Sunteți pe pagina 1din 21

Formele de predare a gimnasticii în școală

Curs II

1
• În gimnastica de performanță se concurează individual, totuși calculele rezultatelor
se fac şi pe echipe; sportivul nu vine în contact direct cu adversarul etc.

• Obiectul gimnasticii este stăpânirea acțiunilor elementelor gimnastice aeriene, cu


multe întoarceri și răsuciri

• Termenul cognitiv se referă la diferite niveluri ale operațiilor mentale:

-cunoștințe, - formulare - sinteză,

-înțelegere, -critică,

-cerere - invenției.

-analiză,

2
Există 3 metode generale de învățare: metoda analitică, metoda globală și metoda
mixtă.
• Mișcarea globală rămâne importantă pentru reprezentarea copilului a gestului pe care
i se cere să-l efectueze.
În cadrul activității practice se întâlnesc, ca, variante ale acestei metode:
folosirea directă a mişcării sau metoda globală propriu-zisă,
folosirea exercițiilor pregătitoare asemănătoare ca structură cu tehnica mişcării
de însuşit.
Procedeele specifice metodei globale care sunt folosite în gimnastică sunt:
 executarea independentă a mişcării propuse pentru învățare cu ajutor din afară
sau prin şi cu instalații speciale (lonje, gropi cu bureți, calupuri din burete, saltele,
etc. );
 executarea mişcării prin utilizarea unor reglatori metodici (materiale ajutătoare
pentru uşurarea condițiilor de execuție) sau intervenția din afară în fazele principale
ale mişcării,
3
 conducerea lentă prin mişcarea globală cu ajutorul cadrelor de specialitate,
 conducerea mai rapidă prin mişcare prin aceeaşi intervenție din afară.

Învățarea globală în gimnastică, trebuie ajutată cu unele corective, astfel:


 uşurarea poziției inițiale sau finale;
 reducerea înălțimii aparatelor;
 folosirea reglatorilor metodici (protecții speciale cu manşoane amortizante, utilizarea
altui aparat, caluburi burete, alte instalații).
 ajutorul nemijlocit al profesorului sau al altui elev de încredere;
 diferite semnale auditive care să marcheze declanşarea acțiunilor principale și
stabilesc ritmul execuției.
Proceduri analitice rămân fundamentale pentru ca, copilul să rafineze realizarea
mișcărilor și să îmbunătățească acțiunile motorii necesare. Se referă la însuşirea separată a
componentelor unui element, după care acestea vor fi reunite în întreg.
4
Caracteristici generale

Volumul mare de exerciții, modalitățile diferite de practicare, aparatele și instalațiile


specifice utilizate au dus la împărțirea gimnasticii în mai multe subramuri:

-Gimnastica de bază:
Această ramură contribuie la menținerea sănătății, dezvoltarea fizică corectă și
armonioasă, formarea deprinderilor motrice de bază, aplicative și specifice gimnasticii,
precum și la educarea aptitudinilor motrice de bază.

-Gimnastica de performanță:
Reprezintă forma de concurs a practicării gimnasticii, cele cinci subramuri ale
gimnasticii de performanță sunt reprezentate de: gimnastica generală (pentru toți),
artistică, acrobatică, ritmică și aerobică se regăsesc în activitățile curriculare și
extracurriculare la ciclul gimnazial.

5
Structura și conținutul lecției de gimnastică în școală și a lecției de antrenament

Caracteristicile lecției de gimnastică în școală sunt următoarele:


 cuprinde în mod obligatoriu toți elevii unei clase;
 este condusă nemijlocit de un profesor specializat;
 are durată stabilă (50 de minute) și se desfășoară de două ori pe săptămână;
 conținutul lecției este stabilit pe baza programei de educație fizică;
 lecția reprezintă unitatea structurată de bază a procesului de învățământ.

Locul gimnasticii în școală


Gimnastica în cadrul programei de educație fizică, beneficiază de un conținut bogat, fiindu-i
alocat un număr mare de ore.
Mijloacele gimnasticii se regăsesc în conținuturile programei din învățământul
preuniversitar asigurând:
• Capacitatea de organizare;
• Dezvoltarea fizică armonioasă;
6
• Calități motrice de bază;
• Deprinderi motrice de bază, aplicativ-utilitare şi sportive.

Gimnastica este un loc ideal pentru a consolida adaptarea copilului la situații neobișnuite
atunci când își controlează corpul în spațiu.
Parte integrantă a științei educației fizice, gimnastica se bazează pe datele anumitor
discipline ajutătoare, cu sunt: pedagogia, psihologia, anatomia, fiziologia, biomecanica, etc.
Studierea tehnicii mișcărilor din gimnastică presupune cunoașterea principalelor noțiuni de
biomecanică.

