Sunteți pe pagina 1din 12

Studiul de model

Studiul modelelor cuprinde:


 apelul dinţilor
 forma dinților: pot fi prezenţi dinţi conici în sindromul Down , dinţi în formă
de butoiaş sau şurubelniţă în sindromul Hutchinson, dinţi geminaţi sau fuzionaţi, dinţi cu
tuberculi suplimentari, dinţi în formă de T sau V în despicături labio-palatine etc.
 aspectul dinţilor: pot fi prezente distrofii, carii dentare, obturaţii, fracturi;
 volumul dentar: poate fi prezentă o normodonţie (suma incisivilor superiori – SI
– între 28 - 35 mm), o macrodonţie (SI > 35 mm) sau o microdonţie (SI < 28 mm);
 malpoziţiile dentare
 modificările de grup dentar
 curba Spee: poate fi medie (între 0,5 - 1,5 mm), adâncă sau plată;
 forma şi mărimea arcadelor;
 bolta palatină;
 examenul ocluziei statice.

Examinarea modelelor de studiu cuprinde cele cinci etape distincte prezentate


în cadrul examenului endo-oral în următoarea succesiune logică:
1) apelul dinţilor;
2) leziuni odontale;
3) modificări unidentare;
4) examen monomaxilar superior şi inferior;
5) examenul ocluziei statice.

1) Apelul dinţilor (statusul odontal)


Apelul dinților se face sistematic, începând cu arcada superioară, de la linia mediană
spre dreapta, apoi spre stânga, se trece în arcada inferioară stângă şi apoi dreaptă, astfel
obţinându-se formula dentară, notată fie cu cifre romane pentru dinţii temporari și cu cifre
arabe pentru cei permanenţi (Sistemul Palmer, Metoda Zsigmondy), fie în sistemul FDI cu
prefixele 1, 2, 3, 4 pentru dinții permanenţi şi 5, 6, 7, 8 pentru dinții temporari, semnificând
cele 4 hemiarcade. Se vor consemna dinţii temporari sau/şi permanenţi erupţi sau în erupţie
(cei în erupţie se încadrează între paranteze) (Fig. 2-1).

a) 6 V 4 (3) 2 1 1 2 (3) 4 V 6
6 V (4) 3 2 1 1 2 3 (4) V 6

b) 1.6 5.5 1.4 (1.3) 1.2 1.1 2.1 2.2 (2.3) 2.4 6.5 2.6
8.6 8.5 (4.4) 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 (3.4) 7.5 3.6
Fig. 2-1. Copil de 10 ½ ani, dentaţie mixtă, dentiţie concordantă:
a) după sistemul Palmer; b) după sistemul FDI

1
Breşele se notează în formula dentară cu „0” dacă lipseşte un dinte temporar în
apropierea vârstei de înlocuire fiziologică şi cu „X” dacă semnifică o extracţie sau o
pierdere prematură a unui dinte temporar sau extracţia unui dinte permanent.
Se va stabili tipul de dentaţie (temporară, mixtă, definitivă) şi vârsta dentară.
Formula dentară va cuprinde semnele convenţionale referitoare la situaţia spaţiului pe
arcadă (exces - treme, lipsă de spaţiu - înghesuiri) şi cele care semnifică modificările
unidentare (Fig. 2-2):

Fig. 2-2. Exemplu de formulă dentară cu semnele convenţionale pentru


modificări unidentare

 pentru treme sau diasteme se folosește o linie cu 2 săgeţi la capete;


 micşorarea sau absenţa spaţiului pentru încadrarea unui dinte sau a unui
grup dentar se notează cu o linie încurbată simplă, respectiv dublă, trasată între
extremităţile sectorului unde este prezent deficitul de spaţiu, precizând numărul de
milimetri care lipsesc;
 versiunile şi gresiunile se notează cu o săgeată care indică sensul modificării
respective (vestibulo-, oro-, mezio-, disto-versiune/gresiune);
 rotaţiile sunt reprezentate printr-o săgeată încurbată care semnifică sensul
rotaţiei (mezio-, disto- vestibulo-rotaţie, în funcţie de faţa proximală a dintelui
orientată spre vestibul).
Cu ocazia apelului dinților se va face o primă aproximare asupra anomaliilor de
număr (hipodonţie, dinţi supranumerari), lipsa unui dinte de pe arcadă sau persistenţa
unui dinte temporar, examenul radiologic fiind cel care va confirma existenţa unei
incluzii sau a unei agenezii.

