TEHNOLOGIA FABRICĂRII

PRODUSELOR 1
CAPITOLUL I

CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

S. l. dr. ing. dr. ec. Cezarina Adina TOFAN

1
 Obiectivul acestei discipline de specialitate este de a
dezvolta competenţele profesionale ale studenţilor privind
elaborarea proceselor tehnologice de prelucrare prin aşchiere şi
proiectarea-exploatarea echipamentelor de fabricare asociate
acestora, punând accentul pe:
• identificarea, descrierea şi analizarea caracteristicilor
constructive ale produselor, respectiv, elementelor structurale ale
proceselor tehnologice de fabricare;
• explicarea, interpretarea şi evaluarea unui proces tehnologic
de prelucrare prin aşchiere;
• analizarea şi determinarea preciziei de prelucrare prin
aşchiere pentru condiţii impuse (operaţie tehnologică dată);
• aplicarea etapelor de proiectare a proceselor tehnologice de
prelucrare prin aşchiere.

2
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

1.1 Noţiunea de produs

Produsul este o noţiune cu un conţinut foarte larg, care poate
reprezenta practic tot ceea ce ţine de necesităţile şi cerinţele umane.
Produsele pot fi de tip bun material (simplu sau complex) sau serviciu şi
rezultă în cadrul unui proces organizat şi condus de oameni (proces de
producţie), proces prin care se adăugă valoare de întrebuinţare
elementelor de intrare în proces.
În ingineria industrială sunt întâlnite toate tipurile de produse, însă
cel mai frecvent întâlnite sunt produsele materiale
După natura anumitor legături constructive interne, produsele de tip
bun material, pot fi de tip piesă sau ansamblu (de piese).
Piesa este un corp solid monobloc realizat dintr-un anumit material
(simplu sau complex), fiind mărginit de anumite elemente geometrice:
suprafeţe, curbe / muchii, puncte.
Ansamblul este o reuniune de piese interdependente funcţional, care
formează un sistem tehnic, având un rol bine determinat.
3
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

1.2 Caracteristici constructive ale produselor

Caracteristicile constructive (CC) ale unui
produs de tip bun material pot fi definite în legătură
cu cerinţele funcţionale sau tehnologice ale
produsului.
Caracteristicile funcţionale sunt impuse de
funcţiile produsului, în timp ce caracteristicile
tehnologice sunt impuse de tehnologiile de fabricare
a produsului.
Caracteristicile constructive (CC) ale unui produs
pot fi prescrise sau efective.
4
 CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

1.2.1 Caracteristicile constructive prescrise (CCpr)

CCpr se stabilesc la proiectarea produsului astfel încât acesta să
satisfacă deopotrivă cerinţele funcţionale şi tehnologice. Acestea sunt
înregistrate în documentaţia tehnico-constructivă a produsului (DT-C).
CCpr se referă la materialul produsului şi la geometria acestuia.
O CCpr este definită prin entităţi de tip:
 - caracteristică nominală (% nominal dintr-un element de aliere, forma
nominală a suprafeţei etc.);
 - toleranţă (toleranţa % din elementul de aliere, toleranţa de formă etc.);
 - câmp de toleranţă;
 - abatere limită sau dimensiune limită (abatere inferioară / superioară,
dimensiune minimă / maximă);
 - element (bază) de referinţă (lungime, suprafaţă, arie etc.).

5
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

A. Caracteristicile de material

Aceste caracteristici se referă la compoziţia chimică (% C, % Mn

etc.) şi structură (% ferită, % cementită etc.), dar şi la proprietăţile
chimice, fizice şi mecanice ale materialului produsului (rezistenţă la
coroziune, conductibilitate electrică, duritate, rezistenţă la tracţiune etc.).
În cazul unui material standardizat, caracteristicile de material se
prescriu prin notarea explicită în DT-C (documentaţia tehnico-
constructivă) a simbolului mărcii, standardului şi, eventual, a unor
proprietăţi. Similar se prescriu şi caracteristicile de material descris printr-o
normă internă. În cazul unui material special, caracteristicile de material se
prescriu explicit în DT-C.

