Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTAȚIE ȘI AFACERI


ADMINISTRAREA RELAȚIILOR PUBLICE ȘI ASISTENȚĂ MANAGERIALĂ

SITUAȚIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN
ROMÂNIA ÎN ULTIMUL DECENIU

PROF. COORDONATOR: MIHAELA SANDU


MASTERAND: ADINA VICTORIȚA DUMITRU
ARPAM II

BUCUREȘTI 2020
INTRODUCERE

România urmărește mai multe inițiative pentru a-și moderniza sistemul


său de învățământ. Cu toate acestea, punerea în aplicare avansează cu
diferite viteze, iar măsurile de îmbunătățire a ratelor de participare și a
calității învățământului nu au fost întotdeauna corelate în mod
corespunzător. O serie de inițiative promovează educația civică.
Sistemul de învățământ și ansamblul competențelor forței de muncă nu țin
pasul cu cerințele unei economii moderne. Nevoia de sporire a nivelului de
competențe rămâne urgentă. Participarea la procesul de învățare în rândul
adulților este foarte scăzută, în special în rândul persoanelor slab calificate.
Echitatea în domeniul educației, decalajul dintre mediul rural și cel
urban și incluziunea romilor rămân provocări-cheie, cu consecințe asupra
unei creșteri favorabile incluziunii și asupra inegalităților în societate.
Se depun eforturi pentru a îmbunătăți educația și formarea
profesională (EFP) și pentru a consolida legăturile dintre întreprinderi și
universități, dar, în ansamblu, relevanța educației pentru piața forței de
muncă rămâne încă o provocare.
I. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

Evoluția efectivelor de elevi din învățământul preuniversitar

În anul şcolar 2017/2018, numărul de elevi din învăţământul


preuniversitar a fost de 3010,33 de mii. S-a menţinut tendința de scădere a
efectivelor de elevi, cu care s-a confruntat sistemul de educație în ultimul
deceniu. La nivel general, creșteri ale efectivelor de elevi se înregistrează în
învățământul primar și în învățământul profesional. Cele mai mari scăderi ale
numărului de elevi s-au înregistrat la nivelul învățământului gimnazial și
liceal.
În ultimii ani, efectivele de elevi cuprinse în sistemul românesc de
învăţământ preuniversitar au fost în scădere de la un an la altul. În anul
școlar 2017-2018, sistemul de învățământ preuniversitar românesc a cuprins
3010,33 de mii de elevi, înregistrând o scădere de aproape 24 de mii de
elevi față de anul școlar anterior.
Tendința de scădere a efectivelor s-a înregistrat la toate nivelurile de
învățământ, cu excepția învățământului primar de masă și a învățământului
profesional – dar în ponderi și forme diferite pe medii de rezidență. Astfel,
scăderea numărului copiilor din învăţământul preşcolar pare a se fi stabilizat,
în anul școlar 2017/2018 această scădere fiind nesemnificativă, de 35 de
copii. La nivelul ansamblului învățământului primar, cresc efectivele de elevi
față de anul anterior - până la 944,17 mii de elevi, cu aproape 20 de mii mai
mult decât în anul precedent. Creșteri ale valorii indicatorului se regăsesc
atât la nivelul efectivelor din mediul urban, câtși al celor din rural, însă
creșterea din mediul rural este predominantă (16 mii de elevi).
La nivelul învăţământului gimnazial efectivele de elevi au fost de 725,2
mii de elevi, în scădere cu peste 37 de mii faţă de anul anterior – în condițiile
în care, în mediul urban, efectivele de elevi scad față de anul precedent cu
aproximativ 10 mii de elevi, iar în rural se reduc cu aproape 27 de mii.
În învățământul liceal, la nivelul anului școlar 2017/2018 erau înscriși
637,7 mii de elevi, cu peste 10 mii mai puțini față de anul anterior. Măsurile
de revigorare a învăţământului profesional au determinat orientarea mai
multor elevi către această filieră de studiu, continuând creșterea efectivelor
de la acest nivel de învățământ. Astfel, în anul şcolar 2017/2018, în
învățământul profesional au fost înscrişi 90,2 mii de elevi, creșterea fiind cu
peste 5 mii de elevi faţă de anul anterior. În învățământul postliceal s-a
menținut tendința descendentă din ultimii doi ani a efectivelor de elevi,
înregistrându-se o scădere cu aproape 2 mii faţă de anul anterior, efectivele
de elevi de la acest nivel ajungând la 91,88 de mii.