2) Leziunile odontale – pot fi apreciate doar sumar pe modelul de studiu,


pot fi observate doar cavitaţiile cu lipsă mai importantă de substanţă dentară; în
schimb sunt evidente distrucţiile coronare masive şi resturile radiculare.

3) Modificările unidentare sunt:


- versiune (înclinarea axială a unui dinte)
- gresiune (deplasare corporală)
- rotaţie (răsucire în jurul axului).

2
Sensul modificării se apreciază în cele trei planuri spaţiale (Fig. 2-3)  :

Fig. 2-3. Planurile spațiale

Planul medio-sagital are ca reper anterior intersecţia celei de-a doua perechi de rugi
palatine cu rafeul median, iar posterior reperul este reprezentat de spina nazală posterioară
(situată la intersectarea liniei „Ah” cu rafeul median). Faţă de acest plan se vor preciza
modificările în sens transversal (devierea liniei interincisive, îngustare, expansiune,
asimetrii).
Planul transversal , perpendicular pe primul, trece prin vârful cuspizilor
vestibulari ai molarilor primi şi premolarilor secunzi sau molarilor secunzi
temporari. Faţă de acest plan se vor stabili modificările verticale (egresiune,
ingresiune, infra- sau suprapoziţie).
Planul vertical (frontal, tuberal) este perpendicular pe celelalte două şi trece
prin feţele distale ale tuberozităţilor maxilare sau prin fețele distale ale ultimilor
molari omonimi. Dacă feţele distale ale ultimilor molari nu sunt în acelaşi plan
considerăm normal molarul situat cel mai distal.

Astfel, modificările unidentare în cele trei planuri spaţiale vor fi:


În plan sagital:
- un dinte frontal poate fi în vestibulo- sau oro-versiune sau gresiune;
- un dinte lateral poate fi în mezio- sau disto-versiune sau gresiune.

În plan transversal:
- un dinte frontal poate fi în mezio- sau disto-versiune sau gresiune;
- un dinte lateral poate fi în oro- sau vestibulo-versiune sau gresiune.

În plan vertical:
- ingresiune, egresiune (deplasarea dintelui împreună cu procesul alveo lar
spre baza osoasă, respectiv spre planul de ocluzie, fără modificarea raportului între
coroana clinică şi cea anatomică);

3
- intruzie , extruzie (deplasarea verticală a dintelui care se asociază cu
modificarea raportului între coroana clinică şi cea anatomică).

Rotaţia poate fi mezio- sau disto-vestibulară, în funcţie de faţa aproximală


care se orientează spre vestibul şi se poate aprecia în grade gravitatea acesteia.
Se întâlnesc frecvent modificări complexe la nivelul aceluiași dinte, cum ar fi
de exemplu, un canin aflat în mezio-vestibulo-infragresiune.

4) Examenul monomaxilar
Examenul monomaxilar presupune analizarea separată a modificărilor
prezente la nivelul fiecărei arcade dento-alveolare.

a) Examenul monomaxilar la arcada superioară cuprinde analizarea


următoarele aspecte:
- modificările de grup dentar;
- forma arcadei superioare;
- aspectul şi adâncimea bolţii palatine.

Modificări de grup dentar - se apreciază în cele trei planuri de referinţă (Tabelul


2-1, Tabelul 2-2).

Tabelul 2-1. Relații normale și patologice la nivelul grupului frontal superior


GRUP Relații normale Relații patologice
FRONTAL
Sagital - înclinare spre ves- 1. protruzie (proalveolodenţie) - B C
0
tibular cu 15 a coroanelor mai mare cu peste 15 0 decât B A ;
dentare, ceea ce reprezintă
înclinarea bazei coronare 2. retruzie (retroalveolodenţie) - B C
faţă de baza apicală (  B A < mai mare decât B A cu mai puţin de 15 0

B C cu 15 0 ). sau chiar B C < B A .
Transversal - puncte de contact 1. înghesuire (suprafeţe de contact şi
interdentare; încălecări dentare);
2. spaţiere (treme, diastemă).
Vertical - dinţii frontali ating 1. infrapoziţie - marginile incizale
planul de ocluzie nu ating planul de ocluzie;
determinat de dinţii 2. suprapoziţie - marginile incizale
laterali; depăşesc planul de ocluzie.

Baza apicală (B A ) este linia curbă imaginară care uneşte apexurile dentare în fundul
de sac vestibular;

Baza coronară (B C) este linia curbă imaginară care uneşte punctele de convexitate
maximă ale feţelor vestibulare ale coroanelor.