6
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE
B. Caracteristicile geometrice
Caracteristicile geometrice ale unui produs sunt de tip formă (macro-
şi micro-), dimensiune (propriu-zisă) şi poziţie relativă.
B.1 Forma prescrisă (vezi STAS 7385, 5730, SR ISO 4287-1:1993,
SREN 22768).
Formele nominale (macro-geometrice) şi aspecte privind toleranţele
de formă sunt prezentate în tabelul 1.1.

7
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

B.2 Dimensiunile prescrise (vezi STAS 8100, SREN

22768 etc.)
Preponderent, dimensiunile “L” definesc “întinderi”
liniare (diametre, lungimi, lăţimi etc.) exprimate în [mm] sau
unghiulare (mărimi de unghiuri) exprimate în [grd].
Pentru o mărime “L” avem:
- N = valoarea nominală,
- T = toleranţa,
- Ai = abaterea inferioară şi As = abaterea superioară,
- Lmin = valoarea minimă (dimensiunea limită inferioară) şi
Lmax = valoarea maximă (dimensiunea limită superioară).

8
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

De regulă, în documentaţia tehnico-constructivă a

produsului (DT-C), L se prescrie sub forma: “*N**” în care,
după caz, avem:
 - semnul * poate fi ∅ (dacă L este diametru), R (dacă L este
rază), M (dacă L este diametrul exterior al unui filet metric) etc.
sau poate lipsi (dacă este lungime, lăţime etc.).
 - semnul ** poate fi As Ai, simbolul poziţiei câmpului de
toleranţă şi al treptei de precizie (H7, h6 etc.) – dacă L este
întindere liniară precisă, unităţi unghiulare (°, ‘ etc.) – dacă L
este mărime unghiulară sau poate lipsi – dacă L este întindere
liniară liberă.
În anumite cazuri, L se prescrie şi sub forma Lmin …
Lmax. Se admit a fi “dimensiuni “ şi alte mărimi care definesc
anumite părţi constructive ale anumitor tipuri de piese: mărimi
de tip modul (m), număr de dinţi (z) etc.
9
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE
B.3 Poziţia relativă prescrisă (vezi STAS 7384, 7385, SREN
22768)
Poziţia relativă dintre două elemente geometrice se
defineşte în distanţe liniare sau/şi unghiulare. Poziţiile
nominale şi aspecte privind toleranţele de poziţie “TP” sunt
prezentate în tabelul 1.2.

Toleranţele de poziţie se definesc în cadrul unei lungimi de referinţă şi se exprimă în [mm],

pentru toate poziţiile, sau în [grd], pentru poziţiile unghiulare.
În anumite cazuri, poziţia unui element este definită în raport cu o bază sau cu mai multe
baze de referinţă. Aceste baze de referinţă pot fi de tip punct, dreaptă sau plan. 10
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

1.2.2 Caracteristicile constructive efective (CCef)

CCef sunt caracteristicile rezultate după fabricarea

produsului şi măsurarea acestora, fiind înregistrate
eventual în documentaţia tehnologică.
O caracteristică constructivă efectivă (% efectiv din
elementul de aliere, formă efectivă a suprafeţei etc.) este
definită, în general, prin entităţi de tip: element geometric
adiacent (plan adiacent, cilindru adiacent etc.), element
de referinţă efectiv (lungime de referinţă efectivă, arie
efectivă etc.), abatere sau dimensiune efectivă.

