UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA

SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

Sport

Agresivitatea în sport

Conf. univ. Dr. Florin SOFONEA

Student: Burlan Luminița

An II
 Agresivitatea in sport

Agresivitatea poate fi definite ca fiind acțiunea prin care o persoană provoacă ceva
neplăcut unei alte persoane. Comportamentul agresiv poate îmbrăca diferite forme de agresivitate
plecând de la abuzul verbal și insultele menite să cauzeze o stare psihologică rea, până la
violența fizică menită să scoată adversarul din competiție.1 Elementul comun în toate aceste
manifestări ale agresivității îl reprezintă intenția. Dacă o persoană provoacă altcuiva în mod
accidental rău nu poate fi caracterizat drept un comportament agresiv, deci, agresivitatea poate fi
definite ca fiind comportamentul de orice tip, care este întreprins cu scopul de a face rău unei alte
persone.2

Agresivitatea ostilă și agresivitatea instrumentală

Agresivitatea ostilă se manifestă atunci când intenția primordială care stă la baza
comportamentului este aceea de a-i face rău celuilalt sportiv. Acest tip de agresivitate este de
obicei acompaniat de furie iar dorința principală a sportivului este de a-l vedea pe celălalt
suferind.3

Agresivitatea instrumentală se manifestă atunci când comportamentul poate conduce spre

accidentarea adversarului dar, intenția și scopul principal urmăresc un țel diferit, cum ar fi să
înscrie puncte sau să împiedice marcarea de puncte de către adversar.4

Poate fi făcută astfel distincția între tipul de comportament agresiv și tipul de

comportament aparent agresiv. Comportamentul agresiv are ca scop eliminarea din joc a
adversarului. Comportamentul aparent agresiv implică o aparență de violență, dar nu duce la
rănirea sau la accidentarea oponentului.5 În sport, contactul fizic, este mai degrabă, aparent
1
https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102003602
2
http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2003/Florea.htm
3
http://www.infopsihologia.ro/2012/11/comportament-agresiv/
4
http://www.infopsihologia.ro/2012/11/comportament-agresiv/
5
http://www.humanistica.ro/anuare/2006/ANUAR_2006_humanistica/art05Florea.pdf
agresiv decât agresiv, intenția fiind aceea de a fi cu un pas înaintea adversarului și nicidecum
rănirea acestuia. Comportamentele ostile nesancționabile- reprezintă un set de reguli nescrise ce
stabilesc care dintre comportamentele agresive sunt acceptate și care trebuie să fie sancționate.

Factorii situaționali și reducerea agresivității în sport

Factorii situaționali pot fi: temperatura ambientală, diferența de punctaj între cele două
echipe, pozitia in clasament, succesele anterioare ale sportivilor sau echipelor, ostilitatea
publicului sau agresivitatea oponenților. Acești factori conduc la frustrare, și mai apoi rămâne
doar un mic pas spre agresivitate.6

Metode de prevenire a agresivității în sport

Pedeapsa poate fi un prim exemplu și poate fi totodată o metodă eficientă pentru

combaterea agresivității. Acest mijloc este cu atât mai eficient dacă este aplicat din copilărie,
înainte ca sportivul să aibă o predilecție spre un comportament agresiv. Pedepsele pot să constea
în anumite interdicții, antrenamente suplimentare, etc.7

O altă metodă de prevenire a agresivității în sport ar putea reuși prin reducerea tensiunilor
negative(catharsis) - sportul în sine este considerat a fi purificator, deoarece se poate presupune
că antrenamentele lungi și dificile, pot reduce gradul de agresivitate al unei persoane.8

Noțiunea de agresivitate în sport a fost folosită în mod curent pentru a defini o gamă
destul largă de comportamente diferite: de la izbucniri violente, la bătaie, de la jucătorul agresiv
care atacă intenţionat în fotbal, la lovirea agresivă a unui adversar. În psihologia sportivă
agresiunea este atribuită oricărui comportament intenţionat pentru a răni un alt individ sau obiect
atât prin mijloace verbale cât și prin mijloace fizice.9 

