Sunteți pe pagina 1din 1

Trepte secundare

Daca acordurile triadei tonale (tonica, subdominanta si dominanta) se constituie din punct de
vedere functional, în trepte principale, cele de pe contradominanta (II), medianta (III, IV) si sensibila
(VII), alcatuiesc grupul treptelor secundare.
Chiar daca sunt mai putin definite functional si, deci, mai putin folosite (mai ales ca trepte de sine
statatoare), treptele secundare sunt extrem de importante în configurarea unei armonii complexe, cu o mai
bogata scara cromatica (în sens coloristic) decât ar oferi, singure,
treptele principale. În major, de exemplu, acordurilor majore, luminoase, ale treptelor I, IV si V li se
alatura contrastul „umbrei” – acordurile minore (II,III,VI,), cât si tensiunea moderala a acordului micsorat
de pe treapta a VII-a.
Trebuie precizat si faptul ca, în schimb, insistenta excesiva pe treptele secundare poate avea ca
efect fie slabirea sentimentului tonal (instituind sugestii modale), fie configurarea unui climat minor
divergent tonalitatii majore, de baza.

În sfârsit, faptul ca „secundarele” intra tot în sfera functionala a„principalelor” (pe baza notelor
comune) face ca aria de reprezentare a tonicii, subdominantei si dominantei sa se mareasca substantial.
Astfel (și în major și în minor), treapta I-a va fi reprezentata de a VI-a si, partial, de a III-a,
treapta a IV-a de a II-a si, mai putin, de a VI-a, iar treapta a V-a va avea ca înrudita (si posibila
înlocuitoare) treapta a VII-a –mai rar, si mai putin convingator, pe a III-a.
Ca observatie generala, si pentru a evidentia „subordonarea” lor treptelor principale, treptele
secundare (II, III, VI- în major si III-VI – în minor) dubleaza prioritar terta (mare grijă, prietenii mei de
clasa a XII ), apoi fundamentala si se folosesc în rasturnarea I sau în stare directa.