Vocabularul1 limbii române

Vocabularul sau lexicul unei limbi cuprinde totalitatea cuvintelor folosite de către vorbitorii ei
nativi în contexte formale și informale variate.

În cadrul vocabularului limbii române se pot distinge 2 compartimente, delimitate pe baza

măsurii în care elementele acestora sunt cunoscute și folosite de către vorbitori:

 vocabularul fundamental/fondul principal lexical (cuprinde cca. 10% din totalul

cuvintelor limbii – aproximativ 1500 de lexeme2)
 masa vocabularului (însumează cca. 90% din totalul cuvintelor limbii)

! În limba română sunt aproximativ 120.000 de cuvinte.

Elementele care aparţin vocabularului fundamental/ fondului principal lexical se

caracterizează prin următoarele trăsături:

 sunt îndeobşte cunoscute şi utilizate

 sunt cel mai des folosite în vorbire
 sunt cele mai stabile elemente ale limbii
 constituie punctul de plecare pentru alte compuse şi derivate
 sunt prezente în structura a numeroase locuţiuni şi expresii

Dintre acestea amintim: substantivele care denumesc grade de rudenie, părţi ale corpului, obiecte
casnice, alimente, băuturi, vieţuitoare, zilele săptămânii, lunile anului, anotimpurile, corpuri
cereşti: mamă, tată, frate, masă, cap, ochi, pâine, apă, câine, vineri, octombrie, primăvară,
soare, lună etc.; adjective propriu-zise care trimit către stări sufleteşti, însuşiri umane, însuşiri
ale obiectelor (dimensiune, culoare, formă etc.): vesel, trist, roşu, alb, mare, mic, înalt, rotund;
adjective pronominale: această, mele etc.; pronume: eu, tu, el, ea etc.; numerale: de la unu până
la zece, sută, mie, milion; verbe auxiliare; verbe copulative; verbe predicative care trimit către
acţiuni, stări esenţiale în existenţa omului: a avea, a fi, a crede, a mânca, a merge, a sta, pleca, a
veni etc.; articole: un, lui, o, nişte etc.; anumite adverbe: bine, repede, aici, acum, azi, mâine, da,
nu etc.; prepoziţii: de, în, la, cu etc.; conjuncţii: şi, că, să, dacă etc.; unele interjecţii: hai, vai, au
etc.3

Ȋn masa vocabularului sunt cuprinse elemente care se caracterizează prin mobilitate crescută4 și
utilizare specializată sau delimitată regional ori temporal:

 regionalisme
 arhaisme
 elemente de argou
 elemente de jargon
1
Fr. vocabulaire < lat.vocabularium; lexic < fr. lexique
2
Iorgu Iordan, Vladimir Robu, 1978, p. 278
3
Angelica Hobjilă, 2013, p. 49-50
4
Al. Graur, 1968, p. 57
 termeni tehnici şi ştiinţifici
 neologisme
 locuţiuni şi expresii

Regionalismele

Regionalismele sunt fapte de limbă existente numai într-o anumită regiune, caracteristice numai
pentru un anumit grai (fr. régionalisme).

Regionalismele sunt de 4 feluri:

 regionalisme fonetice (deşte = degete; frace = frate etc.)

 regionalisme lexicale (barabule = cartofi, sabău = croitor etc.)
 regionalisme gramaticale (am cititără = am citit; o aşteptat = a aşteptat etc.)
 regionalisme frazeologice (a tăcea chitic/ mâlc = a nu scoate nicio vorbă; a umbla cu
şoalda = a minţi; a-şi lua hamul şi praştia = a se apuca cu hotărâre de treabă etc.)

Arhaismele sunt cuvinte, construcţii, expresii învechite, ieşite din uz. (< fr. archaïsme).

Arhaismele pot fi clasificate în:

 Arhaisme fonetice (irimă/irime (inimă/ inimi), cuvent/cuvente (cuvânt/cuvinte), rumpe

(rupe) etc.)
 Arhaisme lexicale (izvod = text original, document; zapis = document, act; urdie =
armată; polcovnic = colonel etc.)
 Arhaisme semantice (a tăbărî = a aşeza tabăra; limbă = popor; carte = scrisoare etc.)
 Arhaisme gramaticale (palaturi, aripe, carele - pron., etc.)
 Arhaisme frazeologice (a da sfară în ţară = a vesti; a da ortul popii = a deceda etc.)

Idiotismele sunt structuri frazeologice cu sens figurat unitar, care nu pot fi traduse „ad literam”
într-o altă limbă.

! Exemple: a nu-i fi boii acasă, a fi într-o ureche, a-şi face căţei pe inimă, a o pune de
mămăligă, la paştele cailor, colac peste pupăză, a bate apa în piuă etc.