Ar mai fi de precizat și că agresiunea include comportament, agresiunea mai include și

intenţie și că agresiunea implică și degradarea sau tulburarea unei alte persoane sau a unor
obiecte.10

6
https://www.scribd.com/document/122948165/Agresivitatea-in-Sport
7
http://www.cseiorizont.ro/revista16.pdf
8
https://www.scribd.com/document/31553536/02PsihologiaSportuluiDePerformanta
9
https://www.scribd.com/document/122948165/Agresivitatea-in-Sport
10
https://transcena.ro/wp-content/uploads/181010anexa-nr_1-Metodologie.pdf
 Una dintre principalele surse ale agresiunii în sport este de fapt natura competiţiei. Una
din cele mai recente teorii psihologice a dezvoltat o explicație a agresiuni având ca ipoteză o
combinație între frustrare și agresiune. Această teorie sugerează că frustrarea amplifică
probabilitatea comportamentului agresiv.11 O altă sursă a agresivității în sport ar mai putea fi și
nivelul contactului fizic dintre sportiv. Însăşi natura anumitor sporturi (hochei pe gheaţă, rugbi, şi
într-o oarecare măsură chiar şi baschetul) necesită un nivel ridicat al contactului fizic, iar reacţia
fiecărui sportiv la un anumit act poate fi diferită.12        

Există diferite teorii şi concepţii despre agresivitate: teoriile învăţării, teorii ale
agresiunii-frustrării sau diferitele concepţiile psihanalitice şi etologice.

Teoriile învăţării, inspirate din conceptele comportamentale, aceste teorii se bazează pe

principiul dobândirii comportamentelor agresive prin învăţare. Dintre cei care au propus
perspectiva influenţei sociale cel mai notabil este Albert Bandura (1973) care afirmă că
agresiunea este un comportament social cerut, ales şi menţinut la fel ca şi alte comportamente.
Bandura consideră că învăţăm şi preluăm comportamentele agresive: prin influenţare directă şi
prin învăţarea prin imitare sau observaţie. Spre deosebire de teoriile instinctuale şi cele induse,
teoria influenţei sociale nu propune influenţarea constantă spre agresiune. Potrivit acestei teorii,
agresiunea este dobândită prin încurajare şi modelare, iar indivizii agresează numai în condiţii
care facilitează comportamentele agresive.13

Teoria agresiunii-frustrării sau teoriile induse, a doua mare perspectivă teoretică asupra
agresiunii, are mai mare credibilitate printre specialist și psihologi. Cea mai de seamă
perspectivă indusă este ipoteza fustaţio-agresiunii propusă de Dollard, Doob, Miller, Mowrer şi
Sears. Cele două propuneri cheie ale ipotezei lui Dollard sunt că fustraţia duce întotdeauna la o
formă de agresiune și că agresiunea întotdeauna frânează fustraţia. De fapt, frustraţia nu
cauzează agresiune în mod direct. Dimpotrivă, frustraţia care reprezintă orice blocare în
comportamentul orientat către un scop, induce o instigare spre agresiune cunoscută ca agresiune
indusă. Această agresiune indusă facilitează comportamentul agresiv.14

11
https://www.scribd.com/doc/26931677/Psihologie-Sportiva
12
https://www.scribd.com/doc/26931677/Psihologie-Sportiva
13
https://alindiaconu.blogspot.com/2011/09/psihologie-sportiva-violenta-si.html
14
https://alindiaconu.blogspot.com/2011/09/psihologie-sportiva-violenta-si.html
 Teoriile instinctuale, propun ca teză agresivitatea ca fiind o caracteristică înnăscută a
tuturor indivizilor. Se pare că suntem născuţi cu un instinct care face inevitabil comportamentul
agresiv. Catarsisul este definit ca o descărcare emoţională, ca o deliberare şi o exteriorizare a
agresivităţii, efectul catarsic corespunzând unei diminuări a tendinţei de a agresa. Cercetările
psihologiei sportive efectuate asupra relaţiei dintre agresiune şi sport au pornit pe trei direcţii:
unii cercetători percep agresiunea în sport ca un catharsis care permite eliberarea impulsurilor
agresive şi reduce comportamentul agresiv în situaţiile sportive.15 Alţi cercetători au examinat
antecedentele şi consecinţele agresiunii în sport, iar alţii au fost mai preocupați de efectele
comportamentului agresiv în manifestările sportive. Cea mai discutată problemă a agresiunii în
psihologia sportivă este dacă activitatea sportivă, poate acţiona ca un catharsis care ar reduce
comportamentul agresiv în situaţii nesportive.16