11
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

1.2.3 Precizia constructivă

Precizia constructivă este un indicator sintetic al unei
caracteristici constructive şi poate fi, la rândul ei,
prescrisă şi efectivă.
Precizia constructivă prescrisă (Ppr) este definită
în legătură cu mărimile toleranţelor sau abaterilor limită
asociate caracteristicilor de material şi geometrice, fiind
stabilită pe baza unui sistem de criterii.
În documentaţia tehnico-constructivă a produsului,
precizia constructivă este înregistrată prin: un număr; o
literă; grup de litere; grup de literă(e) şi număr; toleranţă
raportată la lungimea (aria) de referinţă;

12
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE
Precizia constructivă efectivă (Pef) este un indicator sintetic
al relaţiei dintre abaterea efectivă (Aef) şi abaterile limită
prescrise (Ainf, Asup) sau dintre dimensiunea efectivă (Lef) şi
dimensiunile limită prescrise (Lmin, Lmax), fiind asociat unei
caracteristici, unui element geometric etc.
Sunt posibile următoarele două situaţii:
 Pef = Ppr, dacă Aef ∈[Ainf, Asup] sau Lef ∈[Lmin, Lmax] (1.1)

 Pef ≠ Ppr, dacă Aef ∉ [Ainf, Asup] sau Lef ∉ [Lmin, Lmax] (1.2)

În primul caz se spune că elementul efectiv (caracteristica

constructivă) este precis (abaterile efective sau dimensiunile limită
ale sale se încadrează în limitele prescrise), în timp ce în al doilea
caz se spune că elementul efectiv este necorespunzător (non-
calitate).

13
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE
1.3 Caracteristici de tehnologicitate ale produselor

1.3.1 Elemente definitorii şi indici de tehnologicitate

Tehnologicitatea construcţiei unui produs material este
însuşirea care exprimă influenţa caracteristicilor constructive ale
acestuia asupra tehnologiei de fabricare şi a modului de exploatare
a produsului.
Pentru evaluarea cantitativă sau calitativă a tehnologicităţii
(netehnologicităţii) se pot utiliza aşa-numiţii indici de
tehnologicitate, care pot fi absoluţi sau relativi.
Indicii absoluţi de tehnologicitate (I), sunt definiţi pe baza
unor caracteristici constructive sau/şi economice. Ei se utilizează
pentru evaluarea tehnologicităţii absolute a produselor sau pentru
analiza comparativă a tehnologicităţii unor produse de acelaşi tip, cu
caracteristici funcţionale apropiate.

14
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE
Principalii indici absoluţi de tehnologicitate“I”sunt:

1. Masa produsului (m), [kg], [t] etc.

2. Gradul de unificare a reperelor (gr) şi gradul de unificare a

pieselor (gp) din cadrul unui produs de tip ansamblu.

Prin reper unificat înţelegem acea piesă ale cărei caracteristici

constructive sunt conform unui standard sau norme interne.
Exemple: şuruburi, piuliţe, cuplaje etc.
Prin piesă unificată înţelegem acea piesă care se regăseşte
de mai multe ori în componenţa unui ansamblu, dar ale cărei
caracteristici constructive nu sunt conform unui standard sau norme
interne.

15
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE
Dacă reperele şi piesele dintr-un ansamblu sunt împărţite în clase,
tipuri sau grupuri, se poate calcula pentru fiecare clasă, tip sau grup de
repere / piese gradul de unificare cu relaţia:

16
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

17
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

18
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

19
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

1.3.2 Condiţii de tehnologicitate

Condiţiile de tehnologicitate sunt condiţii tehnice pe care

trebuie să le îndeplinească produsul, astfel încât să fie satisfăcute
cerinţele impuse de exploatarea produsului şi / sau de procedeele
de fabricare (semifabricare, prelucrare, control, asamblare) ale
acestuia.
Cu cât un produs satisface mai multe condiţii de
tehnologicitate, cu atât acesta este mai tehnologic. În principiu, se
consideră că un produs este tehnologic dacă:
- îndeplineşte funcţia(-iile) pentru care a fost conceput;
- poate fi asimilat în fabricaţie în timp scurt;
- poate fi fabricat la o calitate corespunzătoare, cu costuri
scăzute.