Neologismele sunt cuvinte împrumutate recent din limbile de circulaţie internaţională şi din
latina savantă sau create prin mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului (derivare şi
compunere).
! NEOLOGÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt nou împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin
mijloace proprii în limba respectivă; (p. restr.) împrumut lexical recent. [< fr. néologisme, cf.
gr. neos - nou, logos - cuvânt] (DEX)

Neologisme împrumutate din diferite limbi de circulaţie internaţională

 Limba engleză: baschet< engl., fr. basket(-ball), fault< engl. fault, suporter< fr., engl.
supporter, tenis< fr. tennis, engl. tennis, scor< fr., engl. score, corner <engl. corner, spici<
engl. speech, manager< engl. manager etc.
Limba franceză: hotel < fr. hôtel, poezie< fr. poésie, populaţie<fr. population, emoţie< fr.
émotion, it. emozione (dublă etimologie),roman< fr. roman,minister< fr. ministère, parc< fr.
parc, internaţional< fr. international, curaj< fr. courage, civilizaţie< fr. civilisation, egalitate<
fr. égalité, situaţie< fr. situation, important< fr. important etc.
Limba germană: matríţă< germ Matrize, rucsac< germ. Rucksack, glasvand< germ.
Glaswand, fasung< germ. Fassung, bormaşină< germ. Bohrmaschine, laitmotiv < germ.
Leitmotiv, bliţ < germ. Blitzlicht, boiler< germ. Boiler
Limba italiană: tenor< fr. ténor, it. tenore, piano < it. piano, solfegiu<it. solfeggio, fr. solfege,
flaut <it. flauto, contabil < fr. comptable, it. contabile, valută< it. valuta etc.
Limba rusă: fotocameră< rus. Fotokamera, cursant< rus. Kursant, lampă< rus. Lampa, fr.
lampe, germ. Lampe etc.

! Neologisme împrumutate din latina savantă (dupa 1830): literă, pictură, imagine, popor, biblie,
comparaţie etc.

Neologisme formate prin mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului:

 prin derivare
- prefix românesc vechi + neologism: des + califica, hiper + tensiune, ne + declarat
- prefix neologic + neologism: sub + divide, re + insera
- temă veche + sufix neologic: comparaţie + -ist (comparaţionist), român + - itate (românitate)
 prin compunere (cu prefixoide şi sufixoide): hemostatic, microrecital, hidrofor,
leucogramă etc.

Elemente ale lexicului denumite prin termenul generic de „argou”

! „În lingvistica românească, la fel ca şi în cea străină s-au conturat de-a lungul timpului mai
multe accepţii ale termenului argou. A fost definit ca ansamblu, dialect, limbaj special, lexic
parazit, ramificaţie socială a limbii sau vocabular, care aparţine fie unor clase, categorii sau
grupuri situate pe o treaptă inferioară în ierarhia socială, fie unei categorii de vîrstă (elevi,
studenţi), fie celor care practică o anumită meserie. Aceste opinii demonstrează că argoul este o
realitate lingvistică dificil de definit în raport cu caracteristicile şi cu precizarea poziţiei sale în
ierarhia stilistică a limbii”(Anamaria Bota, Neologismele în argou).

În limba română au luat naştere şi neologisme argotice

Principalele surse de înnoire a lexicului argotic sunt:

a) lexicul general al limbii (împrumutul intern);

b) împrumuturile din alte limbi;
c) creaţiile lexicale proprii
Cuprinse cuprinse în vocabularul argotic
Vocabularul argotic reprezintă un limbaj aparte, cu termeni ce pot fi înţeleşi numai în interiorul
anumitor grupuri sociale. Astfel, în limba română pot fi delimitate următoarele categorii de
argou:
 argoul hoţilor
 argoul militarilor
 argoul puşcăriaşilor
 argoul elevilor şi al studenţilor
 argoul beţivilor

! Angrosist – 1. infractor de înaltă clasă 2. infractor cu multe condamnări;

! Diurnist – hoţ care acţionează pe timpul zilei;
! Excursionist – hoţ care acţionează în mai multe zone;
! Regizor – şeful unei bande de răufăcători;
! Solist – infractor care acţionează fără complicitatea altora etc.
(Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Termenii de jargon sunt cuvinte preluate din alte limbi şi folosite de anumite categorii de
persoane cu scopul evident de a ieşi în evidenţă.
Jargonul are mai multe origini, în funcţie de limba din care vorbitorii au preluat termenii
respectivi:
 engleză: O.K., hello, of course, screen, picknic, bye, sorry, weekend, etc.
 franceză: merci, bon jour, madam, etc.
 italiană: arrivederci, ciao, etc.