Respectivii sportivi au fost porecliţi „titushki”, după numele unuia dintre primii agresori
identificaţi în cadrul protestelor; numele acestuia era Vadim „Românul” Tituşko, de unde
provine şi etichetarea tuturor celorlalţi indivizi violenţi. 17 Numeroşi cercetători ai psihologiei
sportului împărtăşesc convingerea că acţiunile din sport pot fi descrise ca acţiuni agresive şi
violente, lupta este adeseori necruţătoare, mai ales în sporturile de contact (rugby, hocheiul,
boxul, luptele, etc). Contactul fizic, agresivitatea şi violenţa frecvent reprezintă principalele surse
ale entuziasmului sportivilor, le oferă plăcere şi le alimentează motivaţia de a participa în
competiţii. La un moment dat, abundenţa violenţei în sport a început să fie văzută ca o problemă
socială. De exemplu, dacă un individ înfometat mănâncă, pragul reacţiei la oferirea unor alte
cantităţi de hrană se ridică, iar pentru o perioadă de timp, el devine mai indiferent faţă de hrană.
În cazul agresiunii însă, adeseori e invers: după prima manifestare de furie, sau după primul atac,
pragul reacţiei la factorul iritant coboară, iar tendinţa de a ataca în continuare sporeşte. Aşa cum
susţin autorii unor studii care au relevat acest fenomen comportamental, o agresiune facilitează
apariţia unei alte agresiuni, şi această reacţie în lanţ poate dura până la epuizarea fizică. O serie
de cercetări efectuate de psihologi au confirmat influenţa stimulatoare a sportului asupra

15
http://www.humanistica.ro/anuare/2006/ANUAR_2006_humanistica/art05Florea.pdf
16
http://www.humanistica.ro/anuare/2006/ANUAR_2006_humanistica/art05Florea.pdf
17
https://adevarul.ro/news/societate/titushki-suarez-sportul-agresivitatea-
1_540590250d133766a8ca5d33/index.html
agresivităţii, mai ales la bărbaţii care participaseră la aşa genuri de sport ca restlingul sau fotbalul
American. Activitatea competiţională nu diminua agresivitatea, ci o intensifica.18

În presă deseori sunt relatate cazuri când boxerii, luptătorii, practicanţii de arte marţiale
se comportă violent şi agresează oameni în situaţii care nu solicită sub niciun fel aplicarea forţei.
Un exemplu este cazul, deja devenit celebru, al fotbalistului uruguayan Luis Suarez care, în
cadrul Campionatului Mondial de Fotbal din 2014, din Brazilia, unde l-a muşcat de umăr pe
Giorgio Chiellini, apărătorul selecţionatei italiene. Ulterior, FIFA a descoperit că Suarez a
muşcat de cel puţin opt ori în cariera sa fotbalistică.

Fotbalistul uruguayan Luis Suarez (jucător la Liverpool) îl muşcă pe apărătorul de la Chelsea, Branislav
Ivanovic; aprilie 2013. Sursa: dailymail.co.uk/
Sursa: adev.ro/nb9uvo

Acesta este şi un mod de eliberare a tensiunii nervoase. El nu se poate abţine chiar dacă
ştie că va fi sancţionat şi suspendat de la mai multe jocuri importante pentru cariera sa. 