Tabelul 2-2. Relații normale și patologice la nivelul grupului lateral superior


4
GRUP Relații normale Relații patologice
LATERAL
- comparând cele două grupuri dentare laterale între ele -
Sagital feţele distale ale ultimilor 1. mezializări (mai frecvent) -
molari superiori situate în scurtarea unei hemiarcade comparativ
acelaşi plan vertical; cu hemiarcada contralaterală;
hemiarcada mai lungă o considerăm
normală, tendinţa naturală a dinţilor
fiind de mezializare;
2. distalizări (mai rar).
Transversa arcade simetrice faţă de 1. îngustare - una dintre hemiarcade
l planul medio-sagital; este mai apropiată de planul medio-
sagital, la nivelul premolarilor, al
molarilor sau în totalitate, hemiarcada
mai largă fiind considerată normală;

2. expansiune (rar) - o hemiarcadă


este mai îndepărtată de planul medio-
sagital, la nivelul Pm, al M sau în
totalitate.
Vertical toţi dinţii laterali ating denivelarea planului de ocluzie (prin
planul de ocluzie; egresiuni / extruzii, ingresiuni /
intruzii, modificări ale curbei Spee).

Forme ale arcadei dento-alveolare superioare:


- normal - semicerc în dentaţia temporară şi formă semieliptică în dentaţia
mixtă şi permanentă;
- modificări - arcadă îngustă în V, alungită, trapez, omega, U, M;
- forme intermediare: U spre V, omega spre V (Fig. 2-4).
Toate aceste modificări de formă reflectă tulburări funcţionale de creştere ale
arcadei alveolare.

Bolta palatină - este delimitată anterior şi lateral de procesele alveolare


superioare, iar posterior se continuă cu palatul moale;
- prezintă o proeminenţă pe linia mediană – rafeul median –
mai proeminent în partea anterioară şi mai şters spre distal;
- adâncimea medie cunoaşte mari variaţii individuale, în
raport cu vârsta şi tipul constituţional, fiind în medie de 1,5 - 2 cm (raportată la planul
orizontal tangent la marginea liberă a procesului alveolar);
- în funcţie de adâncime, bolta palatină poate fi: medie, plată (joasă),
adâncă, ogivală (bolta adâncă, îngustă şi cu torus proeminent).

b) Examenul monomaxilar la arcada inferioară

5
Modificări de grup dentar - se apreciază în cele trei planuri de referinţă (Tabelul
2-3, Tabelul 2-4).

Tabelul 2-3. Relații normale și patologice la nivelul grupului frontal inferior


GRUP Relații normale Relații patologice
FRONTAL
Sagital înclinarea frontalilor spre 1. protruzie (proalveolodenţie) -
lingual cu 5 grade (B A > diferenţa între B A şi B C este mai mică
B C cu 5 0 ); decât 5 0 sau B C mai mare decât B A ;
2. retruzie (retroalveolodenţie) -
modificarea opusă.
Transversal puncte de contact 3. înghesuire (suprafeţe de contact şi
interdentare; încălecări dentare);
4. spaţiere (treme, diastemă).
Vertical dinţii frontali ating planul 3. infrapoziţie - marginile incizale
de ocluzie determinat de nu ating planul de ocluzie;
dinţii laterali; 4. suprapoziţie - marginile inicizale
depăşesc planul de ocluzie.

Tabelul 2-4. Relații normale și patologice la nivelul grupului lateral inferior


GRUP Relații normale Relații patologice
LATERAL
- comparând cele două grupuri dentare laterale între ele -
Sagital feţele distale ale ultimilor 3. mezializări (mai frecvent) -
molari inferiori omologi scurtarea unei hemiarcade comparativ
(din stânga și din dreapta) cu hemiarcada contralaterală;
situate în acelaşi plan hemiarcada mai lungă o considerăm
sagital; normală, tendinţa naturală a dinţilor
fiind de mezializare;
4. distalizări (mai rar).
Transversal arcade simetrice faţă de 3. îngustare - una dintre hemiarcade
planul medio-sagital; este mai apropiată de planul medio-
sagital, la nivelul premolarilor, al
molarilor sau în totalitate, hemiarcada
mai largă fiind considerată normală;

4. expansiune (rar) - o hemiarcadă


este mai îndepărtată de planul medio-
sagital, la nivelul Pm, al M sau în
totalitate.
Vertical toţi dinţii laterali ating denivelarea planului de ocluzie (prin
planul de ocluzie; egresiuni / extruzii, ingresiuni /
intruzii, modificări ale curbei Spee).