MIJLOACELE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI

Îmbogăţirea vocabularului se realizează din două surse:

 sursa internă: crearea de cuvinte noi pornind de la cuvintele existente deja în limbă
 sursa externă: împrumutul de cuvinte din alte limbi şi calculul lingvistic

Mijloacele interne prin care se îmbogăţeşte vocabularul

Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului sunt:

 derivarea
- progresivă: cu prefixe, cu sufixe sau parasintetică(cu sufixe şi prefixe )
- regresivă (prin înlăturarea unor sufixe aparente, în scopul formării de cuvinte noi)

! Derivarea parasintetică 
Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate prin adăugarea a cel puţin unui sufix şi a unui
prefix:
reîntinerit = re + în + tiner + it (prefix + prefix + radical + sufix)
 ! Derivarea  regresivă
Acest tip de derivare constă în îndepărtarea unui sunet (grup de sunete) de la  sfârşitul unui
cuvânt existent în limbă, în scopul obţinerii unuia nou.
  * alint « (a) alinta; păr « pară; prun « prună;  îndemn « (a) îndemna; cuget « (a)
cugeta; joc « (a) juca; cânt (subst.) «  cântec etc.

 compunerea
- prin contopire
- prin alăturare
- cu elemente de compunere
- prin abreviere

●conversiunea/ schimbarea valorii morfologice

Sursele externe de îmbogăţire a vocabularului

Sursele externe sunt:

 împrumuturile lexicale

vechi : slave, maghiare, turceşti, greceşti

neologice: latineşti (latina savantă), italieneşti, germane, franţuzeşti, englezeşti, ruseşti

 calculul lingvistic (lexical sau semantic)

Termenul calc (preferabil învechitului decalc) a fost împrumutat din domeniul artelor grafice,
unde se întrebuinţează cu sensul de „reproducere a unei schiţe sau desen”. Precum se ştie,
această operaţie se realizează cu ajutorul unei hârtii speciale, care se şi numeste hârtie de calc.
Lărgindu–şi sfera semantică prin folosirea lui în alte domenii decât acela al artelor, calc (de
origine franceză şi italiană) a ajuns să însemne „copie”, „imitaţie” sau „reproducere” în general.
După cum vom vedea, în domeniul vocabularului se imită prin calc lexical îndeosebi structura
sau „modul de organizare internă” a unui cuvânt străin (de obicei  d e r i v a t sau c o m p u s). Şi
mai clar spus, din material autohton sau indigen se formează un nou cuvânt românesc, care
reproduce aşa–zisa „formă internă” a unui cuvânt străin. Astfel, verbul românesc întrevedea
este, în mod evident, format din între– + vedea, însă după modelul fr. entrevoir. Acesta a mai
fost calchiat în româneşte şi prin întrezări, traducându–se fr. voir prin sinonimul lui vedea, care
este zări.5

Morfemele

5
T h e o d o r  H r i s t e a, Calcul internaţional, în SCL, an. XXVI (1975), nr. 5, p. 499–505.
Morfemele sunt cele mai mici unităţi purtătoare de sens din structura unui cuvânt.

Acestea sunt reprezentate de:

 radical
 afixe
 desinenţe

Afixele

Afixele sunt elemente/particule lingvistice fără existenţă independentă în limbă; ele sunt ataşate
unor cuvinte pentru a le schimba sensul.

Termenul afixe desemnează sufixele şi prefixele.

Prefixele pot fi de 2 tipuri:

 lexicale (majoritatea)
 gramaticale (la superlativul absolut: arhicunoscut, ultraaglomerat, hipercorect, ultramodern
etc.)

! Scrierea corectă a cuvintelor derivate trebuie să ţină seama de următoarele reguli:

Se foloseşte prefixul dez- înaintea cuvintelor a căror consoană iniţială este: b, d, g, l, m, n, r, v
sau o vocală
Ex.: dezbina, dezdoi, dezgropa, dezlănţui, dezmărgini, deznădăjdui, dezrobi, dezvinovăţi,
dezechipa.
Se foloseşte prefixul des- înaintea cuvintelor care încep cu una dintre consoanele surde: c, f, h, p,
t, sau ţ
Ex.: descătuşa, desfigura, deshăma, desprimăvăra, destăinui, desţoli

Tipuri de sufixe

Sufixele pot fi:

 lexicale/derivative (ajută la formarea unor cuvinte noi: cioban/ciobănaş, iepure/iepuroi)

 gramaticale/morfologice/flexionare (exprimă modul şi timpul la verbe: îm-pădur-i-se-ră)
i = sufix gramatical- indică modul indicativ, timpul imperfect;
-se-, -ră = sufixe gramaticale ale mai mult ca perfectului

