cratima

a-i (prepoziție + pronume: pentru a-i vedea) și ai (articol: ai mei, substantiv

reg.: un ai, interjecție: ai! );
a-l (prepoziție + pronume: pentru a-l vedea) și al (articol: al meu);
a-și (prepoziție + pronume: pentru a-și aminti) și ași (substantiv: doi ași);
a-ți (prepoziție + pronume: pentru a-ți aminti) și ați (verb auxiliar: ați
vrut, ați vrea);
c-a (conjuncție + verb: știu c-a venit sau conjuncție + articol: știu c-a mea e
bună) și ca (adverb: ca la munte, conjuncție: ca să, prepoziție ca elev);
c-ai (conjuncție + verb: știu c-ai venit, conjuncție + articol: știu c-ai tăi sînt
aici) și cai (substantiv: doi cai);
c-al (conjuncție + articol: știu c-al tău e bun) și cal (substantiv: un cal);
c-am (conjuncție + verb: știu c-am greșit) și cam (adverb: cam tîrziu);
c-ar (conjuncție + verb: știu c-ar veni) și car (substantiv: un car de lemne);
c-aș (conjuncție + verb: știi c-aș vrea) și caș (substantiv: caș dulce);
că-i (conjuncție + pronume: că-i dai; conjuncție + verb: că-i bine)
și căi (substantiv: două căi);
ce-a (pronume + verb: ce-a spus?) și cea (articol: cea mare; interjecție
opusă lui hăis);
ce-ai (pronume + verb: ce-ai spus?) și ceai (substantiv: ceașcă de ceai);
ce-i (pronume + pronume: ce-i dai; pronume + verb: ce-i aici)
și cei (articol: cei mari);
ce-l (pronume + pronume: ce-l doare) și cel (articol: cel mare);
de-a (prepoziție + prepoziție: de-a dura; prepoziție + articol: de-a mea)
și dea (verb: să dea);
de-al (prepoziție + articol: de-al meu), de-a-l (prepoziție + prepoziție +
pronume: plăcerea de-a-l vedea) și deal (substantiv: un deal);
i-a (pronume + verb: i-a dat) și ia (verb: ia un măr);
i-ar (pronume + verb: i-ar da) și iar (adverb: iar pleacă; conjuncție: El
pleacă, iar ea n-a venit);
i-au (pronume + verb: i-au dat) și iau (verb: iau un măr);
l-a (pronume + verb: l-a chemat) și la (prepoziție: la munte);
l-ai (pronume + verb: l-ai chemat) și lai (adjectiv: berbec lai);
l-aș (pronume + verb: l-aș chema) și laș (adjectiv: om laș);
l-ați (pronume + verb: l-ați chemat, l-ați chema) și lați (adjectiv: pești lați);
m-ai (pronume + verb: m-ai chemat, m-ai chema) și mai (adverb: mai
așteaptă; substantiv: în mai);
m-ați (pronume + verb: m-ați chemat, m-ați chema)
și mați (adjectiv: ciorapi mați);
m-au (pronume + verb: m-au chemat) și mau (interjecție);
mi-a (pronume + verb: mi-a dat) și mia (substantiv: o mia);
mi-au (pronume + verb: mi-au dat) și miau (interjecție);
mi-i (pronume + pronume: mi-i dă; pronume + verb: mi-i bine)
și mii (numeral: două mii);
n-a (negație + verb: n-a venit) și na (interjecție: na un măr);
n-ai (negație + verb: n-ai venit, n-ai veni), na-i (interjecție + pronume)
și nai (substantiv: cîntă la nai);
n-aș (negație + verb: n-aș veni) și naș (substantiv: un naș);
ne-a (pronume + verb: ne-a dat) și nea (substantiv: fulg de nea);
ne-am (pronume + verb: ne-am dus) și neam (substantiv: un neam);
nu-l (negație + pronume: nu-l cunosc) și nul (adjectiv: rezultat nul);
s-a (pronume + verb: s-a dus) și sa (adjectiv posesiv: cartea sa);
s-ar (pronume + verb: s-ar duce) și sar (verb: eu sar coarda);
s-au (pronume + verb: s-au dus) și sau (conjuncție: el sau ea);
să-i (conjuncție + pronume: să-i dau) și săi (adjectiv posesiv: copiii săi);
ți-i (pronume + pronume: ți-i dau; pronume + verb: ți-i bine și ții (verb: ții
minte);
v-a (pronume + verb: v-a plăcut) și va (verb: va raporta);
v-ar (pronume + verb: v-ar plăcea) și var (substantiv: apă de var);
vi-i (pronume + pronume: vi-i dau; pronume + verb: vi-i bine)
și vii (adjectiv: oameni vii; substantiv: dealuri cu vii).
La acestea se adaugă o serie de omofone în care grupul de cuvinte scrise
cu cratimă este realizat cu forme populare ale verbului auxiliar de viitor și
de prezumtiv: de exemplu, c-or și cor, mă-i și măi, m-oi și moi, m-
or și mor, n-oi și noi, n-or și nor, te-i și tei, v-oi și voi, v-or și vor.
Omofonele pot fi și de două, trei sau mai multe silabe. De exemplu: c-
ale (conjuncție + articol: știu c-ale tale sînt bune) și cale (substantiv: cale
lungă);
c-are (conjuncție + verb: știu c-are treabă) și care (pronume: omul care
vine; substantiv: două care);
du-ne (verb + pronume: du-ne acolo) și dune (substantiv);
într-una (prepoziție + numeral: într-una din zile) și întruna (adverb: plînge
întruna);
n-are (negație + verb: n-are timp) și nare (substantiv reg.: o nare);
zi-le (verb + pronume: zi-le și lor) și zile (substantiv: multe zile).
O omofonie care vizează multe verbe de conjugarea a III-a este aceea
dintre persoana a doua singular a imperativului + pronumele -ți și
persoana a doua plural a imperativului sau a prezentului indicativ și
conjunctiv fără pronume, de tipul:
deschide-ți (subiect: tu) și deschideți (subiect: voi).