7
Lecția de educație fizică este structurată pe patru părți principale, fiecare cuprinzând mai
multe verigi și anume:
 
 Partea organizatorică, ( durata 2-3 minute) care este alcătuită din :
VERIGA 1: Organizarea colectivului de elevi și se realizează prin exerciții de front și
formații.
Formațiile de adunare se vor alege în funcție de numărul elevilor și spațiul în
care se desfășoară lecția. După verificarea efectivului, echipamentului și stării de
sănătate, prin intermediul raportului, profesorul salută elevii și anunță temele. Pentru
captarea atenției se vor folosi; jocuri și exerciții, acțiuni pe loc.
 Partea pregătitoare (durata 15 minute)
VERIGA 2: Pregătirea organismului pentru efort: exerciții de front și formații- acțiuni
în deplasare; mers și variante de mers; deplasare în figuri; alergare și variante de alergare;
jocuri de atenție la semnale;
VERIGA 3: Influențarea selectivă a aparatului locomotor ( dezvoltarea fizică
armonioasă, optimizarea dezvoltării fizice armonioase):
8
 formarea coloanelor de gimnastică și desfășurări de formații, deplasare cu desfaceri și
contopiri; exerciții de dezvoltare fizică cu descrierea:
 poziției inițiale;
 a fiecărui timp al mișcării;
 a poziției finale ( dacă este cazul).
Numărul de exerciții și numărul de repetări:
1.În grădiniță:
-grupa mică (3-4 ani)- 3-4 exerciții (mișcări simple) cu dozare de 12-16 timpi;
-grupa mijlocie (4-5 ani)- 3 exerciții (mișcări simple, compuse) cu dozare 16 timpi;
-grupa mare (5-6 ani)- 5 exerciții (mișcări simple, compuse) cu dozare 16 timpi;
-grupa pregătitoare (6-7 ani)– 6 exerciții (mișcări simple, compuse), cu dozare 16 timpi.
2.În școală:
o Clasele I-IV- 6-8 exerciții (mișcări simple, compuse și complexe) cu dozare în 16
timpi;
o Clasele V-VIII- 8-10 exerciții (mișcări simple, compuse și complexe) cu dozare în 24
timpi;
o Clasele IX-XII- 10-12 exerciții ( mișcări simple, compuse, complexe) cu dozare în9 32
Complexul de încălzire trebuie să se întocmească și să se desfășoare după un anumit plan,
adică o anumită ordine, care să asigure prelucrarea rațională a majorității grupelor musculare
și articulațiilor corporale. Ar fi recomandabilă următoarea alcătuire a complexului de
încălzire:
 1-2- exerciții pentru brațe și picioare;
 1-2- exerciții pentru trunchi;
 1 - exerciții pentru centura scapulară;
 1 - exerciții pentru trunchi;
 1 - exerciții pentru forță în brațe;
 1 - exerciții pentru abdomen;
 1 - exerciții pentru picioare, gen săritură ca mingea;
 1 - exerciții de respirație.

Numărul exercițiilor din cadrul complexului de încălzire poate fi modificat în raport cu