Cele mai frecvent ȋntâlnite sufixe gramaticale sunt:

 imperfect: -a-, -ia-, -ea-;

 perfect simplu: -i-, -a-, -u-, -se-;
 mai mult ca perfect: -se-;
 (el) cânt - a= rădăcină + sufix pentru indicativ, imperfect
 (eu) cânt – a – se - m = rădăcină + sufix pentru perfect simplu+ sufix pentru mai
mult ca perfect+ desinenţă pentru pers.1, sg.
 (noi) cânt - a – se – ră – m = rădăcină + sufix pentru perfect simplu + sufix
pentru mai mult ca perfect + desinenţă + desinenţă

Clasificarea sufixelor lexicale

Sufixele lexicale ajută la formarea de lexeme/cuvinte noi, astfel:

 sufixe substantivale, al căror rezultat este un substantiv: -ar (florar); -easă

(croitoreasă); -ime (studenţime);
 sufixe adjectivale, al căror rezultat este un adjectiv: -esc  (pământesc); -iu 
(timpuriu);
 sufixe verbale, al căror rezultat este un verb: -a (a lucra), -i (a cotcodăci);
 sufixe adverbiale, al căror rezultat este un adverb: -eşte (nebuneşte), -iş  (cruciş).

! Clasificarea semantică a sufixelor:

  1. sufixe augmentative, cu ajutorul cărora se formează cuvinte  care arată că obiectul denumit
este mai mare decât cel denumit de cuvântul de  bază: -andru (copilandru); -an (băietan);
-oi/oaie (căsoi, căsoaie) etc.
2. sufixe diminutivale, cu ajutorul cărora se formează cuvinte  care arată că obiectul denumit este
mai mic decât cel denumit de cuvântul de  bază: -aş (copilaş), -uc (sătuc), -el (bătrânel) etc.
3. sufixe pentru denumirea agentului, contribuind la formarea unor  cuvinte cu înţelesul  de „cel
ce îndeplineşte o acţiune”: -ar (acar); -aş (arcaş), -easă (cenuşăreasă), -giu (macaragiu) etc.
4. sufixe pentru denumirea însuşirii din obiecte: -al (săptămânal), -ar/-ară (fugar); -aş/-aşă
(păgubaş); -at/-ată (plusat);  -bil/-bilă (demonstrabil); -esc/-ească (domnesc); -eţ/-eaţă (certăreţ) 
etc.
5. sufixe pentru denumirea plantelor şi a animalelor: -aş (toporaş), -el/ea (brumărel, albăstrea),
-iţă (crăiţă), -uş (cerceluş)  etc.
6. sufixe pentru denumirea instrumentelor, -ar (alfabetar), -iţă (botniţă), -tor (dormitor) etc.
7. sufixe pentru denumiri abstracte: -are (centralizare), -ere (creştere), -ire (cucerire); -ătate
(bunătate); -eală (amăgeală) etc.
8. sufixe pentru denumirea unei colectivităţi: -ărie (papetărie); -ăraie (apăraie); -et (brădet);
-ime (preoţime); -iş (stejăriş)  etc.
9. sufixe care implică ideea de loc: -ie (fierarie: „Stătea  până târziu în fierărie"; măcelărie:
„Lucra la o măcelărie"); -et (brădet: „Luna răsare din brădet") etc.
10. sufixe  pentru indicarea modalităţii: -eşte (copilăreşte); -iş (pieptiş) etc.
11. sufixe  pentru nume proprii de familie: -escu (Ionescu), -eanu (Vlădeanu) etc.
(Cf. I. Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrânceanu, Limba română contemporană.
Vocabularul, E.D.P.,  Bucureşti, 1985)

Desinenţele sunt tot o categorie de afixe gramaticale/flexionare, care se plasează după rădăcina
sau tema unui cuvânt (substantiv, adjectiv sau verb).

Desinenţele indică:

 la substantiv: numărul şi cazul

 la adjectiv: genul, numărul şi cazul
 la verb (plasate după sufixele gramaticale): persoana şi numărul

Familia lexicală se constituie din toate cuvintele cu sens înrudit, formate prin derivare,
compunere şi schimbarea valorii gramaticale de la acelaşi cuvânt de bază şi având în structură
aceeaşi rădăcină.

! Familia lexicală a substantivului mână:

 mânuţă, mânuşiţă, mânuşă, mânare, nemânare, îndemânare, îndemânatic,
neîndemânatic, a mâna, a înmâna, înmânare, neînmânare, reînmânare, nereînmânare, a
mânui, mânuire etc.

Procedeul compunerii

Compunerea este o metodă internă de îmbogăţire a lexicului, care presupune alăturarea sau
contopirea a două sau mai multor lexeme pentru obţinerea unor elemente noi.