18
http://dorianfurtuna.com/instincte/de-ce-muscat-suarez-sau-sportul-si-agresivitatea
 Etologii au identificat la animale un fenomen comportamental asemănător, numit şi
„efectul învingătorului”. Un individ care a câştigat o încăierare îşi sporeşte probabilitatea să
câştige şi următoarea luptă. Acest efect se datorează faptului că indivizii implicaţi deja în
competiţii fizice devin mai experimentaţi şi mai abili în luptă, dar totodată au primit o „injecţie”
de dopamină în creier, care-i face mai predispuşi spre alte confruntări şi spre alte victorii. La ei
se modifică la propriu neurochimia creierului, ei demonstrează mai multe gesturi dominante, se
impun în plan ierarhic şi caută contextul unei noi lupte care să le ofere o „plăcere dopaminică”.
„Efectul învingătorului” propriu animalelor este în multe privinţe sugestiv pentru înţelegerea
apetenţei pentru competiţii şi lupte a sportivilor.19

  Caracteristica de bază a sportului este așadar competiția, adică întrecerea între sportivi.
Întrecerea sportivă presupune respectarea unor norme, reguli bine precizate încălcarea lor fiind
amendată. Lupta sportivă presupune un anumit grad de combativitate din partea celor care se
întrec, căci în această luptă fiecare parte urmărește să câștige, demonstrând că este mai bine
pregatită, sub aspectele ce caracterizează sportul respectiv.20 În sport starea conflictuală este
premisa confruntării sportive. Sportivul intră în conflict cu timpul, cu distanța și cu ceilalți
concurenți.
Factorii care influențează comportamentul individual și cel de grup al sportivilor sunt de
natură psihică și socială: nevoia de identitate, de manifestare a eu-lui, temperamental, nevoia de
a i se recunoaște valoarea, dorința de a fi recompensat, frustrarea, asumarea (sau nu) a
responsabilității faptelor, încrederea (sau nu) în forțele proprii, confortul interior în care intră
starea de sănătate și starea psihică de moment, reușita/nereușita în plan professional, rezultatul
sportiv anterior, relația cu coechipierii, relația cu antrenorul și factorii responsabili, experiența
anterioară, calificativul pe care îl primește din partea media și a publicului.21
Între spectatori și sportivi se creează o rețea de relații, de a cărei existență ne dăm seama
din manifestările tribunei. Relații se creează și între spectatori, uneori existând două tabere,
fiecare dintre ele susținand o echipă. O anchetă efectuată în rândul spectatorilor a scos în
19
https://m.adevarul.ro/index.php/news/societate/titushki-suarez-sportul-agresivitatea-
1_540590250d133766a8ca5d33/index.html
20
https://issuu.com/loredanamitrea/docs/revista_start_lpspnt_nr_1_2014
21
Marolicaru M., Factorii determinantiai comportamentul individual si de grup la sportivi, Lucrare comunicata la sesiunea C.N.C.S.,
Bucuresti, 1998.
evidență motivele pentru care ei participă la competiții. Astfel, cel mai mare procent îl reprezintă
categoria microbiștilor, o altă parte este reprezentată de cei care îndrăgesc sportul, competiția în
sine, iar o a treia categorie este a celor care nu au în program alte activități în acel moment.22

De regulă, în timpul competiției agresivitatea și violența se exprimă prin limbaj, iar

uneori spectatorii nemulțumiți de evoluția sportivilor pe care-i susțin recurg la gesturi violente
traduse prin aruncarea de obiecte în teren, huiduind adversarii, ba uneori chiar și propriile
simpatii. Mai grave sunt acele situații când spectatorii nemulțumiți de rezultat la sfârșitul
meciului îi agresează pe arbitrii, pe sportivii din echipa adversă. Indiferent care sunt cauzele,
trebuie subliniat faptul că violența (indiferent de formele de manifestare) în sport ia o amploare
tot mai mare, exemplele care pot fi aduse în sprijinul acestei afirmatii fiind numeroase.23

Vinnie Jones a rămas în analele fotbalului englez prin stilul său extrem de agresiv și
pentru violenta rar întâlnită pe o arenă sportivă.

Cantona, dupa ce primise cartonașul roșu pentru un fault răzbunător asupra fundașului
Richard Shaw de la Cristal Palace, a lovit cu picioarele și cu pumnii un suporter advers, fiind cu
greu oprit de către oamenii de ordine, și asta numai după ce Cantona reușise să ajungă în tribune.