timpul de lucru pe care îl avem la dispoziție și cu locul unde se desfășoară activitatea , în sală
sau afară. 10
 Partea fundamentală (20-30 minute)
Sarcini:
 Învățarea exercițiilor noi;
 Repetarea exercițiilor predate în vederea perfecționării deprinderilor motrice și
capacitatea de aplicare a lor în viața obișnuită sau în activitatea sportivă viitoare.
 Antrenarea întregului organism în lucru și obișnuirea lui cu un efort mai mare;
 Perfecționarea calităților motrice de bază;
 Îmbunătățirea tehnicii de execuție a mișcărilor din gimnastică;
 Asigurarea unei ținute corecte.
Cuprinde cinci verigi (4,5,6,7,8) în care se urmărește:
-Învățarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice (4);
-Consolidarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice (5);
-Perfecționarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice (6);
-Evaluarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice (7);
-Dezvoltarea calităților motrice de bază și specifice (8).
11
 Partea de încheiere (durata 5-8 minute)
Cuprinde veriga 9 și 10, care conține: liniștirea organismului după efort; analiza
activității, aprecieri și recomandări pentru activitatea viitoare; restabilirea ordinii în sală,
notarea curentă.
Mijloacele folosite: exerciții liniștitoare, variante de mers și alergare ușoară cu mișcări de
relaxare și respirație; jocuri dinamice simple și cunoscute; jocuri muzicale; exerciții de
corectare a ținutei, executarea individual, în perechi sau în grup.
Dozarea efortului și a densității în lecția de gimnastică
Pentru a îndeplini aceste condiții trebuie să se respecte câteva condiții:
a. Creșterea efortului trebuie să se facă treptat;
b. Pentru a avea efecte pozitive asupra dezvoltării organismului, efortul trebuie să
depășească travaliul muscular obișnuit;
c. Atingerea unui grad de antrenament se realizează prin creșterea efortului de la o lecție la
alta, dar și în cadrul aceluiași antrenament;
d. Particularitățile lecției de gimnastică exclud posibilitatea dozării uniforme a efortului.
12
Factorii care pot mări sau scadea efortul:
-numărul de execuții,
-pauzele dintre exerciții,
-explicațiile împreună cu demonstrațiile.
Aprecierea efortului depus în lecție se face prin:
‣observarea directă a executanților;
‣ritmul respirației și frecvenței cardiace;
‣culoarea feței (îmbujorarea exagerată sau paloarea anormală);
‣transpirație abundentă;
‣siguranța mișcării brațelor și picioarelor în timpul execuțiilor;
‣coordonarea mișcărilor.
13
Mijloacele de dozare a efortului în lecția de gimnastică:
 modificarea conținutului exercițiilor prin introducerea elementelor sau unor legări noi
mai complicate;
 schimbarea și îngreunarea pozițiilor;
 lucru cu rezistența partenerului sau adaugarea unei greutăți suplimentare;
 repetarea exercițiilor integrale fără pauze;
 complicarea condițiilor de lucru, modificarea înălțimii aparatelor;
 modificarea ritmului, amplitudinii, gradului de încordarea musculară.
Condițiile pentru asigurarea densității:
- organizarea în prealabil a condițiilor materiale de lucru;
- pregătirea în cele mai bune condiții a lecției;
- alegerea exercițiilor în funcție de colectiv și înzestrarea sălii;
- controlul și locul de așezare al aparatelor pentru a nu deranja lucrul la acestea;
- stabilirea corectă a grupelor valorice și fixarea corectă a numărului de repetări;
- schimbarea ordonată a locului de lucru;
-pregătirea asistenților pentru ajutor și asigurare. 14
Lecția de antrenament
1. Partea pregătitoare:
Încălzirea pregătește organismul pentru efortul din partea fundamentală lecției, este
obligatorie în toate perioadele ciclului anual. Ea cuprinde trei părți:
-Încălzirea generală;
-Încălzirea individuală;
-Încălzirea specială.
Încălzirea generală începe cu raportul și precizarea sarcinilor antrenamentului. La
categoriile superioare, timpul rezervat încălzirii generale e mai scurt (aproximativ 15-20
minute), față de categoriile inferioare unde se merge pe linia pregătirii fizice generale, dar
unele exerciții pot avea un caracter de instruire.
Se utilizează: exerciții de front, mers accelerat, alergare moderată, variații de pași, exerciții
pentru diferite părți ale corpului, sărituri libere.
La colectivele feminine, exercițiile de încălzire se pot efectua și la bara de perete
(mijloacele gimnasticii artistice), caz în care durata încălzirii generale crește la 20- 25
minute. Este indicată folosirea acompaniamentului muzical. 15
Încălzirea individuală o completează pe cea generală și durează cam 5 minute. Conținutul ei
este adaptat particularităților fiecărui gimnast, este alcătuită din exerciții de forță, mobilitate,
viteză, punând la lucru toate grupele musculare.
La categoriile superioare încălzirea individuală se termină de regulă cu exerciții acrobatice,
deoarece ele angrenează într-o mai mare măsură aparatul locomotor, vestibular, cardiovascular
și respirator.
Încălzirea specială se face la fiecare aparat prevăzut în lecție, are ca scop formarea de relații
optime între sistemul nervos central și structura mișcărilor ce urmează să fie efectuate.
Încălzirea specială e bine să se facă în faza în care capacitatea de muncă a gimnastului este
ridicată.
1. Partea fundamentală
Conținutul părții fundamentale din perioada pregătitoare este în funcție de sarcinile acestei
perioade, care poate fi diferită (studierea noilor exerciții, perfecționarea programei vechi, etc).
Succesiunea și alternarea probelor influențează procesul de învățare, variante de alternare:
2. Proba cu elementul cel mai dificil de însușit va fi planificat la început;
3. Aceeași probă se poate planifica, ca fiind principală, 2-3 lecții (etapa I),
16
3.Probele sunt stabilite prin rotație, atfel încât în fiecare lecție aparatul principal să fie altul;
4.Într-o lecție pot fi incluse atât probe impuse, cât și cele liber ales,
5.Pot fi programate lecții mai multe, numai cu probe impuse sau numai cu probe liber alese;
6.Probele la care se lucrează din sprijin alternează cu cele din atârnat.
La sfârșitul părții fundamentale se vor aloca 15-20 minute pentru dezvoltarea calităților motrice
specifice.
Partea de încheiere cuprinde variante de mers, alergare, exerciții de relaxare. Concluziile lecției,
stabilirea sarcinilor pentru lecția următoare încheie lecția de antrenament.