Compunerea se poate realiza prin 4 procedee:

 Alăturare
 Contopire (sudare)
 Elemente de compunere
 Abreviere

! Compunere prin alăturare:

 pierde – vară, greco – catolic, austro – ungar, sud – dunărean, alb – negru, rău – platnic,
nou – născut, propriu – zis, sus – numit, drept – credincios, Delta Dunării, Camera
Deputaţilor, după – amiază, şaptezeci şi patru, ceea ce etc. 
! nou-născut  - nou-născutul - nou-născutului (compuse prin alăturare care au ca prim element
component un adverb)
 
 ! Compunere prin contopire:
 dreptunghi, scurtcircuit, bunăvoinţă, deoarece, atoateştiutor, deplin, binecuvântat,
clarvăzător, pursânge, preafericit, cumsecade, rareori, astăzi, cândva, dedesubt, degrabă,
diseară, vasăzică etc.
  ! Substantivele compuse prin contopire îşi modifică forma în flexiune.( flexionează ultima parte
componentă):
N-Ac.: bunăvoinţă   G-D: bunăvoinţei

! Compunere cu elemente de compunere (pseudo/sufixe si pseudo/ prefixe):

 Cuvinte întregi şi sufixoide / prefixoide: microcentrală, macroeconomie, biosferă,
pseudoştiinţific, autocritică, aeroport etc.
 Abrevieri ale unor cuvinte şi sufixoide: insectivor, italofob, fratricid etc.
 Prefixoide şi sufixoide: bibliofil, geolog, filolog, calofil, hidrofob etc.

!! Prefixoide: aero-; auto-; bi-; di-; bio-;  geo-; hemo-; hidro-;

  macro-;   micro-; mono; mulţi-; omo-; orto-; poli-; pseudo-; tele- etc.
!! Sufixoide: -fil („iubitor"); -for („care poartă, purtător"); -grafie („scriere, ştiinţă a scrierii);
-gramă („schemă"); -log („specialist"); -cid („ucigător”).
! Compunerea prin abreviere (prescurtarea unor cuvinte întregi):
 •  lipirea unor fragmente de cuvânt:
  Centrofarm; aprozar; Asirom;
 • alăturarea literelor iniţiale:
  O.N.U., U.E.; C.E.C.
 •  unirea unor fragmente de cuvânt şi a unor litere iniţiale: TAROM

CLASIFICAREA CUVINTELOR DUPĂ FORMĂ ŞI SENS

Potrivit relaţiei care se stabileşte între formă şi sens, cuvintele se clasifică în:
! A ieşi poate avea, în funcţie de context, diferite sensuri:
 Sinonime
 Antonime
 A pleca: Tocmai am ieşit din oraş.
 Omonime
 A părăsi: Au ieşit din casă acum zece minute.
 Paronime
 A răsări: Mi-au ieşit toate florile în ghiveci.
CLASIFICAREA CUVINTELOR ÎN FUNCŢIE DE NUMĂRUL DE SENSURI
 Anumărul
realiza: de
Cum a ieşitcuvintele 
reţeta cea nouă?
După sensuri, sunt:
●monosemantice (au un singur înţeles: fosfor, antibiotic, bisturiu, cangrenă, sinuzită, congestie,
 A etc.
neuron se desfăşura:
) Piesa de teatru a ieşit surprinzător de bine.
●polisemantice (au două sau mai  multe sensuri) 
 A scăpa: I-a ieşit un pantof din picior.

 A răsări: Ne bucurăm că a ieşit soarele.

 A se imprima: Cerneala a ieşit şi pe verso.

 A deveni: Mircea a ieşit ofiţer de marină.

Sinonimele (fr. synonyme< gr. syn=cu şi onyma=nume) se referă la acele lexeme, expresii, afixe
etc. care se constituie în corespondente semantice parţiale sau totale ale altor unităţi
asemănătoare lor (au aproximativ acelaşi înţeles).

Sinonimele pot fi clasificate astfel:

 Sinonime lexicale
 Sinonime lexico – frazeologice
 Sinonime frazeologice
 Sinonime afixale

! Sinonime lexico - frazeologice:

 A fugi = a spăla putina, a da bir cu fugiţii, a o lua la sănătoasa, a o
şterge, a o tuli, a se cărăbăni, a se evapora etc.
! Sinonime frazeologice:
 A pune mâinile pe piept = a o mierli = a-şi da obştescul sfârşit = a ieşi cu
picioarele înainte = a da colţul;
! Sinonime afixale:
 ilegal = nelegal;
 superdotat = supradotat;
băieţandru = băietan
 ! Sinonime lexicale = lexeme (cuvinte) cu sens identic sau asemănător
 Cu suprapunere totală a sensurilor:
 cleptoman = pungaş, hoţ;
 cioareci = iţari;
 căpistere = albie, covată;
 antropofag = canibal;
 Cu sens asemănător:
 asemănare = similitudine, analogie, apropiere, concordanţă, înrudire;
 faptă = acţiune, act, ispravă, lucru, lucrare, realizare, înfăptuire;

Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită şi înţeles opus.

