Sunteți pe pagina 1din 1

Ghiță Pristanda - caracterizare

Personajul Ghiță Pristanda este unul dintre personajele secundare ale


comediei O scrisoare pierdută scrisă de Ion Luca Caragiale, deoarece susține,
prin apariția sa pe parcursul textului, parcursul personajelor principale.
Pristanda, polițaiul orașului, este un personaj secundar, individual,
surprins în momente reprezentative și anume ca partener la rele al lui Ștefan
Tipătescu, coleg de dialog și disponibil să îndeplinească orice ordine primește.
Portretul său este realizat prin îmbinarea mijloacelor de caracterizare directă,
realizată de dramaturg sau de către alte personaje, cu mijloacele de
caracterizare indirectă, prin fapte, vorbe, limbaj și atitudinea față de ceilalți.
Portretul fizic este sumar realizat, limitat la câteva detalii semnificative –
aflăm despre el că nu are o vârstă înaintată, că este tată și cap de familie și că pe
seama lui este pusă bunăstarea întregului clan. De asemenea, aspectul său îl
ajută să realizeze mișcări agile atunci când este nevoit să îndeplinească misiunea
de a-l spiona pe Nae Cațavencu în propria casă și se cațără să ajungă până la
fereastra bampirului. Statutul său reiese din lista de nume cu personajele de la
începutul piesei dar aflăm și pe parcurs, din didascalii, detalii despre mișcarea
scenică a personajului.
Portretul moral este mai complex, fiind realizat atât prin mijloace
directe, cum ar fi semnificația numelui personajului – pristanda înseamnă joc cu
mișcări dirijate – didascaliile sau caracterizarea făcută de soția sa prin sfaturile
pe care i le dă. Indirect, din faptele sale, reiese că este o persoană maleabilă și
slugarnică, gata să îndeplinească orice dorință a superiorului său ca să se aleagă
cu un câștig. Din povestea steagurilor pe care trebuia să le distribuie pe la
instituții aflăm că se folosește de orice pretext ca să mai scape câte un bănuț
pentru sine dar aceasta pentru că, așa cum se autocaracterizează, are famelie
mare, remunerație, după buget, mică. Pristanda se încadrează cu succes în
tipologia servilului, fapt de care profită Tipătescu care îl pune să facă tot ce îi stă
în putință pentru a afla cât și ce știe adversarul său din cursa alegerilor. Ca
interlocutor, Pristanda este o sursă a comicului de limbaj. Tipătescu se amuză
copios pe seama lui când acesta repetă cuvinte pe care nu le înțelege sau le
stâlcește forma, ori face asocieri nefericite de termeni: curat murdar!
În concluzie, personajul Ghiță Pristanda reprezintă tipul slugii
credincioase, dornic de a se face folositor pentru a câștiga și un bănuț în plus,
care a devenit un simbol al servilismului și comicului de limbaj.