6
Forme ale arcadei dento-alveolare inferioare:
- normal - semicerc în dentaţia temporară şi formă parabolică în dentaţia
mixtă şi permanentă;
- modificări - formele de trapez, omega, U, M, arcadă îngustă în V;
- forme intermediare: U spre trapez, omega spre V etc. (Fig. 2-4)

Formele patologice de arcadă pot fi următoarele (Fig. 2-4):


- arcada în „V", îngustată în zona frontală, poate fi accentuată de o mezio-rotaţie a
incisivilor centrali, cu compresiune mai ales în zona canină.
- arcada în „omega" sau în „liră" prezintă arcul incisivo-canin relativ înscris într-un
semicerc, iar zona premolară îngustată.
- arcada în „U" are zona anterioară în formă de arc de cerc, iar zonele laterale
paralele, factorul de compresie fiind prezent mai ales în zona molară.
- arcada în formă de „M" este dată de incisivii centrali, uneori şi cei laterali în palato-
poziţie, iar incisivii laterali sau caninii în vestibulo-poziţie, formă ce poate fi accentuată de
rotaţiile dentare.
- arcada în „W" în zona frontală, are dispoziţia dinţilor asemănătoare arcadei în M,
dar cu o mezio-vestibulo-rotaţie a incisivilor centrali; forma poate fi mult accentuată dacă, pe
lângă rotaţia incisivilor centrali, prezintă palato-poziţia incisivilor laterali şi vestibulo-poziţia
caninilor.
- arcada în formă de „trapez” prezintă patognomonic aplatizarea arcadei la nivel
frontal, putând fi frecvent asociată cu zone laterale drepte, divergente distal; este o formă de
arcadă scurtată şi interesează mai frecvent arcada inferioară.
- arcada în formă de „pentagon” prezintă o angulaţie în regiunea incisivilor şi două
angulaţii în zona caninilor, având uneori zonele laterale divergente spre distal.

A. B.
Fig. 2-4. Modificări ale formelor arcadelor dentare:
A. modificări la arcada superioară
B. modificări la arcada inferioară

7
5) Examenul static al ocluziei
Analiza ocluziei statice pe modele necesită în primul rând poziţionarea
corectă a acestora. Aceasta se poate realiza în două moduri:
 pe baza unei unei înregistrări prealabile în ceară a ocluziei habituale a
pacientului;
 cu ajutorul unor repere marcate pe soclul modelului ulterior, în cabinet,
prin comparaţie cu poziţia clinică a celor două arcade în intercuspidare maximă.

Studiul ocluziei statice se face obligatoriu la nivelul incisivilor (Tabelul 2-5),


caninilor (Tabelul 2-6) şi al molarilor primi permanenţi (Tabelul 2-7) în cele trei
planuri spaţiale – sagital, transversal şi vertical (conform reperelor stabilite de E.
Angle).

Tabelul 2-5. Rapoarte normale și patologice la nivelul incisivilor


INCISIVI Rapoarte normale Rapoarte patologice
Sagital circumscrierea feţelor 1. treaptă sagitală (overjet) mai mare
(Fig. 2-5.a) vestibulare ale de 2 mm - treapta sagitală poate fi
incisivilor inferiori de variabilă la nivelul celor patru incisivi ai
către feţele palatinale ale aceluiaşi pacient; se precizează mărimea
treptei sagitale în milimetri (Fig. 2-5. e);
incisivilor superiori sau
prezenţa unui spaţiu 2. angrenarea inversă - feţele
antero-posterior între linguale ale incisivilor inferiori
feţele palatinale ale circumscriu feţele vestibulare ale
incisivilor superiori şi incisivilor superiori cu sau fără treaptă
feţele vestibulare ale sagitală negativă; poate interesa unul, doi
incisivilor inferiori - sau trei incisivi; când toţi incisivii sunt
angrenaţi invers se folosește sintagma
treaptă sagitală
ocluzie inversă frontală (Fig. 2-5. d)
(overjet) - de cel mult 1-
2 mm
Transversal linia interincisivă 1. devierea spre stânga sau dreapta a
inferioară corespunde liniei interincisive inferioare (se
cu cea superioară precizează cu câţi milimetri);
- devierea liniei interincisive nu reflectă
întotdeauna modificări la nivelul bazelor
osoase (relaţia intermaxilară), ci doar
atunci când este acompaniată de devierea
liniei frenurilor
Vertical acoperirea incisivilor 1. supraacoperirea mai accentuată,
inferiori de către cei respectiv 2/3 sau totală (Fig. 2-5. b și c);
superiori cu 1/3 din
înălţimea feţei 2. inocluzia verticală - lipsa de
vestibulare (overbite) contact între marginile incizale ale