Gramatica limbii române identifică următoarele categorii de antonime:

 Antonime lexicale
  Antonime
Antonime lexicale:
lexico-frazeologice
 Antonime
1. afixale
cu acelaşi radical: salubru / insalubru; real / ireal; credibil / incredibil;
 Antonime frazeologice
ascultare / neascultare;
2. cu radical diferit: bogăţie / sărăcie; modestie / trufie; ascensiune / cădere,
declin;
 Antonime lexico-frazeologice: a munci = a tăia frunză la câini; a muri =
a vedea lumina zilei;
 Antonime afixale:
1. prefixale: hipoglicemic / hiperglicemic; postbelic / antebelic; subteran /
suprateran;
2. sufixale: căţeluş / căţelandru; măturică / măturoi; căsuţă / căsoaie;
Antonime frazeologice: a da sfoară în ţară / a tace chitic; a da din gură / a-şi
ţine clanţa;
 Părţi de vorbire care prezintă perechi antonimice

 Substantivele: aprobare / dezaprobare; înnoire / învechire; lumină / întuneric

 Adjectivele: curajos / fricos; gustos / fad; empiric / ştiinţific; peren / efemer;
 Pronumele: tot / nimic; acesta / celălalt;
 Verbele: a crea / desfiinţa; a progresa / a regresa; a vorbi / a amuţi;
 Adverbele: dincoace / dincolo; mult / puţin; sus / jos; înăuntru / afară;
 Prepoziţiile: în faţa / în spatele; înaintea / înapoia;
 Conjuncţiile: şi / nici

! Antonimia dă naştere şi figurii de stil numită oximoron. Acesta presupune

alăturarea unor termeni disjuncţi, contrastanţi.
 teribil de mulţumit, copie originală, nopţi albe, râs cu lacrimi,
 sticlă de plastic, dezordine controlată etc.
“Când deodată tu răsărişi în cale-mi, / Suferinţă tu, dureros de dulce…” (Mihai
Eminescu, Odă (în metru antic))

! Omonime lexicale totale:

Sg. clasă – pl. clase
1. grup de obiecte, de elemente care au însuşiri comune; subdiviziune;
2. sală în care se ţin cursuri;
Omonimele sunt
3. categorie cuvinte
(după cu formă
confort identică
şi tarif) şi sens/înţeles diferit.
– a vagoanelor;
4. orânduire
Omonimele suntsocială, rang, grad;
de trei feluri:
 5.lexicale
unitate(totale şi parţiale)de bază în sistemul de învăţământ, cuprinzând elevi
organizatorică
 au
care lexico-gramaticale
vârstă şi pregătire şcolară relativ egală;
 gramaticale (morfologice)

! Omonime lexicale parţiale:

Sg. iris – pl. irisuri, irişi
1. membrană circulară colorată a ochiului, situată între cornee şi partea
interioară a cristalinului, în mijlocul căreia se găseşte pupila; pl. irisuri
2. bot. stânjenel; pl. irişi
! Omonime lexico - gramaticale:
Joc (1, 2, 3 = substantiv şi 4 = verb)
1. petrecere distractivă, dans (substantiv)
Sătenii s-au adunat la joc.
2. întrecere sportivă (substantiv)
Jocul de baschet ne-a ţinut pe toţi cu sufletul la gură.
3. lărgirea golului dintre două piese care lucrează în contact
(substantiv)
Mecanismul nu funcţionează bine din cauza jocului a două pinioane.
4. Eu joc şah şi table. (verb)
! Omonime gramaticale:
Sg. floare – pl. flori
1. nişte flori ( N. - Ac., pl. )
2. unei flori ( G. – D., sg )
3. unor flori ( G. – D., pl. )
Omofonele sunt cuvintele / structurile cu acelaşi corp fonic (sonor), dar cu aspect grafic şi
semantic diferit:
 numai / nu mai; odată / o dată; demult / de mult; defel / de fel, unsoare / un soare;
deoparte / de o parte, deloc / de loc
Omografele sunt lexemele cu aceeaşi apariţie grafică, dar cu plasare diferită a accentului:
 véselă / vesélă, nóta / notà, ţárina / ţariná, snópi / snopí etc.

Care este diferenţa dintre omonime (gr. homós= la fel, egal) şi cuvintele polisemantice (gr.
polys= mult; semaino= arăt)

În timp ce omonimele sunt destul de îndepărtate ca sens, cuvintele polisemantice dispun de

sensuri relativ apropiate, care s-au obţinut în urma procesului de contextualizare a noţiunii de
bază

! Verbul a face este polisemantic:

1.a întocmi, a alcătui, a realiza, a fabrica

2.a construi, a clădi, a ridica
3.a pregăti, a prepara un aliment, a găti
4.a compune, a scrie, a crea o operă artistică
5.a acţiona, a proceda, a se comporta
6.a aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.).

