POLUAREA AERULUI: SURSE DE POLUARE

Organizația Mondială a Sănătății (OMS):

Poluarea aerului reprezintă prezența în aer a unor substanțe străine de compoziția sa
naturală (în concentrații care pot acționa nociv asupra sănătății organismului uman) sau variații
anormale ale componenților normali.
sau
Poluarea aerului reprezintă prezența în atmosferă a unor substanțe care, în funcție de
natura, concentrația și tipul de acțiune afectează sănătatea, generează disconfort și/sau alterează
mediul.
sau
Poluarea aerului reprezintă modificarea calității aerului atmosferic, rezultată în urma
unor fenomene naturale, dar mai ales antropice (det. de om), care depășesc mecanismele de
autoepurare ale aerului.

Poluarea aerului poate fi:

 simplă (cauzată de un singur poluant)
 complexă (cauzată de mai mulți poluanți)

I. POLUAREA EXTERIOARĂ
 Reprezintă expunerea care are loc în afara mediului construit.
 Include prezența particulelor rezultate din arderea combustibilor fosili, a diferitelor gaze
(dioxid de sulf, oxizi de azot, monoxid de carbon, ozonul – ca și component al smogului
urban, fumul de tutun)
II. POLUAREA INTERIOARĂ
 Reprezintă expunerea care are loc în spații închise la:
 diferitele gaze (dioxid de sulf, oxizi de azot, monoxid de carbon)
 substanțe chimice folosite în curățenie
 materiale utilizate în construcția clădirilor (azbest, plumb, formaldehidă)
 alergeni (substanțe alergizante provenite din exterior, gândaci de bucătărie, rozătoare)
 fum de tutun
 polen
 mucegai
 Nici un interior nu este sigilat, existând un schimb permanent de aer între interior și
exterior.

CLASIFICAREA SURSELOR DE POLUARE

poate viza diferite criterii:

a) După ORIGINEA lor (SURSELE DE POLUARE), factorii de mediu pot fi:

1. naturali (de bază, vitali): aer, apă, alimente, sol;

2. artificiali (antropogeni): îmbrăcăminte, locuinţe, aşezări umane, transporturi, industrie
etc.
 POLUAREA AERULUI: SURSE DE POLUARE

1. SURSELE NATURALE:
 erodarea solului de către vânturi şi transportul particulelor la mari distanţe,
 incendii ale pădurilor,
 descompunerea naturală a materiilor organice,
 activitatea vulcanilor etc.
2. SURSE ARTIFICIALE:
 procese de combustie în instalaţii fixe – termocentrale, electrocentrale,
 procese de combustie în instalaţii mobile – transporturile,,
 procesele industriale,
 îmbrăcăminte, locuinţe, aşezări umane etc.

COMBUSTII ÎN INSTALAŢII FIXE (TERMOCENTRALE, ELECTROCENTRALE)

Poluează în funcţie de combustibilul folosit:

o gaze naturale (principalul component metanul), poluează cu:

NO2, CO, aldehide, acizi organici, hidrocarburi aromatice, funingine etc.
o cărbunele şi petrolul, poluează cu:
pulberi (cenuşă zburătoare) care au în componenţă: cărbune nears, oxizi metalici (Fe, Mg, Ca,
Al, K, Na, Si), carbonaţi, fosfaţi;
o gaze: SO2, CO, NO, NO2; aldehide, hidrocarburi;
o compuşi de ardere incompletă:
CO, HPA (benzpiren, piren, fenantren etc), funingine etc.
După combustie, poluanţii rezultaţi participă în atmosferă la reacţii fotochimice: oxizii de azot
rezultaţi sunt transformaţi sub acţiunea razelor UV în ozon.