20
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

A. Condiţii de tehnologicitate impuse de schemele funcţionale,

de unificarea constructivă şi de masa produselor

21
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

22
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

B. Condiţii de tehnologicitate privind concordanţa dintre

caracteristicile prescrise pieselor şi cele impuse de rolul
funcţional al acestora
Caracteristicile constructive prescrise unei piese trebuie să
rezulte din cerinţele funcţionale ale acesteia în cadrul produsului din
care face parte (gc → 1).
În caz contrar, nu sunt realizate caracteristicile funcţionale ale
piesei. Acest lucru impune atât analiza funcţiilor piesei, cât şi analiza
preciziei dimensionale, preciziei de formă (macro- şi micro-
geometrică), lanţurilor de dimensiuni etc. şi corelarea acestora.
Referitor la precizia dimensională şi cea de formă micro-
geometrică (rugozitate), diversitatea condiţiilor de funcţionare a
suprafeţelor pieselor generează o gamă largă de combinaţii ale
acestora.

23
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

Pentru asigurarea unei bune corelări între precizia

dimensională şi rugozitatea prescrisă suprafeţelor, în
funcţie de rolul acestor suprafeţe, se recomandă :
- în cazul suprafeţelor principale (suprafeţele care
determină parametrii de funcţionare a produsului),
precizia dimensională a acestora se stabileşte în funcţie
de condiţiile de funcţionare (preciziile dimensionale ale
acestor suprafeţe sunt cele mai mari); rugozităţile se
stabilesc în funcţie de natura contactului la care sunt
supuse suprafeţele respective:
pentru contact fix Ra = 6,3 … 1,6 μm,
pentru contact mobil Ra = 0,8 … 0,05 μm.

24
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

- în cazul suprafeţelor tehnologice

(suprafeţele utilizate ca baze de orientare a
piesei în procesul de fabricare), precizia
dimensională a acestora se stabileşte în
intervalul de precizie ISO 8 … 12 ; rugozităţile
se stabilesc şi în acest caz în funcţie de natura
contactului la care sunt supuse suprafeţele
respective :
pentru contact fix Ra = 6,3 … 1,6 μm,
pentru contact mobil Ra = 0,8 … 0,05 μm.

25
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

- în cazul suprafeţelor libere (cele care nu

determină parametrii de funcţionare a produsului
şi nu sunt utilizate ca baze de orientare a piesei în
procesul de fabricare), precizia dimensională se
stabileşte la nivelul preciziei medii a procedeului
cel mai economic de realizare a suprafeţei ;
rugozităţile Ra se stabilesc la valori mai mari de
6,3 μm, putând fi mai mici în cazul în care se
impune creşterea rezistenţei la coroziune a piesei
sau pentru condiţii de aspect.

26
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE
C. Condiţii de tehnologicitate impuse pieselor de procedeele
de fabricare
Caracteristicile constructive prescrise pieselor trebuie să
satisfacă şi anumite cerinţe tehnologice impuse de procedeele de
fabricare. În caz contrar, nu este satisfăcută cerinţa economică de
fabricare a piesei.
Aceste condiţii de tehnologicitate se referă atât la
caracteristicile de material, cât şi la caracteristicile geometrice ale
piesei.
Tendinţa actuală este ca, utilizând tehnologii moderne de
fabricare, să se asigure un grad de apropiere cât mai mare între
forma şi dimensiunile semifabricatelor (turnate, deformate la cald
sau la rece,sinterizate) şi forma şi dimensiunile pieselor.
Acest lucru are drept consecinţă eliminarea sau micşorarea
prelucrărilor ulterioare şi, astfel, scăderea costului de fabricare
(Cf).
27
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE
C.1. Condiţii de tehnologicitate impuse pieselor de
procedeele de turnare, matriţare la cald şi sinterizare

28
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

C.1.2. Alezajele pieselor turnate să fie “pătrunse”,

pentru a permite rezemarea miezurilor la ambele
extremităţi, fig. 1.1.a.
C.1.3. La piesele turnate, elementele constructive de
rezistenţă să fie “pline”, nu “tubulare”, pentru a evita
utilizarea de miezuri, fig. 1.1.b.
C.1.5. Forma sau poziţia unor suprafeţe să fie astfel
încât să prezinte “înclinări” în raport cu planul(-ele) de
separaţie a semiformelor (semimatriţelor), pentru a permite
extragerea uşoară a modelelor din semiforme, respectiv a
semifabricatului din semimatriţe, fig. 1.1.a şi fig. 1.2.a.