Rata brută de cuprindere școlară la toate nivelurile de învățământ

În anul școlar 2017/2018 rata brută de cuprindere școlară în toate


nivelurile de învățământ, ca raport din populaţia în vârstă de 6-23 de ani, a
fost de 76,3%. În anul de referinţă, 76,4% din populaţia de 3-21 de ani se
afla în sistemul formal de educaţie (inclusiv în grădiniţă). De asemenea,
88,1% din populaţia şcolară de 3-18 ani frecventa sistemul de educaţie (de la
grădiniţă până la liceu).
În perioada 2012/2013 – 2015/2016, s-a înregistrat o creștere ușoară a
ratei brute de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ (vârsta 6-
23 de ani), ca urmare a includerii în sistemul de învățământ obligatoriu a
clasei pregătitoare și, în consecință, a creşterii ponderii copiilor de 6 ani
cuprinşi în sistemul de educaţie. În anul școlar 2017/2018, s-a înregistrat o
ușoară creștere a ratei brute de cuprindere şcolară în toate nivelurile de
învăţământ cu 0,1 p.p., valoarea indicatorului fiind de 76,3%.

Creșteri ușoare ale indicatorului au fost înregistrate atât la nivelul


populației feminine, cât și al celei masculine, valorile indicatorului
continuând să rămână mai mari în cazul fetelor (78,1% fete și 74,7% băieţi).
Pentru anul școlar 2017/2018, calculul ratei brute de cuprindere școlară
pentru diferite niveluri de învăţământ evidenţiază următoarele date:
 Rata brută de cuprindere școlară de la învăţământul preșcolar la cel
superior, la nivelul anului școlar 2017/2018, a avut valoarea de 78,3% pe
total (în creștere cu 0,1 p.p. faţă de anul şcolar anterior), cu 79,9% pentru
fete și 76,8% pentru băieți. După cum se poate remarca, populația feminină
este în avantaj față.

Rata abandonului școlar în învățământul primar și gimnazial

În anul şcolar 2016/2017, rata abandonului școlar a scăzut ușor în


comparaţie cu anul şcolar anterior. La nivel general, 1,6% dintre elevii de
nivel primar şi gimnazial abandonează şcoala. Mediul rural, gimnaziul,
populaţia şcolară masculină, respectiv clasele de început de ciclu gimnazial
înregistrează valori ridicate ale abandonului şcolar. Astfel, cele mai mari
valori ale ratei abandonului școlar s-au înregistrat la nivelul populației
masculine de gimnaziu (2,8%), în învățământul gimnazial din mediul rural
(2,5%), respectiv la nivelul claselor I (2,3%) și a V-a (2,2%).
La finalul anului şcolar 2016/2017, învăţământul primar şi gimnazial de
masă cuprindea 1650,5 mii de elevi. Din totalul elevilor din învățământul
primar și gimnazial de masă, 96,9% au fost declaraţi promovaţi și 3,1%
repetenţi, situaţie relativ constantă în comparaţie cu anul şcolar anterior.
Datele corespunzătoare pentru învăţământul special sunt următoarele: 17,5
mii de elevi la final de anșcolar, din care 97,8% au fost declaraţi promovaţi și
2,2% repetenţi. Pe ansamblul învăţământului primar şi gimnazial, rata
abandonului şcolar (indicator calculat pe baza metodei „intrare-ieşire”) în
anul 2016/2017 a fost de 1,6% (procent ce reprezintă 27,6 mii de elevi). În
comparaţie cu anul anterior, valoarea indicatorului este în ușoară scădere.
Pe medii de rezidență, crește diferența dintre rata abandonului în
învățământul primar și gimnazial din urban și cea din rural, în defavoarea
mediului rural (1,1% în urban și 2,3% în rural). În ceea ce privește abandonul
pe sexe, se evidențiază o frecvență mai amplă a situațiilor de abandon în
cazul populației școlare masculine (2,2% băieţi și 1,0% fete).
Pe fiecare nivel de studiu, se evidențiază aspecte caracteristice. În
învăţământul primar, abandonul şcolar a crescut constant după momentul
trecerii la 10 ani de şcolaritate obligatorie; situaţia s-a îmbunătățit în
perioada 2012-2014, însă ulterior valoarea indicatorului a înregistrat o nouă
creștere. În anul școlar de referință, valoarea indicatorului continuă tendința
descendentă din anul anterior, valoarea înregistrată fiind 1,5%. Diferența pe
medii de rezidență se păstrează, mediul rural fiind în continuare defavorizat.
Decalajul pe sexe a crescut ușor: mai mulţi băieţi (1,7%) din ciclul primar
abandonează şcoala, comparativ cu fetele (1,4%).