22
https://www.scribd.com/doc/93381694/Agresivitate-in-Sport
23
https://fixslide.com/download/agresivitate-in-sport-ebook-pdf
 Hopoate s-a remarcat
și prin așa numitul "incident
Galloway" când, în timpul unui
meci împotriva echipei
Cronulla- Sutherland Sharks, s-
a repezit asupra unui adversar,
Keith Galloway, lovindu-l
chiar și după ce acesta a rămas
inconștient și cu o puternică
hemoragie a unei urechi, motiv
suficient ca Hopoate să fie dat
afară de la club și să încheie
orice contact cu rugby-ul. 

Transferat la Werneth Cricket Club din Anglia, Vermeulen și-a pierdut controlul și și-a
aruncat bâta înspre spectatorii care îl apostrofaseră vis-a-vis de prestația sa din meciul pe care
Werneth îl disputa împotriva rivalilor de la Ashton. Ca și cum nu era de ajuns, același Vermeulen
a reușit să smulgă o scândură plină de cuie din zona băncilor de rezerve și a sărit în tribune
hotărât să pună la punct pe toți cei care îl contestaseră. Pentru acest incident, zimbabweanul a
primit o suspendare de 10 ani.
 Higgins, jucător profesionist de snooker, nu se sfia să fumeze țigară după țigară în timpul
turneelor oficiale de snooker, nici în a consuma alcool în timpul acelorași întreceri. În fond,
regulamentul din acei ani nu prevedea vreo restricție în acest sens. Mai mult, temperamentul său
vulcanic i-a adus numeroase sancțiuni din partea oficialilor. În timpul unei partide de snooker,
Higgins și-a lovit arbitrul cu capul în gură, iar în cadrul unei conferințe de presă, i-a aplicat altui
arbitru o lovitură în stomac, dupa care a părăsit sala fără a mai da vreo declarație ziariștilor.24

În ultima perioadă, autorii și-au exprimat îngrijorarea că în anumite circumstanțe sportul

poate scăpa de sub control, exacerbând atât impulsurile agresive ale sportivilor cât și ale
spectatorilor, tensiunea internațională, reaua voință și ostilitatea. Dacă există un fond de energie
agresivă reținută (o ipoteză care nu a fost demonstrată niciodată), sporturile reprezintă o
contrapondere sau o supapă de siguranță, pentru că cele mai multe competiții sportive se
desfășoară în pace, iar cei care pierd nu au de obicei resentimente față de învingători.
Competițiile internaționale, dacă sunt abordate doar ca și sporturi, într-un spirit de fair-play, pot
contribui la întărirea bunăvoinței și amabilității internaționale, dar compețitiile sportive, ca și
religiile și comerțul, sunt neutre din punct de vedere politic, și nu conduc în mod necesar la pace,
în mod special dacă guvernele, mișcările ideologice, organizațiile politice, sau partizanii
politicilor de natură etnică încearcă să le exploateze pentru scopurile lor. 25

Combaterea agresivității în sport

Având în vedere faptul că prevenirea și combaterea violenței în sport constituie o

prioritate a tuturor instituțiilor statului cu atribuții în acest sens, în condițiile exacerbării acestui
fenomen la nivel național și internațional, în scopul concentrării eforturilor tuturor instituțiilor și
organismelor cu atribuții în acest domeniu, pentru stoparea producerii în apropierea și în locurile
de desfășurare a competițiilor și jocurilor sportive a unor asemenea fapte, în temeiul art. 108 din
Constituția României, republicată, și art. 1 pct. VI.3 din Legea nr. 404/2005 privind abilitarea
Guvernului de a emite ordonanțe, Guvernul Romaniei adopta  Ordonanța nr.11 din 26 ianuarie
2006 pentru prevenirea și combaterea violenței în sport, textul actului fiind publicat în Monitorul
Oficial nr. 83/30 ian. 2006.26