! Substantivul picior este omonim:

1. fiecare dintre cele două membre inferioare ale omului şi fiecare dintre
membrele pe care se sprijină corpul celorlalte vieţuitoare
2. unitate de măsură de aproximativ o treime dintr-un metru

Paronimele sunt cuvinte apropiate ca formă (chiar identice), dar total diferite ca sens.

Paronimele pot să difere:

 Printr-un sunet / literă: dezinfecţie / dezinsecţie; degera / digera

 Prin două sunete: creativ / creator; inveterat / învederat
 Prin prefixe: emigra / imigra
 Prin sufixe: umeral / umerar; anual / anuar
 Prin ordinea distribuirii sunetelor: antinomie/antonimie
Părţi de vorbire cărora pot să le aparţină perechile paronimice

 Substantive: alice/elice; abces/acces; afect/efect;

 Adjective: aferent/eferent; amabil/amiabil;
 Verbe: a amputa/a imputa; a apropia/a apropria;
 Conjuncţii: or/ori

Cele mai frecvente greşeli de limbă

Printre cele mai des întâlnite erori de exprimare amintim:

 Pleonasmul
 Tautologia
 Anacolutul

! Pleonasmul presupune alăturarea inutilă, neintenţionată, a unor elemente

cu acelaşi înţeles:
●A stărui insistent; tărăboi mare; a zăbovi mult timp; discurs în public; a doza
judicios; a murmura încet; replică promptă; artist de talent; castru roman;
magnat mare; salon pentru musafiri; ungher ascuns; conflict de interese; notar
public; ciung de o mână; chior de un ochi; dispensar medical; laxativ uşor; a
prefera mai mult/mai bine; a presimţi dinainte etc.

! Tautologia este o greşeală de exprimare care presupune repetarea inutilă

(intenţionată) a unor elemente cu aceeaşi semnificaţie (chiar a unora similare),
aflate în relaţie de subordonare.
 “O societate fără prinţipuri care vasăzică nu le are.” – I. L. Caragiale;
 Consternat şi nedumerit, s-a retras în lumea sa imaginară.
! Anacolutul este o discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în
interiorul unei propoziţii sau al unei fraze.
 Cine întreabă, nu m-ai văzut!
 Eu, dacă te interesează, nu persecut pe nimeni.
APLICAŢII
 Studentului, când i-am prezentat rezultatul, i s-a luminat chipul.
I. Aşezaţi pe o coloană cuvintele care aparţin vocabularului fundamental şi pe alta
cuvintele din masa vocabularului:
  copil, comuniune, cinste, floare, noapte, iarbă, reclamaţie, obscur, frate, bucătărie,
toamnă, obraz, sâneaţă, caraliu, a consilia, mişto, sancţiune, oameni, hrisov, cibernetică,
ochi, oraş, telemea, nevastă, lapte, văr, stejar, hiclean, jurist, cocon, a hali, schepsis,
pădure, casă, femeie, fiică, jurnal, cofă, monşer, a mangli, ingenios, fonem, musiu
II. Identificaţi arhaismele şi regionalismele din lista de mai jos:
 bojdeucă, voievod, ciubotă, ciolan, postelnic, divan, hulub, năframă, arcaş, opaiţ, ciubotă,
ţechin, poştalion, pălincă, şogor, palaturi, vornic, bolund, hulub, agie

III. Precizaţi sensul următoarelor elemente de argou:

 Copoi, a ciordi, a duce cu preşul, a da o gaură, a se şucări, biştari, a se benocla, sticlete,

glavă, a gini, gagiu, arboricol, căţea, binom, bostan, pe şest, tablagiu, a o mierli,
pirandă, şucar, broască, boabă, manglitor

IV. Daţi câte două sinonime pentru fiecare dintre neologismele de mai jos:
 A sucomba, impozant, expansiv, excentric, evaziv, decrepit, cosmopolit, concesie, citadelă,
autohton, arid, abominabil, insaţiabil, pudic, raţiune, stimulent, intrepid, extenuat,
involuţie, megaloman, parcimonie, a potenţa, sciziune, serafic, subtil, succint, sufragiu, a
suprima, a uzita, vicinal, vorace.

