Armonie clasa a XII-a

Clasa a XII-a studii teoretice

Trepte secundare
Daca acordurile triadei tonale (tonica, subdominanta si dominanta) se constituie din punct de
vedere functional, în trepte principale, cele de pe contradominanta (II), medianta (III, IV) si sensibila
(VII), alcatuiesc grupul treptelor secundare.
Chiar daca sunt mai putin definite functional si, deci, mai putin folosite (mai ales ca trepte de sine
statatoare), treptele secundare sunt extrem de importante în configurarea unei armonii complexe, cu o mai
bogata scara cromatica (în sens coloristic) decât ar oferi, singure,
treptele principale. În major, de exemplu, acordurilor majore, luminoase, ale treptelor I, IV si V li se
alatura contrastul „umbrei” – acordurile minore (II,III,VI,), cât si tensiunea moderala a acordului micsorat
de pe treapta a VII-a.
Trebuie precizat si faptul ca, în schimb, insistenta excesiva pe treptele secundare poate avea ca
efect fie slabirea sentimentului tonal (instituind sugestii modale), fie configurarea unui climat minor
divergent tonalitatii majore, de baza.

În sfârsit, faptul ca „secundarele” intra tot în sfera functionala a„principalelor” (pe baza notelor
comune) face ca aria de reprezentare a tonicii, subdominantei si dominantei sa se mareasca substantial.
Astfel (și în major și în minor), treapta I-a va fi reprezentata de a VI-a si, partial, de a III-a,
treapta a IV-a de a II-a si, mai putin, de a VI-a, iar treapta a V-a va avea ca înrudita (si posibila
înlocuitoare) treapta a VII-a –mai rar, si mai putin convingator, pe a III-a.
Ca observatie generala, si pentru a evidentia „subordonarea” lor treptelor principale, treptele
secundare (II, III, VI- în major si III-VI – în minor) dubleaza prioritar terta (mare grijă, prietenii mei de
clasa a XII ), apoi fundamentala si se folosesc în rasturnarea I sau în stare directa.
 Relatii armonice ÎN MAJOR

Fiind considerate, generic, ca fiind substituie ale tonicii, subdominantei si dominantei, treptele
VI,II, respectiv VII vor intra în aceleasi relatii ca si treptele principale înrudite.
În aceasta perspectiva, practic, singura relatie INTERZISĂ este V-II (ca si V-IV).

Relatii armonice ÎN MINOR

Chiar daca sunt mai putin omogene decât treptele secundare din major (II si VII sunt acorduri micsorate,
III este marit, iar VI este acord major), secundarele din minorul armonic au acelasi tip de subordonare
functionala.
Treapta a II-a intra în sfera subdominantei, VI – în cea a tonicii, VII- în a dominantei, iar treapta a
II-a are tot o dubla „personalitate” – de tonica si de dominanta.
În consecinta, relatiile au, în linii mari, aceleasi prioritati ca si în major: predomina relatiile
autentice si cele plagale fiind folosite mai rar si cu rezerve fata de V-II sau VII-II.

Tema am trimis-o pe WhatsApp .

Spor la lucru