COMBUSTII ÎN INSTALAŢII MOBILE:

o mijloace de transport terestre (autovehicule) cu poluare intensă la nivelul solului:

 motoare cu aprindere electrică, care folosesc benzină şi poluează aerul atmosferic cu
gaze de eşapament şi prin evaporarea benzinei din carburator şi rezervor: vapori de
benzină, CO, NOx, hidrocarburi nearse, impurităţi;
 motoare cu aprindere prin compresie, care folosesc motorină poluează aerul atmosferic
cu gaze de eşapament: CO, NOx, HPA nearse, impurităţi etc.
o mijloace de transport aeriene:
 vapori de apă şi CO2, cu efecte asupra stratului de ozon, a balanţei termice şi a
transparenţei (formarea norilor cirus), poluează cu vapori de apă şi NOx, particule etc.
 POLUAREA AERULUI: SURSE DE POLUARE

PROCESELE INDUSTRIALE poluează cu compuşi diferiţi, în funcţie de profilul industriei:

 industria metalurgică feroasă,

 industria metalurgică neferoasă (aerosoli ai melalelor respective, SO2),
 rafinarea petrolului (oxizi de sulf, de azot, carbon, aldehide, HPA),
 industria materialelor de construcţie (fabricarea cimentului, magneziului, gipsului,
azbestului, varului, cărămidei, ceramicii),
 industria sticlei, chimică.

ALTE SURSE DE POLUARE:

 îmbrăcăminte,
 locuinţe - încălzitul locuinţelor,
 aşezări umane - incinerarea reziduurilor,
 fumatul tutunului etc.

b) După NATURA FLOREI pot fi:

 FACTORI FIZICI:
 biometeorologici (temperatura, umiditatea, mişcarea, presiunea aerului care determină
masele ciclonice şi anticiclonice) legaţi de fenomenele de meteorosensibilitate şi
meteoropatologie;
 radiaţiilor ionizante şi neionizante;
 poluării sonore;

 FACTORI CHIMICI - cu cele 2 aspecte deosebit de importante:

 supraadăugarea unor noi substanţe la compoziţia chimică naturală a factorilor de
mediu - ipostază ce ilustrează termenul de impurificare şi/sau
 modificarea compoziţiei naturale a factorilor de mediu (prin scăderea sau creşterea
unor substanţe proprii, caracteristice lor), noţiune inclusă în termenul generic al poluării
Exemplu: creşterea conţinutului de CO2 din aer şi consecinţa “efectul de seră” cu acţiuni
asupra mediului şi asupra sănătăţii populaţiei;

 FACTORI BIOLOGICI: virusuri, bacterii, paraziţi, fungi – preocupă medicina

mediului doar în măsura în care efectele unor asemenea agenţi pot să influenţeze factorii
de mediu;

 FACTORI SOCIALI – specifici omului sunt condiţionaţi de nivelul socio-economic şi

cultural-educaţional al societăţii.
 se concretizează în relaţiile interumane, stres, lucrul în ture etc.;
 POLUAREA AERULUI: SURSE DE POLUARE

 FACTORI ACCIDENTALI – prin pericole mecanice care conduc la scăderea potenţială

a anilor de viaţă (accidente: casnice, recreaţionale, la locul de muncă, de trafic şi răniri
intenţionale: suicid şi copii abuzaţi).
c) După INFLUENŢA PE CARE O AU ASUPRA ORGANISMULUI:

 FACTORI SANOGENI care întreţin şi promovează starea de sănătate a populaţiei

exercitând o influenţă pozitivă:
 aprovizionarea corespunzătoare cu apă potabilă;
 servicii adecvate de salubritate.

 FACTORI PATOGENI cauzatori ai unor boli infecţioase, ce influenţează negativ

sănătatea populaţiei, exemplul holerei transmise hidric.