8
sau un raport de cap la incisivilor superiori şi marginile incizale
cap ale incisivilor inferiori; poate varia de la
unu la câţiva milimetri

a) b) c) d) e) f)

Fig. 2-5. Relaţii ocluzale posibile la nivelul incisivilor în plan sagital şi vertical:
a) relații corecte; b) treaptă sagitală mărită şi supraacoperire totală;
c) supraacoperire totală, raport corect sagital; d) angrenare inversă;
e) overjet mărit; f) overbite crescut

Tabelul 2-6. Rapoarte normale și patologice la nivelul caninilor


CANINI Rapoarte normale Rapoarte patologice
Sagital cuspidul caninului 1. distalizare:
(Fig. 2-6) superior se angrenează cu - cu o jumătate de cuspid – Csup
caninul şi cu primul are antagonist singular, adică se află în
premolar inferior, dreptul Cinf;
respectiv cu primul molar - cu un cuspid - Csup vine în
temporar inferior contact cu Ilat şi Cinf;

2. mezializare:
- cu o jumătate de cuspid - Csup
vine în contact cu Pm1inf;
- cu un cuspid - Csup se
angrenează între Pm1 inf şi Pm2 inf .
Transversal contact între faţa 1. treaptă transversală (de unul sau
palatinală a caninului mai mulți milimetri)
superior şi feţele
vestibulare ale caninului și 2. angrenare inversă.
premolarului prim inferior
Vertical acoperire de 1/3 1. supraacoperire mai mare de 1/3
(supraacoperire de 1/2, 2/3 sau totală);

2. inocluzie verticală

9
a) b) c)

Fig. 2-6. Relaţii sagitale de ocluzie posibile la nivel canin şi molar:


a) raport neutral; b) distalizare de un cuspid;
c) mezializare de un cuspid

Tabelul 2-7. Rapoarte normale și patologice la nivelul molarilor primi


permanenți
MOLARI1 Rapoarte normale Rapoarte patologice
Sagital cuspidul mezio-vestibular 1. distalizare:
(Fig. 2-6) al M1 superior se - de 1/2 cuspid - presupune
angrenează în primul şanţ antagonism singular, M 1 superior vine
intercuspidian al M 1 în contact doar cu omonimul său
inferior (cheia lui Angle) inferior
- de un cuspid - cuspidul
mezio-vestibular al M 1 sup. se
angrenează între M 1 inferior şi Pm 2
(sau M 2 temporar)

2. mezializare:
- de 1/2 cuspid - cuspidul
mezio-vestibular al M 1 superior vine
în contact cu cuspidul centro-
vestibular al M 1 inferior
- de un cuspid - cuspidul mezio-
vestibular al M 1 superior vine în
contact cu al doilea şanţ
intercuspidian al M 1 inferior
Transversal cuspizii vestibulari ai 1. ocluzia încrucişată - cuspizii
molarilor superiori vestibulari ai molarilor inferiori
circumscriu cuspizii circumscriu cuspizii vestibulari ai
vestibulari ai molarilor molarilor superiori
inferiori
2. ocluzia lingualizată - cuspizii

10
palatinali ai molarilor superiori
circumscriu cuspizii vestibulari ai
molarilor inferiori; tendinţa la ocluzie
lingualizată există atunci când
cuspizii vestibulari ai molarilor
inferiori stabilesc contacte cu cuspizii
palatinali ai molarilor superiori
Vertical relaţii cuspid-fosă 1. ocluzii instabile de tip cuspid-
(contacte ocluzale versant (contacte ocluzale
funcţionale) nefuncţionale); pot determina
interferenţe, blocaje ocluzo-articulare

2. inocluzie verticală

3. ocluzie prăbuşită

În dentaţia temporară reperul incisiv şi canin se apreciază la fel ca pentru


dinţii permanenţi, reperul posterior este diferit, fiind reprezentat de planul
postlacteal (linia verticală care uneşte feţele distale ale molarilor doi temporari
superiori şi inferiori).

Planul postlacteal poate fi (Fig. 2-7):


- drept - situaţie normală până la vârsta de 4-5 ani,
- în treaptă mezializată, situaţie favorabilă după 4-5 ani, deoarece
facilitează instalarea rapoartelor neutrale la molarii de 6 ani;
- în treaptă distalizată, situaţie nefavorabilă.

a) b) c)

Fig. 2-7. Aspectul planului postlacteal:


a) drept; b) treaptă mezializată; c) treaptă distalizată

11
12

12