II. INVATAMANTUL SUPERIOR

Numărul total de universități și facultăți înregistrează un trend


descendent în perioada analizată, situație determinată, în primul rând, de
scăderea numărului de universități și facultăți particulare, concomitent cu
păstrarea, în aproximativ aceiași parametri, a rețelei de învățământ superior
de stat. Trendul descrescător înregistrat de instituțiile de învățământ
superior se corelează cu tendințele înregistrate la nivelul efectivelor de
studenți. Astfel, efectivele de studenți înscriși în învățământul superior de
licență au scăzut semnificativ în perioada 2011-2016 (de la 539,9 mii la
405,6 mii) și au început, ușor, să crească din 2017 (408,2 mii).
În anul universitar 2017/2018 s-a înregistrat o ușoară creștere a
efectivelor de angajați, comparativ cu anul anterior, ajungându-se la
valoarea de 50 de mii de persoane. Creșterea a fost înregistrată la
categoriile de personal administrativ și pers
Ponderea personalului didactic academic din totalul angajaților din
învățământul superior are valori de 52,5% (26,3 mii de persoane), în ușoară
scădere față de anul universitar anterior. Pe forme de proprietate, se
constată menținerea relativ constantă a efectivelor de personal didactic în
învățământul de stat în ultimii ani, concomitent cu reduceri semnificative la
nivelul învățământului particular onal de întreținere și operațional.
CONCLUZII

Relevanța educației și formării profesionale pentru piața muncii


rămâne o provocare, însă noile inițiative vizează îmbunătățirea situației.
Punerea în aplicare a sistemului de învățământ dual a început (a se vedea
caseta 2), iar curriculumul pentru învățământul secundar superior, inclusiv
EFP, este în curs de revizuire. Printre alte măsuri recente se numără
dezvoltarea și actualizarea calificărilor profesionale și a standardelor de
formare profesională în scopul creșterii calității și a relevanței pentru piața
forței de muncă.
În pofida acestor măsuri, eforturile și investițiile sunt insuficiente
pentru a adapta oferta educațională la nevoile economiei, în special pentru a
spori calitatea cursurilor profesionale într-un număr mare de sectoare.
Stimulentele oferite angajatorilor pentru a angaja ucenici au crescut. Este de
așteptat ca aceasta să îmbunătățească absorbția uceniciei, chiar dacă costul
real este mai mare, iar IMM-urile întâmpină dificultăți în ceea ce privește
acoperirea acestuia.
În același timp, povara administrativă a angajatorilor este prea mare
pentru ca ucenicia să fie cu adevărat atractivă, iar legăturile cu angajatorii și
cu nevoile pieței muncii locale rămân destul de slabe. Deficitul de
competențe raportat în ceea ce privește profesiile care presupun
competențe manuale se datorează parțial dezvoltării scăzute a EFP:
competențele absolvenților de EFP sunt considerate ca fiind depășite din
cauza echipamentelor și a metodelor de predare depășite (BM, 2018).
BIBLIOGRAFIE

• https://www.edu.ro/sites/default/files/Raport%20privind%20starea

%20%C3%AEnv%C4%83%C8%9B%C4%83m%C3%A2ntului

%20superior%20din%20Rom%C3%A2nia_%202017%20-2018.pdf

(data accesării 10.01.2020 )

• http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/sistemul_edu

cational_in_romania_2014_2015.pdf (data accesării 10.01.2020)

• https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/document-library-

docs/et-monitor-report-2018-romania_ro.pdf (data accesării

06.01.2020)

• https://www.edu.ro/sites/default/files/Raport%20privind%20starea

%20%C3%AEnv%C4%83%C8%9B%C4%83m%C3%A2ntului
%20preuniversitar%20din%20Rom%C3%A2nia_2017-2018_0.pdf (data

accesării 06.01.2020)