Florin-Alexandru Dima Joi, 19 martie 2020

Clasa a X-a F Colegiul Național “Gheorghe Șincai”

“Jocul ielelor”
Camil Petrescu

1. Ce semnificație are discuția dintre Gelu Ruscanu și D. Penciulescu?

Penciulescu este singurul care descifrează concepția idealistă a lui Gelu Ruscanu, despre care
afirmă că "nu vede lucruri", ci "vede numai idei", poreclindu-l pe acesta "Saint-Just" ("Sfântul
Dreptate"). Directorul discută cu Penciulescu despre campania de presă pe care ziarul a
declanşat‑o împotriva ministrului justiţiei, Şerban Saru‑Sineşti, răspunzând îndoielilor
secretarului de redacţie legate de demersul lor („sunt sigur ca această campanie nu va fi decât o
furtuna într‑un lighean cu apă... Ca toate campaniile politice din tara românească!”). Gelu
Ruscanu îi dezvăluie lui Penciulescu secretul documentului care va determina guvernul să-l
demită pe ministrul Justiţiei, Şerban Saru-Sineşti. Era vorba de o scrisoare de dragoste semnată
de Maria Şineşti, soţia ministrului şi adresată lui Gelu Ruscanu. Întâmplarea povestită în scrisoare
avusese loc cu şapte-opt ani în urmă.
Afirmația lui Gelu Ruscanu, “ceea ce a săvârșit Sinești e ceva atât de nelegiuit”, subliniază
setea acestuia pentru dreptatea absolute. Discuția se termină în pofida îndoielilor lui Penciulescu,
care considera că „Aici [în România] nimic nu face impresie… nimic nu e luat în serios.…”.

2. Care este tema dramei „Jocul ielelor” ?

Tema dramei “Jocul ielelor” este reprezentată de drama de conştiinţă a personajului
principal, Gelu Ruscanu, directorul ziarului “Dreptatea socială”, generate de conflictul complex în
planul ideilor absolute, pe care, dintr-un orgoliu nemăsurat, eroul se încăpăţânează să le aplice
în realitatea concretă, cu care acestea sunt incompatibile. Destinul nefericit al personajului
(sinuciderea sa) este determinat de luciditatea prin care-şi asumă eşecurile, de opacitatea faţă
de orice soluţie reală și de refuzul de a abandona lumea ideilor pure.

3. Care este opinia lui Gelu Ruscanu despre Șerban Saru-Sinești în acest moment al dramei și
cum evoluează în final? Ce află Gelu Ruscanu despre ministru și despre tatăl său?
Şerban Saru-Sineşti, personaj secundar al dramei, este ministrul Justiţiei. Acesta este
construit într-o sensibilă antiteză cu Gelu Ruscanu, fiind bine ancorat în pragmatism, fără principii
teoretice, ci cu solide repere practice.
Gelu Ruscanu, este vizitat la redacţie de Irena, mătuşa lui, care-l crescuse de mic ca o mamă
şi care-i reproşează că îl calomniază pe Sineşti, considerându-l asasin. Gelu află despre tatăl său,
pe care-l divinizase toată viaţa, că era un jucător de cărţi înrăit, că-şi petrecea nopţile la club, deşi
era socotit un deputat cu talent oratoric, un avocat cu o reputaţie strălucită. Pierzând la joc o

1
Florin-Alexandru Dima Joi, 19 martie 2020
Clasa a X-a F Colegiul Național “Gheorghe Șincai”

sumă enormă, pe care trebuia s-o achite imediat, a delapidat banii de la Societatea la care era
avocat şi cel care-l ajutase să pună suma la loc fusese Sineşti, secretarul respectivei societăţi,
altfel „ar fi fost dezonorat bietul tatăl tău şi-l nenorocea şi pe el”. Sineşti a fost foarte răbdător
până când reuşiseră să-i înapoieze banii, pe care-i strânseseră cu greu din vânzarea unor case,
din recolta acelui an. Gelu este înmărmurit, deoarece ştia că tatăl său murise într-un accident de
vânătoare, pe când el era numai un copil de şase ani, fiind uimit de gestul ignobil al acestuia,
care-şi însuşise „bani străini”. Gelu îi spune mătuşii că scrisoarea pe care vrea s-o publice este a
doamnei Maria Sineşti, iar aceasta nu înţelege cum poate el publica o scrisoare intimă şi s-o pună
şi pe femeia iubită într-o situaţie jenantă. În plus, Sineşti are scrisoarea tatălui, prin care acesta îi
cerea să ia bani din depozitul societăţii şi atunci numele de Ruscanu va fi dezonorat.
Gelu Ruscanu îl vede pe Șerban Saru-Sinești capabil de crimă şi inadecvat pentru postul de
ministru al justiţiei, Maria îl consideră o bestie şi „o noapte grea” în viaţa ei, iar mătuşa Irena îl
crede un binefăcător şi un salvator pentru onoarea numelui Ruscanu. Conştient că nu-l poate
convinge pe Ruscanu cu argumente teoretice, recurge la soluţii pragmatice şi sugerează că, dacă
nu vor publica scrisoarea în gazetă, va semna eliberarea din închisoare a lui Petre Boruga, un
muncitor aflat de şapte-opt ani în închisoare, fiind condamnat la cinci ani pentru grevă şi la zece
ani pentru că pălmuise un procuror.: „Voi cere dosarul lui şi, dacă va fi cazul, îl voi propune pentru
graţiere”.
Sineşti rezolvă astfel situaţia neplăcută în care se afla, demonstrând încrederea de sine, în
puterea lui interioară care este de neînvins: „Nu mă sperie atacurile... Ştiu să primesc lovituri, dar
mai ales ştiu să dau... Şi cel lovit de mine nu se mai ridică...”.

4. Comentați în 150-200 de cuvinte textul care reliefează idealismul lui Gelu Ruscanu și
luciditatea lui Penciulescu.
Gelu Ruscanu, personajul principal al dramei “Jocul ielelor”, este simpatizant al ideilor
socialiste şi directorului ziarului „Dreptatea socială”. Gelu Ruscanu este un fiu de magistrat
însetat de dreptatea absolute și de o egalitate perfectă între oameni, fiind tipul intelectualului
lucid, dar orgolios, inadaptat. Acesta pledează cauza proletariatului supus nedreptăţilor sociale
şi politice exercitate de un capitalism imperfect. Penciulescu este singurul care descifrează
concepția idealistă a lui Gelu Ruscanu, despre care afirmă că "nu vede lucruri", ci "vede numai
idei", poreclindu-l pe acesta "Saint-Just" ("Sfântul Dreptate").
Inadaptat superior, intelectual, Gelu Ruscanu manifestă o înverșunare în lupta permanentă
cu ordinea socială, afacerismul și politicianismul, susținând cu încăpățânare punerea în practică
a propriilor concepții ideale despre existență. Gelu trăiește drama inflexibilității conștiinței, a
pasiunii analizate cu luciditate.
Cea mai aspră și categorică judecată asupra modului de a fi și a gândi al lui Ruscanu o
formulează Penciulescu, secretarul de redacție al gazetei "Dreptatea socială", explicând simbolic
și structura acestei concepții: "Cine a văzut ideile devine neom, ce vrei?... […] vede […] ielele goale
și despletite […] Ele dispar și el rămâne neom, ori cu fața strâmbă, ori cu piciorul paralizat, ori cu
mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului. Nu mai poate coborî pe pământ.”.