29
30
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

C.1.4. Forma piesei să prezinte axe sau plane de

simetrie care, după caz, să fie utile pentru definirea
planului (-elor) de separaţie a semiformelor
(semimatriţelor), fig. 1.1.a şi fig.1.2.a.
C.1.6. La semifabricatele sinterizate, trecerile dintre
suprafeţe să fie astfel încât să se evite deteriorarea
semifabricatului în timpul manevrării acestuia (trebuie
evitate muchiile vii), fig. 1.2.b.

31
32
33
34
CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR MATERIALE

C.3. Condiţii de tehnologicitate impuse pieselor de

procedeele de prelucrare prin aşchiere
C.3.1. Prelucrabilitatea prin aşchiere a materialului
piesei să fie corespunzătoare (când este cazul, poate fi
îmbunătăţită prin aplicarea unor tratamente termice
adecvate).
C.3.2. Trecerile dintre anumite suprafeţe (cilindrică-
plană de precizie ridicată, filetată-nefiletată etc.) să fie sub
formă de degajare (canal), în funcţie de cerinţele
funcţionale sau/şi cerinţa impusă de procedeul de
prelucrare, fig. 1.4.a şi 1.4.b.

35
36
 C.3.3. Suprafeţele de întindere mare să fie întrerupte (prin
denivelări, canale), fig. 1.4.c.
C.3.4. Anumite suprafeţe plane dispuse de aceeaşi parte să fie
coplanare, fig. 1.4.d.

37
 C.3.5. Suprafeţele frontale ale găurilor să fie
plane şi perpendiculare pe axele găurilor, pentru
prelucrarea economică a găurilor, fig. 1.5.a.
C.3.6. Forma şi poziţia bosajelor, găurilor sau
locaşurilor să fie astfel încât să conducă la: un
număr minim de poziţii ale piesei sau sculei în timpul
operaţiei, un acces uşor al sculelor în zona de lucru
etc., fig. 1.5.b.
C.3.7. Forma şi poziţia suprafeţelor să fie astfel
încât să permită prinderi simple şi sigure în cadrul
operaţiilor, unele suprafeţe fiind prevăzute special cu
acest scop, fig. 1.5.c.

38
39
 C.4. Condiţii de tehnologicitate impuse pieselor de procedeele
de prelucrare prin deformare plastică la rece
C.4.1. Alegerea materialului piesei să fie făcută astfel încât
proprietăţile fizico-mecanice ale acestuia (în special plasticitatea şi
tenacitatea) să permită executarea în condiţii economice a piesei.
C.4.2. Forma piesei trebuie să asigure utilizarea eficientă a
materialului semifabricatului (tablă sau bandă), fig. 1.6.a.
C.4.3. Distanţa dintre orificii sau dintre marginea orificiului şi cea a
plăcii active, precum şi razele de racordare, trebuie să îndeplinească
condiţia l ≥ lmin, în care lmin sunt valori limită impuse de grosimea tablei,
de proprietăţile materialului deformat şi de procedeul tehnologic (ştanţare,
îndoire, ambutisare), fig. 1.6.b.
C.4.4. În cazul pieselor îndoite, raza minimă de îndoire trebuie
stabilită în funcţie de grosimea tablei şi de proprietăţile materialului
deformat.
C.4.5. În cazul pieselor ambutisate, se recomandă prevederea unor
mici înclinări (conicităţi) ale pereţilor, dacă rolul funcţional al piesei
permite, pentru a uşura eliminarea pieselor ambutisate de pe pereţii
matriţei. 40
41
VĂ MULŢUMESC!

42