendinţa procesului de
frânare, turaţia scade, alunecarea creşte, ceace
corespunde la o creştere a cuplului electromagnetic al maşinii şi deci la o compensare a tendinţei de
frânare deci la o funcţionare stabilă. În consecinţă porţiunea ABC (s > sm, n < nm) a caracteristicii
M(s) a motorului asincron şi zona corespondentă de pe caracteristica mecanică n(M) este o zonă de
funcţionare instabilă, iar porţiunea CDO (s < sm, n > nm) a caracteristicii M(s) respectiv n(M) este o
zonă de funcţionare stabilă.
În regimul tranzitoriu de pornire punctul de funcţionare al motorului asincron pe caracteristica
M(s) respectiv n(M) parcurge rapid zona instabilă, intră în zona stabilă şi se stabileşte într-un punct de
funcţionare Pf (n, M), la intersecţia cu caracteristica corespunzătoare Ms(s) respectiv n(Ms ) a cuplului
rezistent a maşinii de lucru cu care este cuplat motorul (Fig. 2.12.).
2.6.4. Caracteristica factorului de putere a motorului asincron trifazat
Caracteristica factorului de putere a motorului asincron este definită prin relaţia cos φ1 = f (P2),
pentru tensiune de alimentare U1 = U1n = const. şi frecvenţă a tensiunii de alimentare f1 = f1n = const.
Fiind un receptor inductiv, motorul asincron trifazat absoarbe de la reţea, în regim simetric echilibrat,
cos ϕ1 un curent de fază defazat în urmă faţă de tensiunea de
fază. Acest lucru reflectă faptul că motorul consumă o
0,8 - 0,9 1

cos ϕ1n putere reactivă necesară magnetizării circuitului

magnetic al maşinii şi are un factor de putere subunitar
(Fig. 2.13).
La funcţionarea în gol consumul de putere
activă se reduce foarte mult (acesta acoperind numai
pierderile), dar consumul de putere reactivă se menţine
practic la nivelul celui de la funcţionarea în sarcină.
0,2 - 0,3

cos ϕ10 Astfel factorul de putere la mersul în gol este foarte

mic ajungând chiar la valoarea de 0,2. La funcţionarea
în sarcină factorul de putere creşte ajungând la sarcina
Pn P2 nominală la valori de 0,8 ÷0,9.
0

Deoarece motorul asincron trifazat este

Fig. 2.13. Caracteristica factorului de putere a
maşinii asincrone
principalul motor de acţionare utilizat în industrie
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
14 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018
rezultă că la funcţionarea în gol sau sarcină mică a acestor motoare, consumatorii industriali ar avea un
factor de putere mic, deci un consum mare de energie reactivă. Deoarece distribuitorul de energie
impune un consum sub un factor de putere impus (pentru micşorarea curenţilor de linie absorbiţi, deci
micşorarea pierderilor de putere şi a căderilor de tensiune în reţeaua amonte) consumatorul este obligat
să compenseze factorul de putere, adică să producă energie reactivă cu ajutorul bateriilor de
condensatoare sau al compensatoarelor sincrone (motoare sincrone supraexcitate funcţionând în gol
sau sarcină constantă).

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI