UNIVERSITATEA "OVIDIUS" DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Barings Bank

STAN CRISTIAN ANDREI

CONSTANȚA

2019
 Introducere

În 1995, traderul Nick Leeson a provocat o pierdere de 850 milioane lire

sterline (aproximativ 1,3 miliarde dolari) băncii Barings, pentru care lucra în acel moment
în Singapore. Acesta s-a implicat în operațiuni speculative cu banii clienților băncii,
pierzând sume foarte mari și cauzând de unul singur falimentul unei importante banci
de investiții.

Atunci când conducerea băncii a descoperit amploarea pierderilor, a informat

Banca Angliei că Barings era falimentară.

La doar cateva zile dupa arestarea lui Nick Leeson în Frankfurt, pe 2 martie
1995, Barings Bank a fost vândută gigantului financiar olandez ING pentru suma
simbolică de o liră sterlină, punând capăt istoriei de 230 de ani a băncii britanice. Banca a
fost redenumită ING Barings, însă ING a renunțat apoi la Barings, în logo ramanand doar
ING.”

Pivire de ansamblu asupra cazului

În 1993, Nick Leeson a fost numit manager general al sucursalei Barings Futures
din Singapore. În aceasta calitate, el a putut ascunde tranzacțiile bursiere neautorizate timp
de mai bine de 1 an abuzand de cele 2 functii pe care le detinea: supraveghea atat
activitățile bursiere cât și cele de back-office, adica:

• tranzacționa ordinele pe futures și options ale clienților sau ale altor firme din
interiorul companiei, și

• arbitraja diferențele de preț dintre contractele futures tranzacționate pe bursele din

Singapore și Japonia.

De fapt, Leeson tranzacționa contracte derivate pe cele 2 piețe care erau, în unele
cazuri de tipuri diferite iar în alte cazuri de valori neacoperite. De exemplu, ajutatat de
lipsa de supraveghere, Leeson a executat o strategie cunoscută sub numele de „straddle”
(încălecare) cu scopul de a face profit prin vânzarea de opțiuni put și call pe același
instrument financiar, în cazul acesta, indicele Nikkei 225. O operațiune straddle generează
câștiguri când piața este stabilă dar poate produce pierderi dezastruoase dacă piața este
volatilă, un contrast izbitor cu arbitrajul relativ conservator pe care Barings îl avea în
vedere pentru operațiunile derulate de Leeson.

Leeson a creat un cont de eroare numerotat 88888 pentru toate primele și pierderile

rezultate din tranzacțiile sale. Leeson a susținut că inițial a deschis acest cont pentru a
ascunde o singura pierdere de 20.000 lire sterline rezultată dintr-o eroare contabilă pe care
urma sa o recupereze din tranzacționări. Totuși, a continuat să înregistreze și alte pierderi
în acest cont și, de asemenea, a continuat să mărească numarul tranzacțiilor și a riscului
asumat. Leeson a crescut volumul pozițiilor deschise cu toate că pierderile sale au crescut
datorita volatilității pieței. Când cutremurul Kobe din Japonia a cauzat o cădere abruptă a
indicelui Nikkei 225 cu 1000 de puncte, pozițiile deschise neautorizate pe care le avea
Leeson au suferit pierderi majore. Fiind un trader neexperimentat, Leeson disperat a
cumparat și mai multe contracte futures Nikkei în speranța să recâștige banii pe care îi
pierduse deja.

De fapt, Leeson a început efectiv utilizarea contului 88888 încă de cum a venit în
Singapore. A pierdut bani încă de la început. Pariurile repetate l-au facut să piardă din ce în
ce mai mulți bani. Până la sfarșitului lui 1992, contul 88888 înregistra deja o pierdere de 2
milioane GBP. Un an mai târziu, pierderea se ridica la suma de 23 milioane GBP. Până la
sfarșitul lui 1994, contul deja înregistra uluitoarea pierdere de 208 milioane GBP, fară ca
managementul bancii să bănuiască macar.

Cutremurul “Kobe” a făcut ca pozițiile care deja mergeau prost să fie amplificate,
fapt care a dus la colapsul băncii. Pe 17 ianuarie 1995, la ora 5:46 a.m., orașul Kobe (al 5-
lea ca mărime din Japonia) a fost lovit de un cutremur înregistrând 7,2 grade pe scara
Richter, cu epicentrul exact sub regiunea Hanshin-Awaji. Acest dezastru natural a făcut
6 435 de victime sau persoane dispărute, a distrus complet sau parțial 250 000 de reședințe
și a făcut necesară evacuarea a peste 320.000 de locuitori.

În urma colapsului băncii Barings, conducerea Departamentului pentru

Supraveghere Bancară a efectuat o anchetă. S-a ajuns la concluzia că prăbuşirea Barings nu
a dus la nici o modificare a cadrului de reglementări. Cu toate acestea, a găsit că
implementarea unor reglementări existente trebuie să fie îmbunătăţită. Falimentul Barings
a conturat un număr important de lecţii pentru conducerea băncilor inclusiv importanţa
controalelor interne şi a activităţilor de audit.
 Barings a falimentat pentru că nu a reuşit să-şi acopere datoriile imense pe care
Leeson le-a creat în numele băncii. Când a intrat în lichidare judiciară, Barings, prin
Leeson, avea poziţii futures neacoperite pe capitaluri şi rate ale dobânzilor pe piaţa
japoneză în valoare de 27 mld. USD: 7 mld. USD pe contractul Nikkei 225 şi 20 mld. USD
pe obligaţiuni guvernamentale japoneze (JGB) şi contracte în euroyeni. Leeson a mai
vândut 70.892 de opţiuni put şi call cu valoarea nominală de 6.68 mld. USD.

Leeson a fost condamnat la şase ani şi jumătate de închisoare şi amendat cu 70.000

de lire, pentru escrocherie şi fals în acte. A fost eliberat în 1999, după ce s-a îmbolnăvit în
închisoare de cancer de colon, de care apoi s-a vindecat. Fostul trader a scris chiar o carte,
numită “Rogue Trader”, care a fost ecranizată, filmul numindu-se “Traderul”.

Ce putem învăța din acest caz?

1. În primul rând că băncile, instituțiile financiare și cele abilitate trebuie să insiste

pe standarde de etică și prudențaialitate ridicate.

2. Profesioniștii din domeniul financiar dar și traderii/investitorii de retail ar trebui

să insiste pe o pregătire continuă mult mai riguroasă. Din moment ce doctorii, avocații și
inginerii fac ani buni de pregătire înainte de a profesa, de ce am lăsă niște tineri fără nici un
fel de background economic/financiar să speculeze după bunul plac cu sume nu tocmai
mici?

3. Nu trebuie idolatrizate “superstarurile”. Nick Leeson a fost venerat de colegii și

de managerii săi care probabil credeau că au pus mâna pe o “mașină de făcut bani”. De
multe ori în industria financiară avem de-a face cu “outliers”, valori, întâmplări sau
câștiguri extreme care de fapt nu sunt datorate unor competențe ci apar pur și simplu
aleator. De obicei când ceva e prea frumos să fie adevărat… chiar așa și e. 

4. Tradingul și investițiile nu sunt o competiție! Deși industria e una foarte

competitivă care aproape obligă profesioniștii să își asume riscuri foarte mari ar trebui să
avem în vedere, în primul rând managementul riscului unui portofoliu.