Crusoveanu David-Stefan Colegiul National Gheorghe Sincai 06.12.

2019

Iosif al 2-lea
A fost primul fiu al împărătesei Maria Tereza și al soțului acesteia, împăratul Francisc I,
cooptat la conducerea Țărilor Ereditare Habsburgice după moartea tatălui său în anul 1765.
Din cei șaisprezece copii ai cuplului imperial, a fost cel mai dificil de educat. Copil așteptat cu
nerăbdare, după trei fete, nașterea sa a fost întâmpinată cu bucurie de Maria Tereza, care și-
a făcut proiecte mari în ceea ce îl privește.
Iosif s-a născut în mijlocul primelor revolte din Războiul de Succesiune Austriacă. Educația sa
reală i-a fost dată prin scrierile lui Voltaire, a enciclopediștilor francezi și prin exemplul
regelui Frederic al II-lea al Prusiei. Pregătirea sa a fost conferită de oficiali guvernamentali,
care l-au instruit în detaliile mecanice ale administrării numeroaselor sale state care compun
dominioanele austriece și Sfântul Imperiu Roman. A avut o copilărie severă, mama sa
nepregetând să-l bată cu mâna ei atunci când considera că fiul avea o purtare inacceptabilă.
El a fost făcut membru al Consiliului de stat (Staatsrat) și a început să elaboreze documente
pentru ca mama lui să le citească. Aceste documente conțin germenii politicii sale de mai
târziu, și toate dezastrele care în cele din urmă l-au copleșit. Era pentru o toleranță
religioasă, nerăbdător să reducă puterea bisericii, pentru a calma țărănimea de sarcinile
feudale și să elimine restricțiile privind comerțul și știința. În acestea, el nu a fost diferit față
de Frederic, sau de fratele și succesorul său, Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, la
fel ca toți conducătorii luminați ai secolului al XVIII-lea. A încercat să-i elibereze pe iobagi,
dar acest lucru s-a întâmplat după moartea sa.
Unde Iosif a fost diferit față de marii conducători contemporani, și unde el s-a înrudit cu
iacobinii, a fost în intensitatea credinței sale în puterea statului, atunci când era controlată
de rațiune. Totuși, ca un conducător absolutist el a fost, de asemenea, convins de dreptul
său de a vorbi pentru stările necontrolate de legi. Moștenise de la mama sa credința că
dinastia de Austria are o calitate augustă și pretindea să obțină orice își dorea pentru propria
sa putere și interes. Contemporanii au spus despre el că era impresionant, dar nu neapărat
în mod plăcut. Caracterul arogant al împăratului a fost evident și pentru Frederic al II-lea al
Prusiei, care, după prima lor întâlnire din 1769, l-a descris ca fiind ambițios și capabil să pună
lumea pe foc. Ministrul francez Vergennes, care l-a întâlnit pe Iosif când acesta a călătorit
incognito în 1777, l-a considerat a fi "ambițios și despotic".
După moartea tatălui său în 1765, el a devenit împărat și a fost făcut co-regent de către
mama sa în dominioanele austriece. Ca împărat nu a deținut puterea reală, mama sa crezând
că nici soțul, nici fiul nu ar trebui să o priveze vreodată de controlului suveran în dominioane
ei ereditare. Până la moartea mamei sale în 1780, Iosif nu a fost niciodată destul de liber și
urmeze propriile proiecte.

1
Crusoveanu David-Stefan Colegiul National Gheorghe Sincai 06.12.2019

Iosif al 2-lea

2
Crusoveanu David-Stefan Colegiul National Gheorghe Sincai 06.12.2019

Calatorii si domnie

A vizitat in anii 1768, 1770, 1773, 1783 și 1786, Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a

primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul
împărat”. Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif
al II-lea. Tot lui i se datorează numele comunelor grănicerești, învecinate, din județul Bistrița-
Năsăud: Salva, Romuli, Parva și Nepos, în urma exclamației „Vă salut mici nepoți ai Romei!”
(în latină Salve parvae nepos Romuli!).
După moartea mamei sale, Iosif, în vârstă de 39 de ani, poate să-și exercite puterea. Una
dintre primele măsuri pe care le ia este acordarea termenului de șase luni „republicii
feminine” să evacueze Palatul Hofburg. Ordinul se referă la fostele guvernante, văduvele
unor curteni, și la surorile împăratului, care au fost invitate să să se retragă la mănăstire sau
în alte așezăminte departe de Viena. El își păstrează apartamentul foarte modest din aripa
leopoldină, care data din timpul străbunicului său și care fusese restaurat în stil baroc. În
ceea ce privește aspectul fizic, Iosif s-a îngrășat, are fața alungită și fruntea foarte înaltă,
pleșuvă. Se îmbracă în special într-o uniformă militară ponosită, însă întotdeauna barat
transversal peste piept cu marea eșarfă roșu-alb-roșu, care îi dădea un aer marțial.
Protocolul la curte a fost simplificat, reverența suprimată, la fel și sărutarea mâinii. Recepțiile
grandioase de pe timpul Mariei Terezia au dispărut. Viena a cunoscut o perioadă înfloritoare
a istoriei sale muzicale, împăratul fiind adesea văzut la operă, la concerte și la Burgtheater.