 FACTORI DE RISC - pericole, care pot fi consideraţi a fi orice caracteristică sau

condiţie care poate favoriza, declanşa sau agrava apariţia unui fenomen negativ,
Exemplu: aportul de fluor (prin apă şi alimente) şi consecinţele acestuia asupra consumatorilor.

d) După STAREA DE AGREGARE:

 POLUANȚII SUB FORMA DE PARTICULE (AEROSOLI) – solizi sau lichizi

 Praful reprezintă fracțiunea solidă a aerosolilor, care a sedimentat.
 Fumul reprezintă un amestec de particule solide, lichide și gaze, rezultat în urma
combustiilor.
 Particule solide sunt particulele foarte mici, a caror importanță derivă din mărimea și
compoziția lor chimică. Ele absorb la suprafața lor apă, substanțe în stare gazoasă, metale
grele.

 POLUANȚII SUB FORMA GAZOASA (VAPORI SAU GAZE) – bioxidul de sulf,

acidul sulfuric și sulfații, ozonul, oxizii de azot, aldehidele.

e) După EFECTELE ASUPRA ORGANISMULUI, particulele se împart în

următoarele categorii (Gibbs), având în vedere diametrul lor:
 particule cu diametrul între 100-10 µ - sedimentabile în aerul imobil, se depun pe
suprafețe (sol, vegetație, ape, clădiri sau în interior); nu difuzează în aer și sunt
nerespirabile, dar disconfortante, iar când sunt antrenate de curenții de aer se rețin în
nazo-faringe și trahee.
 particule cu diametrul de 10 µ și mai mici (PM 10) sunt particule în suspensie, cu o
mare stabilitate în aer, difuzează puțin în aer, sedimentează în aer imobil cu viteză
uniformă; au o agresivitate mare deoarece sunt respirabile, fiind reținute la diferite nivele
în arborele respirator, în funcție de diametru.
 POLUAREA AERULUI: SURSE DE POLUARE

Cea mai mare agresivitate o au particulele cu diametrul de 2,5 µ sau mai mic (PM 2,5), care
ajung până la nivel alveolar, au o compoziție diferită de celelalte, având un conținut mai
mare în apă și radicali acid (sulfat, nitrat), metale grele. PM0,5 sunt considerate particule
ultrafine și rolul lor asupra sănătății încă nu s-a certificat.
 particule cu dimensiuni intre 0,1 µ - 0,001µ, care nu sedimentează în aer imobil,
deoarece au mișcări de tip brownian și se deplasează prin ciocnire, difuzează foarte mult.
Deși sunt respirabile și ajung pana la nivelul alveolelor, în cea mai mare parte sunt eliminate cu
aerul expirat.

f) În funcție de NATURA CHIMICĂ A PARTICULELOR:

 Poluanții cu acțiune asfixiantă: oxid de carbon (CO), hidrogen sulfurat (H2S).

 Poluanții cu acțiune iritantă: particule care în funcție de diametru produc leziuni tip
inflamație aseptică la nivel respirator - pulberile, oxizii de sulf (bioxid de sulf – SO2 și
trioxid de sulf – SO3), oxizii de azot (monoxid de azot – NO și dioxid de azot – NO2),
substanțele oxidante.
 Poluanții cu acțiune toxică: plumb, fluor, mercur, cadmiu, nitrați.
 Poluanții cu acțiune fibrozantă: bioxid de siliciu liber (SiO2), asbest, cărbune, unele
metale, bioxid de siliciu, oxizi de fier, unele pulberi vegetale.
 Poluanții cu acțiune cancerigenă: poluanții organici = hidrocarburi policiclice
aromatice (HPA) – benzen, poluanții anorganici = arsen, crom, beriliu, cadmiu, cobalt,
nichel, seleniu, asbest.
 Poluanții cu acțiune alergizantă: pulberi alergizante (naturale și artificiale):
pulberile minerale (cuarț, silicații, pulberea de beriliu, zirconiu, bariu și zinc) și pulberile
organice (soia, cacao, turnesol, muștar, cafea, ricin, tutun, polen, ciuperci – aspergilus,
penicilinum, cladosporium, polenul unor flori, arbori sau graminee), gaze alergizante
(bioxid de sulf, oxizi de azot, hidrogen sulfurat, oxid de carbon, bioxid de carbon).