V. Alcătuiţi familia lexicală a următoarelor cuvinte (minim 6 elemente):

 mână, frunză, floare, copil, dor, zăpadă, argint, cinste, tânăr, bătrân, rădăcină, a lega, a
crea

VI. Daţi câte 2 sinonime şi 2 antonime pentru fiecare dintre elementele următoare:
 deosebit, avariţie, bun, folos, intolerant, mult, mulţumitor, a strânge, a da

VII. Alcătuiţi enunţuri cu fiecare dintre perechile paronimice de mai jos:

 abces / acces, abuz / obuz, adiţie / audiţie, afect / efect, amputa / imputa, antinomie /
antonimie, arbitrar / arbitral, bazal / bazar, brutal / brutar, degera / digera, elida /
eluda, gera / gira, învesti / investi, omite / emite, preleva / prevala, vacant / vagant, atlas
/ atlaz, inveterat / invederat, libret / livret, marţial / marţian, petrolier / petrolifer, geantă
/ jantă, conjectură / conjunctură

VIII. Identificaţi construcţiile pleonastice şi subliniaţi-le cu o linie:

 a da târcoale, a relata detaliat, sumă de bani, a da buzna, ruj de buze, fel de mâncare,
descântec magic, aparenţă exterioară, pornire violentă, patimă excesivă, psalm biblic,
cântec de leagăn, zvon neîntemeiat, fată bătrână, ţărăncuţă tânără, şi deci, a-I da prin
piele, a-i da prin gând o idee, opţiune de a alege, anvelopă de iarnă, mascotă norocoasă.

IX. Formaţi verbe cu ajutorul prefixelor des- / dez- şi al sufixelor -a, -e sau -i,
pornind de la următoarele cuvinte:
 lână, nod, ambiguu, păduche, a institui, a articula, a înfiinţa, a împăduri, parte, a păgubi,
a moşteni, a compune, membru, povară, cifră, înzăpezire, a amorţi, a califica, a înhuma,
a înfunda
 X. Grupaţi în familii lexicale lexemele următoare:
 noduros, înăltişor, îngroşare, şcolar, deznoda, înălţare, şcolăresc, înnodare, înălţa,
şcolarizare, înnoda, înăltuţ, groscior, şcolaritate, înălţător, şcolăriţă, deznodare, grosuţ,
şcolăreşte, înălticel, deznodământ, a şcolí, a îngroşa, deznoda, înăţime, grosime,
şcolărime

XI. Înlocuiţi cuvintele subliniate cu sinonimele corespunzătoare (2 variante pentru

fiecare):
 “Şi cu toate că spre răsărit se înroşea luna şi creştea lumina peste pâcla ogoarelor, în
pădure o umbră tainică şi deasă se întindea, izvorând din văi şi cotloane necunoscute.”
(Mihail Sadoveanu)

XII. Alcătuiţi enunţuri în care lexemele următoare să aibă cel puţin două sensuri
diferite:
 a face, a purta, a trăi, a pescui, a se evapora, galerie, veste, carte

XIII. Ordonaţi următoarele cuvinte în serii sinonimice:

 Splendid, efort, atenţie, minunat, trudă, magnific, prevedere, forţare, circumspecţie,
mirific, superb, perfect, grijă, muncă, ceresc, zbatere, îngeresc, osteneală, precauţie,
caznă, băgare de seamă, străduire, luare – aminte, chin, fereală, sforţare, străduinţă

XIV. Precizaţi omonimele cuvintelor de mai jos:

 cui, unde, lamă, somn, spătar, stat, şiret, tobă, ţol, tron, vedere, gol, iris, lin, pană, primar,
sarcină, scenă, toaletă
XV.Alcătuiţi propoziţii în care să exemplificaţi sensul următoarelor cuvinte derivate:
 alpinism, altruism, diletantism, snobism, arhaism, convenţionalism, carierism,
determinism, romantism, renascentism, liberalism, aboliţionism

XVII. Obţineţi substantive şi adjective derivate de la radicalul verbelor a simţi şi a crede.

XVIII. Indicaţi seria care include numai neologisme:

a. Miniatură, impecabil, liant, limfocit, reprezentativ, senectute, tangibil
b. Aclimatiza, afluenţă, caftan, anula, decrepit, miniatură, caraliu
c. Comparaţie, iluzie, patern, scriptură, tenor, impresie, anchetă
XIX. Sinonimele cuvântului epigramatic se întâlnesc în seria:
a. satiric, caustic, înţepător, incisiv, usturător, muşcător
b. corect, exact, adevărat, cinstit, bine, drept,
c. cult, învăţat, culturalizat, pregătit, instruit, calificat

XX. Obţineţi cuvinte derivate regresiv de la următorii termeni:

 arcuş, căruţaş, văicăreală, voinţă, macaragiu, căsoaie, pădurice, pocni,
florăreasă, amărăciune, brădet, sătuc, negativist, călduţ, orbeşte, biruinţă,
vioiciune, scriitoricesc, semnătură, bocăni, moldovean, furişa, vedenie, troncăni,
văratic, căruţ.