Prima soție a lui Iosif, Prințesa Isabella Maria de Parma

3
Crusoveanu David-Stefan Colegiul National Gheorghe Sincai 06.12.2019

Pentru a consolida noua alianță cu Franța, semnată în 1756, împărăteasa l-a căsătorit în
1760 cu Prințesa Isabella Maria de Parma (1741-1763), nepoata regelui Ludovic al XV-lea, o
fată cu un spirit și o inteligență mai mare decât soțul ei, dar un temperament aproape
morbid melancolic. Iosif și-a iubit soția găsind-o fermecătoare iar ea a căutat cu o atenție
deosebită să-i cultive afecțiunea. Isabella a fost, de asemenea, cea mai bună prietenă și
confidentă cu sora soțului ei, Maria Christina, ducesa de Teschen.
Din mariajul lui Iosif cu Isabella a rezultat o fiică, Maria Tereza. Isabellei îi era teamă de
sarcină și de o moarte timpurie (în mare parte ca rezultat al pierderii mamei sale, care a
murit de tânără). Sarcina ei s-a dovedit a fi dificilă, ea suferind de simptome de durere, boală
și melancolie atât în timpul cât și după aceea, cu toate că Iosif a susținut-o și a încercat să o
consoleze. Ea a rămas țintuită la pat timp de șase săptămâni după naștere fiicei lor. Aproape
imediat, cuplul a suferit două avorturi spontane - un calvar consecutive deosebit de greu
pentru Isabella - urmat rapid de o altă sarcină. Noua sarcină i-a provocat din nou melancolie,
temeri și groază Isabellei. În noiembrie 1763, în timp ce era însărcinată în șase luni, Isabella
s-a îmbolnăvit de variolă, a intrat în travaliu prematur și a născut o fiică, Arhiducesa Maria
Cristina, care a murit la scurt timp.

A doua soție a lui Iosif, Maria Josepha de Bavaria

4
Crusoveanu David-Stefan Colegiul National Gheorghe Sincai 06.12.2019

Bolnavă și stresată de nașterea bruscă și de tragedie, Isabella a murit săptămâna

următoare. Pierderea soției sale iubite și a copilului lor nou-născut au fost devastatoare
pentru Iosif. Îi scria mamei lui "Nu-mi găsesc alinare decât în clipa în care mă aflu singur în
camera mea, când contemplu portretul scumpei mele soții și citesc ce a scris ea. Am păstrat
până și cele mai mici petice de hârtie care mi-au rămas de la ea." Și-a iubit foarte mult fiica și
a rămas un tată devotat pentru Maria Tereza.
Din motive politice, și sub o tensiune constantă, în 1765, el a cedat și s-a recăsătorit cu
verișoara sa de gradul al doilea, Prințesa Maria Josepha a Bavariei, fiica împăratului Carol al
VII-lea și a Arhiducesei Maria Amalia de Austria. După prima lor întâlnire, o descrie spunând
că este dezavantajată mult de talia scundă, de corpolența deloc atrăgătoare, de petele roșii
pe față și dantura stricată.
Mariajul a fost extrem de nefericit, însă scurt, a durat numai doi ani. Deși Maria Josepha și-a
iubit soțul, ea se simțea timidă și inferioară în compania lui. Lipsită de interese sau plăceri
comune, relația a oferit puțin lui Iosif, care a mărturisit că n-a simțit nici o dragoste (nici
atracție) pentru ea. El s-a distanțat de soția sa, până la punctul unei evitări totale, văzând-o
doar la mese și la culcare.
La rândul ei, Maria Josepha, suferea găsindu-se blocată într-o căsnicie lipsită de iubire. La
patru luni după aniversarea de doi ani a căsătoriei, Maria Josepha s-a îmbolnăvit și a murit
de variolă. Joseph nu a vizitat-o niciodată în timpul bolii și nici nu a participat la funeralii, deși
mai târziu și-a exprimat regretul pentru că nu i-a arătat bunătate, respect sau căldură.
După moartea celei de-a doua soții, tot pentru consolidarea alianței cu Franța, mama sa s-a
gândit să-l căsătorească cu Prințesa Bathilde d'Orléans. Mai târziu, s-a pus problema unei
căsătorii între împărat și sora mai mică a regelui Ludovic al XVI-lea, însă ambele proiecte au
căzut. Iosif nu s-a mai recăsătorit niciodată.
În 1770, la vârsta de șapte ani, singurul copil al lui Iosif, Maria Tereza, s-a îmbolnăvit de
pleurezie și a murit. Pierderea fiicei a fost profund traumatizantă pentru el și l-a lăsat cu
profunde cicatrici. (În lipsa moștenitorilor, Iosif al II-lea a fost în cele din urmă urmat la tron
de fratele său mai mic, Leopold al II-lea.)

5
Crusoveanu David-Stefan Colegiul National Gheorghe Sincai 06.12.2019

Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_al_II-lea_al_Sf%C3%A2ntului_Imperiu_Roman

http://referat.clopotel.ro/Iosif_al_II___lea-13802.html

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A2710/pdf

https://adevarul.ro/locale/bistrita/foto-Imparatul-iosif-ii-lea-imbiat-slana-rachiu-cas-tinutul-
nasaudului-1773-1_51477b0e00f5182b852539ca/index.html

https://www.europeana.eu/portal/ro/explore/people/147429-joseph-ii-holy-roman-emperor.html

https://books.google.ro/books?id=SzCTDwAAQBAJ&pg=PT371&lpg=PT371&dq=iosif+al+2-
lea+eseu&source=bl&ots=AlEr7CkCCW&sig=ACfU3U08hGExUfrD8XOGvsD3PviRFuGC1w&hl=ro&sa=X
&ved=2ahUKEwj1p-DHwpzmAhWB-yoKHZc0AyIQ6AEwCXoECAsQAQ#v=onepage&q=iosif%20al%202-
lea%20eseu&f=false

https://support.microsoft.com/ro-ro/help/4013405/windows-protect-from-tech-support-scams

https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/albania-clanuri-mafie-droguri-contrabanda-coruptie-lux-
1133232

https://core.ac.uk/download/pdf/44698028.pdf