Sunteți pe pagina 1din 2

Dezavantajele arbitrajului sau medierii sunt urm:

Un dezavantaj ar fi lipsa de incredere a cetatenilor in aceasta metoda noua de solutionare


a litigiilor. Noutatea domeniului este un dezavantaj in dezvoltarea increderii in acest proces.
Noutatea vine si de la obisnuinta interventiei transante si directe a judecatorului in conflict.
Deasemenea prin aplicarea sanctiunilor din partea instantei acestea intervin ca o masura
educativa de prevenire a unor ulterioare incalcari care ar duce la aparitia unui nou litigiu.
Un al doilea dezavantaj al medierii in general ar fi practica incipienta a mediatorilor.
Acest dezavantaj este legat de cel de mai sus si este o normalitate in dezvoltarea medierii in orice
stat in care aceasta metoda a fost introdusa, chiar si in SUA, acolo unde a luat nastere.
Specialistii din domeniul arbitrajului nu sunt atit de pregatiti practice in domeniul dat si ne
referim strict la aplicabilitatea tehnicilor si strategiilor de mediere cu parti din conflict – deci la
practica de zi cu zi in analiza de conflict si dialogul cu partile din conflict pentru stabilirea
cadrului de generare de optiuni si schemei de negociere. 
Un al treilea dezavantaj este intelegerea gresita a procedurii medierii sau arbitrajului, a
rolului si a scopului sau de catre unii dintre practicienii dreptului, si publicitatea negativa la
adresa medierii si mediatorilor. Ne referim strict la unii dintre consilierii juridici si avocati. Unii
dintre acestia, in mod eronat au luat o pozitie ofensiva in ceea ce priveste medierea sau arbitrajul,
neintelegand scopul si rostul acesteia in managementul conflictelor, fie judicare, fie
extrajudiciare.
Un al patrulea dezavantaj ar fi incoerenta legislativa in domeniul medierii. In fiecare an,
Legea Medierii care se refera la si la institutia arbitrajului suporta amputari peste amputari. Lipsa
de coerenta legislativa si de stabilizare si urmare a unei strategii de implementare a medierii in
diverse litigii ori de legiferare a unei prime sedinte la mediator a creat diverse lacune legislative
si o multitudine de discutii intraprofesionale si interprofesionale ale mediatorilor. Ceea ce se
intampla la nivel de predictibilitate si stabilitate legislativa dauneaza doar din punct de vedere al
timpilor de implementare si gradului de incredere al cetateanului in profesionistul nou pe piata –
mediatorul, si lungeste procesul de stabilizare in managementul conflictelor in societate.
Un al cincilea dezavantaj al medierii ar fi necunoasterea acestei proceduri de catre
cetateanul de rand, persoana aflata in conflict, ori cu potentialitatea de a se afla in conflict la un
moment dat. Necunoasterea medierii de catre o astfel de persoana, o indrituieste sa apeleze la
judecator. Nestiind de alta persoana decat judecatorul, ori de alta procedura – medierea, care sa o
ajute in conflictul in care este parte, persoana respectiva apeleaza in continuare, din obisnuinta,
la judecator. In aceste conditii judecatorul are puterea de a invita partile din conflict, in cursul
procesului judiciar, la o sedinta de mediere, in vederea solutionarii amiabila a conflictului in
biroul mediatorului. Noile reglementari in vigoare, care obliga partile din conflict la parcurgerea
unei sedinte la mediator vin sa suplineasca aceasta lispa de cunoastere a cetatenilor din conflicte
in ceea ce priveste medierea si le propune o solutionare amiabila.
Acestea par a fi dezavantajele majore ale medierii care trebuiesc luate in considerare si
asimilate de factorii implicati in exercitarea medierii dar si in promovarea si legiferarea acestei
proceduri.