În perioada de împerechere, masculii detectează femelele care

sunt la estru după un miros pe care acestea îl produc, și, deși nu

există curtare, masculii urmăresc femelele până la o oră înainte
de împerechere. De obicei, mai mulți masculi urmăresc o singură
femelă până când masculul dominant, de obicei cel mai mare din
grup, se împerechează cu femela. Masculii și femelele se
împerechează de mai multe ori, cu mai mulți parteneri. Femelele
trebuie să ajungă la un minim de masă corporală înainte de a
ajunge la estru. Femele cu masa mai mare produc, în medie, mai
mulți pui. Dacă hrana este limitată, reproducerea poate fi
amânată. De obicei o femelă va avea primii pui în al doilea an de
viață.

Veverița roșie la două săptămâni

Speranța de viață[modificare | modificare sursă]

O veveriță roșie tânără.

Veverițele roșii care supraviețuiesc prima lor iarnă au o speranță
de viață de 3 ani. Indivizii pot ajunge până la 7 ani, chiar și 10 ani
în captivitate. Supraviețuirea este pozitiv corelată cu
disponibilitatea semințelor de arbori în perioada toamnă–iarnă. În
medie, 75-85% din pui mor în prima lor iarnă, iar mortalitatea este
de aproximativ 50% pentru iernile de după[17].
Ecologie și comportament[modificare | modificare sursă]

O veveriță roșie culege și pierde o nucă

Veverița roșie poate fi găsită atât în păduri de conifere, cât și
păduri temperate de foioase. Veverița își face un cuib din crengi
între ramuri, formând o structură în formă de cupolă de
aproximativ 25 până la 30 cm în diametru. Aceasta este căptușită
cu mușchi, frunze, iarbă și scoarță. Folosește și scorburi și găuri
făcute de ciocănitori. Veverița roșie este un animal solitar și este
timid și reticent în a împărtăși hrana cu alți indivizi. Cu toate
acestea, în afara sezonului de împerechere și în special în timpul
iernii, mai multe veverițe roșii pot împărți un cuib pentru a-și ține
de cald. Organizarea socială se bazează pe ierarhii de dominanță
atât în interiorul, cât și între sexe. Deși masculii nu sunt în mod
necesar dominanți către femele, animalele dominante tind să fie
mai mari și mai bătrâne decât cele dominate, iar masculii
dominanți tind să aibă patruleze o arie mai mare decât indivizii
dominați[18].

O veveriță mănâncă
Veverița roșie mănâncă:

 în cea mai mare parte semințe de copaci, separând conurile

coniferelor pentru a ajunge la semințe[necesită  citare].
 ciuperci
 nuci (mai ales alune de pădure, dar și castane și jir)
 fructe de pădure