Asigurarea și ajutorul în lecția de gimnastică


Asigurarea constă în măsurile organizatorice luate de profesor înainte și în timpul lecției,
pentru prevenirea accidentelor și ușurarea procesului de învățare.
Cauzele producerii accidentelor:
-Metode greșite de predare (lipsa gradării, lipsa de încălzire prealabilă, oboseală);
organizarea greșită a lecției (lipsa disciplinei, continuarea lucrului după comanda de încetare,
lucru la aparate fără supraveghere, etc), organizarea defectuoasă a locului de lucru, metode
greșite de predare, etc. 17
Procedee de asigurare:
a) supravegherea reprezintă urmărirea atentă a execuției elevilor, pentru a putea interveni
în caz de nereușită, ea poate fi individual și colectivă.
b) Ajutorul poate fi: direct, indirect, ajutor verbal.
Ajutorul direct- reprezintă intervenția profesorului pentru a oune executantul pe direcția
corectă, pentru ca senzațiile kinestezice să se formeze corect. Ajutorul direct se numește
sprijin.
Ajutorul indirect- constă în folosirea unor aparate ajutătoare (lonje, plase, saltele, gropi
cu bureți pentru aterizare, etc.).
Ajutorul verbal (semnale)- se folosește pentru indicarea momentului precis de acționare.
Autoasigurarea- constă în luarea unor măsuri de către gimnast pentru a preveni căderile
de pe aparat în cazul unor nereușite. Aceste măsuri se învață de către elev odată cu
elementul respectiv.
Îngrijirea palmelor- este tot o măsură de autoasigurare.
Condiții necesare pentru acordarea ajutorului și asigurării:
18
‣ Cunoașterea perfectă a tehnicii elementelor;
‣ Profesorul trebuie să fie hotărât în acțiuni;
‣ Să cunoască tehnica de acordare a ajutorului;
‣ Să se poziționeze în așa fel când acordă ajutorul încât să nu îl inomodeze pe executant;
‣ În cazul asigurării colective, fiecare executant trebuie să-și cunoască rolul;
‣ Elevii/ gimnaștii vor învăța să acorde ajutorul.
Acompaniamentului muzical în lecția de gimnastică
Prin acompaniamentul muzical se crează o stare emoțională favorabilă care contribuie la
efectuarea unui număr mai mare de repetări și de execuții, cu un efort susținut, astfel, se
formează simțul ritmic și estetic.
Alegerea acompaniamentului muzical pentru exercițiile de gimnastică, se realizează în
trei moduri:
1)Folosirea bucăților muzicale deja existente; dezavantajul acestei metode poate fi
neconcordanța intensității sau a ritmului muzical cu intensitatea efortului sau ritmul pe
care îl cer anumite elemente introduse în exercițiu.
  19
2) Procedeul de a scrie muzica după mișcare are avantajul că nu impune forma alcătuirii
exercițiilor. Dezavantajul acestui procedeu este tocmai greutatea de a găsi un compozitor
care pe lângă muzică să cunoască bazele generale ale mișcării.
3) Prin acest procedeu , compozitorul recurge la bucăți muzicale cunoscute, pe care se
brodează diferite variațiuni.
Instruirea exercițiilor la sol cu acompaniament muzical se recomandă să se facă astfel:
-pentru exercițiile impuse se va face în primul rând cunoscută melodia, care se repetă
de câteva ori;
-se va demonstra întregul exercițiu de către profesor sau de către gimnast;
-se va trece la învățarea lui pe părți.
-pentru exercițiile libere– gimnastul va studia foarte bine muzica, apoi își va alcătui
exercițiul în așa fel încât să se încadreze în timpii muzicali.
Comanda și rolul ei în conducerea lecțiilor de gimnastică
Prin comandă, se înțelege exprimarea verbală, cu o anumită tonalitate și sub formă
imperativă, a ceea ce urmează să se execute. Fără comandă activitatea în cadrul lecțiilor de
gimnastică sau educație fizică nu este posibilă. 20
Caracteristicile comenzii:
-să fie mobilizatoare;
-energică;
-clară;
-precisă.

Comanda are două părți:


-partea prevestitoare: anunță mișcarea ce urmează să se execute și se atrage atenția elevilor asupra ei;
-partea executivă, săvârșitoare: are un caracter decisiv, hotărâtor în efectuarea execuției mișcării.

21

S-ar putea să vă placă și