24
http://www.descopera.ro/sporturi/7509977-baietii-rai-din-lumea-sportului
25
https://docuri.com/download/combaterea-violentei-in-sport_59bf3a9af581716e46c4d5fe_pdf
26
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/68334
          Proiectul a fost adoptat cu 198 de voturi pentru, 4 împotrivă și 11 abțineri, în condițiile în
care deputații care au luat cuvântul au exprimat, de la tribuna Camerei, numai opinii favorabile
asupra necesității acestei legi deși au fost câțiva care au considerat-o perfectibilă. Potrivit legii în
discuție, spectatorii care pătrund pe suprafața de joc pot primi o amendă cuprinsă între 1000 și
3000 lei sau prestarea a 150–300 de ore de activități în folosul comunității, precum și interzicerea
accesului la competițiile și jocurile sportive de genul celor la care au săvârșit fapta.27

Organizatorii de evenimente sportive pot primi și ei amenzi care merg până la 50.000 de
lei dacă nu respectă unele prevederi precum cele legate de interzicerea vânzării, distribuirii sau
consumului de băuturi alcoolice în arenele sportive.28

De asemenea, este interzisă afișarea în arena sportivă a simbolurilor, sloganelor sau

textelor cu conținut obscen sau care incită la denigrarea țării, la xenofobie, la ură națională,
rasială, de clasă sau religioasă, la discriminări de orice fel și la violență, indiferent pe ce suport ar
fi inscripționate. În plus este interzis accesul în stadioane a persoanelor aflate în vădită stare de
ebrietate, care au asupra lor băuturi alcoolice, arme sau muniții de orice fel, ori făclii, torțe,
petarde, etc.29

BIBLIOGRAFIE:

1. Bandura, A, Aggression: A social learning theory, Prentice-Hall, inc., Englewood Cliffs,

New Jersey, 1973

2. Bon, G. Le, Psihologia maselor, Bucuresti, Editura stiintifica, 1991

27
http://www.romaniabrand.com/uploads/stiri/introducere_-fotbalul_romanesc_si_societatea.pdf
28
https://www.hotnews.ro/stiri-ultima_ora-2078933-legea-privind-combaterea-violentei-stadioane-adoptata.htm
29
https://lege5.ro/Gratuit/geytoobqha/ordinul-nr-269-2008-privind-obligatiile-aflate-in-sarcina-organizatorului-
de-competitii-sau-jocuri-sportive-desfasurate-in-esaloanele-inferioare-precum-si-pentru-sporturile-la-care-
participa-un-numar-
3. Dollard, D., Doob, I., Miller, N.,Mower, O si Sears, R., Frustration and Aggression, New
Haven, Conn., Yale University Press, 1939

4. Epuran, M., Modelarea conduitei sportive, Bucuresti, Edit. Sport-Turism, 1990

5. Epuran, M si colab., Psihologia sportului de performanta, Bucuresti, Editura FEST, 2001.

6. Marolicaru M., Factorii determinanti ai comportamentul individual si de grup la sportivi,

Lucrare comunicata la sesiunea C.N.C.S., Bucuresti, 1998

7. Marolicaru M., Spectacolul sportiv si psihotribuna, Lucrare comunicata la Sesiunea

C.N.C.S., Bucuresti, 1997

8. Neculau, A. (Coord.), Psihosociologia rezolvarii conflictului, Iasi, Polirom, 1998

9. https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102003602

10. http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2003/Florea.htm

11. http://www.cseiorizont.ro/revista16.pdf

12. http://www.humanistica.ro/anuare/2006/ANUAR_2006_humanistica/art05Florea.pdf

13. https://www.scribd.com/document/31553536/02PsihologiaSportuluiDePerformanta

14. https://www.scribd.com/document/122948165/Agresivitatea-in-Sport

15. https://transcena.ro/wp-content/uploads/181010anexa-nr_1-Metodologie.pdf

16. https://www.scribd.com/doc/26931677/Psihologie-Sportiva

17. https://adevarul.ro/news/societate/titushki-suarez-sportul-agresivitatea-
1_540590250d133766a8ca5d33/index.html

18. http://dorianfurtuna.com/instincte/de-ce-muscat-suarez-sau-sportul-si-agresivitatea
19. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/68334